inteleg ca spotul asta a facut ceva valuri pentru ca a fost difuzat inainte de un desen animat in cinematografe, fiind considerat prea sexy pentru copii.
dar de ce sa nu se bucure si parintii?!
spotul e muuuult mai frumos decit parfumul pe care-l promoveaza (cel putin pentru gusturile mele la parfumuri:) )
cind esti pe scaunul din stinga al unei masini lumea se vede altfel: esti mai atenta la detaliile din fata, la ce e in planul apropiat dar si in cadrul indepartat si nu mai poti sa chatuiesti cu picioarele incrucisate pe scaun, nepasindu-ti de nimic – ca atunci cind esti “copilot”.
cind esti pe scaunul din stinga al unui Audi A3 Sportback lumea e… in mult mai multe feluri.
***
de doua saptamini, un Audi A3 Sportback negru si frumusel foc face parte din viata mea. e parte dintr-un experiement realizat impreuna Porsche Inter Auto Romania – cel mai mare distribuitor din tara al marcilor Skoda, Volkswagen, SEAT, Audi, Porsche, Bentley si Lamborghini – in care spun povesti despre oameni si locuri din perspectiva soferului. La fiecare doua luni privesc lumea prin geamul unei alte masini – vor urma Skoda si Beetle, masina despre care eu cred ca e cea mai simpatica din lume – o privesti si zimbesti.
primele doua saptamini au fost de imprietenire cu prima masina. Audi A3 Sportback. ma rog, ne-am iubit de la prima intilnire cind Florin Ionita – dealerul care imi prezenta facilitatile ei – m-a imprietenit cu sistemul audio din bord si-am fost la doi pasi sa fac relatarea zilnica la radio Europa FM intr-o varianta SF: telefonul meu era conectat prin bluetooth la sistemul audio al masinii, iar eu vorbeam cu Radu Constantinescu care era in studio si cum as fi vorbit cu un prieten de linga mine fara telefon, fara nimik:)
daca e sa fiu foarte sincera asta a fost de fapt al doilea moment de seductie definitiva pentru ca primul a fost cind am remarcat cum e facut scaunul masinii.
prietenii mei stiu ca am o atentie deosebita pentru designul scaunelor – de masina si nu numai. e foarte multa matematica si ergonomie in designul oricarui scaun in care te simti confortabil, iar confortul asta nu se obtine fara foarte mult cercetare. mie-mi plac detaliile care apar din ani de cercetare si care iti schimba fundamental viata – ca si cum ar fi fost inventat focul.
scaunul de la Audi A3 Sportback are o facilitate prin care care printr-un simplu click al unei manete iti poate extinde sezutul scaunului, castigi extra spatiu pentru perna pe care stai. asta iti da mai mult confort si iti poti corecta pozitia corpului.
detaliul asta mi-a placut la nebunie.
***
din interior, pe fereastra din stinga a unui Audi A3 Sportback lumea are multe nuante; poti sa-i vezi pe cei relaxati care se uita la tine ca esti intr-o masina frumoasa si se bucura de experienta ta – te vad blonda si-ti fac semn zimbitori (dar cu zimbet din ala prietenesc, cald) sa treci; poti sa-i vezi pe cei care te judeca “de unde naiba are femeia asta o asemenea masina?!” – ii recunosti dupa gesturi la semafor si dupa cum se uita la tine in timp ce vorbesc cu tovarasii de calatorie; si poti sa-i mai vezi pe cei care iubesc masinile cu adevarat – li se lumineaza fata in parcare, linga tine, si te intreaba detalii tehnice.
cind le spun “dar, va rog, puteti sa intrati in ea sa o vedeti de aproape” fac ochii mari de copil care tocmai are acces la jucaria mult visata.
de fapt asta e marea mea bucurie in proiectul “Pe scaunul din stinga” – am acces la o masina minunata si chiar si in putine momente pot sa o impart cu prietenii mei.
cum s-a intimplat cu prietena mea , Elena Prodan, cu care am facut o excursie de week end de fete in afara Bucurestiului sau cum s-a intimplat cu Nicolai Tand care m-a invitat in bucataria lui sa ma invete sa gatesc rapid si gustos, iar eu l-am invitat sa descopere cit de simpatic e noul Audi A3 Sportback.
*
pentru mine, proiectul Pe scaunul din stinga nu e doar despre a testa o masina (pentru ca nu sunt specialist si nu am experienta necesara sa emit judecati despre dotarile tehnice); proiectul acesta e despre emotiile pe care ti le aduce intilnirea cu o masina care e facuta frumos, in care fiecare lucru are o poveste bine gindita.
povestile acestea vreau sa le spun si daca ii pot bucura pe citiva dintre aceia care fac ochii mari in parcare cind deschid usa masinii si-i invit sa se aseze pe scaun, voi fi fericita.
P.S. N-ati vrea sa-i punem un nume masinii? O mai am in grija pina la sfirsitul lui aprilie, apoi facem cunostinta cu o alta masina. (de fapt, ea ma are in grija pentru ca , de exemplu, cind dau in spate si am radioul deschis, volumul devine automat mai incet ca sa pot fi atenta la operatiunile pe care le am de facut. un alt detaliu care mi se pare minunat)
pentru ca astazi a fost ziua filmelor pe s!mpa (asa s-a nimerit, n-a fost nimic planificat), ba chiar pt mine a fost si noaptea filmelor, sa continuam in aceeasi directie:
neil kellerhouse, un artist american a reinterpretat citeva dintre afisele unor filme celebre.
melting – (co)topire – as numi eu ideea.
aici site-ul lui cu toate lucrarile.
