
Prezentare de modă la Disneyland, bal caritabil la Monte Carlo, David Bowie la Victoria and Albert Museum.

text de Mihaela Dumitrescu
Mirosul, unul din cele 6 simturi umane, este cel care iti creeaza o anumita stare. Doar gandeste-te cum ai asocia anumite senzatii de bine cu anumite mirosuri: parfumul de cafea de dimineata care te ghideaza catre bucatarie, mirosul si briza marii, mirosul de iarba proaspat taiata, etc. Toate aceste mirosuri genereaza o stare de bine.
De aceea in ultima vreme au iesit „din umbra” uleiurile esentiale, pot spune ca s-au reinventat. Ele sunt vechi de cand lumea si au fost folosite atat in medicina, in cosmetica, cat si pe partea de aromaterapie, dar se vede un interes crescut pe acest domeniu in ultima vreme.
Imi place sa cred ca uleiurile esentiale sunt sufletul, energia si personalitatea unei plante. Cred ca orice nevoie pentru o anumita stare – de relaxare, de calmare, de rasfat – isi gaseste solutie intr-un ulei esential. Important este sa stim efectele si modul de utilizare a lor.
Esential si in acest caz este sa alegi uleiuri esentiale pure obtinute fie prin distilare fie prin presare la rece. Si aici atentie la etichete si la ingrediente, de unde sunt obtinute plantele (recomandat din agricultura ecologica).
Noi am descoperit cu mult interes farmecul si placerea pe care ti-o da realizarea handmade a produselor skin care in care poti de exemplu intr-o baza de unt de shea sau ulei de argan bio sa pui cateva picaturi de uleiuri esentiale pentru a obtine crema de zi dorita, hidratanta sau antirid, si asa sa fii sigura ca tot ce folosesti este 100% natural.
Uleiurile esentiale naturale ( http://www.seebio.ro/uleiuri-si-unturi-naturale/uleiuri-esentiale-naturale.html) sunt o sursa pretioasa de principii active pentru cosmeticele tale organice.
Uleiurile pretioase de lavanda, de eucalip, de tea-tree, de lemn de trandafir, uleiuri pretioase de portocala, de scortisoara, de lamaie sunt ingrediente pure si rare pentru cremele bio pentru ten (pentru hidratare, antirid, antiacnee), pentru cremele bio anticelulitice precum si pentru cele pentru corp.
Important de retinut este ca ele nu trebuie utilizate nediluate pe piele ci doar in combinatie cu uleiuri si unturi vegetale.
Descopera aici efectele uleiurilor esentiale si cum poti sa-ti prepari crema dorita. Si apoi sa te bucuri de ea.
*
Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international
O stiu pe Crina, imi place mult de ea, am si facut cindva o coperta cu ea, dar cind am fost de acord sa fiu partener la lansarea noului numar All Hollow (pe 31 martie e lansarea oficiala), habar nu aveam ca va fi Crina pe coperta.
imi place coincidenta si, pentru ca am pile 🙂 , iata in avanpremiera citeva fotografii din pictorialul All Hollow
cum i-am spus si redactorului sef al revistei, Barna Nemethi, care e si fotograf, imi place foarte mult cum arata visual revista. la citit recuperez cu numarul asta pentru ca n-am fost foarte constiincioasa.
***
All Hollow va invita in club Control, in ultima zi a lunii martie, la evenimentul de lansare a unui numar plin si al carui invitat special va fi trupa daneza Reptile Youth.
Pentru ca sunteti simpatici, am sa fac si un concurs cu invitatii la concert:)
text de Mihaela Simina
1 (film) pentru 100 (de ani)
Ce?
Scurt-metraj
Cine?
Regizor: Karl Lagerfeld
Rol principal: Keira Knigthley – Coco Chanel
Cum?
Filmul va recrea farmecul original al micului oraş francez de la malul mării, Deauville
Când?
Va fi prezentat pentru prima oară la începutul lunii mai, cu ocazia lansării colecției cruise marca Chanel
Unde?
Singapore
De ce?
100 de ani de la deschiderea primului magazin Chanel din oraşul Deauville, din Franța
…şi pentru ca noi să vedem ceva s!mpa, desigur.
*Gabrielle Chanel şi-a deschis magazinul din Deauville, în 1913, încurajată de iubitul ei Arthur Capel. Boutique-ul se află chiar în centrul oraşului, pe strada Gontaut-Biron, strada şic prin excelenţă a localităţii, care separă celebrul hotel de lux, Normandy, de Casino.
A angajat două fete cumsecade, care nu aveau încă şaisprezece ani şi care abia ştiau să coasă. Dar ce conta…Era de ajuns pentru a se pune pe treabă.
Apoi, pentru că magazinul se afla pe partea bună a străzii -”pe partea cu soare”-, i-a mai adăugat un stor mare alb pe care numele ei se detaşa, pentru prima oară, scris cu litere negre.
(Edmonde Charles-Roux, Coco Chanel)
*
Mihaela Simina este jurnalist, redactor Vorbe Grele, Antena 3
text de Noemi Revnic
Ce mai e nou?
Am adunat cateva evenimente si stiri pe gustul meu si ma grabesc sa le impart cu voi.
