Monthly Archives : November 2012

nude marilynNude Marilyn Monroe

Nude Marilyn Monroe

Nu stiu cum ginditi voi, dar eu de cite ori aud ca iar au mai aparut fotografii cu Marilyn Monroe – imbracata sau nu – ma apuca risul.

De ani buni apar la intervale regulate ale fotografii inedite cu Marilyn Monroe si pare ca e fara de sfirsit numarul pozelor cu ea, desi – matematic vorbind – e un numar finit : subiectul a raposat, nu mai poate nimeni sa-i faca poze.

Playboy comemoreaza cu editia de decembrie 50 de ani de la moartea actritei cu – cum se putea altfel – fotografii nud cu ea.

Nu stiu daca ati citit SNUFF – cea mai recenta dintre cartile lui Palahniuk – , dar mie valul acesta de fotografii cu ea, exploatarea aceasta fara de sfirsit, imi pare similara cu cea a eroinei lui Palahniuk – o starleta de filme porno care vrea sa bata recordul cu cei mai multi barbati cu care face sex in 24 de ore.

 

 

 

***

pentru ca tot am amintit de Snuff , as vrea sa spun ca nu prea mi-a placut cartea. cu exceptia structurii (in fiecare capitol actiunea e din perspectiva altui personaj), restul mi s-a parut previzibil. mi-ar placea insa sa stiu ce parere aveti voi, daca ati citit-o:)

 

3802
moss spania 1Kate Moss – Vogue Spania dec 2012

Kate Moss – Vogue Spania dec 2012

editiile de decembrie ale revistelor sunt cele mai cu motz, cele mai cele. se investesc bugete mari (se si recupereaza din investitie pentru ca sunt incasari mari din publicitate in luna decembrie), de asta imi place sa caut editiile de decembrie ale marilor publicatii.

 

tocmai am vazut Vogue Spania cu Kate Moss pe coperta si cu un pictorial in care “vinde” valorile spaniole. un pictorial de Mario Testino.

 

enjoy it:)

 

 

 

 

2123
x factor deliaDelia Adjani

Delia Adjani

Cum nu sunt in tara, asta a fost prima gala live din sezonul 2 X Factor pe care n-am vazut-o din studio si , ca la un drog, mi-am luat portia de X Factor via sms-uri (aseara, multumesc Elena Prodan 🙂 ) si internet (de dimineata).

Am fost insa simbata la repetitii si stiam o parte importanta din show (scriu dupa amiaza despre culisele repetitiilor pentru gala 3), dar nu stiam surprizele si nici cum va vota publicul.

 

si nu aveam de unde sa stiu look-ul Deliei.

nu stiu daca asta a fost ideea, dar mie mi-a amintit de o minunatie de film a lui Luc Besson, Metroul, cu Isabelle Adjani si Christophe Lambert. e un film care a avut premiera la mijlocul anilor 80 cind multi dintre concurentii de la X factor nici nu se nascusera.

daca nu l-ati vazut, detalii aici. poate va faceti cindva timp sa-l vedeti – e o poveste de dragoste cind ea e bogata si el rebel (chiar golan – traieste la metrou, ii fura ei actele), dar incearca fiecare sa intre in lumea celuilalt ca intr-un West Side Story pe malurile Senei 🙂

 

 

altfel, ma bucur mult ca n-a intrat din nou la duel Todutz si imi pare rau pentru Raduly, dar despre asta scriu mai spre dupa amiaza.

 

1977
hiphopde ce e acum hip hop-ul in prim plan?

de ce e acum hip hop-ul in prim plan?

de la articolul din new york times despre designerii care vin din hip hop si au ajuns la marile case de moda (am scris despre, aici), ma tot gindesc de ce e acum hip hop-ul in prim plan.

mi-e clar ca e o tendinta care vine dintr-o generatie care a crescut cu hip hop-ul si care are acum ceva mai multa putere , dar la fel de clar imi e ca , dincolo de hanorace, glugi, bocanci si vorbe scurte dar grele, e o lume pe care eu nu o inteleg. si probabil ca nici voi, cei mai multi dintre voi. ceilalti care stiu cum e cu hip hop-ul sunt invitati la dialog:)

 

de asta am pus in dezbatere in aplicatia Piraeus “intra in dialog” tema aceasta si, cum spuneam si saptamina trecuta, am acceptat sa scriu despre arta, cultura (chiar cultura urbana) in aceasta aplicatie tocmai pentru ca putem aduce in discutie acest gen de subiecte in fata unui public mai obisnuit cu costumele decit cu hanoracele … iar asta ajuta la o informare frumoasa si la a deschide mintea oamenilor.

puteti vedea argumentatia mea pt tema de discutie si sa comentati aici. multumesc

P.S. si pentru mine e o uimire ca am scris des in ultima vreme despre asta, desi – ma iertati – nu am cunostinte in domeniu, dar vreau sa inteleg cum e cu lumea aceasta pentru ca imi e clar ca nu au ajuns intimplator atit de multi oameni pasionati de hip hop in show-uri ca X factor sau Romanii au talent. sau in cover story la New York Times.

2881
x factor grupdespre ego si caracter la X Factor

despre ego si caracter la X Factor

inca un pic despre X Factor.

daca-mi place ceva la X Factor, indiferent de cine e in sezonul respectiv, e ideea de a te uita la caracterul/personalitatea unui om pe parcursul unei transformari: niste oameni care n-au treaba cu camerele de luat vederi ajung sa fie vedete daca au talent la muzici, doar ca pe drumul asta – pentru ca stau mai tot timpul sub camerele de luat vederi si in stres – le vezi caracterul.

in Vocea Romaniei concurentii sunt “pervertiti” deja: stiu cum e cu camera de luat vederi, stiu sa se controleze, pentru ca, multi dintre ei, cinta de multa vreme in Ro.