The Girl with the dragon tattoo
The Girl with the dragon tattoo
the social network
Tocmai ce am primit de la HBO aceasta geanta pe care scrie Urzeala tronurilor. inauntru un plic si o lanterna. in plic o invitatie pe care nu scrie nimic:)
ma rog, scrie dar vezi doar cu lumina speciala de la lanterna: Dragonii prin viata in Piata Universitatii. Simbata 30 si duminica 31 martie, de la ora 20 la 23 la fintina. E timpul sa te alaturi tarimului.
***
eu nu sunt fan Urzeala tronurilor si doresc sa fac cadou unui fan aceasta geanta.
cum stau la Universitate, e usor sa aduc darul simbata sau duminica.
daca-l doriti, inscrieti-va cu un comment: de ce va place Urzeala tronurilor?
cel mai cool eveniment din acest week end este fara indoiala lansarea noului numar (al treilea) al revistei All Hollow care o are pe coperta pe simpatica Crina Semciuc
Va fi in Control si va avea un concert special sustinut de trupa daneza Reptile Youth.
***
numarul trei al revistei sau The Spring Issue este cel mai mare de pana acum, are 416 pagini si arata impecabil. si spun eu asta care strimb din nas la majoritatea revistelor romanesti.
in aceasta editie am multi prieteni care apar in imagini minunate si e usor sa-i ghiciti dintre cei mentionati aici la categoria interviuri speciale: Razvan Mazilu, Marius Manole, Alexandra Pirici, Eleonora Bruno, Mikhail Siskin, Byr Webb (The Constantines), Ovidiu Buta, Marian Palie, Cornel Lazia, Oltin Dogaru, Iulian Nan, Ionut Staicu.
au si o sectiune unde sunt prezentate sase dintre cele mai noi trupe ale rock-ului alternativ romanesc si dupa ce am citit revista mi-am promis ca vor mai fi si alti prieteni ai mei in ea. arata mi-nu-nat.
***
Daca vreti sa mergeti la concertul din Control, de la ora 20.00, spuneti-mi un proiect in care e implicata Crina Semciuc. in ce ati vazut-o la teatru, in film sau a tv.
prin tragere la sorti, dintre raspunsurile corecte, alegem trei cistigatori.
simbata la ora 12.00 alegem cistigatorii. succes.
text de Noemi Revnic
Saptamana trecuta m-a vizitat buna mea prietena Mignon Silva, care s-a intors in Israel in iarna lui 2011. A intrat joviala pe usa casei mele si dupa ce s-a instalat pe canapea, flancata de cainii mei bebelushi, Clint & Shlomo si a sorbit din paharul de prosecco, mi-a aratat mandra un tatuaj proaspat facut pe incheietura mainii drepte: ‘’269 life”.
“Ce inseamna asta, draga mea? Din Kabala nu e…” ii zic, curioasa.
“Nu ai auzit de Miscarea 269 life?”…
Si asha mi-a povestit Mignon a mea despre acest fenomen, inceput anul trecut in Israel si care s-a raspandit rapid in toata lumea. Da, si in Romania. Cel care a initiat aceasta miscare este Sasha Boojor, un tanar nascut la Chisinau, care traieste in Tel-Aviv. Boojor a vizitat o ferma de vite din Israel si a aflat cu stupoare urmatoarele: carnea aceea frageda de vitel, care “ni se topeste in gura” este obtinuta de la viteii nou nascuti, care sunt sacrificati la numai doua zile de la nastere. In aceeasi zi a vazut un vitel de doua zile caruia i s-a tatuat “269” pe ureche. Asa i-a venit ideea de a a aduce la cunostinta tuturor ce se intampla cu animalele sacrificate pentru carne.
Sasha Boojor este vegan, Mignon a devenit si ea vegana. Iar eu nu am de gand sa va convertesc acum la vegetarianism au veganism. Dar pot sa va spun ca nu voi mai manca de acum inainte carne de vitel. Poate ca veti spune ca sunt ipocrita. Am fost vegetariana timp de 21 de ani. Am reinceput sa mananc carne in primavara lui 2009, dar fara sa exagerez. Prefer oricand pestele si fructele de mare sau branzeturile.
Stiu ca multi vor spune ca “acesta este circuitul firesc al naturii”. Dar mi-a placut idea acestei miscari “269 life”, si daca prima demonstratie pasnica a avut loc pe 2 octombrie 2012 la Tel Aviv, acesteia i-au urmat o serie de flashmob-uri in toata lumea. Anual, peste 150 de miliarde de animale sunt taiate pentru carne, in toata lumea. Iar eu am invatat de la tine, draga Cristina Bazavan, ca “cifrele misca”. Poate ca acest material va convinge macar doi cititori sa nu mai manance carne de vitel nou nascut. Daca v-am facut curiosi, aici gasiti mai multe detalii despre “269 life”.
Un weekend bun va doresc, cu soare, si sa vina primavara odata!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
miercuri 3 aprilie incepe Dakino cu nr 22. am crescut cu festivalul asta (chiar m-am indragostit la o editie cind eram studenta:) ), iar anul acesta va fi un film acolo, inspirat dupa o carte pe care eu o iubesc mult si, brusc, festivalul va avea si mai multe semnificatii.
