Monthly Archives : July 2013

impresii de aiurea phillipe starckcu lanterna prin mintea unui om care a schimbat lumea

cu lanterna prin mintea unui om care a schimbat lumea

Conceptia mea despre viata poate fi ilustrata prin imaginea unui om cu o lanterna care paseste in noapte prin bezna totala. Nu exista decit ceea ce e luminat de lanterna. O multime de lucruri ajung in bataia luminii, dar, de indata ce nu mai sunt luminate, inceteaza sa mai existe. Exact asta este si viata mea.

Acesta este unul dintre motivele pentru care muncesc exagerat de mult. Caci muncesc prea mult, produc prea mult, si asta cu pretul vietii. Voi muri fara sa fi avut o viata, deoarece imi voi fi petrecut-o incercind cu disperare sa dovedesc ca traiesc. Exista marele risc sa nu reusesc.

Ar trebui, poate, sa iau o pauza? N-am nici dispozitia, nici curajul pentru asta. Uneori, mi se parea ca daca m-as fi oprit din munca, as putea, cine stie, sa supravietuiesc. E o intrebare deschisa.
Mi-as asuma oare acest risc?

Philippe Stark , Impresii de aiurea, o carte aparuta la Editura Publica.

o carte care e ca si cum ai aprinde lanterna de care spune Stark si ai lumina cotloanele din mintea lui. ar putea fi interesant sa vezi ce e acolo – unde nu e mereu lumina si nici voiosie – pentru ca e unul dintre oamenii care au schimbat lumea. a creat obiecte ale caror forme au reinventat functionalitatea si minimalismul. uneori si ideea de frumusete.

2561
levantica1“portile bisericilor ar trebui sa ramina mereu deschise”

“portile bisericilor ar trebui sa ramina mereu deschise”

“portile bisericilor ar trebui sa ramina mereu deschise”, mi-a zis in urma cu citeva minute o batrina linga Coltea.

ma uitam la cum au renovat curtea si incercam sa vad daca peretii bisericii au beneficiat si ei de imbunatatiri. n-am inteles din prima ce a zis.

“poftim?”, am crezut ca-mi cere bani sau ca vrea sa-mi vinda ceva pentru ca avea levantica in mina.

“portile bisericilor ar trebui sa ramina mereu deschise”, a zis din nou si mi-a zimbit.

“da, e adevarat. dar tot oamenii le inchid.”

si in timp ce ridicam din umeri pentru ca ma gindeam care ar putea fi explicatia de ce bisericile isi incuie portile cind ele ar trebui sa fie, pentru unii, casa in orice moment si vizualizam zecile de cersetori din zona care, probabil, ar dormi noaptea la adapostul icoanelor, batrina mi-a intins buchetul cu levantica.

“saru mina, cit costa?”

“nimic.”

si oricit am incercat sa o conving sa-i dau bani, nu a vrut.

***
levantica miroase incredibil si arata ireal. e cea din fotografie.

1337
carte samprasPete Sampras – in mintea unui campion – sau cum o carte despre performanta te poate face sa plingi

Pete Sampras – in mintea unui campion – sau cum o carte despre performanta te poate face sa plingi

am citit ieri cartea Pete Sampras, in mintea unui campion. la fragmentele de mai jos am plins.

 

Tim (Gullikson, primul antrenor important al lui Sampras ) a murit pe 3 martie 1996. Pentru prima data in viata mea, pierdeam pe cineva care era ca un membru al familiei; nici macar nu mai fusesem la o inmormintare pina atunci. Tom Gullikson (nota mea, fratele lui Tim, amindoi fosti jucatori de tenis, Tom antrenor nejucator al achipei de Cupa Davis) m-a rugat sa spun citeva cuvinte la slujba, dar l-am refuzat. I-am spus lui Tom:

– Nu stiu cum ma voi simti la inmormintare. Nu vreau sa-mi cedeze din nou nervii in public si nu vreau ca aceasta sluba sa graviteze in jurul meu, asa ca, momentan nu.

Dar am participat la inmormintare, inconjurat de atitia oameni comuni si dragi si am stiut ca trebuie sa spun ceva. Asa era firesc.

Am spus o poveste despre cit de departe mergea Tim atunci cind era vorba despre pasiunile si lucrurile care-l interesau. Citea mereu carti care aveau un substrat spiritual si autodidact; citea despre post, Tao, Zen si altele asemenea…

(… povestea e in carte. si e f emotionanta, dar si amuzanta.)

