Monthly Archives : April 2012

cafeatimpul in lumea McDonald’s

timpul in lumea McDonald’s

ieri am “trait” la McDonald’s. adica am avut acest in orice coltisor din restaurant si mi s-a raspuns la orice intrebare. (am mai facut asta la Starbucks si la Carol Parc Hotel, e parte din felul meu de a invata lucruri noi si de a va oferi un gen de informatie la care nu aveti acces)

ziua mea de munca a inceput la ora 8…. cu o cafea. de la Mc Cafe Unirii, exact asta din fotografie.

la discutii am descoperit si care e cel mai mare secret de la McDonald’s. n-are legatura cu cartofii (dar am o poveste despre ei), nici cu sandwich-urile, nici cu bauturile. cel mai mare secret de la McDonald’s e domnul care e in spatele lui Ronald McDonald. e de 15 ani eroul copiilor care fac petreceri la McDonald’s, face in fiecare luna cite o intilnire in fiecare restaurant, dar… angajatii pastreaza secret numele lui chiar si pentru copiii lor:) am aflat doar ca e actor. si ca e la un pas sa primeasca pantofii de aur, pentru vechime in munca de prieten al copiilor. in rest… tacere.

dincolo de tejghea, e un furnal. mai ales in orele de virf cind lumea vine sa-si ia prinzul. ca sa intelegeti, in mai putin de 20 de minute, s-au preparat si vindut, aproape 40 de kg de cartofi. astazi la ora 13, la Mc Unirii erau anuntati 100 de copii din programul Scoala Altfel; meniurile lor au fost gata in maxim 30 de min, iar eu care eram in bucatarie, imi doream sa ma fac mica mica si sa fug ca sa nu incurc pe cineva. se miscau cu o viteza uluitoare si preparau sandwich-urile in mega viteza, respectind zeci de reguli care tin de temperaturi sau proceduri de preparare.

ca de exemplu.

pentru prepararea omletei de dimineata cei care sunt la gatit folosesc manusi, chiar daca ouale au fost dezinfectate inainte; coaja oului este purtatoare de multi microbi (am citit eu pe un afisaj pe un perete si m-am gindit ca in viata mea n-am spalat oul inainte de a-l sparge pentru omleta.)

daca o portie de cartofi nu se vinde in 7 minute de la preparare, se arunca. asa e standardul de calitate.

la fel este si cu sandwich-urile. in functie de ora la care sunt gata, dupa un ceas special, se stie cind vor fi aruncate daca nu sunt vindute.

acesta este ceasul din lumea Mc Donald’s, la interior arata ora noastra, la exterior, minutajul cind va fi aruncat sandwich-ul.

***

cel mai greu si mai greu mi se pare estimarea stocurilor si a produselor care trebuie preparate in avans, pentru a evita aruncarea sandwich-urilor sau a cartofilor, sau a placintelelor.

pe pereti sunt afisate comenzile de “mentenanta” in functie de traficul estimat, ca sa nu astepte clientul (standardul de calitate este 1 minut de la primirea comenzii pina la livrarea mincarii). dar in computerele managerului exista niste informatii f f tari: cit s-a vindut in urma cu un an, cum era vremea in ziua respectiva, ce evenimente au fost in ziua respectiva. iar in biroul store managerului e un calendar cu toate evenimentele culturale din Bucuresti (de ar putea fi redactor la sectia cultura la un ziar) pentru ca atunci cind sunt concerte in zona, e trafic mare, vinzari asemenea si trebuie suplimentat personalul.

alt lucru f f complicat, un fel de fizica cuantica, mi se pare planificarea turelor personalului. pentru ca sunt mult studenti angajati, ei au voie sa spuna cind au cursuri si au ture preferentiale. puneti cursurile studentilor, la un loc cu traficul estimat si multiplicati cu 100 citi angajati sunt. din asta rezulta orarul de lucru.

altfel, exista un responsabil pentru orice. inclusiv pentru acvariul din camera de relaxare.