(am sa povestesc despre filmul respectiv zilele viitoare)
acum despre filmul de deschidere. A Late Quartet. cum ziceam si ieri la radio are de toate: pasiune, tradare, duplicitate, drama, iubire, muzica buna (Cvartetul Nr. 14 de Beethoven) si actori geniali(Christopher Walken, Philip Seymour Hoffman, Catherine Keener).
e la Grand Cinema Digiplex din Baneasa Shopping City. de la ora 20.00.
ne vedem acolo:)
am scris putin mai devreme un text despre control, despre rigoare si vointa. o sa fie public in citeva zile si am sa vi-l arat atunci.
l-am trimis insa spre editare – pentru o parere externa (intrucit dau din casa multicel) – unei prietene si unui prieten.
ei i-a placut, a modificat niste articole hotarite, a adaugat 2 cuvinte ca sa se inteleaga mai bine undeva contextul.
el a zis “e ceva ciudat cu textul asta.”
nu se referea la continut, ci la forma.
“femeile scriu dupa cum se imbraca – multe dantele. multe adjective, metafore. de ce nu ai asa ceva?”
tot ce am putut sa spun a fost: de asta imi plac mie prea putine scriitoare, pentru ca femeile vorbesc/scriu ambalind totul in multe cuvinte, cu cit mai multe volanase, cu panglici pe multe pagini. si tot timpul e despre ele.
***
desigur, nici eu nu fac exceptie: acest text e despre mine.
am scris de multe ori despre dorinta mea de a crea un centru (sau mai multe) in care artistii retrasi din activitate sa poata avea batrineti frumoase si am donat din venituri de-a lungul a multi ani catre actorii in suferinta care nu mai sunt in activitate.
chiar cred ca trebuie sa dam ceva inapoi ( uneori atentia, vorba buna, un gind sau un telefon inseamna mai mult decit orice avere) catre actorii/ artistii care ne-au ajutat sa ne slefuim ca oameni chiar daca nu ne-au cunoscut niciodata personal.
si de ceva vreme ii tot spuneam Mariei Morar de la UNITER ca se poate face mai mult cu campania lor Artistii pentru artisti.
in 2013, pentru prima data, in cei 11 ani de cind exista Artistii pentru artisti, UNITER a decis ca isi va indrepta comunicarea si catre online. a fost si primul spectacol mare al Galei, cel care reunea intr-o unica reprezentatie cei mai mari actori ai Romaniei, care a fost integral cu bilete vindute, fara invitatii.
***
12 zile. o pagina de facebook. o agentie care coordoneaza blogurile locale. 70 de articole pe bloguri. peste 100 de facebook covers in paginile marilor actori. mii de share-uri (actori, teatre din toata tara, spectatori). 15 dolari.
CE AM FACUT?
am creat o pagina de Facebook pentru UNITER pe 7 martie.
stiam ca nu avem timp sa ne crestem un public al nostru, asa ca am incercat sa ne folosim de comunitati deja create: am invitat pe pagina toate teatrele mari din tara si cit mai multi dintre actorii care au cont de facebook.
pe 12 martie am schimbat coverul care era cu insemnele UNITER cu coverul campaniei Artistii pentru artisti si am anuntat care sunt teatrele (aproape 30) care isi doneaza incasarile pentru fondul Artisti pentru artisti. printre teatrele anuntate erau si cele care devenisera prieteni cu pagina UNITER, asa ca au sharuit imediat informatia. actorii care jucau in piesele respective au procedat la fel.
doua zile mai tirziu am trimis mesaje personalizate catre actorii cu conturi pe facebook, rugindu-i sa puna in coverul paginii lor un layout special creat prin care indemnau la cumpararea de bilete la spectacolele din campanie.
toti au acceptat cu entuziasm si au devenit promotorii ideii. asa a inceput bulgarele sa creasca.
am cheltuit 15 dolari in facebook ads pentru 3 din cele 6 postari care au facut referire la campanie pe pagina de Facebook a UNITER.
am vorbit cu bunul meu prieten Cristian China Birta (adinca plecaciune pentru tine si colegii tai, Loredana esti minunata) care, fara sa stea pe ginduri, si-a pus la bataie toate resursele pe care le are prin agentia sa Blogal Initiative.
Blogal Initiative si-a creat propria campanie cu 3 premii cu valoare inestimabila: afisul campaniei semnat de toti marii actori care participau la gala finala – de la Florin Piersic la Victor Rebengiuc, de la Mariana Mihut la Maia Morgenstern.
si-au inceput articolele sa curga: aproape 70 de articole pe bloguri intrate in competitie, plus alte articole in afara competitiei venite de la oameni din industria entertainmentului care stiu cit de importante sunt asemenea actiuni (multumesc mult Florin Grozea, Simona Tache, Denisa Bargau. Radu -Groparu – Bazavan nu e fratele meu, ar vrea el:) )
***
REZULTATELE IN CIFRE?
peste 250.000 de views pe Facebook ale anunturilor campaniei, peste 100 de cover-uri pe FB.
110.000 impressions pe bloguri.
multi spectatori care au aflat pentru prima data de aceasta actiune (desi este din 2002) si au felicitat UNITER-ul pentru initiativa.
toate biletele vindute la TNB.