***

cu citeva pagini inainte cind povesteste despre semifinala de Cupa Davis din acelasi an (cu Suedia, desfasurata la Las Vegas, adica acasa… acasa la Agassi , chiar) mai e un fragment altfel despre Tim. la ultimul meci din semifinala, cind nu mai conta rezultatul pentru ca SUA avea deja trei victorii, Tom Gullikson , antrenorul americii, i-a rugat pe suedezi sa-i dea voie si fratelui lui, Tim, sa stea in teren pe locul antrenorului. Pete Sampras isi aminteste insa ceva de dupa finala.

Dupa runda, camera echipei americane era intesata cu amestecul obisnuit de prieteni, membri ai familiei, oficial USTA si ITF, precum si diversi gura casca. La un moment dat m-am uitat spre celalalt capat al camerei si am privit ochii lui Tim. Deja fata lui incepuse sa se goleasca de expresie, iar ochii – cindva de un albastru intens – practic ardeau. Pentru o clipa, ne-am privit reciproc si fiecare a stiut ce gindeste celalalt: acesta ar trebui sa fie momentul nostru. Toti ceilalti sunt in exterior. Este vorba aici despre noi doi si nimic nu poate lua ce am realizat sau increderea pe care o avem unul in altul. N-am uitat niciodata acea clipa sau acea privire. Sunt si astazi cu mine, amintirea mea permanenta despre Tim.


si despre ce a insemnat antrenorul in viata lui

Pina sa se prabuseasca Tim, relatia noastra nu mai avea de-a face cu modul de a para o minge pe iarba sau cum sa treci cu capul sus printr-o finala de Mare Slem. Dar nu m-am gindit cu adevarat la asta decit dupa ce s-a imbolnavit. Treptat, Tim devenise factorul stabil din viata mea – omul cu care vorbeam (in masura in care reuseam sa vorbesc) si caruia ma confesam, asa, in felul meu limitat.

***

Stia sa citeasca bine caracterul oamenilor si temperamentul cuiva si stia ce doream sa aud sau cum sa o spuna. Iar asta reprezinta o parte enorma – repet, enorma – a statutului de antrenor la nivel inalt. Trebuie sa-l intelegi pe jucator, sa te plasezi in zona lui de confort si sa eviti tentatia de a incerca sa-l schimbi sau sa-l faci sa se muleze dorintelor tale – chiar si atunci cind stii ca acele schimbari i-ar fi benefice.

 

e in carte descris momentul in care Sampras afla ca antrenorul lui are cancer la creier, in timpul Australian Open in 1995 si povesteste in detaliu ce e in spatele acestei secvente cu lacrimi care, la vremea respectiva, a facut ocolul lumii: in mijlocul unui set a inceput sa plinga in hohote si-a plins pret de doua ghemuri, in timp ce-si juca punctele.

***
e minunata cartea, Sampras e cu garda jos, dar nu in felul ostentativ amuzant al lui Agassi in biografia lui, ci intr-o forma analitica, asezata, autoironica. si foarte foarte tehnica. descrie loviturile incit poti sa faci schite cu miscarea corpului, centrul de greutate etc.

“Pete Sampras, in mintea unui campion” a aparut in aceasta luna la Editura Publica.

3020
mecanism ceasfor ever?

for ever?

ne petrecem mult timp pentru a obtine lucruri care sa dureze pentru totdeauna. iubiri, prietenii, averi. singuranta. fericire.

de fapt, cind o sa intelegem ca, in economia existentei, singurul lucru care este pentru totdeauna in viata noastra – de la inceputul si pina la sfirsitul ei – e propria noastra persoana, o sa ne relaxam si o sa invatam sa apreciem oamenii/ lucrurile pe care le avem in jurul nostru.

o sa ne bucuram de fiecare secunda alaturi de ei/ele pentru ca, mai devreme sau mai tirziu, trec. si n-o sa mai punem presiune sa fie ale noastre pentru totdeauna, pentru ca – asta e – nu exista totdeauna.

***

am vazut mai devreme Before the midnight si e acolo o replica (Like sunlight, sunset, we appear, we disappear. We are so important to some, but we are just passing through) care m-a facut sa ma gindesc la cele de mai sus.

si de aici – pentru ca filmul e unul de dragoste, usurel si simpatic – n-a mai fost decit un pas catre un alt gind.