*

de exemplu, de dimineata, la Neata cu Razvan si Dani a fost un moment in care ati putut sa vedeti ego-ul concurentilor.

l-au adus in casa X factor pe Giga Hagi care a vorbit, pe limba lui, simplu si direct, despre succes “fara munca, ambitie si sacrificiu nu se poate. mai intii faceti bine si dupa aia vin si banii”. minunat Hagi care, comentind infringerea Stelei de aseara, a mai spus ceva foarte frumos care poate fi translatat si pentru competitia lor “cind cineva e mai bun decit tine, ii stringi mina si ii recunosti victoria”

(mi-ar placea sa vad asta , din inima, si la eliminarile concurentilor, tot asa cum sper ca au tinut minte partea cu “se uita infringerea asta, dupa o analiza serioasa ca sa vezi de ce ai fost infrint, o iei de la capat” caci si asta se potriveste si pentru ei.)

 

dar ceea ce e cu adevarat simpatic si vorbeste despre CARACTER si EGO e ceea ce nu s-a rostit in filmarea respectiva. pe toata durata interviului Hagi nu s-a uitat in monitorul de control sau in televizorul care era in camera; a fost prezent in poveste, in locul de acolo, curat si sincer.

la fel si citiva, foarte putini, concurenti; ceilalti au tras cu ochiul sa vada cind sunt filmati ca sa zimbeasca si sa dea bine in camera.

pentru privitorii votanti a fost un exercitiu bun ca sa stie care concurent e sincer si n-are ego, care concurent s-a bucurat de intilnirea propriu zisa – cu un super sportiv si un super caracter (chiar si Razvan era usor emotionat la inceputul intilnirii, ceea ce arata ca oricit de vedeta esti, daca ai aluat bun, stii sa apreciezi o intilnire de asemenea valoare.) dar a fost si o ocazie sa-i vada pe cei care se iubesc mai tare pe ei decit intilnirile si amintirile care li se ofera in aceasta scoala misto care e X Factor.

vedeti inregistrarea momentului aici.

 

 

1464
Braille_closeupexperimenteaza! asa inveti despre tine

experimenteaza! asa inveti despre tine

sunt o mare fana a experimentarii senzatiilor si a exploatarii simturilor pe care ni le atrofiem din comoditate.

de asta am fost la lectii de limbaj mimico gestual la British Council. ma dusesem sa invat cum sa ma folosesc de orice altceva decit cuvintele din care traiesc ca jurnalist, dar viata m-a invatat ca lectiile mi-au fost utile si pentru a-mi face prieteni simpatici.

 

de asta am fost la lectii de body language: am invatat ce spun oamenii cind nu asculti ce vorbesc si ma folosesc mult in interviurile mele de aceste mici detalii care spun lucruri nerostite. (un exemplu e in interviul cu Milla Jovovic)

*

zilele viitoare British Council are din nou Discovery Week –  o saptamina in care poti invata putin limbaj mimico si citit pe buze, putin Braille, dar inainte de toate astea poti simti dincolo de orice cuvint , reportaj sau campanie, cum e sa traiesti intr-o lume minoritara, a celor cu dizabilitati.

e un exercitiu frumos pentru ca, spun din experienta, te aseaza in propria matca, te face sa fii cu picioarele pe pamint si sa-ti dai seama ca multe dintre problemele pe care le ai tin mai degraba de ego si de razboaiele din mintea ta, nu de ceea ce e in exterior.

*

programul din Discovery Week spune asa: luni de la ora 17.00  publicul larg este asteptat la British Council pentru cursuri de Braille, limbaj mimico-gestual si citit pe buze.

17:00 – 18:00 Învaţă să vorbeşti prin semne: curs de limbaj mimicogestual (sala Glasgow)
18:00 – 19:00 Cum să citeşti pe buze (sala Belfast)
19:00 – 20:00 Atelier de Braille (sala Cardiff)

 

Incepand de marti, 27 noiembrie, pana vineri, 30 noiembrie, biblioteca @British va gazdui o serie de expozitii si activitati menite sa incurajeze interactiunea si sa creeze contexte favorabile persoanelor cu deficiente senzoriale.

Veti putea participa la proiectii si concursuri tematice, sa cunoasteti lumea unui nevazator printr-o expozitie de fotografie, sa va testati indemanarea printr-un joc de sah pentru nevazatori sau sa va creati o felicitare in Braille pentru cei dragi.

*

intrarea e libera. ne vedem acolo.  abia astept sa fac o felicitare in Braille.

 

2357
damageDamage people

Damage people

“Damage people are dangerous. They know they can survive.”

zilele astea am povestit unui prieten cum m-am imprietenit cu unul dintre cei mai mari fotografi ai lumii dupa ce am spus asta, cu trimitere la el. de la povestire, mi-a ramas filmul in minte si m-am trezit dimineata cu gindul de a-l revedea. ceea ce am si executat pina la 9 si 10 cind m-am afirmat la europa fm (despre filme, altele decit asta, desigur)

daca n-ati vazut filmul, ar putea fi o optiune pentru una dintre aceste zile de week end: Damage by Louis Malle, cu Jeremy Irons si Juliette Binoche.