***
REZULTATELE ALTFEL
habar n-am daca e mult sau putin obtinut in 12 zile, plecind de la zero prezenta pe internet si neavind practic niciun buget – doar entuziasmul nostru. si dragostea pentru teatru care inseamna mult mai mult decit orice buget. (il includ aici si pe Cristi pentru ca a lucrat cu mine, din suflet, pro bono)
stiu insa ca a fost o mare bucurie sa lucrez la acest proiect (multumesc frumos UNITER), sa vad cum toata lumea a pus suflet, nu doar umarul la promovarea ideii si sa simt ca tinerilor din online le pasa de cei in virsta care le-au bucurat copilaria in mari spectacole de teatru sau in filme minunate.
si mai ales sa vad ca spectatori, actori si teatre din toata tara se bucura si lucreaza impreuna, uniti, pentru o idee frumoasa. le multumesc din suflet tuturor celor care au sharuit informatia.
la spectacolul de Gala, cind au iesit de pe scena actorii au semnat toti cu mare entuziasm pentru premiile bloggerilor cistigatori si-au recunoscut ca s-a simtit ca, in sala, au fost spectatori platitori, nu invitati: le sorbeau fiecare cuvint, era o energie buna si nu a plecat nimeni – desi spectacolul a durat peste 3 ore fara pauza
***
acum ca am facut un prim pas, ne reintilnim in forta cu teatrul in 2.0 pentru Gala UNITER si Festivalul de Teatru de la SIBIU, in ambele evenimente vom marca premiere absolute pentru online-ul ro:).
sa va explic: suntem trei simpatice Katynel, Iuliana si subsemnata care ne luptam cu niste alti simpatici intr-o intrecere in care avem de adunat fotografii cu personajele din statiile RATB branduite de ING. .
e parte din campania ING – zboruldeamsterdam.ro – sigur ati vazut spoturile la tv cu vampirul, cu mumia, cu gimnasta fiecare cu pretentiile lor pe care contul de economii ING le satisface,
ce avem noi de facut?
trebuie sa adunam cu ajutorul vostru fotografii care sa reprezinte toate cele 20 de personaje din cele 60 de statii de autobuz branduite de ING. (acestea sunt marcate pe harta https://zboruldeamsterdam.ro, disponibila si de pe telefonul mobil).
cine face o fotografie si o posteaza pe pagina sa de facebook, apoi pune un comentariu la unul dintre blogurile noastre va fi eroul nostru.
dintre toti eroii, 3 primesc un kit de calatorie cu umbrela, rucsac, cana, perna si patura de avion.
asa ca va rugam, va rugam , va rugam. astazi cind sunteti in trafic, daca treceti pe linga o statie de autobuz branduita cu unul dintre personajele ING, faceti o fotografie si tag-uiti-ne pe fb, apoi lasati un comentariu.
Personajele pe care le fotografiați trebuie și scanate ( aveți un QR code lângă fiecare personaj din stațiile RATB). Toți cei care scanează cele 20 de personaje prin aplicația de mobil intră în tragerea la sorți pentru o excursie la Amsterdam, la finalul campaniei – 4 aprilie.
am promis ca pe colegele mele de echipa le voi scoate la masa si daca vom cistiga si daca nu; bonus pentru cel mai activ dintre ajutoarele noastre – va fi si el/ea invitat(a) la masa cu noi trei.
multumim. la vinatoare de personaje sa purcedem.
la sfirsitul zilei de astazi facem bilantul recoltei si va spunem ce personaje ne lipsesc:) multumim.
uneori iubesti atit de mult incit vrei sa fii perfect, vrei ca fiecare gest, cuvint, privire a ta sa spuna infinitul.
ti-e teama sa nu-l dezamagesti pe celalalt, vrei sa te potrivesti la milimetru intr-un tipar de perfectiune pe care ti-l imaginezi ca el/ ea il are. ca sa poti sa implinesti nevoia celuilalt.
analizezi la nesfirsit ce urmeaza sa spui/ faci, calculezi reusita pentru fiecare dintre actiunile tale.
daca n-ai curaj sa te confrunti, fugi de teama esecului. si nu te gindesti ca, de fapt, nu fugi de teama celuilalt, ci din orgoliu: ego-ul tau nu poate suporta sa nu fii cel mai bun. pentru ca tu iubesti cel mai mult.
in multe dintre cazurile astea, celalalt/cealalta te iubeste pentru cum esti tu, nu pentru perfectiunea pe care te chinui sa o atingi.
***
despre asta am sa vorbesc miine la Libraria Kretzulescu la lansarea cartii Limbajul florilor.
pentru cei mai multi (mai degraba. cele mai multe) dintre cei care vor citi cartea, acolo e o poveste de iubire cu urcusuri si coborisuri si cu o parte de magie pentru ca tinara din poveste stie semnificatiile florilor si face buchete care schimba cumva viata celor carora le sunt destinate.
pentru mine cartea asta a fost despre cit de mult rau iti face nevoia de perfectiune in iubire.
sa nu-mi spuneti ca n-ati trait asta. (daca n-ati trait, o sa vi se intimple )
tinara din carte fuge din iubirea ei pentru ca se sperie de prea multa iubire, fuge din noua ei familie pentru ca vrea perfectiunea in dragostea pe care ar primi-o de la mama adoptiva si isi abandoneaza copilul pentru ca stie ca nu o sa fie o mama perfecta.
cartea e foarte bine scrisa, are o structura minunata cu rasuciri de situatie foarte frumoase, o sa va placa.
nu stiu inca daca voi avea suficient curaj sa povestesc o intimplare personala, dar ne vedem miine de la 19.00 la Libraria Kretzulescu.
nu cred ca am luat bani cu imprumut vreodata in viata mea de la vreun prieten. nici macar in studentie cind munceam din greu ca sa am bani din ce sa traiesc. asa e felul meu.
sunt genul care nu face multe cumparaturi de haine (mai degraba dau multi bani pe deplasari in lume, pe carti si pe lucruri care-mi aduc odata cu bucuria achizitiei si o senzatie) si care, mai ales, nu are deloc rabdare sa faca turul magazinelor pentru cite o rochie sau cine stie ce accesorii necesare unui eveniment.
cel mai adesea lucrez cu fetele de la Molecule F care imi fac viata usoara: explic ce eveniment am in agenda si ele stabilesc repede ce mi se potriveste.
singurele cumparaturi elaborate pe care le fac de capul meu sunt pe internet, in perioada reducerilor, pe site-urile cu branduri mari, sau cind sunt plecata din tara. sunt atenta sa am bani pe card in ambele situatii si in general ma descurc fara probleme.
