Monthly Archives : March 2013

handmade sisterCristina – Handmade Sister, sau viata te aduce la placerile copilariei
beauty
12 years ago

Cristina – Handmade Sister, sau viata te aduce la placerile copilariei

Cind a trecut in clasa a V-a, Cristina a luat decizia (de fapt mama ei e a luat decizia) sa mearga la o clasa cu predare intensiva in limba franceza si-a abandonat desenul. I-ar fi placut sa mearga la o clasa axata pe arta, ii placeau ce faceau colegii ei acolo – modelau in lut, lucrau cu culori – plus ca aveau mai putine ore de matematica, dar… asa a fost sa fie.

Au trecut anii, a terminat facultatea (Limbi Straine) si s-a aflat in fata casatoriei. a vrut o nunta diferita, s-a gindit sa-si duca prietenii si familia in Bulgaria sa stea un week end cu totii si asta sa fie petrecerea. Dar a vrut sa si pastreze putin din traditie si si-a dorit ca pe masa sa fie “marturii”, un dar simpatic pentru invitati care sa le aduca aminte de petrecerea ei. Cum n-a gasit nimic care sa-i placa a luat decizia sa picteze ea pe niste borcanele in care sa puna bomboane asezate in nisip.

Si-asa s-a intors la pasiunea din copilarie.

I-a placut atit de mult, incit cu vopselurile speciale ramase a pictat vesela din casa si s-a inscris la un curs la Scoala populara de Arta.

Mai tirziu s-a gindit sa uneasca aceasta pasiune cu priceperea ei in a prepara cosmetice de casa… si-asa a aparut Handmade Sister, cosmetice de casa in borcanele bijuterie pictate manual.

***

Cristina Olaru are astazi un site adorabil cu colectii de borcanele colorate pline cu minunatii parfumate. Numele de Handmade Sister l-a dat sotul ei care lucreaza in publicitate; a tratat-o ca pe un client, i-a facut mai multe propuneri si ea a ales ceva care sa arate prietenie, sa fie cald, de acasa.

Exista si o sora care o ajuta din cind in cind la comenzile foarte mari (de 8 martie a avut o comanda de 300 de borcanele cu crema de fata) sau cind e plecata din tara, dar numele e dat de sot care face marketingul si promovarea afacerii.

***

Am cunoscut-o saptamina asta pe Cristina si dincolo de delicatetea si sensibilitatea ei, am ramas cu aroma sinceritatii ei. Pe linga Handmade Sister, Cristina e profesoara de engleza pentru adulti si mi-a spus ca nu a putut fi profesor pentru copii, ca nu e buna pentru asta.

“E important sa-ti dai seama ce poti si ce nu, si sa ai puterea sa te retragi.”  A rostit asta rizind, facind parca haz de necaz de faptul ca le zimbea prea mult copiilor si ei o considerau de-a lor, uitind de disciplina.

Nu regreta ca a facut o escala de 10 ani pina s-a reintors la pasiunea copilariei ei – desenul – , pentru ca stie ca n-ar mai fi fost ceea ce este astazi fara fiecare dintre zilele care au trecut.

Si-am mai ramas cu feelingul ei bun pentru oameni. Mi-a facut cadou crema de fata din colectia Klimt, desi nu stia ca eu sunt un foarte mare fan a pictorului austriac. Asa a inspirat-o pe ea ce a citit pe blogul meu. Dupa ce se va fi terminat crema, voi pune scoici mici in acest borcanas, scoici de pe malul tuturor marilor/ oceanelor pe linga care am fost.

***

Daca vreti sa faceti un cadou special, unic, delicat , cu umor, mergeti pe site-ul Handmade Sister. adorabil de delicios.

 

 

2
2725
books3in juriu la Gala Industriei de Carte 2013
carti simpa
12 years ago

in juriu la Gala Industriei de Carte 2013

toata lumea stie ca imi plac cartile. cei mai multi dintre cei care au vorbit vreodata cu mine, au aflat ca de la 25 de ani, cu disciplina si perseverenta, citesc o carte pe saptamina. uneori, in vacante, o carte pe zi.

anul acesta am onoarea de a face parte din juriul Galei Bun de Tipar care premiaza cartile, scriitorii si editurile care au facut ceva memorabil in anul care s-a incheiat in industria de carte.

din juriul fac parte Simona Kessler (agent literar, Simona Kessler Copyright International Agency), Ion Bogdan Lefter (poet, critic şi istoric literar, eseist), Laura Grunberg (scriitoare, sociolog, autoare de cărţi pentru copii), Radu Dimitriu ( directorul editurii CH Beck), Cristian Teodorescu (scriitor, jurnalist), Cristian Ghinea ( politolog, jurnalist), Nicu Ilfoveanu ( artist vizual), Sabina Stirb ( Head of CSR & Public Sector Division at GMP Public Relations, coordonatoarea campaniei de promovare a proiectului „Căutătorii de poveşti”), Daniel Nazare (directorul Bibliotecii Judeţene Braşov).

voi participa la jurizarea tuturor sectiunilor dar in “grija mea” – insemind recomandari pertinente si prezentari serioase – sunt sectiunile – ebook si platforme online, campanii de marketing.

2012 a fost un an cu multe carti frumoase si ca aspect, dar si in continut, asa ca banuiesc ca vor fi dezbateri aprinse.

o sa-mi placa la nebunie polemicile pe carti, iar la sfirsit am sa va povestesc din interiorul jurizarii.

 

detalii despre Gala care are loc pe 25 aprilie, dar si despre premiile care vor fi acordate puteti citi aici.

5
3469
mere3 minciuni pe care si le spun femeile
personal
12 years ago

3 minciuni pe care si le spun femeile

stiti genul ala de vorbe pe care si le spun femeile intre ele ca sa se motiveze, fara sa-si dea seama ca, de fapt, se strica la cap una pe cealalta?

astazi de dimineata am vazut 2 asemenea minciuni pe facebook, mai am una  pe care o tin in minte de ceva vreme dar mi-a fost teama de ce reactii ar putea genera parerea mea despre ea si n-am comentat-o. le pun in acelasi post ca sa ma certati o data si gata.

*

prima minciuna am gasit-o la Raluca, sharuita de la altcineva

ea mai si comenta, in gluma spune ea, “dar cine sa fie?!”

cred, ma iertati dragi doamne si domnisoare ca e o mare greseala daca ne imaginam ca facem noi de capul nostru totul. in spatele fiecarui om (femeie sau barbat) – de succes sau nu – e un sir lung de oameni care i-au modelat personalitatea, l-au slefuit pe dinauntru. de la oameni pe care i-a intilnit in viata si i-au fost suport pina la cei despre care a citit in carti sau reviste.

genul asta de mesaj adinceste cel mult o frustrare, pentru ca in loc sa dam credit si sa le multumim celor din jur, sa le intoarcem gesturile si atentia, ne centram pe noi si ne credem cei mai cei.