 

1372
china reuterspovesti prin fotografii

povesti prin fotografii

 

A car stops beside a house in the middle of a newly built road in Wenling, Zhejiang province, China, November 22, 2012. An elderly couple refused to sign an agreement to allow their house to be demolished. They say that compensation offered is not enough to cover rebuilding costs, according to local media. Their house is the only building left standing on a road which is paved through their village. REUTERS/China Daily

*

 

 

1164
Greta Garbo for CampariArome aniversare de iarna

Arome aniversare de iarna

text de Noemi Revnic

Recunosc ca nu mi-a placut iarna decat in copilarie, cand Campina era fermecatoare sub nameti iar finalul toamnei ma gasea in marea de frunze din curtea casei parintesti, adunand nucile maturate de vant.

M-am obisnuit cu iernile din Bucuresti iar remediile cele mai bune au devenit cafenelele, librariile si muzeele. Ca tot am mentionat libariile, Carturesti aniverseaza astazi 12 ani de existenta. Nu stiu cum au trecut acesti ani, dar imi amintesc si astazi de prima librarie a lor, deschisa la mansarda unui complex indraznet din zona Stefan Cel Mare, a fost wow! Da, prima librarie cu “carte, ceai, muzica, dichis” si-a propus sa dea astazi petreceri in toata tara, iar programul va fi prelungit, ca sa ajunga cat mai multi cititori clienti. Pentru cei din Bucuresti, mergeti la Carturestii din Edgar Quinet numarul 9 sau la Carturestii din Verona si veti fi intampinati cu ceai, muzica buna, biscuiti si reduceri pentru cartile cumparate. La multi ani, Carturesti!

Prietenii de la Club Electroputere Craiova & Bucuresti ne asteapta in spatiul din Strada Biserica Enei 16 (Caminul Artei) cu “Turul Romaniei in 7 zile”, intre 23 noiembrie si 10 ianuarie. Expozitia reprezinta etapa finala a proiectului TR7Z, desfasurat in perioada 4 – 10 septembrie, un proiect atelier mobil de creatie alternativa la care au participat atat artisti, cat si persoane implicate in contextul artistic contemporan. Traseul a fost gandit cu scopul de a valorifica teritoriul Romaniei dintr-o varietate de perspective care sa permita dezvoltarea unor subiecte de lucru legate de urbanism, economie, arhitectura, dezvoltare regionala, peisaj, cultura populara iar eu abia astept sa vad rezultatul.

Saptamana trecuta am fost la Milano, la lansarea Calendarului Campari 2013 ce o are ca protagonista pe superba Penelope Cruz (despre care pot sa va spun ca arata la fel de naturala si de frumoasa si in realitate). In prima zi la Milano am avut ocazia sa vizitez Galleria Campari, aflata in incinta sediului Campari, cu o bogata colectie de afise realizate de unii dintre cei mai mari artisti italieni, din 1860 si pana in prezent. Va recomand cu caldura aceasta vizita atunci cand ajungeti in acest oras interesant, mai multe detalii despre orele de vizitare gasiti aici.

Pot sa va spun ca ghidul este genial. Si da, am aflat ca primele cocktails au fost inventate de romani, in urma cu 4,000 de ani, din vin amestecat cu miere. Surpriza cea mare a fost sa vad un afis cu Greta Garbo, schitata absolut fabulos, si cu un pahar de Campari tinut elegant.


Va doresc un final de noiembrie frumos, cu carti si cocktails si putina arta.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1926
Happyoameni buni

oameni buni

sunt mioapa. adica nu vad la distanta.

undeva pe drumul bucuresti- sibiu si retur de marti si miercuri, mi-am pierdut ochelarii si viata mea s-a complicat brusc. cum la sfirsitul saptaminii plec pt doua zile la Londra, m-am si vazut ratacindu-ma pe Heathrow in disperarea de a gasi poarta de la care pleaca avionul meu.

am sunat la opticris la mall vitan explicindu-le problema mea si nevoia de a avea ochelari (nu mai am nici reteta) pina duminica dimineata, au zis ca ma ajuta si iata-ma la ei in magazin.

o domnisoara a stat cu mine mai mult de o jumatate de ora sa-mi aleg rame (mi-am luat doua perechi ca sa nu mai fie panica in eventualitatea pierderii), apoi mi-a facut consultatia si cind sa platesc mi-a zis “mai bine dati un avans si, pentru ca e black friday miine si s-ar putea sa avem reduceri, platiti miine cind ii ridicati.”

mi se pare super client service si e frumos sa va povestesc.

*

dupa aia, ca asa sunt femeile, mi-am cumparat si o rochie si un hanorac, de la alte magazine.

super oameni buni la Opticris la Mall Vitan. miine o sa va spun si cum o cheama pe domnisoara care a stat cu mine, cu maxima rabdare, sa-mi gasesc ce-mi place.

happy.

2100
pardon sibiuSibiu – Pardon

Sibiu – Pardon

Adrian Tibu mi-a prezentat astazi in Sibiu un loc care pare decorat de Sanziana Pop (domnisoara simpa care a avut in grija decorarea casei mele si pe care o gasiti pe Visuell.ro)

mesele erau din masini de cusut – la fel e si biroul meu de acasa

iar scarile interioare erau “preparate” sa arate ca niste valize – si eu am valize acasa , ascund cartile in ele ca sa nu mai par intelectuala.:)

sper ca puteti vedea ceva din aceasta foto

locul se numeste Pardon (puteti vedea mai multe foto pe site-ul lor) si e linga sala Thalia.