***
comportamentul meu de cumparator este al acelora care nu se imprumuta. cum ziceam nu cred ca am luat bani cu imprumut vreodata in viata mea de la vreun prieten. cu toate astea, pentru ca am invatat ca daca folosesti inteligent banca, iesi in avantaj, folosesc cardurile de credit.
e o smecherie in a folosi cardurile de credit – pe mine ma speria la inceput gindul ca sunt datoare unei banci – dar daca iti faci calcule si cheltui exact cit ti-ai propus, e doar o chestiune de cind dispui de bani in raport cu timpul in care ai nevoie, fata de momentul in care primesti leafa pe card.
iar in momentele de sales online conteaza citeva secunde pentru ca femei din toata lumea sunt in alergare dupa acelasi obiect si cine are viteza de mina pleaca acasa cu pantofii sau rochia care cindva costa 1000 de euro si acum doar 100.
cine nu-si doreste asta? si stiti cum e sa-ti dispara acest chilipir de sub nas? chiar si pentru mine care nu sunt o cumparatoare compulsiva e o situatie de …mrrrrr
***
Daca ai avut si tu un moment in care ti-ai dorit un lucru pe care nu ti l-ai putut cumpara, am gasit solutia la OTP Bank: un card cu 6 rate egale, fara dobanda, cu care poti sa cumperi ORICE, ORIUNDE. Iar daca vrei sa castigi un voucher, intra in aplicatia de pe Facebook si raspunde la cele 5 intrebări scurte despre shopping.
acum doua zile la metroul la unirii erau niste omuleti albastri.
daca ar fi fost verzi pareau alieni, dar asa – albastri – n-am stiut de unde sa-i iau.
imi plac happeningurile in metrou sau pe strada, uitati-va in fotografia asta la lumea din jur. la pustiul care sta pe scaun in dreapta, aproape de omuletii albastri. la uimirea si curiozitatea lui.
daca n-ar fi aparut omuletii albastri in clipa aia la metrou el ar fi fost in programul obisnuit, pe pilot automat.
si pe el, si pe ceilalti, pentru citeva clipe omuletii albastri i-au scos din ale lor, i-au trezit la viata.
nu stiu inca de ce erau omuletii albastri acolo, dar sigur in momentele alea au facut un bine.
ea e Hope. noua mea mini gradina cu Lavanda. (va lua forma unei gradini in curind pentru ca ma duc sa-i caut o casuta frumoasa.)
a venit astazi in viata mea de la Alex Nicolaica dupa ce, fara sa stiu de ce vrea sa ne vedem de citeva zile, azi noapte am tot gradinarit sa mut rasadurile mele de lavanda (doua generatii diferite) intr-un ghiveci – casuta – potrivit pentru ele. (ghiveciul canuta care e linga Hope)
***
de citeva luni ma straduiesc sa cultiv rasaduri de lavanda si, uitindu-ma la micile fire de iarba verde care ieseau din seminte dupa legile si regulile lor, fara nicio legatura cu ce scria la instructajul de gradinarit, am inceput sa compar oamenii cu florile.
in prima serie de sadit seminte au iesit doar 2 fire. au crescut separat vinjos, linistit, la mare distanta intre ele, independente.
in a doua serie de rasaduri au iesit 40 de fire, peste noapte; nici macar nu stiam ca pusesem atit de multe seminte. erau firave si atit de subtiri incit pareau transparente si le-ar fi darimat chiar si apa pe care le-o puneam regulat. au murit toate desi am avut grija de ele.
mi-am zis ca aceeasi cantitate de dragoste si atentie, pentru ca a fost impartita la 40, n-a fost suficienta si ca, uneori, e mai bine sa ai mai putine lucruri catre care sa-ti indrepti iubirea, ca sa fie mai eficienta.
dupa o vreme in ghiveciul respectiv au aparut alte 5 fire de lavanda. continuasem sa le ud, in speranta ca, daca va fi sa fie, viata va aparea inapoi pe acolo. si-au supravietuit, au rindul doi de frunzulite, sunt pe drumul bun.
***
uneori prea multa iubire pentru prea multe lucruri nu e calea victorioasa, dar perseverenta in iubirea neconditionata poate fi o cale – e o lectie pe care am invatat-o de la rasadurile mele de lavanda.
de la prietenii care-s atenti la dorintele celor din jur vine ajutorul neasteptat ca sa se indeplineasca micile dorinte care aduc bucurie – e lectia pe care mi-a dat-o Alex cu ghiveciul lui de lavanda; multumesc mult inca o data.