***
va povestesc miine despre cel mai mic angajat care are o poveste f f simpa. si despre cartofii de la Mc. oricum traiesc si miine la McDonald’s Unirii, ne putem vedea acolo:)

pastrez insa in memorie o imagine de ieri de la ora 8.00 : o femeie cu trei pungi mari de la metro pline de haine tragea dupa ea 3 copii cu inaltimi undeva intre genunchii si soldurile ei, si ei tirishind pe jos cite o punga mare plina de bagaje. si-au luat cite un mcpuisor si-au plecat ca si cum ar fi avut cea mai mare comoara si cele mai usoare bagaje. era foarte emotionanta bucuria lor.

***

mi-a fost gazda si mi-a raspuns la intrebari Lidia Cirstea, careia ii multumesc si pe aceasta cale.

mb1Moodboard-ul Inspiratiei: Muza

Moodboard-ul Inspiratiei: Muza

dam vina pe ea pentru neputintele noastre. spunem “nu vrea sa vina” cind, de fapt, nu suntem suficient de relaxati ca sa primim ce ne dau ceilalti.

inspiratia e ca un val care se aseaza peste valuri tesute de altii, sau colectate de noi din experiente anterioare.

e ca o pictura care apare dupa ce pinza a fost revopsita in alb ca sa acopere o alta pictura.

nu stiu de ce credem ca inspiratia e femeie – Muza. dar ar putea fi una dintre femeile pictate de Barbara Hangan. femei colaje de stari si emotii, din fotografii de familie sau reviste Vogue. de azi sau de acum 100 de ani.

femei care-ti vorbesc dintre rame, fara sa rosteasca nimic. ca tabloul “Fata care a plecat sa se regaseasca la Buenos Aires”.

Barbara Hangan locuieste in Cluj.

***

timp de o luna realizez un moodboard al inspiratiei cu oameni si intimplari care m-au inspirat , parte din proiectul international LiveInspire la care participa bloggeri din intreaga Europa. ma puteti vota aici🙂

2174
inspirationmoodboardMoodboad-ul Inspiratiei

Moodboad-ul Inspiratiei

in lumea creativilor moodboard-ul e locul acela in care aduni toate lucrurile care te-ar putea inspira pentru proiectul tau: imagini, bucati de material, flori etc.

dar cum arata moodboard-ul care sa defineasca inspiratia?

de miine, toata luna completez acest Moodboard, cu povesti despre ceea ce cred ca inseamna inspiratie;
7 povesti despre oameni pe care i-am intilnit si care sunt o sursa de inspiratie pt mine

moodboard-ul meu este parte dintr-un proiect international – Live Inspire la care Romania mai este reprezentata de Cristi China si Adi Hadean, ne puteti vota pe oricare dintre noi – dupa ce postam pe platforma story-urile noastre – ca sa cistige Romania competitia creativitatii europene.

proiectul este creat de Intesa Sanpaolo Bank.

de miine va stresez sa ma votati. primul post din moodboard-ul inspiratiei va fi despre Povestea muzei:)

P.S. impreuna cu Cristi si Adi am decis ca oricare dintre noi ar fi cistigatorul din dreptul Romaniei, vom dona premiul pentru o cauza caritabila.

1666
lampa_cu_caciulalampa cu caciula

lampa cu caciula

scriu ceva despre Radu Jude pentru emisiunea Ca-n filme de saptamina asta si dupa ce am tastat “lampa cu caciula, cel mai premiat scurt metraj romanesc din toate timpurile”, mi s-a facut dor sa-l revad.

asa ca am luat o pauza si m-am mai uitat o data (nici nu mai stiu de cite ori l-am vazut).

e unul dintre filmele mele preferate din tot ce am vazut vreodata. pentru poveste, pentru structura, pentru ce a modificat fata de nuvela de la care a plecat – scrisa de Florin Lazarescu-, pentru cum a lucrat cu ala micu’ din film, pentru tandretea mocnit-barbateasca din film.

daca aveti timp 20 de minute, uitati-va la el. e minunat.

noul film al lui Radu Jude, Toata lumea din familia noastra, intra de vineri in cinema.

