cind vine vorba de “impachetari in ciocolata” sa stiti ca nu doar la cozonac se face referire.
saptamina trecuta am fost eu impachetata integral in ciocolata la invitatia doamnei Lili Baadi (creierul din spatele saloanelor Silhouette) si-a fost un rasfat incredibil.
***
pina sa va povestesc de rasfat, si sa va dau ocazia sa va rasfatati si voi, vreau sa va spun citeva lucruri pe care le-am descoperit la Silhouette (rasfat, rasfat, dar n-am rezistat sa nu pun intrebari ).
Silhouette este primul – si cel mai mare -centru de slabit si infrumusetare din Romania si , acum 10 ani cind doamna Baadi a venit in acasa sa dezvolte acest business, nu i se dadeau foarte multe sanse de reusita.
sa ajuti oamenii sa slabeasca nu parea o afacere rentabila, dar daca ne uitam unde am ajuns – la alimentatia noastra haotica si la alimentele mai putin sanatoase – businessul a fost unul vizionar. (s-a bazat si pe experienta bogata a doamnei Baadi la Academie Scientifique de Beaute Paris )
pe parcursul acestor ani, sloganul a venit de la sine – “slabesti 7 kg in doua saptamini” – din rezultatele obtinute pe clienti.
eu, care sunt Toma necredinciosu’ si nici nu am incredere deloc in retetele de slabire (pentru ca iti modifica metabolismul), am cerut detalii de la medicii Silhouette (desi e o clinica de infrumusetare, exista medici, iar personalul care face tratamente/masaje sunt absolventi de kinetoterapie).
fiecare client care ajunge in clinica trece mai intii pe la medicul generalist care ii face o analiza a pielii, a procentului de apa vs grasime din organism si cere detalii despre alimentatie. rezultatele de slabire nu sunt prin infometare, ci printr-un regim alimentar controlat, plus tratamente care sunt foarte placute si relaxante. toate tratamentele fiind personalizate in functie de diagnosticul medicului.
***
ce mi-a placut cel mai tare in Silhouette, pe linga tratamentul genial despre care va povestesc imediat, a fost atentia la detalii.
o clinica de lux isi mentine standard-ul din detalii incredibile: de exemplu, terapeutul care are in grija clientul trebuie sa-l insoteasca pe toata experienta sa in clinica, fiind cu un pas inaintea sa (ca sa-l conduca, fara sa fie nevoie de indicatii) si merge cu trupul in fata, dar umerii inclinati catre client la 45 de grade, ca sa nu stea niciodata cu spatele la el.
tot personalul e antrenat pentru respectarea unor detalii care, vazute din afara, sunt incredibile. (am sa va mai povestesc zilele viitoare cum fac sa nu se simta clientul agresat in intimitatea lui, desi este aproape complet dezbracat pe masa de terapie)
impachetarea in ciocolata este un tratament – atentie! – pentru slabit. incepe cu un gomaj, continua cu un masaj cu un gel care da o incredibila senzatie de prospetime, apoi un masaj cu o crema cu aroma de teramisu, urmat de rasfatul suprem inveloparea cu ciocolata si relaxarea in “paturica incalzita”.
rezultatul dupa o ora de rasfat e o piele super super catifelata, un tonus mai bun al pielii, dar si… remodelarea trupului, reducerea ridurilor si o mega relaxare.
de la terapeutul meu (cum ziceam toti terapeutii sunt super pregatiti si au raspunsuri pentru orice) am aflat ca asta se datoreaza efectului lipolitic al cafeinei si teobrominei, dar si vitaminelor A si E care sunt in cacao. gratie magneziului care e in cacao se realizeaza remineralizarea, detoxifierea si relaxarea.
untul de shea hidrateaza intens pielea si da finete si stralucire, iar extrasul de grapefruit cu propietatile sale tonifiante reda elasticitatea tesutului astfel incat pielea este mult mai ferma si tonifiata.
am testat si stiu ca dupa o singura sedinta se imbunatateste considerabil calitatea pielii si se da o stare de bine si o armonie atat pentru trup cat si pentru suflet, pielea emana sanatate si are un tonus extraordinar. plus ca pleci acasa mirosind a prajitura, iar asta iti deschide perspective noi…:)
***
cum dupa Pasti sigur avem ceva kg in plus, va propun sa testati si voi tratamentul cu ciocolata de la Silhouette. puteti cistiga un asemenea rasfat ( nu doar in Bucuresti, ci si la Iasi sau la Constanta) daca impartasiti cu noi cea mai frumoasa amintire a voastra legata de ciocolata.
raspundeti aici pina duminica la ora 12.00 (mentionind si orasul unde locuiti), iar saptamina viitoare cineva va merge sa testeze acest tratament incredibil de relaxant si de placut.
stiu, nici imaginea mea despre slabit, eliminarea celulitei si tonifierea pielii nu avea legatura cu ciocolata. pe site-ul silhouette descoperiti o multime de alte tratamente care va schimba perspectiva ideii despre “a slabi” si cum clinica tocmai si-a facut pagina de facebook, acolo puteti cistiga alte premii foarte foarte simpatice.
mult succes la concurs.
Ii cunosc, eu merg la ei de prin 2009 si (inca) imi plac. Mi-am notat chiar si etape/ pasi si beneficiile produselor sa inteleg mai bine ce se intampla in timpul sedintelor 🙂
M-ai atins la inimioara, Cristina. Nu m-am mai gandit de mult la asta, dar pentru ca tocmai sunt la ai mei, in casa parinteasca si sunt inconjurata de amintiri, iata ca am ‘dezgropat’ si una legata de ciocolata.