***
una dintre secventele mele preferate dintr-un film e din Leon cind personajul interpretat de Jean Reno ii spune copilei interpretate de Natalie Portman “sunt ca planta asta, nu prind radacini”.
e vorba de un ghiveci cu o planta cu frunze mari pe care-l cara peste tot.
cind moare Leon, fetitei ii ramine mostenire ghiveciul si planteaza planta in curtea scolii-internat pe care incepe sa o frecventeze. cind pe ecran e secventa plantarii, in fundal e melodia asta.
poate ca sunt eu prea mare fan de maroon 5 si the script, dar clipul holograf mi se pare ca e pe trendul “se poarta box-ul in clipuri, hai si noi”
cum e filmat, filtrul de lumina, montajul…
iunie 2012
august 2012
holograf si-a lansat noul clip cu citeva zile in urma, in martie 2013
imaginati-va o carte cu secretele altora. mici amanunte din viata unor oameni pe linga care treci pe strada si carora nu le mai dai atentie pentru ca esti prea ocupat(a).
secrete amuzante sau nu, in contradictie cu personalitatea sau meseria lor, un acces voyeuristic la niste intimplari.
un puzzle despre lucruri pe care le facem si nu ne place sa le stie lumea.
ar putea fi materie prima pentru un studiu antropologic, dar la fel de bine ar fi o lectura S!MPA din care ai avea de invatat.
***
va invit sa raspundeti printr-o poveste scurta, o intimplare, intr-un singur paragraf la intrebarea “ce nu stiai despre mine?”
semnati cu initiale, nu e importanta identitatea in acest proiect, dar lasati un mic indiciu despre profesia voastra (sau virsta) pentru ca viitorii cititori sa poata avea o imagine despre cine e protagonistul secretului.
***
ca sa va incurajez, doua secrete despre mine.
– Desi o parte importanta din meseria mea se bazeaza pe conversatie si am antrenamentul de a afla multe povesti chiar si de la oamenii pe care-i intilnesc prima data, una dintre cele mai mari placeri ale mele este sa nu vorbesc. O zi in care nu trebuie sa vorbesc deloc mi se pare rasfatul suprem. Dar sa nu vorbesc deloc inseamna chiar deloc. Am studiat si limbajul mimico gestual sperind ca m-as putea exprima cit mai mult fara cuvinte, nu mi-a iesit.
(mi-a fost util insa o data la metrou cind m-am imprietenit cu un copil surdo mut)
– Nu dorm. Dorm 4 ore pe noapte, in noptile in care am noroc si pot sa adorm. Am incercat toate tratamentele din lume, de la plante la acupunctura, de la sport (de oricare fel) pina la masaje ( de toate felurile). Refuz sa iau somnifere si cindva ziceam ca – desi nu cred in ideea casatoriei, pentru ca oamenii trebuie sa fie liberi sa iasa oricind dintr-o relatie in care nu mai simt la fel – ma voi casatori cu barbatul in bratele caruia am sa dorm si eu, ca tot omul, 8 ore. Mi-a trecut si asta… Acum folosesc timpul in care ar trebui sa dorm ca sa citesc sau sa vad filme.
astept secretele voastre, aveti avantajul ca toate vor fi anonime:)
sunt sigura ca, adunate intr-o carte, vor fi foarte incitante si interesate de descoperit din perspectiva cititorului.
Later edit (inspirat de un mail de la un prieten): daca nu doriti sa postati secretul intr-un comentariu, aici, puteti sa o faceti via email cristina.bazavan la gmail.com (promit confidentialitatea absoluta)
astazi e ziua de nastere a lui Cheloo (tin minte zilele de nastere ale tuturor celor despre care am scris un portret/profil, e reflex profesional) si, daca tot stiam detaliul asta, m-am gindit sa fac public portretul pe care l-am scris pentru cartea Culisele X factor – Cum sa cistigi un premiu de 200.000 de euro (care poate fi descarcata gratis de aici)
***
Cheloo (Cătălin Ştefan Ion)
jurat, sezonul 2 X Factor România, mentor pentru grupa peste 25 de ani
Pentru că apare extrem de rar în presă, Cheloo a fost punctul de atracție al sezonului 2 X Factor România. Odată cu el, la X Factor România 2012 şi-au găsit locul o serie de concurenți dintr-o generație care a crescut cu muzica hip hop. Au venit mai ales ca să-i demonstreze lui Cheloo că ştiu rap.
La fel ca în viața de dincolo de scenă, juratul Cheloo a fost ca un pugilist în ring: a prins pe cineva cu garda jos, a lovit cu un croşeu sau o directă; a vrut să ocolească întrebările sau situațiile care-l scoteau din zona de confort, şi-a exersat eschivele, iar când a găsit loc de desfăşurare a executat “pivoți”, a lovit prin răsucire, arătându-şi o altă latură.
Replicile cu puterea unor lovituri în ringul de box au fost o bucurie pentru spectatori (cineva spunea la televizor lucrurilor pe nume), dar au ținut echipa X Factor cu garda sus, gata oricând să mascheze cu un beep limbajul nepotrivit.
“Ai să reuşeşti?”, a întrebat-o la audiții pe o concurentă a cărei frumusețe provocase rumoare în sală.
“Da!”, a răspuns fata zâmbind.
“Eşti îngâmfată!”, a venit lovitura directă, ambalată în hohote de râs.
*
“Pot să te pup?”, l-a întrebat tot în audiții o tânără căreia îi dăduse parola de acces către Bootcamp cu un DA hotărât.
“Nu. Sunt veninos. S-ar putea să-ți fie rău după aia.”
S-a apărat printr-o eschivă pentru că fata tocmai intrase în zona lui de confort.
*
“Ai luat BAC-ul?”, l-a întrebat pe un tânăr care a cântat rap în audiții.
“Nu.”
“Ce vrei tu să transmiți prin rap fără BAC? Care e prima carte pe care ai citit-o?”, a ridicat tonul, mărind ritmul întrebărilor…
“Capra cu trei iezi.”