***

minciuna nr 2, am luat-o de la Angelica

 

viata mi-a demonstrat ca exista barbati care iubesc mai mult decit femeile. mi s-a intimplat mie (cel putin o data in mica mea existenta), cum li s-a intimplat altor citeva milioane de femei. si pentru cine ma stie ii e clar ca nu aveam si nici nu am un trup de pamela anderson si ca a fost cu siguranta, altceva -intangibil -, de care s-a indragostit

femeile si barbatii sunt poligami, in esenta lor. femeile aleg insa sa fie fidele pentru ca asta le acopera o necesitate de stabilitate, de siguranta. dar daca sunt oneste, recunosc ca, din cind in cind, in mintea lor apare tentatia. ii rezista din educatie.

cind devin fideli, si barbatii tot prin educatie isi exercita alegerea.

stiu ca domhul Osho e un destept al planetei, dar tot nu ma incurc sa nu spun ca e o minciuna ceea ce este mai sus.

poate ca percepem lucrurile diferit – femei vs barbati – dar iubim si , citeodata, suferim in egala masura.

***

si minciuna nr 3

nu mai am ilustratia pentru ea, din pacate. e vorba despre o fotografie care circula pe Facebook si spunea ceva de genul “o conversatie frumoasa e cel mai erotic lucru”

mrrrrr. conversatia poate sa fie un tool/ o uneala a erotismului, dar erotismul tine de cultura, de rafinament, de controlul emotiilor si al placerilor in favoarea celuilalt si mai tine, inainte de orice, de o inteligenta erotica.

ca sa nu dau nastere la foarte multe comentarii pe tema, prefer sa va trimit sa cititi despre inteligenta erotica (stiu e lung, e stiintific, e cu demonstratii facute de o cercetatoare faimoasa – esther perel -, n-are poze decoltate…)

luati-o ca pe o converstatie si ca sa nu para un monolog, din cind in cind, raspundeti-va la intrebarile la care raspund pacientii lui esther.

***

P.S. toate comentariile sunt moderate, nu va osteniti sa scrieti mesaje care nu respecta regula “te stergi frumos pe picioare de noroi, cind intri in casa mea” pentru ca nu vor fi publice.

3
4849
origoOrigo -o sa vreti sa mergeti acolo
diverse
12 years ago

Origo -o sa vreti sa mergeti acolo

de 8 martie am avut parte de un cadou foarte foarte S!MPA ( nu doar simpatic,ci si in identitatea a ceea ce inseamna s!mpa pentru mine = senzatii si experiente legate de lucruri frumoase pe care le poti pastra in minte si-n suflet multa vreme)

de 8 martie dimineata am fost primul si singurul client al unei cafenele care s-a deschis a doua zi: Origo.

Mihai Panfil, unul dintre cei mai talentati si mai importanti barista din Ro, mi-a pregatit cafea si ceai si mi-a facut un tur special al cafenelei sale, Origo.

***

Il stiu pe Mihai de vreo 3 ani, hai poate 4, cind am fost la un concurs Barmaniada in care bartenderii se intreceau in bauturi pe baza de cafea si aveau o proba eliminatorie – prepararea unui capuccino. El era seful juriului si l-am chinuit ingrozitor atunci cu zeci de intrebari despre cum jurizeaza, cum vede daca un cappucino e facut bine etc etc.

Intr-o ora mi-a schimbat definitiv mintea in relatia cu cafeaua – pot recunoaste un capuccino sau un latte bine facut fara sa-l gust, stiu din culoarea pe care o are cafeaua daca a fost prajita cit trebuie, din consistenta pe care o are spuma de lapte daca am sa obtin gustul perfect – combinatia corecta dintr-o inghititura – de lapte si cafea,

Mihai isi deschide acum o cafenea in care o sa simtiti pasiunea lui pentru cafea (a participat la campionate mondiale).

Cafeneaua lui e una concept – nu are fotografii pe pereti, nu are briz briz-uri. In centrul atentiei e experienta ta de consumator in relatie directa cu bauturile pe care le prepara el.

Mese simple si elegante, cele mai rare soiuri de cafele, un blend special de cafea pe care-l prepara chiar el din cafele comandate in toate colturile lumii si… o masina uriasa de prajit cafea in lateral. pentru ca Mihai stie ca una dintre cele mai importante etape in prepararea cafelei este prajitul ei, asa ca face totul in house ca sa fie …perfect.

***

Pentru cei care nu beau cafea, Mihai a adus niste ceaiuri foarte rare care nu-s la pliculetz, ci e blendul de frunze uscate care pastreaza aromele intacte.

Am baut un ceai cu lime – care era in gura ca o  catifea foarte foarte fina. Mi l-a preparat ca si cum facea experiente chimice, a racit apa trimitind-o dintr-un vas in ceainic si din ceainic inapoi in vas, pentru ca avea fix temperatura care stia el ca da aroma perfecta.

cit a facut el asta eu mi-am bagat nasul dupa tejghea – o sa va lase si pe voi si o sa va arate orice aparat are pe acolo, pentru ca are o multime de ustensile despre care nici nu stiati ca exista pe lume – si-am vazut un aparat de cafea care prepara bautura pe durata a 24 de ore cu apa rece. mi-a spus ca o sa o aiba in meniu. parea foarte SF.

apoi am baut un latte, dar am gustat putin si dintr-un capuccino.

(art latte-ul  – desenele cu lapte in cafea – e facut perfect daca -si pastreaza forma pina la sfirsitul bauturii. uitati-va la ceasca mica:) )

***

Seara la Origo, cafeaua va fi inlocuita cu cocktailuri concept, niste super raritati. Dar va povestesc despre ele zilele viitoare sa le fac si foto. Are un cocktail care e inspirat din filme:)

Origo este pe Lipscani 9.  acum e deschis publicului si sigur sigur o sa ma intilniti des pe acolo.

(fotografiile le-am facut cu telefonul, ma iertati, nu sunt chiar un artist, dar sunt autentice)

1
2417
Gérard-Depardieucondamnat la viata, din acest week end in cinematografe
diverse
12 years ago

condamnat la viata, din acest week end in cinematografe

luni seara, la avanpremirea pentru bloggeri a filmului Condamnat la Viata, am primit o lectie despre cum sa -ti cresti frumos copilul.

(cum n-am copii, o scriu aici ca sa ajunga la cine are… nevoie)

*

Dupa proiectia filmului, un pusti brunet, putin mai inalt de un metru si jumatate, a iesit din rindurile din fata si s-a asezat (la invitatia lui Mihai  Ursa, organizatorul vizionarii)  in fata salii de cinema pe jumatate plina cu spectatori.

Era relaxat, cu miinile pe linga corp, chiar daca stia ca urmeaza sa fie asaltat de intrebarile celor care tocmai au vazut filmul in care el joaca.  Imbracamintea era singurul detaliu care trada importanta evenimentului: jeans si camasa bleu cu minecile suflecate, mult mai sobra decit tricourile colorate pe care le poarta copii de virsta lui.

Era Bogdan Iancu ( 12 ani) pustiul pe care tocmai il vazusem alaturi de Gerand Depardieu , ambii in roluri principale, in filmul Condamnat la viata.

***

– Cum a fost sa joci alaturi de actori asa de mari?, a intrebat cineva din sala, in timp ce altcineva zicea in soapta “nici nu cred ca stia cine e Depardieu inainte”

– Si domnul Depardieu si domnul Keitel m-au invatat lucruri despre actorie, a fost foarte interesant sa joc alaturi de ei, a raspuns Bogdan cu o voce calma, rar, zimbind.

– Cam ce ai invatat de la ei?, s-a auzit din nou din sala, putin ironic.