1796
Tazovsky_Vodkacine a cistigat premiul Tazovsky

cine a cistigat premiul Tazovsky

acum citeva zile va povesteam ca parcursul nostru in viata seamana cu o votca tare, oricit ar parea de ciudat.

pentru ca, la fel ca la procedeul de preparare a votcii, si oamenii trec printr-un procedeu de rafinare prin “focurile” incercarilor la care-i pune viata.

ziceam atunci ca oamenii buni sunt cei distilati inteligent , adica e la fel ca la procedeul tehnologic pentru bauturi cind alcoolul e distilat de mai multe ori, iar rezultatul e o bautura de o puritate si o finete extraordinare.

pentru ca in romania s-a lansat recent votca Tazovsky – de 7 ori distilata, va imaginati cit de pura este – am facut un concurs cu premiul un “intelligent kit” Tazovsky care include o sticla de Tazovsky Vodka, carte de cocktail-uri, un shaker, un set de pahare de cocktail-uri.

va rugam sa-mi spuneti care sunt atributele unui om distilat inteligent. am ales-o pe Irina cistigatoare care a spus “smerenie, altruism si cumpatare. pare portretul unui schimnic, dar sunt doar cateva dintre atributele esentiale, in opinia mea, pentru orice om”

felicitari Irina. multumesc frumos tuturor celor care au participat la concurs.
si lor, dar si voua celor care ati citit aceste rinduri va doresc o viata “distilata inteligent”, iar asta inseamna nu neaparat sa treceti prin multe incercari, ci sa fiti preocupati de propria voastra rafinare – intelectuala, spirituala.

2020
cockteil779diseara fac cinste cu o cafea . vii? :)

diseara fac cinste cu o cafea . vii? :)

ce faceti diseara?
vreti sa asistati la unul dintre cele mai interesante concursuri destinate celor care prepara bauturi pe baza de cafea?

diseara de la ora 20.00 la palatul ghika are loc etapa finala Barmaniada a concursului de Cafea si mixologie.

puteti asista la o competitie super antrenanta (bauturile se prepara contra cronometru, participantii trebuie sa creeze o bautura noua) si…. bonus pentru cititorii s!mpa puteti bea o bautura pe baza de cafea facuta special pentru voi.

atentie! mergeti la Palatul Ghika spuneti la bar cuvintul “simpa” si veti primi o bautura pe baza de cafea gratis.

sa faceti foto cu delicatesele de acolo sa-mi trmiteti si mie pt ca sunt la Sibiu:)

have fun. ora 20.00, Palatul Ghica, Barmaniada – cafea si mixologie. o sa fiti uimiti cite bauturi pe baza de cafea se pot crea.

1696
Principesa-Margareta-Revista-BizCit valoreaza brandul Casei Regale?

Cit valoreaza brandul Casei Regale?

*articol aparut in revista Biz, 1- 20 noiembrie 2012

Valoarea unui brand este precum frumusetea: in ochii celui care priveste.

In copilarie, cind mergeam la bunici la tara, in vacanta de vara, ma intilneam cu doi frati care veneau de la Bucuresti (eu am crescut in Alexandria). Radu si Sabina erau diferiti de noi toti, nu pentru ca erau mai bine imbracati (erau), nu pentru ca aveau mai mult stil (si aveau), ci pentru ca gindeau altfel decit noi. Vorbeau despre Rege si regalitate, istoria pe care o povesteau ei era diferita de ceea ce scria in manualele scolare.

Am aflat intr-o vara ca tatal lor, Mihai Creanga, lucra la un ziar in Bucuresti – Romania Libera – si ca avea probleme mari cu “militia” (de fapt, securitatea) pentru ca fusese prins cu manifeste anticomuniste. Bunicii mei n-au vrut sa-mi spuna niciodata mai mult, dar – cumva – am inteles ca era in puscarie. Si-asa am inteles ca regalitatea nu e buna.

In 1990, am vazut la televizor revenirea Regelui Mihai in tara si expulzarea sa de catre guvernul din acel moment. M- am revoltat. Stiam deja ceva istorie adevarata si simteam nedreptatea. Am fost mindra de conationalii mei, doi ani mai tirziu, cind Regele a revenit din exil si citeva sute de mii de oameni au iesit pe strazi in Bucuresti.

Cred ca multi romani s-au aflat in situatia mea si-au inteles odata cu anii ca Regele Mihai n-a plecat niciodata capul, si-a iubit tara cu hotarire si si-a invatat fiicele sa munceasca cu demintate si smerenie pentru tot ceea ce au. Mai ales pentru ceea ce au de dat poporului sau: curaj, speranta, incredere.

In ultimii doi ani, tot mai multi romani cauta sa se sprijine in demnitatea Regelui ca sa compenseze lipsa de respect a autoritatilor, din ce in ce mai multi oameni gasesc in viata Regelui o confirmare a posibilitatilor de victorie in fata greutatilor cotidiene.
Stiu parinti care povestesc copiilor lor cum Regele – ca sa aiba din ce sa traiasca in Anglia – a facut o mini ferma de pui si un atelier de timplarie, si-a muncit zilnic, din greu, pentru hrana copiilor sai, iar asta inseamna mult mai mult decit – ca sa translatam in marketing – orice campanie de brand.

Intr-o lume care se gindeste mai degraba la supravietuire, Regele Mihai vorbeste despre “o tara pe care am imprumutat-o de la copiii nostri”, despre “cuviinta de a rezista prezentului şi pregatirea pentru viitor.”
In marketing am defini sec aceste descrieri “diferentiere”, “pozitionare strategica”, dar in viata stim ca sunt putere de caracter, independenta, integritate si ca toate il reprezinta pe Rege.