Prima este despre PAVILION, care anunta intr-o formulare originala “PAVILION Spring Internship”, un program full-time cu o durata de 12 saptamani (cu posibilitatea de prelungire), fara remuneratie. Dar daca luam in calcul cumulul experientei in aceasta enclava culturalo-artistica, daca as avea timp, m-as inscrie chiar acum. Sa nu uitam ca aceasta echipa organizeaza unul dintre cele mai prestigioase evenimente din Romania, BUCHAREST BIENNALE. Iata si criteriile selectarii:
“Un intern trebuie sa fie muncitor, meticulos, cu initiativa si interesat de cultura contemporana… Toti membrii echipei sunt implicati in mod egal in aceste activitati…”Data inceperii este 1 aprilie 2013; programul: Part time (Miercuri – Vineri, 13.00-19.00, Sambata – Duminica 15.00-19.00)…si asta mi-a placut cel mai mult:
“Utilizarea jargonului corporatist (cuvinte precum “eficienta”, “productivitate”, “produs”, etc.) este descurajat. Doritorii isi pot trimite CV-urile direct la adresa de mai jos, cu o vizita in prealabil pe site-ul Pavilion, http://pavilioncenter.ro
Ce facem in weekend?
Sambata, 23 martie, la ora 11:00, Libraria Humanitas din Cismigiu va asteapta la “Campionatul povestilor”. In deschidere, avanpremiera “Habarnam pe luna”, cu Marian Ralea. Pentru copii, parinti si bunici.
Apoi mergeti sa vedeti in aceeasi formatie “Domestic”, filmul lui Adrian Sitaru, este un film foarte, foarte frumos. In cinematografe din 22 martie.
Iar sambata seara, echipa creativa a lui Tiberiu Capudean de la Pullman Hotel va asteapta incepand cu ora 19:30 ca sa sarbatoriti “Earth Hour”.
Duminica mergeti la MNAC ca sa vedeti o expozitie mandrie, care se dezvolta in jurul Lettrismului, ai carui fondatori sunt Isidore Isou (Botosani 1925 – Paris 2007) si Gabriel Pomerand (Paris 1925 – 1972). Prima lor manifestare lettrista a avut loc la Paris, pe 8 ianuarie 1946. Despre acest curent si despre dezvoltarea sa, alti artisti si lucrarile acestora veti citi in cadrul expozitiei, care se afla in display pana in data de 3 iunie. Mai multe detalii gasiti pe site-ul muzeului, http://www.mnac.ro
Inchei cu expozitia unui prieten drag, Alexandru Niculesacu de la Club Electoputere Craiova & Bucuresti. Expozitia “ACANA AME NI HACHEARDOAS” poate fi vizitata la Galeria Nicodim din Bucuresti, pana in data de 10 aprilie.
Iata si povestea sa:
„Acana ame ni hacheardoas”, „Chare si sucar”, „Ame cioras andal banci”, „Mecla cadea, si i tehara ah ghes”, „Rima me parpale” – aceste citate sunt traducerea in Romania a catorva replici din cinematografie („What we’ve got here is failure to communicate” – Cool Hand Luke, „There’s no place like home” – Dorothy din Vrajitorul din Oz, „We rob banks” – Bonnie and Clyde, „After all, tomorrow is another day!” – Scarlett O’Hara din Gone with the Wind, „I’ll be back” – Arnold Schwarzenegger in Terminator). Este un exercitiu care provoaca imaginatia, mai intai prin amuzament, urcand apoi spre o usoara ironie si spre cinism. Textele scrise prin taierea panzei pictate sunt dificil de citit, ele se confunda si se pierd pe alocuri in pictura. Dar, odata ce acestea au fost descifrate, ele devin elemente care descriu relatii, ca de altfel si traducerea lor din engleza in romana sau sectionarea brutala a panzei peste pictura executata abstract.
Alexandru Niculescu s-a nascut la Craiova si a studiat pictura la Universitatea de Arte din Bucuresti. In practica artistica, preocuparile sale au venit intotdeauna dinspre partea sociala si politica, lucru care se regaseste subtil in lucrarile lui. Artistul abordeaza teme generate de relatii interumane la nivelul societatilor, surprinzand modele sau conditii de existenta. Iata si adresa galeriei:
Str. Academiei Nr. 15, Et. 2, Sector 1, Bucuresti www.galerianicodim.ro
Sa aveti un weekend frumos, cu oameni frumosi in jurul vostru. Si cu zambete multe.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
Andreea Badala cu al ei Murmur face un pas inainte
Murmur e un brand care a ajuns in marile reviste de moda de afara si care trece de la tricourile smart la o linie care reinterpreteaza lenjeria.
sigur o sa vedem elemente din colectia Murmur in videoclipurile cu doamne si domnisoare din muzica noastra. ma gindesc sa stiti macar de unde sa va luati si voi daca va place ceva 🙂
moda – sau arta – are citeodata aspecte amuzante si cu o doza de kitsch. ca experimentul unui japonez care a facut accesorii fashion care imita mincarea.
ma rog, suntem in post si nu e chiar cel mai potrivit sa va arat asa ceva dar mi se pare funny si pe principiul “ce mare e gradina domnului, iar unii hop tzop afara din ea”. ca sa fie clar: exista o companie care face bani din asa ceva – Fake Food Hatanaka
am gasit aceste creatii aici (unde puteti gasi mult mai multe, daca va e foame si tineti post)
Vineri intra pe ecrane filmul Domestic, in regia lui Adrian Sitaru, care are una dintre cele mai surprizatoare campanii de promovare pentru o pelicula romanesca. V-ati “lovit” de film pe internet, intr-o campanie foarte smart pe facebook, incepeti sa-i vedeti in strada si… acum sunt in alimentare si in locurile in care se vind produse din pui si curcan.
Iata detalii din spatele unei campanii care asemeni filmului te face sa zimbesti, dar iti aduce si gindul “eu de ce nu m-am gindit la asta?”
O pagina de Facebook care creste exponential in like-uri cu doua postari zilnice?