– Mi-au spus ca cel mai important e sa fii natural pe ecran si m-au invatat si ajutat sa fac asta.

Intrebarile au continuat sa curga, iar tonul ironic a coborit catre gluma si de acolo catre admiratie. Bogdan raspundea sigur pe el si extrem de natural la orice intrebare, “nu stiu de ce s-a ales un alt final, intrebati-i pe oamenii mari”, “am obtinut rolul dupa un casting, fratele meu cistigase initial castingul dar pina au strins banii au trecut 2 ani si el a crescut”, “momentan ma concentrez pe scoala, sunt in clasa VI-a, nu stiu daca o sa ma fac actor sau nu”.

Erau in sala Cornel Ilie si Gabi Maga , ambii din trupa VUNK, ambii cu experienta de a sta/performa in fata unui public care te asalteaza cu intrebari. Amindoi se uitau cu admiratie la pusti. recunoscind ca, la virsta lui, ei n-ar fi putut face asta.

Bogdan era  ca si cum ar fi vorbit cu parintii lui care-l intreaba ce a facut la scoala in ziua care tocmai se incheie.

***

La cei 12 ani ai lui , Bogdan Iancu e un mare talent actoricesc si sper sa mearga pina la capat pe drumul asta. L-ati mai vazut in Ho Ho Ho si il puteti vedea in Pariu cu viata, la Protv.

Si e cel mai frumos exemplu despre cum te dezvolta exercitiile de actorie in copilarie. Daca aveti copii, trimiteti-i la  cursuri teatru cind sunt mici: nu e important daca o sa ajunga ca Shirley Temple, nu asta trebuie sa fie scopul. E important ca prin joc invata sa aiba incredere in ei si se deschid, devin firesti, fara sa le mai fie teama de esecul reprezentarii in public.

O sa-i ajute teribil toata viata pentru ca n-o sa mai piarda niste ani multi, gindind cum sa evite niste ratari.

***

Condamnat la Viata e primul remake romanesc (dupa filmului lui Sergiu Nicolaescu, Atunci i-am condamnat pe toti la moarte) si a fost gindit pentru o cariera internationala a unei povesti universale despre tradare, minciuna si lacomie. Rolul pe care-l avea Amza Pellea in filmul lui Nicolaescu, nebunul satului Ipu, este jucat acum de Gerard Depardieu, preotul satului este Harvey Keitel, iar sotia acestuia este actrita Laura Morante.

Pe mine filmul m-a facut sa-mi doresc sa citesc nuvela originala (Moartea lui Ipu, scrisa de Titus Popovic)i, pentru ca povestea e foarte frumoasa. Mi-ar fi placut ca noua versiune, cu actorii alesi acum, sa fie pe mina regizorului Radu Mihaileanu, as fi simtit mai bine ironia si dramatismul povestii.

***

Cea mai dragutza si mai desteapta remarca despre film la vizionarea la care am fost a avut-o Cornel Ilie care a comparat masa la care oficialii satului il sarbatoreau pe Ipu ca sa-l convinga sa se predea el nemtilor drept ucigasul unui soldat, cu Cina cea de taina. E acolo o secventa in care Ipu sta la mijlocul unei mese lungi, cu preot, primar, notar plus familiile acestora in stinga si-n dreapta lui, uneltind si manipulindu-l din vorbe in timp ce-l hranesc si-l imbata. “Ipu pare un Iisus care se sacrifica pentru ceilalti”

Citeva cadre mai incolo, Ipu incepe sa-si negocieze moartea in beneficii pentru familia lui si nu mai e chiar cel mai inocent dintre cei prezenti la masa.

***

Condamnat la Viata poate fi urmarit din acest week end in cinematografele din toata tara.

 

0
2203
diorO colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.
moda
12 years ago

O colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.

Paris comes to London, text de Mihaela Simina

O colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.

Incepand de azi, 16 martie, pana pe 14 aprilie, daca aveti drum prin capitala londoneza, va asteapta o surpriza cat se poate de frantuzeasca la etajul patru al celebrului magazin Harrods. Primele indicii: steagurile Dior care vor flutura pe acoperişul acestuia.

Urmeaza principalele intrari in magazin, decorate in stil Louis al XVI-lea si ferestrele magazinului marcate de celebra diagrama alb-gri a casei de moda Christian Dior.

Emblematicile cabine de telefon londoneze vor gazdui produse dintr-o serie limitata Dior, in timp ce traditionalii soldati din garda regala engleza (the beefeaters) vor purta costume concepute de Raf Simons, directorul creativ al casei de moda.

,,Casa’’ propriu-zisa, de la etajul al patrulea, are fatada reconstituita dupa cea a celebrei cladiri Dior din Avenue Montaigne 30. În interior, un mic univers Dior: de la celebra geanta Lady Dior la inconfundabilul parfum J’Adore, de la schite si manechine in miniatura, care readuc la viata look-uri din istoria casei de moda, la rochiile purtate de cele mai recente reprezentante ale imaginii Dior precum Emma Watson, Marion Cotillard sau Jennifer Lawrence.

Marigay McKee, şef de vânzări la Harrods: “Our archive team at Harrods unearthed wonderful images of Christian Dior visiting Harrods in the Fifties and this is a beautiful part of the exhibition. Equally stunning dresses worn by the likes of Elizabeth Taylor, Princess Margaret and Lady Diana alongside contemporary designs by Raf Simons are a real highlight.”

“The Dior at Harrods windows will also highlight exclusive product created especially for the collaboration, in a truly inspirational presentation which celebrates Dior’s love of London. We hope our customers will experience a fascinating journey through the store, unveiling intricate details of Dior’s rich heritage and that they will be inspired and delighted by the collaboration.”

Pentru ca orice gazda care se respecta are grija ca oaspetii ei sa se simta cat mai bine, exista si un restaurant-cafenea, Café Dior, unde, dintr-un meniu care reflecta dragostea lui Monsieur Dior pentru mancarea buna, ceaiul Dior si cupcakes-urile Dior, probabil, vor reflecta o cerere semnificativa din partea vizitatorilor.

Un preview al produselor din seria limitata, special creata pentru „mutarea” Dior la Harrods:

Iar aici, un filmulet minunat despre relatia Dior-Londra de-a lungul timpului.


Mihaela Simina este jurnalist, redactor Vorbe Grele, Antena 3

2
2670
beauty7Pretul sanatatii tenului nostru/ Mai frumoase, mai bogate
beauty
12 years ago

Pretul sanatatii tenului nostru/ Mai frumoase, mai bogate

text de Mihaela Dumitrescu

Cand ne nastem suntem 75% apa, adica greutatea corpului este in proportie de cca. 75% apa , problema este ca pe masura ce inaintam in varsta aceasta pondere ajunge la 50% si tot scade…exact aici este imbatranirea pielii, a tenului.

Nu e suficient sa bem cei 2 litri de apa zilnic, trebuie incercat prin (1.) alimentatie cat si printr-un ritual de ingrijire a pielii (2.) sa ne hidratam corespunzator dar sa si mentinem nivelul optim de hidratare. Spun asta pentru ca sunt multe persone care aplica pe corp sau pe fata o crema care hidrateaza in profunzime si peste 10 min au aceeasi senzatie de piele uscata.

Sfaturi referitoare la alimentatie nu sunt in masura sa dau, ce vreau sa atrag atentia este sa incercam sa avem grija de tenul si pielea noastra din timp si cu produse cosmetice de calitate lipsite de ingrediente sintetice.