Astazi, pentru un grup din ce in ce mai mare de oameni, Casa Regala vorbeste despre loialitate, curaj, respect, seriozitate si modestie, despre traditie si patriotism.

In orice evaluare, fie ea si de brand, toate acestea sunt inestimabile.

***

mi-am promis ca nu voi mai publica in presa din Ro. aceasta este singura exceptie din ultimul an (si jumatate) si-a fost greu de refuzat pentru ca venea de la Marta Usurelu si era pe un subiect pe care-l iubesc.

2062
cloud-atlas-670despre structura celui mai spectaculos film al acestui an: Atlasul Norilor

despre structura celui mai spectaculos film al acestui an: Atlasul Norilor

De vineri intra pe ecrane Atlasul Norilor, un film despre care vom vorbi multa vreme: e scris si produs de fratii Wachowski – cei care au facut Matrix si e regizat impreuna cu domnul care a facut Run Lola Run,Tom Tykwer.

fiecare dintre cei trei a revolutionat lumea filmului cu limbajul sau cinematografic. pun pariu ca si de data aceasta ne vom uita de mai multe ori la film ca sa despicam firul in patru si sa parem destepti.

stiu cel putin 2 carti care au analizat matematic, filosofic si din perspectiva limbajului cinematografic Matrix ( pe una am si cumparat-o la vremea lansarii ei, dupa primul episod care a fost si cel mai bun din serie, dupa gustul meu)

mi-ar placea ca inainte de a merge sa vedeti filmul sa cititi un spectaculos story din NewYorker despre fratii Wachowski si munca lor la acest proiect. spun spectaculos, nu pentru ca are informatii scandaloase de tabloid, ci pentru ca intra cu decenta in intimitatea acestor doi oameni geniali ( unul dintre frati si-a schimbat sexul de la primul Matrix incoace, din Larry acum e Lana) si va arata viata lor, dar si cum au facut acest film.

unul dintre fragmentele mele preferate e cel care se refera la cit de greu a fost sa gaseasca o structura pentru film. intregul text aici

 

The main challenge was the novel’s convoluted structure: the chapters are ordered chronologically until the middle of the book, at which point the sequence reverses; the book thus begins and ends in the nineteenth century. This couldn’t work in a film. “It would be impossible to introduce a new story ninety minutes in,” Lana said.

The filmmakers’ initial idea was to establish a connective trajectory between Dr. Goose, a devious physician who may be poisoning Ewing, in the earliest story line, and Zachry, the tribesman on whose moral choices the future of civilization hinges, after the Fall. They had no idea what to do with all the other story lines and characters.

They broke the book down into hundreds of scenes, copied them onto colored index cards, and spread the cards on the floor, with each color representing a different character or time period. The house looked like “a Zen garden of index cards,” Lana said. At the end of the day, they’d pick up the cards in an order that they hoped would work as the arc of the film. Reading from the cards, Lana would then narrate the rearranged story. The next day, they’d do it again.

sper sa nu am treaba vineri dimineata ca sa pot fi printre primii spectatori.

1950
mardezmatz: ai agatzat vreodata via Internet?

dezmatz: ai agatzat vreodata via Internet?

am comandat pizza si bere, am niste luminarele care parfumeaza casa de vreo 2 ore (“sa miroasa a mar si zori/ si a ce-i mai bun intr-o casa”, vorba cintecului, desi eu am una si cu scortisoara), am pus la copt un strudel cu mere si stafide si…

 

 

in urmatoarele 4 ore voi citi o carte pe care trebuie sa o prezint la Gaudeamus -“Cum să cucerești un bărbat pe email, messenger și Facebook -Manual PRACTIC de persuasiune”.

nu stiu cum e cartea , inca, dar am sa va relatez la lansarea de duminica, la prinz, deocamdata am doua lucruri de spus:

1. n-am agatat niciodata via Internet – nu mai am de f multa vreme messenger. cred ca trebuie sa fie f inocent – ca sa nu zic fraier – un domn sa vrea sa ma agatze pe mine via internet pentru ca eu traiesc din utilizarea abila si manipulatoare a cuvintelor (in sens pozitiv, in transmiterea corecta – dar puterna-  a unor emotii), deci n-ar fi un joc pe care sa-l cistige 🙂

eu prefer sa vad omul, sa-l simt din gesturi care nu pot pacali la fel de usor precum cuvintele.

 

2. daca aveti povesti de impartasit despre iubiri incepute via Internet (care pot fi facute public in citeva propozitii, fara sa incalcam intimitati) si vreti sa ni le spuneti si noua, scot la bataie 5 carti ca aceasta pe care tocmai o citesc. cu tot cu autograful autorului, Dan Radoiu, care e trainer de comunicare interpersonala.

stabilim cistigatorii joi la ora 12.

kusturicadespre uitare

despre uitare

“In lipsa uitarii, am putea oare sa mai deschidem ochii spre ziua de miine? Ce s-ar intimpla daca am fi siliti sa traim suferinta ca pe o emanatie neintrerupta a sufletului nostru, daca uitarea n-ar acoperi incercarile vietii noastre asa cum norul acopera soarele? Supravietuirea ar fi imposibila.

Tot asa s-ar petrece si cu marile bucurii. Daca uitarea nu le-ar domoli, ele ar ajunge sa ne sminteasca. ”

Din prologul lui Emir Kusturica la autobiografia “Unde sunt eu in toata povestea asta?”

*

am citit azi noapte cartea – a fost multa adrenalina la X Factor, n-am mai putut dormi cind m-am intors de la Castel Films:) – si ma bintuie fragmentul asta. imi place exprimarea “uitarea acopera… ca un nor”, pentru ca eu cred ca, de fapt, purtam cu noi toate incercarile vietii care ies la lumina din cind in cind; la vreo vijelie care muta norii cu viteza, descoperindu-le.