In februarie pagina de Facebook a filmului Domestic avea 800 de like-uri, cu doua zile inainte de lansarea filmului are peste 13.000 de fani. Totul cu doua postari pe zi, in medie/campanie. (Ritmul a mai crescut putin inainte de premiera, dar nu mai mult de 4 postari intr-o zi). Asa mi-au atras atentia: postau putin, totul era strategic si cresteau exponential. Am aflat ca ii au in grija Kaleidoscope Proximity – divizia online a Grupului BBDO – si m-am gindit ca sunt multi bani la mijloc, dar am descoperit ca bugetul pentru Facebook Ads a fost minuscul: s-a cheltuit in jur a 400 de euro.
In piata din Romania, agentiile media convertesc cu 0.99 RON fiecare like, asa ca un calcul simplu arata ca bugetul pe care producatorii filmului Domestic ar fi trebuit sa-l aiba depaseste 13000 RON, adica aproape 3000 de euro.
“Am avut target de 2500 de likeri pentru bugetul pe care ei il alocasera, dar am zis ca optimizam la maximum si obtinem cit mai mult. In 2 saptamini ne atinsesem targetul”, spune Vlad Ciocan – Director Interactive Kaleidoscope Proximity – cel care a avut in grija optimizarea ad-urilor pe Facebook.
A pornit in februarie cu mai multe mesaje pe care le-a testat la public 25+ (cei care merg la mall pentru ca filmul este o comedie simpatica) pe grupuri de orase, si pe Bucuresti. A vazut care dintre mesaje converteste investitia in like-uri si le-a eliminat pe celelalte. A lucrat in paralel si cu sponsored story si cu ad-uri clasice si in fiecare zi si-a adaptat mesajul si strategia in functie de rezultatele precedente. A optat pentru o convertire la cost per mie, nu cost per click, pentru ca filmul are un grad mare de simpatie si reactiile celor care intrau in contact cu informatii despre el erau foarte bune.
“Partea asta de Facebook Ad e foarte bine gindita de Facebook pentru ca scade costul in functie de interactiune, are like si comment, tine costul jos pentru ca il considera ca nu e spam, ca e bine gindit.”, spune Vlad si e un detaliu pe care doar cei care lucreaza zi de zi cu uneltele Facebook il stiu, plus ca atunci cind il intrebi ce strategie a avut si cum s-a prins ce e bine, ride si spune “ Mi-a intrat in singe, fac asta pentru toti clientii nostri, stiu ce sa testez, verfic zilnic, e ca un reflex.”
Cum au ajuns producatorii Domestic la Kaleidoscope Proximity?
De fapt au ajuns in primul moment la Ada Teslaru, consultant BBDO Group, cea care – imbindind pasiunea ei pentru cinema cu cunostintele de marketing si PR – s-a aflat in spatele promovarii filmelor distribuite de Cristian Mungiu sau a filmelor “Marti, dupa Craciun” “Buna, ce faci?”, “Eu cind vreau sa fluier, fluier”, dar si a promovarii festivalurilor Kinodiseea si Les Filmes de Cannes a Bucharest.
Era in septembrie 2012, cu 6 luni inainte de lansarea filmului, iar Monica Lazurean-Gorgan, producatorul filmului, si Adrian Sitaru stiau ca au nevoie de cineva care sa-i ajute la lansarea filmului Domestic, dar – asemeni tuturor producatorilor de film din Ro – nu se gindeau ca isi pot permite sa angajeze o agentie.
“Producatorii se gindesc ‘eu n-am bani sa angajez o agentie’, dar e o prostie, dupa parerea mea, pentru ca fiecare dintre agentii s-ar aseza la masa la discutii pentru un astfel de proiect. O campanie ca asta iti mai spala creierii dupa clientii comerciali, pentru ca iti ofera ceva mai mult spatiu de creativitate.
Plus ca iti poate aduce beneficii, se pot face productii de festival. Dar producatorii de film se sperie…”o sa-mi ia sapte piei de pe mine”.. si nu mai incearca”, spune Ada Teslaru care, cu experienta ei in multe colaborari pentru lansari de filme, a invatat sa transeze foarte clar situatia “tu ca regizor stii sa-l faci, tu ca producator stii sa-l produci, dar partea de promovare e aparte…”
Ce face o agentie cind are un film de promovat?
Desigur, mai intii vede filmul, iar in acest caz l-au vazut mai intii cei de la Graffiti BBDO creatie, pentru ca urmau sa gasesca solutii inovatoare pentru partea de ATL. Dupa aceea, asculta nevoile clientului (care simtea ca nu stie cum sa se descurce optim pe internet) si se aseaza la masa intr-un brainstorming pentru o strategie.
Mi-as fi dorit foarte foarte tare sa fiu la acest brainstorming pentru ca ideile de ATL, dar si cele de promovare in online sunt atit de simpatice incit as fi vrut sa simt mecanismul, drumul pe care l-au parcurs pina la ele.
Domestic e un film in care sunt prezente si citeva animale de casa, iar creativii BBDO au gasit solutia sa le transforme in personaje cu tratament egal cu al actorilor din rolurile principale. Au gasit un slogan care sa capteze atentia “trebuie sa vezi Domestic ca sa intelegi” si de aici au declinat totul in ATL si in online.
Ce avem in campania Domestic?
In ATL, pe linga clasicele afise, spoturi la metrou, tv si radio, outdoor, echipa de la Graffiti BBDO a iesit total din conventional si a dezvoltat un parteneriat cu La Provincia si cu Penes Curcanul, asa ca intre 15 martie -15 aprilie – produsele din pui marca La Provincia vor avea o eticheta pe ele cu textul “daca vrei sa vezi ce a patit gaina, trebuie sa vezi Domestic. Din 22 martie in cinematografe si pe www.ceapatitgaina.ro”, iar produsele de la Penes Curcanul vor avea o eticheta cu “daca vrei sa vezi ce a facut curcanul, trebuie sa vezi Domestic. Din 22 martie in cinematografe si pe www.ceafacutcurcanul.ro. Ambele adrese te duc in site-ul filmului,www.domesticthemovie.ro, unde afli detalii despre cele doua “zburatoare”.