***

acum 100 de ani ceasurile erau cu mecanismele la vedere. mecanice. le intorceai manual si daca nu aveai grija de ele zilnic, se opreau. astazi tot mai putini oameni poarta ceasuri la mina si cele mai multe sunt cu mecanism electric, cu baterie. oricum majoritatea afla cit e ora de la ceasul telefonului.

cam la fel e si cu relatiile (de orice fel) intre oamenii de astazi si de demult. desigur, si atunci, si acum, gindul era si este “pentru totdeauna”, doar ca pe vremuri oamenii erau cu mecanismele la vedere. si erau obisnuiti sa le intretina zilnic, ca sa nu se opreasca.

am zimbit cind m-am gindit apoi la mica mea colectie de ceasuri pandantiv (3 la numar, unul de la 1882) cu mecanismele la vedere.

***

dupa cum se vede, filmul a fost putin cam lung pentru gustul meu. dar e simpatic

 

 

 

1953
murmurOpera, fotografie si alte bunatati culturale

Opera, fotografie si alte bunatati culturale

text de Noemi Revnic

 

Am adunat cateva evenimente si piese vestimentare care se potrivesc perfect acestor ocazii culturale si abia astept sa le impartasesc cu voi.

Mai intai avem Institutul Francez din Bucuresti, cu prima editie a Festivalului International de Arta Lirica de la Aix-en-Provence, cu sprijinul canalului Arte. Institutul Francez din Bucuresti retransmite operele Rigoletto si Elektra la sala mea preferata de cinema, Elvira Popesco, in 13 iulie, respective 20 iulie, incepand cu ora 21:00. Operele vor fi subtitrate in franceza si in engleza si aici aveti si programele 

Intrarea este libera, in limita locurilor din sala si aici gasiti si evenimentul creat pe pagina de Facebook a Institutului Francez. 


Fundatia Calea Victoriei a pregatit niste cursuri interesante de vara, in perioada 15 iulie-2 august. Iar mai jos sunt si link-urile pe care gasiti toate detaliile.

Scoala de vara: Imagine personala si stil vestimentar cu Irina Markovits.

Marti, 16 iulie, de la ora 21:00, Noul Cinematograf al Regizorului Roman de la MTR va difuza filmul “Zero” a l lui Pawel Borowski, sub auspiciile Festivalului Anonimul. Filmul a fost votat de publicul de la Sfantu Gheorghe castigator al Trofeului Anonimul in anul 2010.

Iar daca ajungeti cumva la Paris pana in data de 15 iulie, va recomand expozitia de fotografie Dana & Stephane Maitec. Aici gasiti toate detaliile.

Am gasit pe site-ul MURMUR al designerului roman Andreea Badala cateva piese care se potrivesc in orice moment al zilei

 Iar Andreea Raicu a mai lansat o colectie, “Moments”, in colaborare cu PNK Casual. Este vorba despre piese asortate cu diferite momente importante din viata noastra: pentru balul de absolvire, un interviu de job, club, prima intalnire, nunta. Aici puteti admira si cumpara toate piesele Moments.  shop.andreearaicu.ro.

Si mai am pentru voi un site foarte bine pus la punct si foarte activ in retelele de socializare: http://societecerebrossa.com, cu bratari adorabile.

 

Un weekend minunat va doresc si pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1763
catscel mai greu obstacol pentru a face performanta:increderea in fortele proprii

cel mai greu obstacol pentru a face performanta:increderea in fortele proprii

Astazi vreau sa fac fac cunostinta cu o campioana de la care aveti mult de invatat. O cheama Gabriela Constantin, are 32 de ani si joaca tenis de masa cum niciunul dintre noi n-ar putea. Povestea ei, dupa cele citeva intrebari la care a raspuns mai jos.

Câte antrenamente faci într-o săptămână?

14 ore de antrenament. 6 zile pe saptamana; 2 ore in timpul saptamanii si in week-end cate 3 ore.

 Cum se desfășoară o zi de antrenament?

O zi de antrenament se desfasoara facand exercitii pentru mobilitate, forta, antrenamente si dupa antrenamente fac meciuri punand in aplicare ceea ce am facut la antrenamente,

 Care sunt pasiunile tale?

Pasiunile mele sunt: sportul: tenis de masa; sa ma plimb, sa ascult muzica, sa lucrez pe calculator si sa ajut pe cei din juru meu…

Care crezi ca este cel mai greu obstacol pe care trebuie sa îl treacă un sportiv ca să poată face performanță?