***

daca aveti timp uitati-va ( 5 min ) la aceasta reinterpretare (prin dans) a cintecului In the Death Car – Bregovic & Iggy Pop. e un exemplu frumos despre cum simti mai degraba din gesturi, decit din vorbe (dans vs versuri)

 

2073
mia2hip hop si arta

hip hop si arta

e un articol genial in New York Times despre cum HipHop-ul a influentat moda – ma refer la haine si nu la cele pe care le iei de prin mall-uri (adica hanorace si pantaloni care aduc a trening) , haine de brand facute de designeri cu carte de vizita importanta.

 

New York Times crede ca designerii care au acum 20 si ceva de ani, care au crescut cu muzica aceasta, vin cu propriile influente in moda si cum cei mai talentanti dintre ei sunt vinati de marile case de moda care cauta mereu ceva nou sau si-au creat propriile comunitati in online, asa ajung sa aiba putere iar hip hop-ul sa influenteze in couture (exagerez putin la asta cu couture) . puteti citi articolul integral aici

 

***

sunt o ignoranta in ceea ce priveste muzica hip hop.

mi s-a apris un mic felinar pe strada care lumineaza cam cit o luminare pe terminate, dupa ce am scris un text in care apreciam indemnul lui Cheloo catre niste copilasi de la X factor sa puna mina pe carte, iar o parte din fanii lui mi-au lasat indicatii ce sa ascult.

dar imi dau seama ca undeva , in ultimii ani, poate copiind de afara, poate acumulind emotii pe cont propriu, e o generatie intreaga care incepe sa se exprime in muzica aceasta mai degraba vorbita decit cintata.

si am un cintec in calculator al lui Maximilian, pe care sper sa-l cunosc cindva, cintec care m-a emotionat foarte tare cind l-am auzit prima data (nu e public inca, va fi pe noul album, de asta nu va dau detalii despre el). mi-ar placea sa-i scriu povestea lui Maximilian.

***

dupa articolul din NY Times am cautat sa vad unde se duce hip hop-ul in arta, ca forma de exprimare si m-am oprit la ceva simpatic.

fotograful american Mike Schreiber a muncit 11 ani la un proiect in care a adunat portrete ale celor mai mari performeri de hip hop. mie nu-mi spun nimic oamenii din foto, dar imi plac cadrele  si, mai ales, imi place perseverenta fotografului.

gasiti o selectie frumoasa de fotografii pe blogul metropolitan museum, aici un cadru care-mi place tare pentru ca e la limita intre doua lumi: fashion si hip hop, asa ca se potriveste cu articolul din NYTimes de la care am plecat.

doamna din foto e Mia

 

3497
x factor grupLa repetitii cu concurentii X Factor (reportaj)

La repetitii cu concurentii X Factor (reportaj)

Pe canapeaua din livingul casei X Factor, asezate pe umerase individuale, din sirme subtiri, sunt haine proaspat intoarse de la curatatorie. Baietii – rockerii din grupa 25+, Dragos Udila si Tudor Turcu – si le aleg pe ale lor, le scot de pe umerase, le impacheteaza dupa cum se pricep – le ciufulesc in mare parte -, dar e prea de dimineata ca sa le pese si oricum nu pare ca fac diferenta.
Celalalt rocker – din grupa sub 25 – Tudor Todut se uita la televizor, la reluarea de la Next TopModel, asteptind semnalul de plecare.

E 17 noiembrie si mai e o zi pina la gala 2 a sezonului 2 X Factor Romania. Ziua a inceput la 9 dimineata cind a fost adunarea in livingul casei, iar concurentii care au preferat sa mai doarma putin au mincat doar o banana, in mare viteza…

O parte din fete sunt afara, pe veranda, la un ultim fum de tigara. Au de infruntat frigul pentru ca in casa nu au voie sa-si aprinda tigarile, iar cafeaua de dimineata e bauta intre fulare groase, in picioare, pe terasa.

Cind Florin, gardianul casei X Factor (cel care sta om la om pe tot terenul cu concurentii), da semnalul de plecare, apar toti pe veranda infofoliti, cu ochii mici de nesomn si cu chicoteli de tabara de liceeni.

“Ne sabotezi”, zice rizind Todut catre Raduly care a uitat sa inchida fereastra peste noapte. Se tem ca au racit.
“Daca e sa racim, eu sunt primul, ca am dormit linga fereastra”, raspunde incurcat-serios Raduly.

Ii asteapta o zi grea, au invatat deja asta pe pielea lor din gala trecuta, asa ca jumatatea de ora pe care o vor petrece in microbuzele care-i duc la Castel Films, studioul unde se filmeaza X Factor, o vor folosi ca sa faca mai lenta trecerea catre munca.

E liniste in microbuze.

***

La ora 10, in studioul de la Castel Films, doua femei de serviciu curata cu aspiratorul mochetele gradenelor.
“Cine e saptamina asta la Capatos?”, intreaba una dintre ele si, dupa ce-si verifica programul unde va munci zilele viitoare, continua sa parcurga centrimetru cu centrimetru fiecare parte din sala. Pe scena se monteaza decoruri, iar baietii de la lumini fac probe.

