La Timisoara ar fi trebuit sa ajung pe 12 mai, in ziua conferintei PR Beta. Dintr-o neintelegere pe mailuri, organizatoarele ( Oltea si Cristina) mi-au cumparat bilet pentru 11 mai.

Daca n-ar fi fost mini incurcatura asta, n-as fi cunoscut-o pe Diana.

*
Miercuri cind am ajuns la Hotel Timisoara, la lift pe drumul catre camerele noastre rideam cu Ana Bulgar si Victor Kapra nici nu mai stiu de ce…

O tinara blonda a venit in spatele lui Victor ca sa astepte si ea liftul.
Dupa doua clipe, i-a ocolit pe prietenii mei si s-a indreptat catre mine

– Sunteti Cristina?
– Da, am zis rusinata.
– Ce bine in pare ca v-am intilnit. Ati venit pentru festival?, a continuat tinara emotionata.
– Nu, am venit pentru o conferinta de PR, am raspuns in timp ce ma uitam la ea si incercam sa ma prind daca o stiu de undeva si mai ales cam ce meserie ar avea ea ca sa inteleg despre ce festival era vorba.

Era foarte fragila si tare frumoasa, gratioasa si cu gleznele fine. Primul meu gind a fost: e balerina, dansatoare..
– Sa facem cunostinta, a zis ea si mi-a intins mina.
– Cristina Bazavan am zis eu, iar ea emotionata nu si-a spus numele, doar mi-a strins mina cu caldura.
Din lift a iesit un critic de teatru si m-am prins ca e festival de teatru, deci tinara e probabil actrita.
– Joc in seara asta as fi onorata daca ati veni la spectacol.
– Vin cu drag.
– Va trimit invitatie. Joc in Jack Lunetistul, piesa care a fost premiata pentru cel mai bun text la UNITER in 2009.
– Multumesc, hai sa ne schimbam numerele de telefon.

Cind i-am trecut numele in agenda, am intrebat-o din ochi cum o cheama – a zis Diana…

– Va citesc si va urmaresc. Pot sa va imbratisez?, mi-a zis si eu am murit de rusine.
– Sigur, dar mi-ar placea sa ne vorbim la per tu.
M-a luat in brate si m-a strins cald.

Cind am ajuns in camera, am cautat-o pe google dupa numele piesei si “Diana” – asa am aflat ca o cheama Diana Turtureanu si joaca la Teatru de Nord din Satu Mare.

Mai tirziu mi-a dat sms ca are biletul pentru mine, am rugat-o sa-l lase la receptie la numarul camerei mele, iar seara m-am dus la spectacol.

Era diafana, translucida, o nimfa in piesa, o frumusese pe scena. Foarte delicata. Si foarte frumoasa.

Cred ca mi-a cumparat bilet din banii ei ca sa vad piesa (iar asta m-a emotionat la fel de tare ca imbratisarea de la lift), desi mi-as fi cumparat si singura pentru ca ii promisesem ca ma duc.

Asta a fost INTILNIREA de la Timisoara.

A doua zi, cu o jumatate de ora inainte ca ea sa plece catre Satu Mare, ne-am intilnit din intimplare din nou la lift. Ne-am mai imbratisat o data.