Sa aiba incredere in fortele proprii.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta din cariera de sportiv?

Cand am devenit campioana nationala.

De ce ai ales sportul pe care îl practici? Când te-ai apucat de acest sport?

In primul rand acest sport l-am ales pentru ca am vazut la o fata tot cu probleme la maini care juca tenis de masa, m-a incurajat si pe mine sa incerc a face acest sport.  Am incercat si am reusit, dar mi-a placut de la inceput de cand am vazut-o pe Maria ca joaca. Maria este o sportiva din Iasi cu probleme la maini, ea mi-a pus paleta in mana si ii multumesc.  In al doilea rand am ales acest sport pentru ca mi se potriveste si ma ajuta foarte mult, imi da incredere in mine,  ma ajuta atat fizic cat si psihic.

De acest sport m-am apucat acum 14 ani.

Care este cel mai mare vis al tău, ca și sportiv? De ce?

       Cel mai mare vis al meu este sa particip la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro pentru a obtine o medalie.

 

Cine te-a susținut cel mai mult în cariera ta de sportiv și te-a motivat să mergi mai departe?

M-au sustinut: D.na Sally (Presedinta Comitetului National Paralimpic), dl. Florin Milciu (Secretar General al CNP), d.na Olimpia Purendrea, d.na Otilia Badescu, d.na Adita…

Motivatia: Pasiunea fata de acest sport, ambitia si sustinerea celor din jur.

 

Care este sportivul pe care îl admiri?

Natalia Partyka din Polonia.

 

 Ce sfaturi le-ai da sportivilor cu dizabilități care se află la început de drum?

Sa aiba incredere in ei ca vor reusi, vointa si rabdare.

*

Gabita , cum i se spune Gabrielei Constantin are o malformatie din nastere, are palmele  direct din umeri, nu are bratze aproape deloc. cel mai des motin al aparitiei acestei malformatii este un medicament pe care femeile gravide il primeau in anii 60-70, si mii de copii din lumea intreaga au aceasta problema.

Interviu – intilnirea cu ea – are un scop. Sper sa fie o motivatie pentru parintii copiilor cu dizabilitati sa-i duca la un sport. sunt sigura ca le vor schimba viata in bine; in orice om se afla un spirit de competitie si faptul ca vezi ca iti poti depasi propriile limite iti da aripi oricine ai fi, orice problema ai avea, oricum ar fi trupul sau mintea ta.

Dar nu e doar pentru parintii cu copii cu dizabilitati: e si pentru fiecare dintre noi – care in standardele medicale nu avem dizabilitati – si care ne gasim zilnic o multime de obstacole ca sa nu mergem – cu forta si entuziasm maxime – mai departe prin viata.

Gabita se pregateste pentru Jocurile Paralimpice de la Rio si sper din suflet ca va ajunge acolo. Spre deosebire de anii precedenti, de la olimpiada de la Londra, Comitetul National Paralimpic  este sprijinit de Olympus – da, brandul care are iaurturi si brinzeturi minunate – prin campania Sustinem adevaratii invingatori, care ajuta si financiar, dar si la nivelul informatiei pentru ca promoveaza mult competitiile paralimpice locale, sportivii cu dizabilitatie.

stiu ca v-am mai spus, dar e bine sa repet pentru ca fiecare om care afla si-i este de ajutor, inseamna un om ceva mai fericit. tot compania Olympus are ambalaje in alfabetul Braille pentru laptele de consum OLY, iar persoanele cu deficiente de vedere pot avea acees usor la alimentele de baza ceea ce le da foarte multa incredere si independenta.

un detaliu mic care face diferenta.

