am asteptat sa se linisteasca vilva articolelor despre Piscotarii 2.0 ca sa incerc va arat o alta fata a situatiei.
nu cred ca e vorba despre a cara piscoturi acasa de pe la petreceri si evenimente, ci mai degraba de a invata sa-ti prepari propriile piscoturi.
dar sa o luam pe indelete, pe alocuri cu exemple pe propria-mi persoana (care, pentru ca merg foarte rar la evenimente si tin la silueta, nu prea gust piscoturi. plus, in echipa mea exista o persoana specializata in “vinzari” care are grija de ce, cum si pentru cit scriu cind e vorba de campanii publicitare)
confundati cel mai adesea A FACE O CAMPANIE vs A CAUTA CONTENT PROPRIU
mi s-a intimplat si mie de multe ori sa fiu mentionata la campaniile saptaminii de pe refresh.ro, cu chestiuni care nu au nicio legatura cu nicio campanie (vezi X Factor si Vocea Romaniei, ca sa le mentionez pe cele “in derulare”). eu imi generez content propriu, merg la fata locului si imi produc propriile subiecte de acolo (cu reporting pe bune, cu surse) pentru ca stiu ca e un subiect de interes; nu ma plateste nimeni pentru asta, nu-mi da nici piscoturi si nici alte atentii.
negati dreptul autorului de blog de a decide ce e bun pentru cititorii lui si subestimati inteligenta celor care citesc
cititorul simte daca sunt prea multe advertoriale si, daca nu-i place cum sunt scrise (unele pot fi – si sunt – geniale), executa un click si iese din pagina. si nu mai vine.
contestati un model de business care e valabil de cind e lumea: pentru fiecare categorie de produs exista o categorie de consumatori care se gaseste printre cititorii unei anume categorii de autori.
de ce n-ar avea si bloggerii “mici” categoria lor de cititori care poate fi activata cu mijloace clasice la preturile pentru care sunt cotati? ceea ce face Blogal Initiative este exact sa activeze o masa de bloggeri necunoscuti (care da, se bucura pentru 100 de dolari), dar in acelasi timp le da o sansa sa urce macar o treapta pe scara recunoasterii in breasla. de ce n-ar face la fel si ceilalti, pe cont propriu?
ii certati pe bloggerii mici ca incep sa construiasca
a construi in industrie inseamna a-ti face contacte, a cauta informatii, a dezvolta relatii. deciziile se iau emotional, cel mai adesea: intre un blogger pe care nu l-ai intilnit niciodata si unul cu care ai stat de vorba si macar ai simtit cum e, daca nu l-ai cunoscut bine -> o sa alegi mai repede sa lucrezi cu unul pe care-l stii.
asa ca e bine ca merg la evenimente, ca dau buna ziua si ca raspund – cum stiu ei – la ceea ce au vazut, in spatiile in care sunt autori.
supraestimati piata 2.0
cu tot respectul pentru munca tuturor, dar ceea ce avem acum in blogosfera e asemanator cu ceea ce se intimpla in presa scrisa in anii 90. si sunt foarte multe bloguri care incep sa creasca dar care nu au inca un “rate card”, asa ca se mai practica …barterul.
dar e o forma de evolutie a pietei: intotdeauna vor fi produse care vor avea bugete mici de promovare si care se vor duce catre cei cu ajutorul carora isi vor putea atinge tinta in conditiile impuse.
cum intotdeauna vor fi produse “de lux” pentru care afinitatea cu cititorii va fi mai importanta decit pretul aparent.
cum, vor fi mereu si agentii creative care – cu bani putini – vor oferi EXPERIENTE, nu COMUNICATE DE PRESA.
unde apar problemele de fapt?
la “fabricarea piscoturilor” in propriile spatii, in bucatariile cu vedere la strada.
daca 10 oameni merg la un eveniment si tot ceea ce spun este “cit de tare e X acum pe scena”, totul e plictisitor.
cind cei mici vor invata sa caute care sunt resorturile care-l fac pe X sa fie tare pe scena, sau cine il ajuta pe X sa fie tare pe scena sau orice altceva care trece de prima observatie, directa si banala, atunci vor trece usor in liga mare si e doar un pas pina la ratecard.
daca ii inviti la un eveniment la care le spui bullshit neinteresant, oricit i-ai plati tot ceva neinteresant or sa scrie pentru ca asta e ce ai livrat
cu cit esti mai creativ in realizarea retetei piscotului tau, cu atit el o sa fie mai gustos pentru cititorul invitatilor.
***
stiu ca ar fi fost mai intelept sa tac si sa nu ma bag in aceasta problema, dar mi se pare o nedreptate si “dat in cap” astora mici in loc sa-i incurajam si sa-i sprijinim. (invatindu-i si sa scrie si ce-i etica). si mi se pare ca nu mai vedem padurea de copaci.
P.S. daca nu vreti sa fiti judecati gresit, verificati cu atentie ceea ce scrieti in articolele care clasifica / inventariaza campanii.
un exemplu: o mai corecta structurare a articolelor din seria campaniile saptaminii de pe refresh.ro ar mai limpezi din ceatza laptoasa a (asa ziselor) campanii de pe bloguri si s-ar vedea ca, de multe ori, e content , nu piscot.
(de exemplu, vizionarile de filme se fac cu jurnalistii de specialitate din 90 incoace, iar ei isi scriu in publicatii linistiti opiniile fara sa se teama ca lumea ii considera in pragul diabetului de la prea multe prajituri spaga)