In online, animalutelor le-a fost creat profil pe IMDB, Domestic fiind considerat debutul lor actoricesc si de aici s-au facut biografii foarte simpatice in filmulete care au devenit virale pe internet.
Pagina de facebook a filmului va fi insotita de aplicatii prin care – cu un quiz despre relatia om-animale – poti obtine invitatii la film, iar personalitati din domenii diferite au facut marturisiri despre relatia lor cu animalele de casa in filmulete care au devenit si ele virale.
A fost creat un site interactiv pentru film – www.domesticthemovie.ro, iar intr-o campanie pe bloguri a fost lansata o leapsa in care oamenii sunt invitati sa-si spuna povestile despre animalele domestice , povesti care vor fi strinse intr-o carte care va insoti lansarea pe DVD a filmului.
Au dezvoltat parteneriate media cu o valoare de ratecard de aproape 300 000 de euro.
Cit a platit Domestic catre GRAFFITTI BBDO?
Zero lei. Totul a fost facut pro bono. Vlad Ciocan a rezumat cel mai bine situatia “sunt un mare fan al filmelor romanesti, am facut totul pe mega pasiune”. Pare incredibil mai ales ca au fost implicati mai mult de 10 oameni la nivelul grupului BBDO in aceasta campanie – pentru ca au tratat filmul ca pe un client clasic, cu echipa Client Service-Creatie atat pentru digital, cat si pentru ATL. Desigur, a contat mult experienta Adei Teslaru in lansari de filme, dar dincolo de pasiunea ei pentru cinema, le-a si placut colegilor ei sa lucreze pentru acesti film simpatic.
E insa un foarte bun exemplu (de asta am si scris pe larg despre campanie) pentru cum, daca te lasi pe mina specialistilor care nu pun emotionalul in fata, ci cifrele, eficienta, si care sunt antrenati sa gindeasca out of the box , poti avea rezultate foarte frumoase.
Sper ca baietii de la Kaleidoscope Proximity sa faca cindva o prezentare pe larg, la o conferinta online, despre strategia lor pentru acest film pentru ca mi se pare incredibil de eficienta: 2 postari pe zi, aproape 400 de euro cheltuiti, peste 13.000 de fani si alte multe mii de oameni care au auzit de film doar via online.
***
Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.
nu-mi place dubai-ul. nu ma inspira la nimic, nu m-as duce sa-l vizitez pentru ca mi se pare un oras care n-are o poveste fina, ci una brutala, frusta.
dar fotografiile acestea cu dubaiul vazut de sus, printre nori, mi se par foarte foarte frumoase.
nu inteleg cum le-a facut.
e vorba de un fotograf german stabilit in dubai pe nume Sebastian Opitz , aici e site-ul lui.
ma bucur foarte mult ca Editura Polirom a decis sa ia o pozitie publica in raport cu comunicatul ICR privind activitatea scriitorului Filip Florian. ieri cind citeam pe site-urile de stiri polemica dintre Andrei Marga si Filip Florian, cuvintele urite pe care domnul Marga le spunea/scria despre Filip Florian eram extrem de necajita ca jurnalistii nu dadeau context.
Filip Florian e unul dintre cei mai apreciati scriitori romani peste hotare. E tradus in multe tari de edituri prestigioase, iar el – ca om, caracter – este de un mare bun simt si o mare sensibilitate. Am avut placerea sa-l cunosc (fiind o mare fana a cartilor lui, am scris de multe ori despre el, articolele le puteti gasi aici ) si chiar sa-l intervievez si pot sa spun ca este un om de o finete remarcabila.
Faptul ca domnul Marga isi permite sa scrie asa despre un asemenea om il pun pe seama lipsei de informatii, dincolo de lipsa de decenta. Poate ca nu i-a citit cartile (desi e foarte cunoscut si ar fi fost la lecturi obligatorii). Poate ca a fost ocupat cu altceva in loc cu lecturile.
Are insa consilieri care sigur stiu cine e Filip Florian si care e activitatea lui. Ma intreb insa daca-i (mai) asculta in momentele sale de furie (caci numai intr-o furie vecina cu nebunia ai putea scrie ceea ce a scris domnia sa)
mai jos comunicatul Polirom
***
Protest public al Editurii Polirom la adresa dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, publicat in revista Observator cultural
In urma dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, nr. 3301 din 19.03.2013, publicat in aceeasi zi pe site-ul revistei Observator cultural si preluat de alte institutii de presa, Editura Polirom face urmatoarele precizari:
1. Consideram ca, prin tonul reactiei de presa, prin vehementa afirmatiilor, se aduce atingere libertatii de exprimare a scriitorului in spatiul public, una egala cu a oricarui alt cetatean roman. Ingrijorarea noastra e cu atit mai mare cu cit nu este vorba despre primul material semnat de Biroul de Presa al ICR din care se degaja aceasta atitudine.
2. Ne-am asteptat si ne asteptam in continuare ca limbajul folosit in spatiul public, cu atit mai mult in cel cultural, sa se mentina la un anumit nivel de decenta. Avind in vedere acest aspect, consideram ca persiflarea, agresivitatea, minimalizarea operei unui scriitor important devin stupefiante in context, nefiind nicidecum demne de comunicarea culturala, mai cu seama cind vorbim despre o institutie publica importanta precum ICR.