“Şi ultima?”
“Nu mai ştiu.”
“Deci prima şi ultima ta carte a fost Capra cu trei iezi. N-ai să ajungi foarte departe… Decât dacă citeşti”.
Cuvintele au cazut sec ca nişte pumni în față. Iar apoi a apărut şi “pivotul”, lovitura prin răsucire; “Cititul dezvoltă imaginația, televizorul nu. Oamenii care cântă rap trebuie să ajungă aici (şi-a dus mâna la inimă) şi aici (şi-a dus mâna la cap).”
Un asemenea mesaj, venit de la un lider precum Cheloo, într-un show cu audiența X Factor e mai eficient decât o campanie prin şcoli pentru îndemn la lectură a Ministerului Învățământului, iar el l-a rostit firesc, sec, scurt şi frust. Din credință.
Din perspectiva celui care trebuie să fie vedeta unui show, Cheloo a avut însă viața cea mai grea în sezonul 2 X Factor România: s-a luptat cu propriile emoții în fața expunerii la o audiență şi o echipă de o amploare cu care nu era obişnuit (Delia şi Dan Bittman au mult mai multă experiență a emisiunilor în direct), dar a trebuit să-şi găsească o cale prin care, fără să încalce formatul emisiunii, să nu-şi dezamăgească publicul – cei pentru care e un model, pentru care limbajul agresiv şi dominator e o formă de putere, pentru care victoria în ring e când toți ceilalți nu mai sunt în picioare.
Singurele indicii ale stresului au fost însă departe de ochii spectatorilor: agitația picioarelor sub masa juraților şi, uneori, chinuitul pixurilor.
Unele dintre replicile sale din timpul galelor (lovituri directe, pivoți sau, pur şi simplu, dans în ring) au fost semnale ale unei bogate culturi cinematografice, dar şi ale stăpânirii unui limbaj poetic fin.
Comentând dansul lui Ioan Man cu două dintre cele mai frumoase fete ale corpului de balet, l-a comparat pe băiatul nevăzător cu “un liliac între lebede”. În preziua alegerilor parlamentare, Dani Oțil l-a întrebat dacă vede în Ioan Man un posibil candidat. “Evident nu e un candidat manciurian”, a răspuns Cheloo cu o trimitere la filmul omonim, cu Denzel Washington în rolul principal.
Poate că a fost reflexul versurilor fruste pe care le scrie pentru rap, poate timiditatea, dar n-a pus mai multe explicații în afirmație astfel încât prezentatorii să prindă trimiterea cinematografică, iar telespectatorii au ratat o şansă de a afla detalii din cultura lumii sale (regizorul filmului Candidatul manciurian, Jonathan Demme – acelaşi care a realizat şi Tăcerea mieilor -, a fost primul producător al unei emisiuni despre muzica hip hop la televiziunea americană, Yo! MTV Raps).
A fost juratul câştigător, dar victoria lui n-a fost la anunțarea numelui lui Tudor Turcu drept noul X Factor Romania (atunci s-a retras discret şi l-a lăsat pe Tudor să se bucure); victoria lui – în ring – a fost în gala 5 în care a cântat cu Paraziții pe scena X Factor.
La final, publicul a fost în urale, ca pe stadion, chiar şi după ce s-a ieşit din transmisia directă pentru un moment de publicitate. Cheloo simțea reacția sălii şi îşi exprima bucuria fără vorbe: sărea pe călcâie, cu pumnii strânşi pe lângă corp şi râdea cu ochii. Un minut mai târziu, când adrenalina s-a mai dus, iar regizorul de platou a început numărătoarea inversă pentru intrarea în direct, Cheloo a fost înapoi “în personaj”, cu fața aspră şi-a exclamat: “Primul care o să fie eliminat am să fiu eu.”
Dincolo de replicile concise, dar cu multe înțelesuri, Cheloo a fost juratul de la care concurenții au putut învăța punctualitatea şi disciplina (a ajuns întotdeauna la repetiții sau filmări cu cel puțin zece minute înainte de timpul stabilit), dar şi rigoarea (a fost cel care şi-a controlat cel mai bine emoțiile ca să-i manipuleze pe concurenți după cum şi-a gândit tensiunea momentului: a pus o presiune îngrozitoare pe Ioan Man şi pe Natalia Selegean în audiții, când i-a invitat să-şi cedeze locul unul altuia; tot la fel cum a pus presiune pe Station 4, după prima gală, când i-a amenințat că va avea grijă să fie eliminați.)
Şi-a mai fost cel care le-a arătat prin faptele sale că poți să fii un bun camarad şi dacă nu-l cocoloşeşti pe cel de lângă tine, dacă nu-l răsfeți. Din perspectiva aceasta Cheloo le-a amintit spectatorilor de stilul unui boxer celebru, Muhammad Ali, care mărturisea că felul său de a glumi este să spună adevărul. “Adevărul e cea mai amuzantă glumă din lume”.
Tot aşa cum, la fel ca pugiliştii campioni, dincolo de scenă în fața echipei şi a concurenților, a lăsat chiar şi el garda jos.