Nu exista un elixir care sa blocheze trecerea timpului si evident efectele acestuia asupra chipului si tenul nostru. Dar inainte de a arunca o avere pe creme si seruri antirid care promit minuni cred ca ar trebui sa incercam sa ne intre in reflex anumite obiceiuri bune.

  • Nu iti incarca pielea cu un exces de produse cosmetice si make-up. Pe principiul Less is Better, functie de varsta trebuie ales sa se foloseasca produse cosmetice specifice. Aud multe persoane sub 30 de ani care vor creme antirid si seruri …de ce ? Tenul lor are nevoie de o crema hidratanta cu factor de protectie. Si evident un demachiant bun. Si atat.

 

  • Alegerea produselor cosmetice tine de fiecare dar nu orice produs scump este si bun. Alegerea ar trebuie sa se bazeze pe ce ingrediente contine si pe ce nu contine …, pe beneficiile pe care stim ca le au anumite ingrediente. Exista atatea uleiuri si unturi vegetale cosmetice, uleiuri esentiale care pot mentine un ten sanatos si frumos. Eu sunt de principiu ca produsele cosmeticele pe baza de substante si compusi chimici nu pot sa hraneasca si sa ingrijeasca pielea asa cum o fac produsele cosmetice naturale.  Sunt atatea ingrediente pretioase, organice, care se regasesc in noile game de cosmetice bio lansate pe piata – de ex. sucul de rodie organic, puternic antioxidant, uleiul de argan, uleiul de macadamia, uleiul de avocado …si lista e lunga.

 

  • Cu trecerea varstei, peste 30 ani +, tenul ajunge la o anumita maturitate si in rutina noastra ar trebui sa apara o crema organica de noapte,  nutritiva si regeneranta si o crema contur ochi. Si cam atat.

 

  • Si poate peste varsta de 40+ aplicate si acele seruri faciale concentrate pentru fermitate care lucreaza la partea de elasticitate si estompare a ridurilor.

Evident ca multe aspecte tin si de materialul genetic dar un ritual de ingrijire corect, facut din timp, ne ajuta sa ne pastram prospetimea si sa luptam activ cu principalii factori ce determina imbatranirea tenului – deshidratarea, expunerea la soare, poluarea.

!…si nu in ultimul rand frumusetea vine si din interior.

 ***

text de Mihaela Dumitrescu

0
1527
Frida Giannini Portrait in Chime T-ShirtCe se mai intampla in luna martie
culturale
12 years ago

Ce se mai intampla in luna martie

text de Noemi Revnic

De aceasta data voi scrie aici si despre lucruri interesante care se intampla in afara granitelor Romaniei.

 

De exemplu, cea mai recenta campanie umanitara sustinuta de GUCCI: CHIME FOR CHANGE, o campanie globala initiata de Salma Hayek Pinault, Frida Giannini si Beyoncé Knowles-Carter. Acest proiect are ca scop strangerea de fonduri pentru pentru femeile defavorizate. Mi-a placut mult ideea, iar Frida Giannini este un excelent om de marketing, mi-ar fi placut sa lucrez cu ea, macar o luna.

David Lynch ne surprinde din nou, cu o serie de litografii care pot fi admirate si achizitionate de pe acest link: http://www.itemeditions.com/catalogue/lynch/index13.html

Iar aici la noi, in 15 si 16 martie, un maestru artizan florentin va personaliza accesorii din piele in buticul Gucci de la parterul hotelului Hilton. Poate fi o experienta interesanta. Humanitas a lansat o noua carte de retete culinare asezonate cu povestile lui Margaret Yardley Potter, prezentata de Elizabeth Gilbert, stranepoata autoarei.

Amicii Eugen Radescu si Razvan Ion ma anunta ca vineri, 22 martie se va lansa la Cluj La Gazette (in Strada Calarasilor 1, Parc Cetatuia). Aici gasiti detaliile evenimentului.
www.facebook.com/events/130692280443677

Va doresc un weekend linistit, cu ganduri bune.

*

O expozitie de care sunt tare mandra

text de Noemi Revnic

Acum vreun an scriam tot pe blogul tau, draga Cristina, despre prietena mea Orly Yanay, care picteaza atat de frumos. Ei bine, la inceputul acestui an am avut o intalnire cu amicele Anca Mitu si Cristina Nicolaescu de la Readers Café si am pus la cale o expozitie cu lucrarile lui Orly.

Ce pot sa va spun este ca Orly si-a facut singura layout-ul afisului (a invatat photoshop de pe Google si youtube) si tot ea, constransa prieteneste de mine, a scris randurile de mai jos:

“Ideea mea a fost sa ma exprim cumva ca femeie, cu toate atributele unei femei (delicata ca un copil, iubareata, care iubeste culoarea, frumosul, sexul, uneori luxul intr-un sens bun) intr-o lume in care o femeie singura trebuie sa se comporte ca un soldat, unde slabiciunea si romantismul nu prea au loc daca vrei sa nu te arzi la aripioarele de fluturas pe care toate femeile si-ar dori sa le aiba…”Doruri si dorinte” ….cred ca s-ar potrivi cu ce am simtit de fiecare data cand am pictat cate ceva…dor de tata, dor de copilarie , dor de Paris, dorinta  de sex…de iubire, de frumos si de toate lucrurile care ne fac sa ne simtim bine.”

 

Expozitia de la Readers Café este vernisata incepand de astazi, de la ora 7 seara si pana in data de 7 aprilie. Va invit sa intrati in universul unei femei puternice si minunate, una dintre cele mai de nadejde prietene ale mele.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.


0
1664
bleu2Bleu un motan care nu era Domestic
diverse
12 years ago

Bleu un motan care nu era Domestic

m-au intrebat daca nu vreau sa-l iau eu pentru ca nu l-a mai vrut cineva, un designer faimos. era un ghemotoc de blana – o corcitura intre persan cu albastru de rusia – un gri bleu si, din descriere, parea cea mai dragalasa creatura.

inainte de a ajunge la mine, l-am botezat  Bleu – dupa numele filmului meu preferat din toate timpurile (ala cu Binoche in rolul principal, regizat de Kieslowski) si i-am luat un coshulet unde sa fie casa lui in casa mea.

cind a venit incapea in causul palmelor si chiar era super simpatic. l-am pus in cosuletul lui si m-am asezat pe un fotoliu asteptind sa vad ce face, sa-i dau timp sa se obisnuiasca in noua lui casa. s-a ridicat, a iesit din cosulet, s-a indreptat catre fotoliu, s-a cocotat cum a putut el agatzindu-se cu gherutele de pielea crem si, cam dupa un minut, a reusit sa ajunga in spatele meu unde s-a facut ghem.

l-am luat frumos si l-am dus inapoi in cosulet. “cum o te obisnuiesti din prima zi, asa o sa traim, in cosulet e locul tau”

pina am ajuns eu inapoi la fololiu, el era in spatele meu repetindu-si traseul.

m-am ambitionat: “ok, o sa facem aceste ture pina cind o sa intelegi ca trebuie sa stai in cosulet.”

si-am inceput sa numar de cite ori l-am dus la cosulet si el a venit inapoi catre fotoliu. la nr 80 m-am lasat pagubasa, el isi perfectionase urcarea, ajungea mai repede, nu dadea vreun semn ca ar fi obosit.