2215
Kim CatrralPortret al artistului. Nu la tinerete…Kim Catrall in teatru la Londra

Portret al artistului. Nu la tinerete…Kim Catrall in teatru la Londra

text de Sorana Savu

Kim Cattrall e invitata verii la Old Vic, unde Kevin Spacey si-a propus sa cucereasca publicul si criticii in fiecare an, cu metoda, cu instinct artistic si fler extraordinar pentru marketing cultural. Abstinenta canadiana joaca o alcoolica sudista atit de convingator incat un comentator londonez, familiar cu stupoarea post-betie si amneziile mahmurelii o aplauda in The Telegraph. Toata lumea o aplauda, de fapt, pentru un motiv sau altul.
 Piesa lui Tennesee Williams e grea si pentru interpreti si pentru spectatori – e intensa si miloasa, reuseste sa-ti trezeasca amintiri in cheie catastrofica pentru orice esec ai fi avut de-a lungul vietii si fiori de usurare ca l-ai scuturat, ca l-ai lasat in urma, ca ai invatat ceva din el si ai putut, in final, sa-l uiti.
Cattrall o joaca detasat pe Alessandra del Lago – si aici pe de o parte simti nevoia sa multumesti universului ca traiesti azi si nu cu cateva decenii in urma; iar pe de alta parte simti nevoia sa multumesti si unor persoane cum e Kim, capabile sa demonstreze si in afara scenei ca tineretea e o faza si nu un dat, de care trebuie sa te agati ca o disperata si fara de care viata se incheie.
Culmea, desi e o meditatie foarte cruda asupra timpului, “Dulcea pasare a tineretii” e si un interogatoriu brutal asupra modului in care fiecare dintre noi alege sa-si foloseasca timpul. Il folosesti, te ajuta in cele din urma. Il irosesti, te macina pe dinauntru si e capabil sa te omoare inainte sa fi implinit 30 de ani si sa-ti fi dat ultima suflare.
Femeia in varsta, folosita de playboy-ul tanar, cu mintea intunecata de bautura si de mania grandorii, zdrobita de iluzia esecului e fragila, patetica, derizorie aproape pe intreaga durata a piesei. Alessandra e stridenta si ridicola de asa maniera incat isi demoleaza rapid si eficient propria legenda in micul oras sudist unde descinde. E pe punctul sa primeasca lovitura finala de la agentul ei, prin telefon si o asteptam sa cada, invinsa si golita de orice urma de demnitate cand descopera ca, de fapt, drama ei a avut succes, iar penibilul revenirii a fost, de fapt, pe placul publicului. Avem atunci, pentru cateva clipe  imaginea divei mature, care si-a regasit brusc forta si care transforma fara sa clipeasca suspinele in suieraturi veninoase.
Daca ar fi un rol masculin, rolul Alessandrei del Lago ar fi unul dintre acele roluri perfecte pentru Kevin Spacey – nu departe de cel din The Usual Suspects sau de American Beauty. Asa, e o ocazie excelenta pentru Kim Cattrall sa arate ca in biografia ei artistica nu e totul numai despre sex.
Puteti sa o vedeti pe Kim Cattrall la Old Vic pana la sfarsitul lui august sau, in toamna, pe Vanessa Redgrave si James Earl Jones in “Mult zgomot pentru nimic”. Biletele le gasiti online la ambassadortickets.co.uk
 *

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication
1772
amalia miniun picnic cu MINI – sau cum masina iti arata caracterul :)

un picnic cu MINI – sau cum masina iti arata caracterul :)

saptamina trecuta am fost la un picnic tres simpa cu un MINI. n-am condus eu, MINI-ul era acolo, erau de fapt mai multe.

era un eveniment prin care se anunta public ca Amalia Nastase, Stephan Pelger si Virgil Stanescu sunt ambasadori MINI Cooper. asta e partea oficiala a lucrurilor, acum putin din culise.

***
Se intimpla sa o stiu pe Amalia de niste multi ani. Asa a fost viata si ne-a adus in proiecte similare de citeva ori. Cei mai multi o stiu pe Amalia Nastase din fotografiile din reviste de pe la evenimentele mondene sau din rarele aparitii la tv. Eu o stiu … din culise, sa zicem asa.

Amalia e genul de persoana care face lucrurile in felul ei – cu principii si onoare, corect, dar in felul ei. Pe drumul ei. Si cind crede cu adevarat in ceva e ca un buldozer – munceste mult ca sa sfarame si cea mai dura piatra si sa razbata.

Putin din caracterul ei il vedeti, daca va uitati cu atentie, si la MINI-ul pe care-l conduce. E unul cu patru usi, incap fetitele, catelul si Razvan, prietenul ei. E practic si util, nu e ostentativ, daaaaar… si l-a facut pe personalitatea ei. L-a decorat british.

Mi se pare foarte foarte dragutz detaliul asta care arata multe si despre masina – pentru ca ii e ca un partener -, dar arata si cum e Amalia.