Concurentii s-au oprit in cabina lor din backstage, o incapere cit jumatate din livingul din care au plecat, mobilata cu fotolii-pufi in culorile sponsorului, negru si portocaliu, asezata intre cabina destinata machiajului si cea destinata garderobei. Pe usa camerei magice care ascunde sute de costume (sunt peste 100 de tinute vestimentare pentru concurenti si dansatori in fiecare show) e un mesaj de la stilisti: “aici se face curatenie doar in prezenta noastra”.

In cabina concurentii stau mare parte din timpul fiecarei Gale Live. Acum o asteapta pe Crina Mardale – antrenoarea lor vocala – pentru “incalzire”: vor face vocalize timp de doua ore, rind pe rind. Conform programului, la ora 12.00 trebuie sa intre in scena pentru repetitiile in care vor fi ultimele retusuri tehnice – de la sunet si coregrafie pina la cadrele in care vor fi decupati pe ecran de operatori, si se vor intilni pentru prima data cu elementele de scenografie pentru momentele lor.

***

Cind e aproape de ora 12 studioul e mult mai animat si mai colorat. Printre tehnicienii imbracati in negru sau gri au aparut dansatorii cu haine sugubete: colanti gauriti, tricouri fluorescente, pantaloni cu turul aproape de genunchi. In gradene si pe scena se face stretching, iar printre barbati e o altfel de energie si-au aparut zimbetele: fete frumoase isi forteaza articulatiile in spagat sau fandari, muschii lor supli si fini sunt supusi la tensiuni in pozitii care par imposibile pentru cei mai multi oameni.

Producatorii muzicali Laurentiu Niculescu si Razvan Vasilache, plus orchestra The Colors care va cinta live cu fiecare concurent, au intrat in scena, Crina a venit si ea de la cabina unde a facut ultimele pregatiri, iar la marginea gradenei sunt Mihaela Cernea si Raluca Leoaca- profesoarele concurentilor. Fiecare se va ridica si va merge linga scena cind va fi rindul unuia dintre elevii sai, dindu-i ultimele indicatii ca un antrenor care-si pregateste gimnasta sau atletul pentru saltul final.

Primele care intra pe scena sunt fetele de la RED, chiar daca in show-ul live nu vor deschide ele gala.. Fetele au o coregrafie si o scenografie complicata si toate echipele – tehnic, dansatori, sunet – au nevoie de repetitii pentru coordonare.
Dupa 5 repetitii fetzele fetelor sunt incruntate; coregrafa show-ului, Daniela Serafimovici (Furnica), pune presiune pe ele – “daca nu va concentrati si nu va vindeti momentul, nu primiti voturi” – si simti tensiunea in grimasele care apar cind greseste una dintre colege.

Cind, in sfirsit, totul a iesit cum a fost gindit, una dintre fete o saruta pe obraz pe Bianca – dansatoarea roscata cu parul cirliontat pe care au pomenit-o toti la lectiile de canto pentru ca isi gasesc un sprijin in ea de fiecare data cind le e greu pe scena. Si de data aceasta Bianca le -a ajutat chiar daca, din sala, ca spectator, n-ai simtit unde le-a scos din incurcatura.

Dansatorii sunt ca niste atleti de performanta. Sunt grupati toti intr-o gradena (cea in care, in emisiunile live, stau de obicei rudele si sustinatorii concurentilor), isi filmeaza momentele si le vizioneaza in pauze, fiind atenti la orice detaliu.

In lumea lor, cea in care numele tau nu e pe generic si nici nu iei premiul final, desi esti o parte importanta din spectacol si din succesul fiecarui concurent, celebritatea se cistiga in secundele de prim plan. Cum nu stiu niciodata cind cadrul va fi pe ei, dansatorii lupta pentru fiecare moment de perfectiune.

***

[caption id="" align="alignnone" width="448"] imagine de la repetitii, 17 nov[/caption]

La 14.00, intr-un colt de scena, Natalia Selegean se pregateste sa repete; parcurge in gind fiecare moment al coregrafiei si murmura versurile. Peste citeva clipe va umple scena cu miscarile ei, dar acum pare un personaj de desen animat pus pe fast forward pentru ca fixeaza cu gesturi rapide, intr-un spatiu foarte ingust, coregrafia pe care a pregatit-o. E atit de concentrata, incit nici nu-i simte pe recuziterii care misca decorurile fetelor de la RED foarte aproape de ea.

In sala, in gradene, acolo unde vor sta spectatorii in mai putin de 40 de ore, ceilalti concurenti isi ocupa timpul cu glume, cu mici pauze facebook sau cu discutii in care continua sa se descopere:

– Care e numele tau: Nadir sau Tamuz?, intreaba unul dintre baietii de la Station 4. Cum ti se spune?
– Tamuz. Dar oamenilor le mai usor sa-mi zica Nadir. La fel si fratelui meu, raspunde cel despre care Bittman – mentorul lui – a glumit spunind ca e un Smiley mai brunet, iar colegii de competitie il alinta si cu apelativul kefir.

Blonzii de la Nordix ar vrea sa -si faca fotografii la masa juratilor si Tudor Todut ii incurajeaza.

– Ti-am vazut zimbetul pervers care spune “las, sa o patiti voi, nu eu”, ride Flavia careia nu-i place sa i se spuna Ileana Cosinzeana si nici Claudia Schiffer, cum au supranumit-o spectatorii dupa ce au vazut-o la auditii.

Peste ceva vreme cind isi fac curaj doi dintre concurenti sa mearga la masa juratilor, Sorin Popa, producatorul show-ului, ii executa scurt “Ce cautati acolo? Locul vostru e in gradena!” si pleaca aliniati ca niste copiii care au fost prinsi cu lectiile nefacute.