s-a dovedit ca Bleu semana cu mine: incapatinat si perseverent. iar, in anii in care a stat la mine, a facut doar ce a vrut el: daca avea chef de joaca la 3 dimineata si nu-l bagai in seama, se suia pina la rafturile cu carti si le trintea una cite una pe parchet ca sa te trezesti; daca venea in casa cineva care nu-i era pe plac, ii rezolva cu ghearele jeans-ii in modelul scamosat; pe prietenul meu nu-l placea deloc, asa ca pantofii lui erau marcati barbateste… cu shushu.

cam dupa un an a descoperit ca poate sari in copacul din fata balconului si de acolo ajunge la … pisicute. pentru ca, desigur, dupa o vreme au inceput sa-i placa pisicile. numai ca nu mai stia sa ajunga acasa, nu mai stia sa ajunga nici macar in curtea blocului, iar eu – la 6 dimineata, pe strada, cu ochii umflati de somn si ciufulita – scoteam sunete imitind pisicile sa-l identific pe Bleu prin vreun tufis. il gaseam scamosat, cu scaieti in blana lui pufoasa, dar cu ochii stralucind de cine stie ce aventura traise noaptea.

l-am trimis la parintii mei si, dupa o vreme, si-a gasit o iubita la vecinii din fundul curtii si-a decis ca e mai bine sa se mute la noua lui familie. n-a fost foarte fidel pentru ca pe strada au inceput sa apara foarte multi pisoi albastri, dar a ramas consecvent cu caracterul lui: a facut fix ce-a vrut. n-a putut fi niciodata domesticit.

date fiind faptele, mi-e rusine sa mai recunosc ca semana foarte mult cu mine.

***

am povestit aceasta intimplare ca parte de sustinere a campaniei de lansare a filmului Domestic. scrie si tu povestea ta cu un animal de casa si trimite-o la [email protected] , ea va ajunge intr-o carticica speciala care va insoti filmul cind va fi lansat pe DVD.

pentru ca vreau sa aflu povesti simpatice cu animalute dragi, dau o leapsa catre Noemi, Chinezu si Nebuloasa. dragilor, scrieti o amintire despre un animalutz simpatic si invitati si pe altii sa scrie. multumesc

 

Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.

5
4559
_MG_0655book cover tee – cumperi un tricou si ajuti un animal fara stapin
diverse
12 years ago

book cover tee – cumperi un tricou si ajuti un animal fara stapin

fac parte din campania Book Cover Tee in care se creeaza tricouri inspirate de cartea preferata, care sunt trimise la vinzare, iar banii incasati merg la “Centrul de Adoptii Iubirrre“.

este un proiect realizat de Noemi Revnic prin blogul ei Placerile lui Noe, in colaborare cu fetele de la 109.

***
eu am ales sa fac un tricou inspirat de o carte care vorbeste despre copilarie si despre cum, chiar si in cele mai triste situatii, daca stii sa te joci si sa te uiti frumos la lucruri gasesti o poezie in ele. si te ajuta sa mergi mai departe pentru ca lumea ti se alatura.

cartea este Extrem de tare si incredibil de aproape, a lui Jonathan Safran Foer. desenul meu e unul minimalist, grafic, doar din litere. cu singura prepozitie – cea care face legatura intre cuvintele cheie – in dreptul inimii:)


***

au mai creat tricouri dupa cartile lor preferate:

Andreea Esca, cu “Fifty Shades of Grey” a lui E.L. James;
Andreea Macri & Anda Brindusa de la revista The One, care si-au ales cartea “O mie
si una de nopti”;
Cristina Foarfa (bookaholic.ro) cu “Zenobia” a lui Gellu Naum;
Daniela Kammrath (121.ro) si-a ales “Pescarusul Jonathan Livingston” a lui Richard
Bach, iar ilustratia a fost realizata de catre un bun prieten, artistul Cristian Ianculescu
(www.ianculescu.com);
Andrei Th. Iovu & Lil Bulgac, de la Harper’s BAZAAR si-au ales cartea “Pornografia” a lui Witold Gombrowicz;
Diana Florina Cosmin de la Forbes, “Girl in a Hyacinth Blue” a lui Susan Vreeland (fotografiata de Roro Serban);
Laura Calin (V for Vintage), “Notre Dame de Paris” a lui Victor Hugo;
Vicki Nicola (vickipedia.ro) si-a ales “Au Bonheur des Dames” a lui Emile Zola, iar ilustratia a fost realizata de talentata artista Raluca Pantis.
Matei Schwartz (BOLD) & Andreea Nitoi au ales “Un veac de singuratate” a lui Gabriel Garcia Marquez;
Marian Palie a optat pentru “Omul recent” a lui Horia Roman Patapievici,
Marius Concita a recreat pentru Noemi Revnic coperta pentru “The Unbearable Lightness of Being” a lui Milan
Kundera.

 


***

“Book Cover Tee” a fost posibil cu sprijinul a doua branduri care au platforme de comunicare extrem de creative in zona de arta si design Henkel Romania, cu al sau www.atelierperwoll.ro/, si Stella Artois, cu www.stellaartois.ro (Club des Connaisseurs).

 

Cele 100 de tricouri (cu modele de fata & baiat) pot fi achizitionate de la Libraria de carte engleza Anthony Frost, de pe www.molecule-f.com si de la The Place Concept Store incepand de astazi. 13 martie.

1
2198
Anna_WintourAnna Wintour -un nou job la Condé Nast
moda
12 years ago

Anna Wintour -un nou job la Condé Nast

text de Mihaela Simina

Chiar astazi, miercuri, 13 martie, Condé Nast International -publisher-ul Vogue, Vanity Fair, GQ etc- urmeaza sa anunte numirea Annei Wintour intr-o noua functie, cea de director artistic al companiei. Functia nu e noua doar pentru celebra jurnalista, ci chiar si pentru prestigioasa companie media.

Cum asa? De ce infiinteaza Condé Nast, acum, un nou post in structura sa executiva?

Uite asa: “I would go to great distances to avoid losing Anna, particularly in the prime of her career”, ne lamureste CEO-ul companiei, Charles Townsend.

Astfel, miscarea de la varful Condé Nast pune capat zvonurilor conform carora Anna Wintour ar urma sa isi incheie activitatea pentru Vogue (U.S.) -unde e prezenta de aproape 25 de ani- si, totodata, o plaseaza pe aceasta in randul celor mai puternice femei din industria editoriala.

*
Mihaela Simina este jurnalist, Vorbe Grele, Antena 3

0
1835
beauty 8oameni si fotografii
diverse
12 years ago

oameni si fotografii

uneori imi plac unele fotografii ale prietenilor mei mai mult decit chipurile pe care le vad in fata mea.

sunt fotografi care pot sa surprinda esenta. o simti acolo in privire sau in inclestarea maxilarelor.

si-ai vrea sa o atingi. pentru ca stii, simti, ca altfel tu- de unul singur – n-ai cum sa atingi acea parte din omul din fotografie.

culmea e, ca in cele mai multe dintre cazuri, e vorba de oameni carora nu le place sa “stea la poza” si, cind ii am alaturi de mine, n-am excese din astea de tandrete – nu-mi doresc sa le mingii obrajii.