***
 pe Virgil l-am intilnit prima data la acest eveniment si ce mi s-a parut dragutz la el este ca…

e presedintele Steaua Baschet, iar MINI-ul lui e in culorile traditionale alb roshu ca la Dinamo. nu vrea sa o redecoreze desi Amalia s-a oferit sa-l ajute:) in plus, are 2 m si 8 cm si… incape in masina cu tot cu familie (adica sotie si doi copii)

mi se pare o idee foarte desteapta de a dobori un mit despre o masina mica. iei un om cu mult inalt peste medie si ii dai masina sa se plimbe cu ea. imi si imaginez ce ochi va face lumea prin parcari cind se da jos Virgil din Mini.

***
despre Stephan nu mai zic nimic. Masina asta e so fashion, incit e facuta pentru el.

***
anyway, daca vedeti masinile astea simpatice pe strada, acum stiti si cine sunt cei de la volan si puteti sa-i salutati, la stop. pun pariu ca o sa va si raspunda.

1910
milesInterviu Miles Aldridge: De ce nu zimbesc femeile in fotografiile tale?

Interviu Miles Aldridge: De ce nu zimbesc femeile in fotografiile tale?

e unul dintre cei mai mari fotografi de moda ai acestui secol. le-a fotografiat pe toate numele importante din moda si a lucrat pentru unele dintre cele mai celebre campanii publicitare din lume. are niste ochi albastri gri si-i asorteaza mereu cu camasi in aceeasi culoare.

e un interviu facut la roma in 2009, la lansarea calendarului Lavazza 2010.

***

 

Fotografiile din calendarul Lavazza îi aduc un omagiu discret lui Fellini. L-ai ținut aproape cât timp ai lucrat la calendar? Te-ai reîntors să vizionezi filmele lui?
Am avut cu mine, în camera de hotel, toate filmele lui Fellini. De fiecare dată când mă întorceam în cameră după lucru, mă uitam la filme, iar pe drumul către studio priveam lumea de pe stradă, cum era îmbrăcată, ce gesturi făcea. Mă gândeam „uite, femeia asta ar putea fi personaj, gestul ăsta ar putea arăta bucuria“. Așa am ajuns și la un personaj din calendar care abia se zărește, dar are o istorie amuzantă.

Ce personaj?
În cadrul inspirat de cântecul Bacciami Picina, vroiam să prezentăm o femeie care are o clipă de relaxare în compania unei cafele. Era momentul ei de răsfăț și de iubire, o iubire adulterină dacă vrei. Dar ca să fie adulterină, trebuia să apară și soțul undeva. Așa că e o fotografie în decor cu soțul. Pe care ne-a luat ceva timp să-l găsim. Vroiam un italian clasic, un Marcelo Mastroiani, și tot ce îmi trimiteau de la casting erau ca niște gigolo. Într-o zi bijuteriile scumpe pe care le foloseam într-un cadru au fost aduse de un domn cu mustață, italian ca-n filme. L-am întrebat cum îl cheamă, mi-a spus că Marcelo. Era clar un semn, așa că i-am propus să-i fac o fotografie să o înrămez și să fie el soțul din decor. A râs, iar acum e în calendarul Lavazza 2010.

Ai lucrat la câțiva metri de studioul 15, unde Fellini și-a făcut filmele.
Da, chiar lângă studioul acela. De fapt, luam masa, exact lângă studio. Se mai păstrează bucăți de decor din filmele lui și a fost foarte emoționant pentru mine să le văd de aproape. Dar cel mai emoționant a fost că, pentru câteva dintre decorurile din calendar, am lucrat cu unul dintre cei care i-a făcut decorurile lui Fellini. Ne-am împrietenit. Mi-a arătat schițe de la decorurile filmelor lui Fellini de la 8 și jumătate încoace. Incredibile momente.

Cum ai ajuns să colaborezi cu Lavazza?
Am primit un telefon de la agenția care se ocupa de calendarul Lavazza, mi-au spus că tema de anul acesta este muzica și mi-au propus să mă gândesc la ceva. Mi-au dat cântecele care erau temele de inspirație. Au fost 8, am rămas cu 6. Pe unele le-am ascultat pe youtube pentru că nu le știam, am făcut niște schițe, le-am trimis și așa a început totul. M-am întâlnit cu Francesca Lavazza, am discutat despre decoruri și câteva luni mai târziu când am ajuns la cinecitta, a fost o senzație incredibilă. Pentru că tot ce desenasem eu pe hârtie era acum decor făcut. Am fotografiat timp de 8 zile, câte un cadru pe zi. Seara, după ce terminam cadrul, pregăteam set-ul pentru ziua următoare.