3. Fara a intra intr-o discutie care tine mai degraba de competenta criticii literare, consideram ca o informare prealabila cu privire la receptarea operei unui scriitor, in tara si strainatate, e obligatorie inainte de a se face orice observatie in acest sens. Indiferent insa de calitatea acestei receptari, care in cazul scriitorului Filip Florian este exceptionala, credem ca nu este firesc ca o asemenea discutie sa fie introdusa in spatiul public de o institutie precum ICR, al carei rol ar trebui sa fie promovarea culturii romane in ansamblu, si nu denigrarea unora dintre reprezentantii ei.
Avind in vedere toate aceste aspecte, Editura Polirom protesteaza public fata de modul in care Institutul Cultural Roman intelege, in ultima vreme, sa dialogheze cu scriitorii romani. Si ne exprimam totodata speranta ca acest semnal va fi receptat in sensul lui real, al unei firesti ingrijorari.
Editura Polirom
Iasi, 20.03.2013
astazi la sfirsitul unui seminar in care vorbeam despre branding personal si despre lucrurile pe care le-am facut ca sa fiu recunoscuta pentru efortul pe care l-am depus de-a lungul anilor in meseria mea, uitindu-ma la chipurile auditoriului am simtit nevoia sa spun ceva care nu era in brief.
nu era despre ce am facut, ci mai degraba despre ce am descoperit de-a lungul timpul in functiile de conducere pe care le-am avut.
***
liderul unui grup, al unei companii, se loveste cu o forma stranie de singuratate. n-are legatura cu citi prieteni are si ce face familia lui, nu e vorba de genul asta de singuratate.
cind esti in virful piramidei, cind esti drive-ul care trebuie sa faca lucrurile sa mearga esti preocupat sa-ti motivezi echipa si sa o faci sa miste muntii din loc, dar intr-o situatie de criza – cind liderul intervine si mai mult la motivarea emotionala a grupului lui – deasupra lui ierarhic nu mai e nimeni care sa-l incurajeze. nimeni care “sa-l mingiie pe cap”.
iar liderul e si el un om ca toti ceilalti: cu o vorba buna si o recunoastere a eforturilor lui se va mobiliza sa o ia de la capat.
***
celor din sala, viitori antreprenori le-am spus sa fie pregatiti pentru asta, pentru ca s-ar putea sa nu-i incurajeze nimeni, iar ei vor trebui sa gaseasca singuri resurse sa o ia de la capat.
voua va spun ca e bine sa stiti asta ca sa fiti atenti in momentele delicate sa va incurajati liderii. si ei au nevoie, ca si voi, de un sprijin moral.
in urma cu citeva minute, adica la 18.01 , ICR a trimis urmatorul mail, semnat de Andrei Marga
din nou se razboieste pe banii si timpul angajatilor ICR si e ceva fundamental gresit in mintea sa, de la orgoliu pina la… scriere care e obraznic agresiva, ceea ce pentru un director al unui institut care tine de MAE, de diplomatie, NU e permis.
e o mare uimire cum toata lumea protesteaza la ce face dl Marga si dinsul isi vede de treaba nestingherit.
***
Supărarea pe cei care răspund
Andrei Marga
Andrei Pleșu atacă continuu fără a se informa, iar dacă îndrăznești să îi răspunzi ești deja „în derapaj”. Îmi pare rău că trebuie să revin la dânsul și o fac, mărturisesc, cu reținere și doar obligat de noile sale minciuni sistematizate cu privire la Institutul Cultural Român actual și la modesta mea persoană.
Nu am avut în ultimii zece ani vreo discuție, necum dezbatere, cu Andrei Pleșu sau cu cei care mă invocă, pentru a se putea pronunța avizat asupra a ceea ce gândesc. Informarea prealabilă discutării unui subiect nu-i obsedează. Vehemența, știm bine, nu este, însă, argument.
Dacă s-ar informa cu acuratețe, Andrei Pleșu ar constata că nu a fost invitatul ICR la Salon du Livre (22-25 martie 2013), ci invitatul editurii franceze la care ICR a plătit traducerea volumului său. El spune că instituția din partea căreia a beneficiat financiar este „în plin derapaj”, dar nu indică vreun fapt. Nici nu poate indica, căci nu există astfel de fapte. Este oare derapaj să aduci o nouă strategie în ICR, care să readucă instituția la misiunea pe care legea i-o încredințează? Este derapaj să sincronizezi înțelegerea culturii? Este derapaj să pui capăt scurgerii de bani publici în beneficiul abuziv al unor persoane? Este derapaj defeudalizarea instituției? Este derapaj să pui în joc programe noi pentru creatorii din varii domenii ale culturii? Este „răfuială politică” limpezirea unor fapte aflate la limita legii, conform obligațiilor legale? Este derapaj să înnoiești personalul din străinătate pentru o nouă imagine a țării? Este derapaj transparența completă, care se observă în tot ceea ce face ICR? Este derapaj să faci concursuri pe posturi, în locul numirilor preferențiale?
Dacă s-ar informa cu acuratețe, Andrei Pleșu și cei care îl acompaniază ar constata că ICR nu „a contaminat organizarea Salonului”, căci aceasta aparține firmei franco-engleze.
Pot lungi lista întrebărilor de mai sus. Andrei Pleșu se lasă vizibil furat de cuvinte și zvonuri și nu mai găsește sub picioare realitatea. Când va avea paciența să verifice vorbele sale își va putea da seama cât de goale sunt. Deocamdată el se supără pe cei din jur pentru că nu-i împărtășesc fără să cârtească vorbele.
