astazi, la 2 pasi de mine, in fata magazinului Cocorul, Draga Olteanu Matei si Mircea Albulescu au fost onorati cu cite o stea pe bulevardul vedetelor.

lucru laudabil; e o forma de omagiere pentru actorii/artistii nostri.

numai ca daca ne uitam putin la mecanismul american pentru ceremoniile similare (de unde de altfel ne-am inspirat), vom vedea putin altfel lucrurile.

*

Walk of Fame – bulevardul stelutelor americane – se afla sub grija Hollywood Chamber of Commerce o institutie care, pe linga activitatile sale comerciale (dupa cum ii spune si numele), are o serie de activitati importante pentru protejarea artistilor si sustinerea lor.

pentru a avea o stea pe bulevardul in cauza, la americani, e nevoie de o nominalizare (care poate sa fie facuta de oricine – studio, producatori, actori sau fani), de acceptul persoanei nominalizate (inclusiv de acceptul pentru participarea la ceremonia dezvelirii stelutei), dar si de un fee de 30.000! de dolari pe care-i plateste cel care face nominalizarea.

banii merg in Hollywood Historic Trust, o fundatie care are grija sa faca viata mai usoara a artisilor care s-au retras si, in acelasi timp, se preocupa de pastrarea activa a memoriei celor care nu mai sunt.

tot in acest fond merg o parte importanta din incasarile pe care le fac zecile de magazine de pe marginea bulevardului cu stelute, magazine care vind tricouri cu numele multor actori sau care iti fac o fotografie cu o steluta pe care tocmai au scris numele tau.

adica, din acest proiect – laudabil, onorabil – au facut o afacere ca sa faca si o fapta buna.

*

noi am luat forma si, cu tot respectul pentru actiune care e onorabila, am pierdut fondul. sigur ca -i onoram pe artisti dar ideea de walk of fame a fost, in america, la baza unui proiect sustenabil pentru ajutorarea actorilor/artistilor care s-au retras.

mecanismul nostru de decernare a stelutelor se opreste la ceremonie, adica, ma iertati, la suprafata problemei.

si e doar inca un exemplu in care copiem un lucru dupa forma, fara sa-i cautam fondul.