Am copilarit in epoca de aur, cand ciocolata, asa cum o stim acum, nu exista pe piata romaneasca. Prima data cand am mancat ciocolata adevarata a fost dupa ’89 si mi s-a parut o delicatesa.
Dar amintirea de care iti spuneam nu se refera la prima data cand am mancat ciocolata.
Eram prin clasa a cincea, aveam niste banuti pusi deoparte si m-am gandit sa imi ofer un rasfat. M-am dus la alimentara (unde deja aparusera marfuri din import) si am cumparat o ciocolata invelita intr-un ambalaj lucios, lila. Am ajuns cu ea acasa si intentionam sa merg sa o devorez in liniste. Dar in fata blocului m-am intalnit cu mai multi copii de-o varsta cu mine si partenerii mei de ‘Tara-tara, vrem ostasi’, ‘Baba oarba’ sau ‘Lapte gros’. Vazandu-le privirile fixate pe ambalajul minunatei mele achizitii, nu am rezistat: i-am chemat pe toti si pe iarba din gradina minuscula dintre betoane, ne-am asezat turceste si am impartit ciocolata. Eram toti bucurosi si zambeam cu dintii patati. Cred ca asta e cea mai frumoasa amintire a mea legata de ciocolata. De atunci nu cred ca am mai simtit asa o bucurie si o satisfactie mancand ciocolata.
Chiar trebuie sa va povestesc o experienta “minunata” cu ciocolata :))) Intr-o zi mi-am invitat actualul sot (pe vremea aia prietenul meu) la mine acasa, stateam in pat si i-am dat sa manance ciocolata. Era dinaia cu alune padure. El a refuzat sa manance ciocolata (nu prea mananca dulciuri de obicei) iar eu am tot insistat pana cand el s-a saturat sa-i tot spun sa manance ciocolata si a ascuns-o in pat, sub patura, ca sa n-o mai vad si sa cred ca a mancat-o. A venit noaptea, el a plecat acasa si eu m-am pus sa dorm. Mie noaptea imi ingheata picioarele asa ca am inceput sa mi le frec unul de altul. La un momentdat am simtit ceva pietricele in pat, am dat putin cu picioarele sa curat cearsaful si am continuat sa imi incalzesc picioarele ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dimineata insa surpriza! 😀 Ma dau eu jos din pat si ce sa vezi… eram toata plina de ciocolata, impachetata in ciocolata de-a dreptul iar intre degetele de la picioare aveam doar alune. Era ciocolata ascunsa de prietenul meu sub plapuma. Acum rad cand imi amintesc dar atunci m-au apucat toti dracii vazand tot cearsaful maro si eu plina de ciocolata 🙁
(Sunt din Sibiu)
Aveam 4 ani la Revolutie si imi aduc aminte ca in 90 a venit o verisoara a mamei care plecase in Germania. Adusese pentru toti copiii din neam ciocolota si biscuiti si guma de mestecat. Ciocolata avea un ambalaj albastru si mie mi s-a parut cel mai bun lucru pe care-l mincasem vreodata. Imi amintesc cum am facut schimb cu ceilalti verisori eu le-am dat partea mea de biscuiti si guma pentru ciocolata lor. N-am obtinut-o pe toata, dar m-am bucurat de fiecare bucata in plus.
Mama ne-a invatat inca de cind eram mici cu o bucatica de ciocolata inainte de culcare. Am si acum, cind am copiii mei, mereu ciocolata in frigider pentru portia de dinainte de culcare. Noroc ca acum sunt impachetate pe bucatele, cind eram eu mica ne rupea dintr-o ciocolata mare si tare cite o bucatica in fiecare seara. Dar parca somnul venea mai bine si mai repede.
N-am stiut ca ciocolata e energizant pina cind prietena mea cea mai buna m-a lasat timp de 3 ore cu copilul ei acasa. Nu sunt cea mai buna doica din lume si ca sa ies din incurcaturile gen “nu ma imbrac”, “nu string jucariile”, am mituit copilul cu ciocolata de la Oua Kinder. El a prins smecheria si a profitat: cel putin 3 oua a mincat. Rezultatul? A fost ca un titirombil pina seara, fara sa mai vrea sa doarma dupa amiaza, iar maica-sa ma intreba: “ce are copilul?”. Am recunoscut ce am facut la citeva saptamini distanta.
Tot liceul am avut in banca cite o ciocolata mica. O gaseam de fiecare data cind ajungeam in clasa. Nici acum nu stiu cine o punea si cum mai am putin pina la aniversarea de 10 ani sper sa aflu. Am tot incercat, mi-am intrebat colegii, am venit mai devreme la scoala, dar nimic. Ar fi foarte amuzant sa descopar ca nu era nimic romantic la mijloc, ci era din pachetelul de scoala al vreunui copil care invata inaintea mea in aceeasi clasa.
Mergeam la tara(in moldova)in vacanta de vara…aveam vreo10-12 ani…aduceau la bufetul din sat ciocolata alba-o nebunie :)aveam program in fiecare dupa-amiaza cate o ciocolatica :)(daca aveau la bufet pt ca nua aveau mereu).Era momentul mult asteptat al zilei :).Se untampla prin ’90….
dupa deliberari grele, pentru ca am avut de ales intre doua marturii care mi-au placut tare, cistigatoarea rasfatului in ciocolata e Lucia Grosu.
daca dai, primesti. nici nu stiai cind se va intoarce darul tau cu ciocolata:) sa te bucuri de rasfatul in ciocolata.
Multumesc, Cristina si Silhouette! 🙂