Ioana Anuta face calcule: “As vrea sa mai stau macar inca o gala. Imi place mult melodia pe care o am in gala 3 si, daca ies acum, saptamina viitoare am trei teze. Nu vreau sa ma duc saptamina viitoare la scoala.” E in clasa a XII si e printre cei mai tineri concurenti.

Singura care pare ca nu face parte din gasca e Iulia Manolache; sta cu castile pe urechi ascultindu-si la nesfirsit melodia pe care o are de interpretat in gala 2. Iulia are unul dintre cele mai dificile si mai curajoase momente din spectacolul care urmeaza si isi doreste ca interpretarea ei sa fie mai buna decit originalul. Pe chipul si in concentrarea Iuliei se vede ambitia, aceeasi cu care a slabit 12 kg de la momentul in care a trecut de Judge House si s-a calificat pentru gale, ca sa arate cit mai bine “pe camera”.

Peste citeva minute, cind ii va veni rindul sa cinte in repetitii, mama ei – care si-a luat concediu fara plata ca sa stea in casa X Factor (Iulia are 16 ani) – ii va suna profesorul de la Birlad si pe tot parcusul repetitiei, il va lasa sa asculte performanta elevei lui.

“A lucrat 3 ani si jumatate cu ea, nu poate sa vina aici pentru ca are si alti elevi, dar mi se pare frumos si corect sa stie ce face Iulia”, explica mama ei mai tirziu.

 

***

La 18.00 apar pe rind juratii si prezentatorii. Cheloo ride cind da mina cu baietii de la Station 4
– “Am sa am eu grija de voi” – iar baietii zimbesc incurcati.
Bittman vrea sa-si asculte concurentii, dar au de repetat lucruri tehnice.

Printre multe hohote de ris provocate de Razvan si Dani, plus replicile acide ale lui Cheloo, repeta intrarile si eliminarile pentru ca regizorul Millo Simulov sa stabileasca decupajele pentru fiecare secventa. Millo e cel care la TIFF-ul de anul acesta a prezentat primul film interactiv din Romania, Kiddo, viata unei fete care face box, o poveste in care spectatorii puteau sa-si aleaga finalul.

Sorin Popa discuta cu Delia vestimentatia pentru show – au de ales intre mai multe variante si producatorul stie exact ce vrea sa obtina de la momentul intrarii juratei in scena.

Concurentii sunt trimisi la cabina lor si, fara ei, incep sa se repete partile tehnice ale surprizelor din show, dar – desi niciunul dintre cei posibili surprinsi nu mai este in sala – repetitia e atit de codificata incit nu ai niciun indiciu despre cine va fi protagonistul.

***
E trecut de ora 20.00 cind Millo convoaca toti concurentii in cabina lor pentru ultimele indicatii. O sedinta inchisa, doar pentru ei. Pe hol asteapta Ioana – sora lui Ioan Man si mama Iuliei Manolache discutind despre lucruri casnice.

Putin dupa ora 21.30 vor face o escala la McDonald’s ca sa se rasfete pentru ziua aceasta, care vine dupa o alta zi de repetitii incheiata aproape de miezul noptii. Miine dimineata la ora 10 vor fi din nou la Castel Films, vor face un snur al spectacolului, iar dupa masa de prinz – care va fi in cantina de linga studio – vor intra la make-up, la costume, pregatindu-se pentru show. Nu vor avea timp de odihna si, doar daca sa vor folosi de pauzele scurte, isi vor putea salva putin din energie.

La 20.30 vor intra pe scena incercind sa dea maximum din talentul lor artistic ca sa ramina in competitie, vor fi in tensiune si stres pina dincolo de miezul noptii. Si se vor expune judecatilor publicului caruia nu-i va pasa de efortul lor, ci de doza de divertisment sau emotie pe care o vor putea transmite.

Sunt ore in care, fara sa-si dea seama, invata in varianta hardcore ca performata in showbiz nu e joaca.

Oricare dintre ei va fi eliminat din competitie va fi aflat – nu din vorbe, ci din oboseala de pe umeri – ca fiecare moment al unui spectacol e construit cu multa munca. O lectie dura pe care si-o vor aminti multa vreme.

Urmatoarea eliminare e in mai putin de 24 de ore.

5047
pantaloni 109cum am suparat un domn cu pantalonii mei :)

cum am suparat un domn cu pantalonii mei :)

mi-am cumparat la inceputul saptaminii aceasta minunata pereche de pantaloni de la fetele care au creat brandul 109.

imi plac asa de mult incit i-am tot imbracat zilele astea, ceea ce s-a intimplat si astazi, cind am mers la Zilele Biz unde am avut de povestit despre marketingul cultural.

cind am plecat de la zilele biz, un domn trecut de 50 de ani pe care l-am intilnit pe strada m-a certat:

– lumea nu are cu ce sa se imbrace si tu poti pantaloni din care s-ar fi putut face doua perechi?

pantalonii sunt , intradevar, foarte largi in partea de jos, dar asta e farmecul lor.

– asa e moda, nu e mai bine ca aveti la ce sa va uitati, ceva diferit decit blugii si pantalonii terni din jur?, am incercat eu sa ma apar.

domnul foarte serios a continuat ( nu l-am mai vazut in viata mea, tin sa precizez):

– moda, moda, dar tie iti place asa ceva?

– da. si uite ca v-am atras atentia, ca m-ati remarcat dintre toti cei care trec pe linga dvs

– da, dar asa?!, si-a aratat plin de dezaprobare catre minunatii mei pantaloni.

umorul absurd e peste tot
🙂

fotografia este din catalogul 109

2425

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!