Astazi pe dupa amiaza ma apucase supararea mare.
Ma enervasem pentru ca oamenii se tem sa intre intr-un joc care le-ar aduce bucurie; li se pare mai confortabil sa nu faca niciun gest decit sa ia ceva de-a gata, sa duca mai departe si sa se bucure de fericirea destinatarului.
*
Ne vaitam in fiecare zi ca viata noastra e nashpa, ca uite ce greu o ducem si ca avem din ce in ce mai putine bucurii.
Unii spun ca e blazare, ca e suferinta, ca e saracie. Ok, poate ca nu suntem cei mai bogati oameni din lume, poate ca nu ne putem permite – financiar – tot ce ne-am dori, dar cred din inima ca nu banii sunt problema.
Dar daca ne-am uita atent la reactiile noastre ne-am prinde ca suntem nefericiti pentru ca suntem mult prea incrincenati, mult prea inchistati in propriul sine. Vrem sa ne protejam de orice: sa nu luam plasa, sa nu fim ridicoli, sa nu care cumva sa se prinda cineva ca nu suntem perfecti, sa nu…
Viata m-a invatat ca cele mai mari bucurii vin din gesturi simple; au rareori legatura cu banii; sunt mai mult despre a darui decit despre a primi (pentru ca atunci cind dai, bucuria se intoarce inzecit), iar una dintre cele mai frumoase bucurii e cind faci un dar anonim: de dragul bucuriei celuilalt.
*
Imi pare rau , stiu ca o sa supar pe multa lume spunind asta dar, inainte de a mai zice alta data “ce viata nashpa am” hai sa ne intrebam “dar cam ce am facut eu pt mine si pt cei din jur ca sa-mi fie mai bine?”
Si sa ne raspundem raspunde sincer. Numai noua. Dar sa tinem spatele drept ca sa putem sa primim raspunsul cum trebuie.
Ca bine le-ai zis…
Frumos articol si chiar de actualitate…parerea mea e ca trebuie sa invatam sa traim,sa ne asumam riscurile, sa iesim din cochilia noastra fara sa ne temem de cei din jur, de reactiile lor la ceea ce zicem sau ce facem..la urma urmei in jurul nostru avem tot oameni..:)
Sa raspundem nu e suficient. Oamenii, romanii – in mod special – asteapta sa li se dea. Majoritatea traiesc cu sentimentul: sa faca altii primul pas sau de ce sa dau eu? sa dea el/ea mai intai. Din pacate, semenii nostri nu mai stiu sa fie ei insisi…
Esti o tipa tare faina:) Da, incet, incet ne prindem toti ca despre asta e vorba… Toti aia care sunt din acelasi film, normal. K sunt unii pe care nu ii scoti din vesnica miscare anti, contra, vesnic in lupta cu ei si cu restu lumii.
Deci nu ai primit numai raspunsuri ok 🙁 Off
Ce m-a dus poza aia cu Droopy inapoi in copilarie … De ce nu se mai fac desenele asa nu pot sa pricep.
Anyway … zilnic plec cu ideea sa fiu mai vesel … pana ies din parcare si ma enervez pana in primul semafor.
Pe lângă toate astea,una dintre cele mai grave probleme ale oamenilor, pe care poate mulți nu o conștientizează sau aleg să o ignore, este faptul că nu mai știm să fim prieteni.
Alergăm după cel mai bun job, după cel mai modern telefon sau după cea mai fancy pereche de pantofi, însă nu ne obosim să păstrăm un prieten vechi. Sau poate nu mai dăm atenție micilor lucruri care fac diferența între un prieten adevărat și unul de conjunctură. Este important să nu uităm care dintre prietenii noștri iubește prima ninsoare, pentru a-i da un telefon în acea dimineață și a-l scoate la plimbare. La fel de important este și să știm care dintre prietenii noștri și-ar dori foarte mult să înceapă să meargă la teatru, fără a ști ce să aleagă prima dată, iar în consecință să îi dăruim bilete la piesa noastră preferată.
Până la urmă, sunt și eu convinsă că totul stă în detalii, nu în dovezi grave și siropoase de dragoste și devotament, nu în sufocare sau grijă exagerată, ci în convingerea că oamenii apropiați sunt atenți la ceea ce ne aduce zâmbetul pe față.
sunt perfect de acord cu tine, cristina. ma scot din fire oamenii care au in permanenta deasupra capului un nor mare si negru, din care tuna, fulgera si ploua incontinuu, ca in familia addams. mai ales oamenii care se incranceneaza sa pastreze norul ala acolo cu orice pret.
Adevarat, asa este!
In ultima perioada de timp pluteste o ceata deasa deasupra noastra, padurea e mai deasa…si nu vedem nimic din cauza unui pom!
Iti trebuie foarte putin pentru a fi mai bun, mai vesel….si plin de viata!
Ce poate sa se intample daca suntem mai optimisti? O minune si asta e de bine!
Multumesc !