M-am surprins de foarte multe ori judecand oamenii inainte sa-i cunosc. Cred ca e un fel de virus care circula in societatea in care alegem sa ne traim viata. Un virus care ne intra in piele fara sa-l simtim, care ne da dureri si ne otraveste sufletul fara sa ne dam seama. Ma bucur din tot sufletul ca exista oameni care stiu cum sa ne curete, care inca mai sunt puri si vad dincolo de barierele pe care ni le punem singuri.
O data cu alegerea pe care am facut-o si anume meseria de actrita, mi-am asumat cumva faptul ca poate va veni momentul ca intr-o buna zi, sa ma cunoasca oamenii pe strada si sa ma felicite pentru prestatiile mele. Dorinta , pentru ca as fi ipocrita sa spun ca nu mi-am dorit asa ceva, mi s-a indeplinit. Felul in care manageruiesti asta mi se pare cel mai important.
Dupa cum spuneam mai sus, traim intr-o societate in care oamenilor le place sa judece, in care fiecare are senzatia ca stie tot despre omul din fata lui si atunci isi permite sa arunce cu noroi, pentru ca e mult mai simplu. Acum insa,vine partea importanta, cum reusesti tu, ca om public, sa nu ripostezi? Sa nu fii ca toti ceilalti, ba din contra sa incerci sa devii un exemplu? Simplu. Daca ai gresit, iti recunosti greseala si inveti din ea, daca consideri ca ti s-a facut o nedreptate, taci, pentru ca oamenii care te cunosc si care cred in tine stiu ce poti. In felul asta, nu dai curs comentariilor rautacioase si in timp o sa ai ocazia sa te faci vazut asa cum esti tu. E nevoie de rabdare. Orice imagine se creeaza cu multa munca si rabdare.
Trebuie sa recunosc ca am fost pusa si de cealalta parte a problemei, cand am pus etichete fara sa cunosc continutul de dincolo de ambalaj. Acum imi pare rau si imi dau seama ca una din marile calitati ale oamenilor este aceea de a aprecia si de a vedea partile bune.
In seara asta mi-am dat un sfat important: inainte de a critica un artist, o vedeta, o persoana publica sau un om simplu o sa incerc sa vad dincolo de prima imagine care mi-e aratata, dincolo de fata creata de marketing sau dincolo de mascuta pe care fiecare om si-o pune pentru a se apara.
*
Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC 
Scrisoare pentru prietenul meu de peste univers.
In zilele actuale, ne realizam in lumea multiconectata a mondenitatii, in care oricine poate transmite un apel de aproapiere fata de semenii lui, indiferent de numarul de kilometri departare. Astazi, as fi dorit sa pot sa transmit un mesaj deosebit prietenului meu virtual, de peste peste mari si tari. Un mesaj din care sa simta imbratisarea calda si bucuria celor de acasa.
Lumea evolueaza si apoi, gandim ca sentimentele noastre fata de cei apropiati sa fie ajutate de evolutia tehnica si transmise cu acuratete. Dar minunat este omul ce a creat toate aceste ustensile in care nimic din sufletul lui sa nu poata razbate in lumea malaxata, mecanico-tehnica.
Altfel, suntem cu totii, aici, cosmonauti plecati sa adune particulele bucuriei sufletesti imprastiate in intregul areal al acestui univers. Suntem lansati in levitatia cunoasterii, comunicarii virtuale cautand sa aducem o speranta prin care lumea de maine sa poata exista.
Daca ati receptionat mesajul meu inseamna ca dorinta umanitatii va continua sa existe pentru ca o scanteie a sperantei a navalit in sufletul omenirii. In acest mediu universal putem fi cea ce am visat, putem fi cea ce ne doream sa fim, putem avea senzatia de implinire chiar daca dupa inchiderea calculatorului vom redeveni sa vedem tenebrele vietii reale.
Pamanteni, daca zambetul inocentei s-a strecurat printre voi atunci ocrotiti-l si nu-l lasati sa se stinga….
Suntem aici cu totii, suflete de oameni din intreagul ecran al monitorului … rece. Unii ne iubesc, altii nu, unii se uita la noi, alti trec nepasatori. Entitatea noastra din acest univers este construita de noi, din visurile noastre transpuse in profile.
Apoi, imi amintesc cum ma simteam eu, cand primeam cate o carte postala de acasa. Desi invizibil , pentru alti, pentru mine in acel scris se gaseau intrunite trairile trecutului, bucuria reusitei si emotia viitorului in fiecare caracter scris de cei de acasa. Zile, apoi luni purtam la mine scrisoarea pe care o citeam ori de cate ori le simteam dorul……celor dragi.
Ar mai fi posibil sa-i scriu prietenului meu de peste universuri, sa-i remintesc cum afinitatile prieteniei a fost din totdeauna o sursa inepuizabila a creatiei umane. Sa-i spun cum peste tot in lume intalnim o diversitate absoluta a modalitatilor de exprimare a simpatiilor…..
Din trecut si pana in prezent s-a facut dovada eforturilor inteligente pentru recunoasterea dreptului, in universul asocierilor dintre oameni…..
Dar astazi voi fi simplu pentru a nu reusi sa devin plictisitor. Voi fi asemenea sculptorului Nicola Pisano din urmatoarea povestioara.
…Un sculptor important (Nicola Pisano ), de la curtea regelui Frantei (Filip cel Frumos 1285-1314) , pentru a exprima nemarginita apreciere fata de frumusetea unei tinere domnite ce il inspira in arta sa, hotara sa ii trezeasca atentia acesteia.
Fiind stiut, faptul ca acest gest venit din partea admiratorului, nu trebuia sa compromita in vreun fel puritatea publica a acestei persoane, sculptorul a ales ca in fiecare zi sa-i puna intr-o scrisoare cateva petale de trandafir si o foaie de hartie pregnanta, pentru a pastra ” parfumul scris” fara a marca in vreun fel identitatea provenientei. Si astfel, mult timp, acest schimb a durat si fiecare era fericit in felul lui. Domnita, pentru frumusetea petalelor de trandafir primite zilnic, iar sculptorul pentru faptul ca putea sa admire discret zambetul de bucurie al domnitei……
Realizez cum astazi, desi cunoastem o multitudine de forme de adresare sper ca prietenul meu sa-mi inteleaga exprimarea contorsionata in cautarea de ai transmite nemarginita mea pretuire. Am scris toate acestea pentru un zambet. Un zambet de bucurie care sa fie simtit peste departarile universului ce ne desparte.
Dr. Darius Stan.
Am scris și eu despre prejudecăți de mai multe ori, pe blog. O dată chiar m-am dus mai departe și am vorbit despre prejudecățile oamenilor în raport cu creatorii… http://www.floringrozea.com/2009/05/31/judecati-si-prejudecati/
Acum am citit articolul tau Florin..foarte adevarat. Mi-ar placea sa isi puna mai multa lume intrebarile astea si sa se gandeasca de doua ori inainte sa judece…