“At home I am a nice guy: but I don’t want the world to know. Humble people, I’ve found, don’t get very far.” Muhammad Ali
****
poti citi un making of al acestui text – De ce m-am dus la lectii de box ca sa scriu despre Cheloo?
am twitter din 15 aprilie 2009. nu stiam atit de exact daca n-ar fi existat http://www.whendidyoujointwitter.com/
la momentul la care scriu aceste rinduri, in cifre dupa clasificarea Zelist ma aflu pe locul 32 in topul dupa numarul de followers, pe 31 e Traian Basescu, pe 33 e Moise Guran. mai sus sunt baietii grei (Moisescu pe locul 1, Cabral pe 5, Manafu pe 9, Chinezu pe 24, Zoso pe 29), in divizia women cea mai bine clasata e Pyuric (Cristina Chipurici) pe 11, e urmata de vedete tv – Andreea Balan pe 12, Antonia pe 17, Loredana pe 22, Giulia Anghlescu pe 30.
S-ar spune ca stau bine in clasamentele legate de twitter in ro. si cu toate astea, nici cind mi-am facut cont de twitter si nici acum nu m-au interesat aceste lucruri (e prima data cind ma uit in topul asta pe acest an, special pentru referintele in acest text).
cu tot respectul va rog sa nu considerati o aroganta , nu m-au interesat follower-ii niciodata. numarul lor.
***
twitter-ul este pentru mine ca o agentie de stiri al carei continut ti-l customizezi singur: tu alegi pe cine urmaresti si ce informatii primesti si, spre deosebire de facebook , e esenta – headline-ul,
din cei 2500 de oameni pe care eu ii urmaresc cel putin 1500 nu sunt romani: sunt agentii de presa, ziare si reviste mari, scriitori, actori, regizori, producatori – oameni din showbiz de peste tot din lume.
cum twitterul iti da , ca utilizator, impresia ca poti controla, vedetele – in orice domeniu s-ar afla ele – folosesc twitterul ca distractie in relatia cu fanii pe care ei o controleaza: ei decid ce informatie din viata lor privata iese in public.
doar ca uneori, pentru o persoana antrenata, informatiile pe care ei le furnizeaza – puse intr-un context – inseamna aur pentru un jurnalist.
(asa am scris de exemplu un articol despre Oscar dintr-un unghi inedit, pentru ca multi dintre cei care au mers acolo s-au fotografiat si au postat pe twitter)
cred ca pe twitter sunt trendsetterii, in timp ce facebook e mass market.
cit despre ce fac eu pe twitter, raspunsul e si mai simplu: ca si pe facebook sau pe blog – unde iar nu ma intereseaza numarul de oameni care ma urmaresc – tot ce vreau e sa ofer content unic. daca ajungi sa citesti/vezi/asculti ceva ce ti-am recomandat eu, macar sa nu fi pierdut timpul.
sa pleci cu o senzatie, cu o emotie sau cu o informatie.
si sa incepi sa intelegi ca sunt o multime de lucruri frumoase in lume, doar ca trebuie sa inveti sa te uiti la ele.
culmea e ca, daca esti onest si arati lucruri frumoase, oamenii te urmeaza. si se creeaza un public.
see you on twitter, twitter.com/cristinabazavan
de simbata dimineata, pe relaxare, a little bit of sex… nu chiar in forma pe care banuiesc ca o aveti in minte, dar despre forme e vorba in cele ce urmeaza.
***
spun mereu ca sexualitatea si formele ei de exprimare sunt prezente tot timpul in viata si in munca noastra si daca am vorbi mai des si mai relaxat despre asta, am avea o viata mai frumoasa.
in aceeasi directie fac demonstratii aplicate la multe dintre seminarii si/sau prezentari.
ma rog, nu stiu ce intelegeti voi prin demonstratii aplicate – asa la prima citire – dar spre exemplificare iata o mica demonstratie in 10 puncte de ce in tehnica interviului apar aceleasi forme de exprimare ca intr-o partida de sex
***
la Milano a fost pina saptamina trecuta o expozitie care a facut valuri in lumea artelor. s-a numit Objects of desire si 10 artisti au reinterpretat ritualurile sexuale in obiecte de arta.
iata creatia italianului Piero Fornasetti pentru expozitia Objects of desire care tocmai s-a incheiat la Milano.
mi se pare atit de puternica ideea si de desteapta, incit nu mai are nevoie de niciun alt comentariu. se numeste “sex is everywhere”
pentru toti care au regretat inchiderea studioului studentilor, Cassandra, de pe Lipscani, iata o veste buna.
la Palatul Copiilor, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Invatamintului, s-au deschis de ieri doua sali de spectacole pentru studenti: sala Ion Cojar si sala Octavian Cotescu.
***
dupa ce s-a inchis studioul studentilor visam cum, in locul unde a fost teatru Cassandra, va fi un teatru privat si eu sa lucrez pentru el. sa manageruiesc programul si lucrurile care ar fi putut aduce bani pt el.
e un loc parasit si cind treci pe linga el inca mai poti sa simti energia locului si sa zimbesti.
teatru cu studenti, spectacolele lor de absolvire sunt unele dintre cele mai frumoase productii de teatru pe care le puteti vedea, mai ales daca va folositi simturile.
sigur ca cei mai multi dintre actorii absolventi vor juca in texte mai mari, pe scene mai mari, cu decoruri mai spectaculoase, dar niciodata nu vor mai avea prospetimea si emotiile pe care le au in primele lor spectacole cu public.
acolo, in minutele alea in care-si cauta rolul (pe scena in timpul piesei, uneori) si in clipele de la sfirsit de la aplauze, le vezi caracterul, determinarea, talentul pur . fara sa fii de meserie o sa simti care dintre ei va ajunge un mare actor.
mi-era dor de Cassandra, ne vom vedea la salile UNATC de la Palatul Copiilor.
iata piesele de absolvire din acest an, iar aici puteti vedea programul lor.