0
1247
doctori de femeide ce trebuie sa va uitati miercuri la Teatru Tv
teatru
12 years ago

de ce trebuie sa va uitati miercuri la Teatru Tv

Marti 5 martie, aproape de miezul noptii pe scena Teatrului de Comedie se aflau Mihai Bendeac si Emanuel Pirvu, imbracati in haine de strada. In sala, 15 de masinisti si tehnicieni, plus citiva prieteni ai celor de pe scena.

Se pregateau sa repete o secventa din actul 3 al piesei Doctor de femei si toate decorurile (atelierul unui croitor) si atmosfera de lucru te duceau cu gindul la o repetitie obisnuita de teatru.

Totul s-a schimbat cind au inceput efectiv sa vorbeasca.

Bendeac (peltic) : Domnule doctor, cind m-a lovit asta am suferit o puternica emotie…
Pirvu (autoritar) : Comotie!
Bendeac (uimit) : Comotie?!
Pirvu: Da.
Bendeac: Mamaaa.

Pirvu (cu o voce clara, ca si cum ar vorbi unui prieten): stai asa. (apoi uitindu-se in dreapta jos) 4 plan american, nu da-i 2-ul american, asa. si 4? bun, asta e.. (ii face semn din cap lui Bendeac sa continue.)

Bendeac(pletic): cind m-a lovit asta in cap
Pirvu (absent): da…
Bendeac: am avut asa o premonitie

Pirvu (din nou voce clara, seaca): da-o cu 4, deschide cu 4.

Bendeac: am avut o previziune premonitorie de vis de se facea ca eram la Amsterdam si ma plimbam pe o bicicleta….

Pirvu (catre Bendeac, sec): stai asa
uitindu-se in dreapta jos: doiul.. 6? si vezi ca aici o sa plec eu si tu te duci in urmarire. Si…(catre Bendeac) zi:

Bendeac: aaa. pe o bicicleta… bicicleta dubla, nu stiu de ce, ca eram singur….

Bendeac a continuat, iar masinistii au inceput sa rida cind personajul lui a ajuns in cartierul roshu si si-a cautat nevasta la un bordel… Pirvu s-a uitat tot timpul in dreapta jos, concentrat.

***

Locul din dreapta scenei era, in seara aia, punctul maxim de interes. Era tot ceea ce facea diferenta fata de orice alta repetitie de teatru pe care am vazut-o. Tot ceea ce facea diferenta si pentru actorii de pe scena care jucasera piesa asta de citeva zeci de ori.

Acolo, in dreapta scenei erai TU, spectatorul care te vei uita diseara la televizor sa vezi prima piesa de teatru tv transmisa de Antena 1. Erai reprezentat de o plasma mare in care se vedeau decupajele de pe scena si toata lumea se concentra pe tine.

7 operatori, ascunsi in intunericul salii, munceau cot la cot cu actorii: invatasera textul, stiau miscarile scenice si erau identificati cu numerele camerelor lor – 2, 3, 6 -, iar in carul de emisie, un regizor artistic isi nota fiecare observatie pe care regizorul piesei, Emanuel Pirvu (care e si actor), o transmitea cu fiecare iesire din personaj, cind vocea ii devenea seaca si ferma.

***

de cele mai multe ori nu suntem constienti cind istoria se scrie in fata noastra; evenimentele trec pe linga noi si le aflam importanta abia dupa ce s-au incheiat.

acum stiu sigur ca miercuri seara s-ar putea scrie istorie in teatru pentru ca daca sunt multi telespectatori care se uita la piesa televizata, vor mai fi si alte spectacole de teatru tv dincolo de cele 4 piese contractate pentru sezonul 1. iar asta inseamna revigorarea unei industrii cu toate meseriile ei – de la tehnicieni la costumieri, de la actori la regizori.

ba chiar, cu putina perseverenta si unitate, poate duce la asezarea teatrului bulevardier in zona in care este peste tot in tarile cu mari traditii culturale ( la Londra, turistii merg la teatru bulevardier ca sa vada unii dintre cei mai mari actori ai lumii).

si sunt singura ca, in timp, vor fi copii care, uitindu-se la televizor la niste actori pe care-i vad si-n reviste si alaturi de care rid si se simt bine, vor dori sa se faca si ei actori.

stiu asta pentru ca si in copilaria mea exista teatru tv.

si mai stiu ca vor fi multi care vor critica faptul ca sunt alese piese bulevardiere, teatru de comedie, relaxant, nu genul de teatru greu – piesa catharsis la sfirsitul careia sa fii zguduit. dar, daca suntem onesti, recunoastem ca ne uitam la televizor ca sa ne relaxam, ne uitam la televizor ca sa ne bucuram.

***

stiti de ce cred ca o sa va placa piesa din miercurea asta? repetitia de la miezul noptii era una tehnica (actorii erau mai atenti la a-si lua repere pentru camerele de luat vederi si pentru lumini, nu se punea accentul pe interpretare), toata lumea era obosita pentru ca se repetase toata ziua, dar chiar si asa masinistii se distrau la fiecare poanta pe care o lansa Bendeac.

sa va uitati de la inceput: totul e conceput in asa fel incit sa va dezvaluie si putin din magia culiselor. 🙂

2
3187
THE-AUDIENCE-MirrenHelen Mirren in The Audience , review direct de la Londra
diverse
12 years ago

Helen Mirren in The Audience , review direct de la Londra

Text de Andrei Savu

V-ati gandit vreodata ce inseamna sa fii cea mai bogata femeie din lume, monarh constitutional al Regatului Unit, cu peste 100 de milioane de supusi in intreaga lume? Eu, unul, recunosc ca nu. Aveam in minte cateva scene din “Discursul Regelui” si “Regina”, culoarele oarecum impersonale ale palatului Buckhingam si un Rover antedeluvian ramas in apa in muntii Scotiei. Discutii interminabile despre familia regala, fotografii mai deocheate ale nepotilor si nurorilor etc. Dar niciodata nu mi-am pus serios intrebarea “ce rol are, de fapt, Regina?”

“The Audience” incearca un raspuns. Si reuseste. Fara o putere reala, dependenta pe de o parte de traditie si educatie, pe de alta de bugetul aflat la mana Primului Ministru al momentului, Regina este singurul reper moral la care se pot raporta politicienii britanici. Singurul personaj care ramane pe scena toate cele 80 de minute. Toti ceilalti vin si pleaca, in fiecare marti a fiecarei saptamani.

Iar Helen Mirren in rolul reginei este alegerea atat de evidenta, incat produce un efect ciudat – ai impresia ca nu mai esti la teatru, ci ca urmaresti un documentar la televizor. Montajul e perfect, costumele reginei se schimba “live” pe scena (superb sistemul de trecere din era in era), iar in locul unei cronologii plictisitoare ai scene din prezent intretesute cu amintiri, discutii cu John Major, Churchill, Harold Wilson sau Magaret Thatcher.

“Prim ministrii sunt niste megalomani, au fost tratati rau in copilarie sau sufera de sindromul obsesiv compulsiv. Pe scurt, sunt nebuni!” spune, la un moment dat mica Elizabeth. Si atunci cum poti sa-i controlezi? “Nu poti. Poti doar spera sa-i misti un pic, cate un grad, maxim doua. In timp.” Asa se poate rezuma esenta discutiilor.