3777
broscutzaprintzesa, a printzesi, printzesire

printzesa, a printzesi, printzesire

Verbul a printzesi nu e in dictionare, desigur nici actiunea “printzesire”, dar in lumea femeilor e foarte usor de inteles si nu-ti cere nimeni sa aduci Doom-ul cind il aude.

pentru voi, astialaltii nenorocosii care nu traiti in lumea femeilor, “printzesitul” e o stare: e rasfatul care vine din lucrurile marunte, din atentia la detalii si din bucuria de a petrece intr-un spatiu care – pentru ca e plin de oameni frumosi – pare magic.

printzesitul e cam ca fotografia aceasta.

poate sa se intimple acasa la tine, in vacanta, in parc sau pe o terasa, la soare.

***

daca mi-ar fi spus cineva ca voi printzesi intr-un showroom auto, care – de cele mai multe ori – e rece si “sales- oriented” n-as fi crezut.

dar ieri am petrecut o zi plina de rasfat (cu portelanuri fine de la Casa Wagner, cu fandacsii simpatice, cu pantofi creati de Dan Coma, cu prajituri din cele mai fine, cu valeti maestrii in ale umorului – trupa Obligo, si cu sampanie desigur) in show room-ul Porsche, unde un Beetle verde, dupa ce a fost sarutat de buna voie de noi, s-a tranformat in print.

ce nu stiti voi astia care nu printzesitzi e ca un print trebuie sa fie exact ca in povesti – sa ramina vesnic tinar (ce ati vazut voi vreun Fat Frumos in povesti pe la 80 de ani?!) si sa fie mereu actual (cindva avea parul blond si pina la umeri, eventual tuns rotund; acum are freza lui Ken – iubitul lui Barbie-, sau freza lui Beckham – iubitul Victoriei, alta Barbie) .

de asta numai unul putea fi printul masinilor pentru printesele urbane: broscuta Beetle – care n-a imbatrinit din anii 60, ba din contra, s-a digitalizat si a invatat sa o rasfete mai bine pe printesa. si stie el sa se transforme intr-un loc magic, care sa salveze printesele de cenusiul lumii urbane, stresante.

***
cu regret in suflet va anunt ca la sfirsitul balului printul nu m-a ales pe mine, ci pe Carmen Albisteanu si a plecat acasa cu ea. pardon, acasa la ea.

n-am plins foarte tare pentru ca a fost foarte dragutz balul si-a fost minunat sa (re)descopar ca printesitul e starea de spirit a femeilor frumoase.

P.S. am primit cadou de la ajutoarele printului o umbrela in forma de inimioara, care o sa faca sa zimbeasca orice printesa voi intilni pe strada in zilele ploioase. si am si un dar special pentru voi – pe care-l pun la bataie miine – si care va va ajuta sa va luati o broscuta acasa la voi. adica un print Beetle.

3338
jurnalismpentru webeditori, jurnalisti, bloggeri

pentru webeditori, jurnalisti, bloggeri

astazi facem stiri uitindu-ne pe facebook la ce comenteaza unii si altii, sau preluindu-le fotografiile si statusurile.

transformam un tweet intr-o stire, fara sa ne mai punem problema sa-l verificam… “citam sursa”, zicem.

***

dar e etic? (stiu e o notiune bizara, etica). pina unde e corect si etic sa te folosesti de twitter, facebook ca sa-ti faci tu o stire? mai ales cind esti jurnalist.

***

unii dintre cei mai mari jurnalisti americani au raspuns la aceasta intrebare intr-o dezbatere pentru Poynter.org

cititi articolul de la link, daca sunteti jurnalisti si vreti sa va faceti meseria cu onestitate.

***

si inainte de a folosi ceva de pe twitter sau facebook, incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari

What was the author’s intent? If shared in a closed group or personal profile, was it intended to be kept private?

How did the source respond when you asked about including the information in a story?

Is the author a public figure? How public? There is a difference between a school principal and a professional athlete.

What harm could come to the individual if the information is made public? Is that harm justified by the public benefit of the information?

What alternatives do you have for getting similar information?

1897

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!