Se înțelege că fiecare dintre cei care sunt invitați – de către partea franceză, de ICR sau Ministerul Culturii – procedează cum dorește. Dorim ca fiecare să participe, dar respectăm decizia fiecăruia. Nu este, însă, demn ca o decizie sau alta pe care o iei să o pui în seama altuia.
Precizăm și pentru cei care au ales să nu răspundă invitației franceze că grupul celor peste o sută de autori prezenți la Salon du Livre – Nicolae Breban, Eugen Simion, Matei Vișniec, Eugen Uricariu, Nicolae Manolescu, Dan Berindei, Norman Manea, Marius Sala, Stelian Tănase, Mircea Dinescu, Ileana Mălăncioiu, Ioana Drăgan, Gabriela Adameșteanu, Dumitru Țepeneag, Ana Blandiana; Mircea Martin, Ion Mureșan, Paul Cernat, Virgil Tănase și mulți alții, împreună cu numeroase edituri din țară și din străinătate – reprezintă convingător cultura română. Nicio persoană nu poate confisca această cultură.
e povestea unui star rock din anii 70, care a vindut 6 milioane de albume doar in america si a disparut dupa doar 2 albume.
Rodriguez era mai celebru decit Elvis in Africa de sud si dintr-o data nimeni n-a mai stiut nimic de el.
Filmul va veni la festivalul international de film de la Bucuresti care e in aprilie.
ieri am muncit jumatate din zi din La cantine de Nicolai, cu escale mici in bucataria lui Nicolai Tand (domnul simpatic pe care-l stiti drept jurat la Top Chef) unde am invatat sa gatesc lucruri super gustoase si rafinate care… smekerie… se prepara in citeva minute.
Lui Nicolai chiar ii place mincarea (desi silueta lui nu arata deloc ca si cum ar sta multa vreme prin si pe linga bucatarie) si cind vorbeste despre ce vrea sa gateasca si cum intentioneaza sa combine ingredientele, ti se face foame instant: ai vrea sa maninci si ultima bucatica din mincarea nepreparata inca.
Ieri, Nicolai gatea pentru blogul lui – Retelele lui Nicolai – adica facea pe bune ceea ce urmeaza sa cititi saptamina viitoare pe blog. Se gindise la retete la 4 dimineata pe cind, adormit, il hranea cu lapte pe Iancu – baiatul lui de doar o luna.
prima reteta a fost foetaj cu roshii provensale.
eu am strimbat din nas “nici nu ma uit, nu sunt in stare sa fac asa ceva… foetajul e un lucru complicat”, el s-a uitat la mine rizind si-a zis “foetajul si eu il cumpar, doar patiserii fac foetaj astazi. nu te invat sa gatesti ceva ce nu poti, toata lumea poate ce arat eu.”
s-a dovedit ca era simplu si…. mega gustos.
cum au fost toate retetele pe care le-a facut: un desert cu roshii si banane (vai vai vai cit de bun si de surprinzator ca gust si se prepara in 15 min, dupa ceas), o salata de morcovi cu stafide (preferata mea, am executat si acasa aseara) , un sufleu de broccoli (asta a fost putin mai complicat si mi-a spus ca am nevoie de citeva incercari acasa ca sa-mi iasa perfect. “tre sa-ti cunosti bine cuptorul”, a zis Nicolai si io m-am gindit ca n-am vorbit niciodata cu cuptorul meu ca sa stiu ce-l doare si de ce are nevoie)
reteta de sufleu de broccoli a si postat-o, o gasiti aici.
dar ce mi-a placut cel mai mult si mai mult ieri in bucatarie, printre Retelele lui Nicolai, a fost bucuria lui de a gati si de a -ti oferi ceea ce a creat. isi exercita magia cuvintelor care dadeau nastere la gusturi in mintea ascultatorului asupra tuturor: asupra Monicai , sotia lui, pe care a invitat-o sa guste fiecare fel nou de mincare creat cu acelasi entuziasm cu care a invitat-o pe o doamna din restaurant, clienta, sa incerce macar putin o supa crema (pt ca nu mincase niciodata) “sa-i simtiti textura si gustul fain”.
cind am plecat de acolo, puteam sa mut si muntii in bucataria mea, ma simteam ca si cum as fi in stare sa fac cele mai rafinate mincaruri…
… care se prepara in 15 min, desigur.
voi pregati in week end dintre retetele lui Nicolai si imi voi invita prietenii la masa #haisamincamimpreuna.
***
Puteti descoperi minunatiile lui Nicolai – toate create in asa fel incit oricine sa le poata pregati in foarte scurt timp – pe blogul lui Retetele lui Nicolai.
P.S. el m-a lasat in bucataria lui frumoasa, eu i-am facut cunostinta cu Audi-ul A3 Sportback cu care vad lumea #dinscaunuldinstinga. Era mult prea simpatica situatia inversata (barbat-bucatarie vs femeie-masina) ca sa nu ne distram putin. Va arat fotografii in curind.
cind am auzit ca mai apare o ceremonie care da premii in industria muzicala m-am incruntat. “iar facem o shusta romaneasca in care stim cine ia premiile si vin la gala doar aia care ies cistigatori?”
dupa care m-am vazut cu Zoli Toth – cel care organizeaza On Air Music Awards – si am inceput sa cred ca mai e o speranta. oricit de greu ar fi sa vii sa construiesti ceva corect pe un background creat de ratarile celor care au tratat superficial aceeasi chestiune.
***
Zoli Toth e domnul acela simpatic, nascut si crescut in Timisoara (adica educat nemteste), care este liderul trupei Sistem. il mai stiti din emisiunile lui de la radio pe teme de ecologie si din campaniile lui eco.
ce nu stiti e ca, oricit de prieten ai fi cu Zoli, nu te poti vedea cu el dimineata. n-are legatura cu somnul ( se trezeste dimineata pentru ca fetitele lui pleaca la gradinita), are legatura cu perfectionismul lui.
in fiecare dimineata Zoli exerseaza la pian si percutie (nu stiu sa spun in ce “bate”) si face asta chiar si atunci cind nu are concerte.