Un monarh constitutional “sustine intotdeauna pozitia Prim Ministrului sau”, nu contrazice si nu ia atitudine public. Confruntarea este data nu de argumentul pozitiei sau al titlului ci de agerimea si eleganta discursului. “Noi Regina suntem de parere ca” este tot ce are la indemana. Nu mai poate da edicte, Parlamentul si Primul Ministru sunt cei care conduc. Regina, in schimb, poate emite opinii pertinente.

Puterea sa transcende legitatile si realitatile politice, izvorand din traditie si istorie, bun simt si respect fata de o institutie veche de secole. Tot ceea ce ofera Regina, in cursul audientelor, este, probabil, singurul interlocutor de acelasi calibru (oh, ingrata generalizare) pe care il poate avea un Prim Ministru.

Poate nu intamplator cel mai apropiat Prim Ministru a fost un laburist, stangaci si “din popor” dar cu enorm de mult bun simt. Si nu, nu e acela care a insistat sa mute audientele miercurea. El, de altfel, nici nu apare – in piesa aceasta vorbim doar de audientele de marti, programate conform traditiei.

“The Audience”, de Peter Morgan, se joaca la The Gielgud Theatre, in Londra, intre 15 februarie si 15 iunie, cu Helen Mirren in rolul principal. Bilete (poate) mai gasiti pe internet, la Londra se sta la coada in seara spectacolului pentru eventuale bilete returnate.

*
Andrei Savu este managing partner Premium Communication

1
1678
zfat terasadespre Israel si cum ti se sfarima prejudecatile
diverse
12 years ago

despre Israel si cum ti se sfarima prejudecatile

pina acum 2 saptamini, Israelul era pentru mine tara cu Pamintul Sfint unde merg in pelerinaj religiosii practicanti. am prieteni care au rude in Israel, dar n-am avut niciodata intentia de a vizita aceasta tara tocmai pentru ca religia -in forma ei traditionala, conservatoare – nu e pe lista mea de interese.

*

duminica, la ora la care crestinii practicanti merg la biserica, eu ma plimb prin Cismigiu. ma uit la oamenii care trec pe linga mine, uneori cateii pe care-i plimba sunt mai veseli decit ei, si la cei care stau pe bancute.
incerc sa-mi imaginez povestile vietilor lor din detaliile pe care le observ in haine, in atitudine, in felul in care stau – singuri sau insotiti – pe banci.

intru in biserici in scop turistic si stiu doar doua dintre poeziile pe care obisnuim sa le numim “rugaciuni”. dupa regulile lumii mele mi se pare gresit ca ne petrecem timpul cerind iertare unor sfinti din carti sau icoane, in loc sa facem eforturi reale sa fim mai buni si sa nu avem atit de multe motive pentru care sa cerem iertare.

asta-s eu in raport cu religia asa cum o stiti cei mai multi; credinta mea in mai bine si in cum putem sa fim mai buni, e o alta discutie.
asa ca, daca atunci cind am primit invitatia de a merge in Israel n-ar fi fost vorba ca mergem sa-l intilnim si pe cel care a gazduit-o pe Madonna in centrul sau Kabbala, nu cred ca m-as fi dus.

***
excursia in Israel a fost insa una in care prejudecatile mele au fost sfarimate usor, cu perseverenta, si, la o saptamina dupa ce m-am intors, inca mai developez in minte secvente intelegind nuante noi ale intimplarilor din jurul meu.

Tel Aviv-ul e un oras super cool – un melange de tehnologie si urbanism HI FI cu linistea si salbaticia Marii Mediterane care pastreaza la mal semne ale debarcarilor primilor evrei pe acel pamint – la 1870, intimplator, evrei din Romania.

un oras in care, dimineata la 7, doamne trecute de 70 de ani fac exercitii de stretching pe plaja, iar unul dintre job-urile platite – dezvoltate in parteneriat cu Ministerul Turismului – este specialist in night life style, adica cel care stie toate cluburile tari, povestile lor si poate facilita accesul turistilor la cele mai cool petreceri ale momentului.

iar mincarea e o minunatie. puteti incerca o masa traditionala pe o terasa pe stincile de linga mare in centru vechi sau un restaurant modern in port, unde peisajul e demential.

Ierusalimul e… as spune straniu, daca n-as supara pe multa lume. oricit de putin ai crede in dogme si religii, locul e foc si simti cum te arde pe dinauntru. te apasa istoria din jur, chiar daca evreii au relaxarea de a face glume pe seama propriei lor religii/istorii (De ce aduc evreii dupa casatorie, nevestele la Zidul Plingerii?/ Ca sa se invete sa vorbeasca la pereti.)

si chiar daca totul e comert – chipului lui Iisus e pe tricouri, pe scrumiere sau brelocuri, nu doar pe ioane, lectia frumoasa pe care o inveti in Ierusalim e despre a te concentra la ce simti, la a te privi pe dinauntru.

Zfat e locul unde a aparut Kabbalah si e… aer. E locul in care am zimbit ironic la povestile despre biserici stramutate prin furtuni de aer, dar si-n care m-am uitat la colegii mei de calatorie cu drag si o intelegere pe care nu o aveam pina atunci (ca si cum cineva ti-ar aprinde lumina pe strada ca sa vezi mai bine drumul).

si e locul in care am trait cea mai intensa senzatie de bine.

la 6 dimineata, pe terasa camerei mele de la hotel intr-o liniste deplina, am simtit – dincolo de orice intelegere si de orice rationament – cit de usor e sa lasi lucrurile sa curga cum vin ele, sa fii linistit pe dinauntru, curat.

asociem linistea cu zumzaitul traficului pentru ca in orase niciodata nu e liniste deplina, chiar si la munte cind gasim linistea, ea e insotita de fosnetul frunzelor in vint sau de muzica pasarelelor. acolo, in dimineata aceea, in Zfat era liniste. nimic. niciun sunet, nicio adiere de vint. atit de liniste incit respiratia mea parea un sunet foarte puternic.

va doresc din suflet sa traiti o asemenea experienta.

***
de cind m-am intors ma gindesc la ce-a insemnat de fapt experienta israeliana pentru mine, am o idee de raspuns dar e foarte intim, e dincolo de religie si de gindire, si tot ce va doresc e sa vi se intimple sa simtiti cel putin cit am simtit eu acolo.

***

Am fost in Israel la invitatia Ministerului Turismului si a companiei aeriene ELAL. In aceasta saptamina, la tirgul de turism (14-17 martie) vor fi lansate pachete speciale cu destinatia Israel – cu experiente similare ca aceasta traita de mine. puteti gasi aceste pachete la Paralela 45, Cocktail Holidays, Prestige Tours-Happy Tours sau Eximtour, toate sunt realizate in colaborare cu COMPANIA ELAL. sfatul meu, cautati excursia care se cheama kabbalah delight si care are 4 nopti (5 zile) dintre care 2 le petreceti in Zfat, locul Kabbalah.

1
4163
Vizual Gopo 2013de ce refuza regizorii sa mai mearga la Premiile Gopo
diverse
12 years ago

de ce refuza regizorii sa mai mearga la Premiile Gopo

Anul acesta la premiile Gopo (care celebreaza activitatea cinematografia autohtona a fiecarui an), regizorul Cristian Mungiu a cerut ca filmul sau “Dupa dealuri” sa nu fie luat in calcul pentru nominalizari. Anul trecut, Cristi Puiu a refuzat ca filmul sau “Aurora” sa fie inscris pentru nominalizari.

