ea e Hope. noua mea mini gradina cu Lavanda. (va lua forma unei gradini in curind pentru ca ma duc sa-i caut o casuta frumoasa.)

a venit astazi in viata mea de la Alex Nicolaica dupa ce, fara sa stiu de ce vrea sa ne vedem de citeva zile, azi noapte am tot gradinarit sa mut rasadurile mele de lavanda (doua generatii diferite) intr-un ghiveci – casuta – potrivit pentru ele. (ghiveciul canuta care e linga Hope)

***

de citeva luni ma straduiesc sa cultiv rasaduri de lavanda si, uitindu-ma la micile fire de iarba verde care ieseau din seminte dupa legile si regulile lor, fara nicio legatura cu ce scria la instructajul de gradinarit, am inceput sa compar oamenii cu florile.

in prima serie de sadit seminte au iesit doar 2 fire. au crescut separat vinjos, linistit, la mare distanta intre ele, independente.

in a doua serie de rasaduri au iesit 40 de fire, peste noapte; nici macar nu stiam ca pusesem atit de multe seminte. erau firave si atit de subtiri incit pareau transparente si le-ar fi darimat chiar si apa pe care le-o puneam regulat. au murit toate desi am avut grija de ele.

mi-am zis ca aceeasi cantitate de dragoste si atentie, pentru ca a fost impartita la 40, n-a fost suficienta si ca, uneori, e mai bine sa ai mai putine lucruri catre care sa-ti indrepti iubirea, ca sa fie mai eficienta.

dupa o vreme in ghiveciul respectiv au aparut alte 5 fire de lavanda. continuasem sa le ud, in speranta ca, daca va fi sa fie, viata va aparea inapoi pe acolo. si-au supravietuit, au rindul doi de frunzulite, sunt pe drumul bun.

***
uneori prea multa iubire pentru prea multe lucruri nu e calea victorioasa, dar perseverenta in iubirea neconditionata poate fi o cale – e o lectie pe care am invatat-o de la rasadurile mele de lavanda.

de la prietenii care-s atenti la dorintele celor din jur vine ajutorul neasteptat ca sa se indeplineasca micile dorinte care aduc bucurie – e lectia pe care mi-a dat-o Alex cu ghiveciul lui de lavanda; multumesc mult inca o data.

***

una dintre secventele mele preferate dintr-un film e din Leon cind personajul interpretat de Jean Reno ii spune copilei interpretate de Natalie Portman “sunt ca planta asta, nu prind radacini”.

e vorba de un ghiveci cu o planta cu frunze mari pe care-l cara peste tot.

cind moare Leon, fetitei ii ramine mostenire ghiveciul si planteaza planta in curtea scolii-internat pe care incepe sa o frecventeze. cind pe ecran e secventa plantarii, in fundal e melodia asta.