“e ca la sportul de performanta, daca nu te antrenezi se simte” – e justificarea lui pentru care de ani de zile repeta constiincios in fiecare dimineata. iar asta spune multe despre disciplina si caracterul lui. despre cum face el lucrurile.
***
translatati perfectionismul acesta si disciplina in dorinta de a face o gala care sa premieze, PE BUNE, reusitele din muzica romaneasca. cu nominalizari facute de specialisti din atit de multe ramuri ale industriei incit sa nu mai existe sistemul de relatii si pile, cu un vot pentru premii facut individual de 30 de oameni de meserie, vot centralizat de Deloitte astfel incit nimeni nu va sti pina la momentul galei cine sunt cistigatorii.
cu un premiu de ARTIST AL ANULUI acordat dupa un mecanism genial : prin vot live prin sms dintre toti cistigatorii pe sectiuni in timpul galei. industria isi va vota premiantii.
o sa-i reuseasca? probabil, pentru ca e un nebun frumos care crede cu tarie in ideile lui. si care stie ca pentru orice lucru pe care-l primeste trebuie sa dea ceva in schimb.
On Music Awards va avea o sectiune sociala – vor fi puse la vinzare 100 de bilete cu valoare in euro , in scop umanitar. cu banii incasati Star Management – compania pe care o conduce Zoli impreuna cu Anca Lupes – va cumpara instrumente muzicale pentru copiii din liceele de muzica. O metafora pentru faptul ca industria trebuie sa se sprijine din interior ca sa creasca si sa reusesca.
***
mi-ar placea foarte mult ca artistii din Romania sa treaca peste orgoliile lor si sa se aseze cu inima curata in fata acestui eveniment; sa participe fara sa se comporte mioritic conditionindu-si aparitia de un premiu, sa participe pentru a celebra impreuna cu colegii lor un an de eforturi sustinute ale tuturor. Asta e cel mai mare pericol pe care-l vad ca aceasta gala sa nu arate ca de Grammy.
stiu ca organizatorii vor fi atenti la fiecare detaliu – de la covorul roshu pina la spectacol – ca sa arate totul ca la o mare sarbatoare internationala. mai trebuie insa si artistii sa se comporte “ca afara”.
***
daca ar avea suficient timp, Zoli ar trebui sa inceapa un turneu – ca la politicieni – sa stea de vorba cu fiecare dintre artisti in parte ca sa le explice de ce e momentul sa se schimbe ceva in felul in care le este validata munca. de ce e momentul sa lase orgoliile la o parte si sa se bucure impreuna.
pe mine care eram ingrozitor de circumspecta – pentru ca cele mai multe dintre manifestarile de premiere mi se par ceva ingrozitor de kitschos si o dezorganizare totala, fara lipsa de respect pentru artisti – Zoli m-a convins cu o singura fraza. “vreau o gala la care sa ma simt eu ca artist respectat si sa fiu mindru ca sunt acolo”
cind rostea asta raspicat, ma gindeam la perfectionismul lui si la exercitiile zilnice la pian.
text de Sorana Savu
E o piesă pe care trebuie să o vezi minimum de două ori. E și sugestia pe care ți-o servește, discret, producția de la Harold Pinter Theatre, cu Kristin Scott-Thomas, Lia Williams și Rufus Sewell. În teatrul recent redenumit Harold Pinter, piesa pe care Harold Pinter a scris-o în 1971 se joacă cu distribuție alternativă – actrițele schimbând seară de seară partiturile între ele Anna/Kate, Kate/Anna.
Rufus Sewell rămâne “constanta” și ajung să folosesc termenul ăsta într-un sens apropiat de cel din “Lost”, o să vedeți de ce, dacă mergeți la piesă.
Temele pe care le abordează sunt multe, complexe și subtile – ai la dispoziție un bufet întreg de subiecte de discuție și meditație o dată ce ai ieșit din sală. Cum ar fi memoria afectivă și subiectivă, cea care rearanjează trecutul după bunul nostru plac, sau care transformă irealitatea, post factum, în realitate. Sau substratul de thriller care te face să te întrebi cine pe cine a omorât, când și din ce motive. Sau cel senzual, transformă personajele într-un triunghi amoros. Isoscel, după părerea mea, dar voi puteți avea cu totul alte păreri.
Criticii vorbesc despre o adevărată artă a pauzelor în piesa lui Harold Pinter – sunt lungi și dese și trebuie să te asiguri cumva că ele comunică exact acel tip de emoție, de tensiune, de contrapunct sau de subliniere pe care și l-a dorit dramaturgul. Cu Kristin Scott-Thomas, contemplativa Kate e așa cum trebuie – echilibrată și calmă în aparență, apoi viscerală și vulcanică, îndrăgostită în felul ei, periculoasă până la extrem. Credibilă și incredibilă în același timp.
Între două fumuri de țigară, puține actrițe pot să-ți spună atâtea lucruri fără să-ți spună nimic.
Rufus Sewell e o revedere plăcută (de fapt, de-a dreptul enervantă, omul NU îmbătrânește, deși au trecut fix 15 ani de la “Dark City” și “Frumoasa Venețiană”) și o prezență solidă, dar și enigmatică, provocatoare, cu multe fațete, care contribuie la ambiguitatea pe alocuri intelectuală, pe alte locuri de-a dreptul fioroasă a piesei. În personajul său strident, Lia Williams e și ea un pic stridentă, dar nu pentru mult timp. Echilibrul dinamic al piesei o pune la punct imediat.