In contextul in care noul val din cinematografie nu e apreciat de autoritatile noastre, dar e laudat masiv afara, Premiile Gopo (create de reprezentantii noului val) ar trebui sa fie momentul celebrarii muncii lor, iar refuzurile regizorilor de a participa arata o falie care se adinceste in temelia “Noului Val”.

***

La prima vedere ai vrea sa spui ca Mungiu si Puiu ar trebui sa se alature colegilor pentru celebrarea muncii de peste an, sa se bucure impreuna pentru ca, doar asa, uniti, pot misca lucrurile in mica noastra industrie cinematografica. Premiile Gopo capata valoarea pe care fiecare dintre cei care participa o crediteaza.

Dar daca te uiti mai adinc, dincolo de solidaritate si orgolii mai este ceva.

De citiva ani, din considerente comerciale gala Premiilor Gopo este transmisa in direct de Pro Tv, iar industria de promovare PRO isi spune cuvintul: vedetele televiziunii sunt invitate si intervievate mai mult decit actorii care sunt nominalizati, invitatii speciali ai galei vin mult din trustul Media Pro in detrimentrul actorilor sau regizorilor care au luat premii la marile festivaluri.

Si aici intervine comparatia care se rezuma, frust, la “un actor cu scoala” vs “o vedeta de televiziune care apare in filme”, iar adevaratii sarbatoriti ai galelor Gopo nu mai percep intilnirea ca pe o sarbatoare a lor.

E consecinta unui star sistem crescut artificial prin citeva telenovele si show-uri in cautare de talente, in lipsa unei productii masive de film de televiziune sau de cinema.(O gala ca aceasta are nevoie de vedete, de partea de glamour pe care ele o aduc.)

Asa se face ca in loc sa avem prin galele Gopo un moment al uniunii, al victoriei si al bucuriei, apar umbre pe trofee marcate de refuzurile seci de participare.

Si e pacat ca in momentul in care oamenii din industria filmului cer de la autoritati, pe buna dreptate, sprijin si finantari, ei intre ei nu sunt umar la umar; nu sunt uniti.

***
Si anul acesta votez pentru premiile Gopo si port in suflet speranta ca va veni vremea cind aceasta manifestare va fi cel mai important eveniment de celebrare a cinematografiei noastre.

4
2807
music_is_the_drugrepetitii, pierderi, recuperari
muzici simpa
12 years ago

repetitii, pierderi, recuperari

am un obicei foarte prost de a asculta la nesfirsit cite un cintec in timp ce lucrez. il ascult de atit de multe ori incit ii denaturez sensul, capata in mintea mea semnificatia pe care i-o dau eu – de victorie, chiar daca e un cintec trist; dramatic – chiar daca are versuri vesele. de obicei are legatura cu ceva din orchestratia cintecului si cu momentul in care am ratat ceva sau am realizat ceva in textul la care scriu.

***
nu m-a preocupat ce spune despre mine ascultarea aceasta repetitiva (masiv de repetitiva – 2 luni am ascultat un singur cintec cind am scris carticica despre X Factor, cite 8-10 ore pe zi), dar m-a facut sa ma gindesc la artisti si la cum reusesc ei sa fie proaspeti si sa cinte cu aceeasi placere la zeci de concerte cite un hit de-al lor.

acum 13 ani la concertul de lansare Europa FM l-am avut invitat pe Chris de Burgh si 3 zile cit a stat in Bucuresti, l-am tot plimbat sa-i arat locuri. Mi-a zis atunci ca la fiecare 4 minute, undeva in lume, se cinta Lady in Red.
a adaugat ca a obosit sa-l puna toata lumea sa cinte piesa asta si ca el crede ca are altele care-s mai reusite din punct de vedere al compozitiei, dar ca asta a fost soarta.

tin minte insa vorbele cu care a incheiat “e bine sa traiesti experienta de a avea un cintec pe care ai obosit sa-l mai cinti, ba chiar te-ai plictist, dar intelegi cit de important e el si iti recapeti bucuria de a-l cinta abia dupa ce nu mai poti sa o faci.”

n-am inteles atunci ce voia sa spuna, dar ieri, vazind un filmulet pe internet cu reintoarcerea trupei Holograf si cu primul lor concert de dupa recuperarea lui Dan Bittman, mi-am amintit de asta.

cred ca Bittman a cintat “ochii tai” sau “sa nu-mi iei niciodata dragostea” de citeva sute, daca nu mii de ori pina acum, dar saptamina asta a cintat aceste piese mai cu drag ca niciodata.

de unde se vede treaba ca si in cazul asta, chiar si dupa milioane de repetitii ale aceluiasi lucru, inveti sa-l pretuiesti mai tare dupa ce nu-l mai ai o vreme.

6
4466
filme simpa
12 years ago

de vazut neaparat: Stand Up Guys (trei tipi duri)

din week end-ul acesta avem in cinematografe un film tare dragalas.

nu e o capodopera a cinematografiei, e doar un film de duminica dupa amiaza , insa are trei mari actori in distributie: Al Pacino, Christopher Walken si Alan Arkin.

e o poveste despre 3 baieti rai ajunsi la batrinete care vor sa recupereze anii de nebunii pierduti prin puscarie.

dar nu pentru subiect va rog sa mergeti la film. o fac pentru ca as vrea sa vedeti licaririle din ochii celor 3 mari actori care se bucura ca joaca fara sa mai aiba nimic de demonstrat in actorie. se bucura de experienta si de intilnire, pur si simplu. desigur isi fac treaba foarte bine.

uitati-va la trailer si o sa va convinga sa mergeti sa vedeti filmul.

0
2140
aparentefemei, feminitate, perfectiune
diverse
12 years ago

femei, feminitate, perfectiune

pentru ca tot a fost 8 martie si casele noastre au devenit cofetarii rafinate plasate in gradini de primavara

noi, femeile, ne petrecem o parte importanta a tineretii incercind sa fim perfecte. sau ce ne imaginam noi ca e perfectiunea.

vrem ca si ultimul fir de par din sprinceana sa stea aliniat frumos, vrem sa rostim numai lucruri care ar putea fi citate in cartile de peste ani, vrem sa avem cele mai multe victorii la munca sau in familie

 o alta parte importanta din timp ne-o petrecem incercind sa avem controlul

asupra emotiilor noastre (in mintea noastra e gindul ca daca ne aratam emotiile, devenim slabe, o prada usoara si “murim” repede), asupra emotiilor celorlalti. controlul in situatiile limita, in job, in relatie, in viata.

daca avem noroc si suntem suficient de deschise la suflet, realizam undeva pe drum ca de fapt frumusetea noastra vine din fragilitatea noastra. si invatam sa ne relaxam.

sa nu ne mai pese ca nu suntem destepte in fiecare secunda.

sa nu ne mai deranjeze ca nu stim in fiecare clipa ce fac partenerii nostri.

sa nu mai conteze ca intr-o dimineata avem cearcane.

si sa lasam lucrurile sa curga frumos pe linga noi si prin noi.

abia de atunci incolo incepem sa simtim ca suntem femei si descoperim feminitatea.

***

va doresc sa vi se intimple asta cit mai curind

3
2339

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!