“sa surprinzi, sa-ti surprinzi partenerul, dar sa nu faci lucruri pe care stii ca el nu le-ar putea face. sa nu faci flick flacuri stiind ca el nu va putea sa faca asta”, a zis mai devreme Razvan Mazilu la cursul lui de dans contemporan.

era asezat pe jos, linga o coloana din sala mare de la demisolul The Ark, la marginea covorului de dans. imbracat cu totul in negru, in echipament de dans, si vorbea cu o fata care tocmai dansase o suita de miscari – doua de 8 – pe care o invatasera putin mai devreme.

ridicare de brate deasupra capului, stringere de brate la piept, palma dreapta in miscare laterala in dreptul ochilor ca un stergator, aplecare in dreapta jos la podea, ridicarea minii stingi dreapta deasupra capului, coborirea miinii si prinderea la incheietura cu dreapta, o rasucire cu cotul drept catre stinga si o tragere cu tot corpul catre dreapta cu oprire pe covor ca si cum ar fi fost o cazatura.

exersasera aceste 16 miscari de citeva ori cu tot grupul de aproape 30 de cursanti, apoi  Razvan pusese presiune pe ei: dansul cu aceleasi miscari in grupuri de cite 3. cu stresul ca te privesc ceilalti care nu mai sunt preocupati de ce fac si ei pe covorul de dans.

pentru ca apoi sa vina provocarea maxima: “spuneti-va povestea voastra cu aceasta suita de miscari. ginditi-va la o poveste. gindul da miscarea.”

pe aceeasi melodie – Depeche Mode, Personal Jesus – cu aceleasi 16 miscari, in mai putin de o jumatate de ora oamenii de pe covorul de dans s-au prezentat fara cuvinte: hotariti, fermi, dive, romantici, veseli, curajosi, comici. fiecare dans o alta poveste, atita timp cit in spatele miscarii a fost un gind. ar fi putut fi orice melodie,  tot ce se intimpla avea legatura cu povestea pe care voiau ei sa o spuna: sinceri sau mai putin, cu curaj sau fara.

din cind in cind Razvan intervenea de la marginea covorului de dans explicindu-le cum sa gindeasca, nu ce sa faca. cum sa puna simtire pe gest intr-un mod rational, pentru ca tocmai invatau sa treaca de la gindire la simtire.

“coregrafia, dansul trebuie gindite ca sa surprinda, altfel spectatorul se plictiseste. va spuneam si ieri la exercitiul in oglinda sa aveti curaj ca sa va surprindeti partenerul. sa surprinzi,  dar sa nu faci lucruri pe care stii ca el nu le-ar putea face. sa nu faci flick flacuri stiind ca el nu va putea sa faca asta”.

si in timp ce-l auzeam, ma gindeam ca e valabil si in viata, in iubire. e frumos sa -ti surprinzi partenerul, dar e o linie fina intre surpriza care capteaza atentia/ intretine relatia si cea care pune multa presiune pe celalalt.

imi place sa cred ca elevii din seara asta de la cursul de dans contemporan stiu ce privilegiu imens au ca lucreaza, om la om pe tot covorul de dans, cu Razvan Mazilu.