Mergeți, vedeți comentați – aici găsiți în continuare bilete și câteva imagini din producție. http://www.atgtickets.com/
***
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication
desigur vreau sa vad filmul asta.
Keanu Reeves in Generation Um. premiera americana e pe 3 mai, la noi… mai incolo:)
acum citeva zile in timpul unui seminar vorbeam despre cum, cu aceleasi informatii, poti face o stire tabloid sau una quality. am exemplificat cu doua stiri despre VUNK pentru ca stiam tot mecanismul din spatele lor . eu le scrisesem. ( aici stirea tabloid si stirea quality)
dupa ce au trecut de informatia propriu zisa si de surprinderea ca poti schimba tonul unei stiri extrem de usor, fetele de la seminar au zimbit la auzul numelui lui Cornel Ilie care era citat in stiri. cineva m-a intrebat daca-l cunosc, am raspuns ca da si toate fetele au facut ochi de caprioara. am auzit si oftaturi suave.
daca asta s-ar fi intimplat anul trecut, fie as fi trecut relaxata peste reactia lor, fie am fi comentat “ca fetele” cit de simpatic e liderul trupei VUNK. de data asta, am simtit cum mintea mea incepe sa mearga pe un pattern cunoscut, puneam intrebari dupa o schema pe care am vazut-o scanata in citeva secunde in cap si check-uiam fiecare etapa: faceam un profil analiza.
diferenta intre anul trecut si momentul de acum e una simpla: lucrez cu simpaticii de la VUNK la brandingul lor, la imaginea si promovarea lor.
iar cind am plecat de la studenti aveam o dilema: cum sa fac sa nu pierd “my magic”, sa ramin fan al trupei sa ma pot bucura cu mintea si inima curata de parerile celor care au aceleasi pasiuni ca si mine, in ciuda faptului ca incep sa stiu mult din “bucatarie” si ca, pe termen lung, sper sa provoc eu unele lucruri care sa genereze simpatie pentru fani.
***
sa lucrez cu VUNK e mai mult decit o onoare, ador momentele in care vad lucruri “din spate”, in care pot anticipa directii si… ador multe. orice moment in care ma gindesc la ce le-ar fi bine e ca un “payback time” pentru momentele de bucurie pe care mi le-au adus.
sper ca intr-un an sa fac o prezentare – la Zilele Biz sau la un alt eveniment care are in atentie si brandingul – despre lucrurile minunate pe care le-am facut cu trupa VUNK (pentru ca stiu ca le vom face).
dar i-am avertizat ca dupa un an voi scrie un story despre Cornel – fetelor pregatiti-va!!! – pentru ca vreau de multa vreme sa scriu un profil despre el si nu ne-am coordonat programele. ce reporting mai bun decit un an om la om pe tot terenul as putea face?!:)
***
am spus de multe ori ca sunt un mare fan VUNK. am scris multe articole pe muzica lor; am iubit si m-am despartit pe muzica lor; le-am chinuit cintecele intr-un fel in care s-au plins pina si vecinele (batrine si cam surde); ba chiar am un amic care ride de mine si de trasnaile pe care le-am facut in viata spunind ca sigur sunt in targetul trupei pentru ca am parcurs traseul complet de la “o minune” (aka Balada pentru o minune) pina “sa speram ca mai am inca o sansa” (aka Fiecare) fiind stresat de cite ori a ascultat aceste cintecele.
zilele trecute mi-am dat seama ca as putea pierde magia asta, proiectia experientei mele de viata pe versurile unui cintec VUNK si m-am necajit.
pe drumul de la facultate catre casa, dupa intilnirea cu studentii, mi-am promis ca o sa ma duc, la 2-3 luni, la un concert VUNK ca si cum nu as fi aflat nimic despre ei, ca un fan. to keep my magic.
am profitat in seara asta ca au cintat in Centru Vechi, la doi pasi de casa mea. le-am spus ca ma duc la concert dar ca nu ma duc sa vorbesc cu ei. ca ma bucur de spectacol in felul meu, egoist.
m-am bucurat si m-am uitat la oameni. desigur, m-am si gindit – in functie de reactia celor de linga mine – ce lucruri simpatice sa facem, dar de asta stiu ca nu o ma sa dezvat.
still working to keep my magic.
am fost invitata sa tin un seminar de branding personal pentru tineri antreprenori. se va intimpla marti la Refreshing Business.
***
de obicei sunt invitata pentru ca sunt considerata un kamikaze, am plecat din job-uri pe care le rivneau multi pentru ca am vrut – cam la fiecare 5 ani – sa fac altceva. nu foarte departe de ceea ce facusem inainte, dar intr-o alta directie. e felul meu de a ramine “vie” in ceea ce inseamna munca.
si-am plecat de fiecare data cu relaxarea ca lumea stie ca sunt profesionist, ca-mi fac bine treaba si ca o sa-mi gasesc un loc de munca fara nicio problema. ceea ce s-a si intimplat.
daca astazi pot trai relaxat din producere de content (in special interviuri), din consultanta pentru content in online si din acest blog, e pentru ca am lucrat coerent si constiincios la ceea ce inseamna brandul personal.
am sa vorbesc despre asta marti seara. despre regulile pe care le respect de 13 ani in ceea ce inseamna branding legat de propria-mi persoana, dar si despre modelul meu de business care nu are la baza citi bani cistig “acum” (la momentul primului job) , ci “sa-mi fac atit de bine treaba incit data viitoare sa vrei sa ma platesti mai mult ca sa fii sigur mai lucrezi cu mine”.
detalii despre cum se fac inscrierile la seminar puteti gasi aici