Anthony de la Anthony & the Johnson a ajuns să cânte piesa-temă a calendarului, „Nesum Dorma“, grație ție. E pentru prima dată când calendarul Lavazza e însoțit și de un cântec, cum i-ai convins?
Mie îmi place foarte mult Anthony & the Johnson și i-am propus Francescăi ca piesa cea mai faimoasă dintre cele alese, „Nesum Dorma“, să fie cântată de el. Francesca e o persoană foarte cool și a acceptat din prima clipă. Nu-l mai întâlnisem pe Anthony niciodată până să vină la Roma să înregistreze cântecul. Åžtiam însă că e foarte timid, foarte retras și foarte special, așa că mi-am dedicat lui câteva zile. Am stat cu el în studio cât a înregistrat și a fost uluitor. Iar ca să-l fotografiez, pentru că e foarte timid, am petrecut amândoi două zile pline de discuții despre viață, în camera de hotel. A fost ca o lună de miere la Roma.

Tatăl tău e un art director faimos la Londra. Cum i se pare ceea ce faci tu?
Tata e mult mai retras și e obișnuit cu munca mai intimă. A fost cândva pe platouri când fotografiam și mi-a spus că nu înțelege cum pot să mă sincronizez și să mă înțeleg cu atâta lume. Cum pot să mă înțeleg cu cineva care e la 100 de metri de mine și eu îi spun doar prin semne „mută aia 20 cm mai la dreapta“. E diferit ceea ce fac eu de ce făcea el, dar asta nu-l face să nu fie mândru de munca mea.

Pentru fotografiile tale apelezi mult la prelucrarea pe computer. Cum vezi amestecul digitalului în fotografie?
Eu sunt foarte fericit cu direcția în care merge fotografia acum, cu ajutorul digital pe care-l avem. Așa cum lucrez eu mă simt ca și cum aș face un film. Eu trag mereu pe film; ai un mai mare respect pentru actul fotografic când tragi pe film. Dar știu ce poate un anume tip de film sau o anume hârtie. Așa că dacă vreau să obțin o anumită culoare a pielii, trag pe un gen de film. Dacă vreau ca un obiect din decor să aibă un colorit specific, trag pe filmul cu care pot obține asta. La sfârșit mă aflu ca în camera de montaj din cinematografie. După ce developez, decupez ceea ce îmi place din fiecare „dublă“, le montez pe calculator și ajustez coloritul ca să fie în armonie. Dar fotografia e făcută cu decorurile 1/1, cu tot ceea ce vezi, nu este un montaj de elemente fotografiate separat.

Lucrezi mai mult pentru Vogue Italia decât pentru Vogue UK, deși ești britanic.
Asta pentru că cei de la Vogue Italia sunt mai liberali. La Londra sunt mai rigizi, iar mie mi-e mai ușor să lucrez cu italienii. Ei reacționează foarte repede când le dau un telefon și le zic „mi-ar plăcea un pictorial de modă într-o librărie veche“. Se gândesc, vin cu propuneri de haine, după ce le desenez cam cum văd locul. Si așa se construiește pictorialul.

De ce nu zâmbesc femeile în fotografiile tale?
E adevărat că în fotografiile mele femeile zâmbesc foarte rar, dar eu cred că așa sunt femeile reale. Tata, generația lui, ar prezenta femeile hollywoodiene, cu zâmbete largi și glamouroase. Dar dacă îi spui cuiva asta astăzi despre femei, îți spune că e o prostie. Pentru că toți mergem pe stradă și vedem femeile.
Mie îmi place să mă uit la femeile care stau în autobuz sau în metrou. Au câteodată o expresie non-expresie, deși în spatele chipului lor sunt probabil gânduri despre iubit, despre copilul care s-a întors de la școală, despre cina care trebuie pregătită, despre soț sau muncă. Asta încerc să surprind și când femeia e îmbrăcată couture.

decembrie 2009

2559
cafea 1am gradinarit… cafea

am gradinarit… cafea

in cescuta asta e cafea. stiu ca nu arata exact cum va ginditi cind auziti prima data cuvintul cafea, dar… chiar e cafea. e o planta de cafea care o sa faca flori albe, apoi niste fructe ca niste cirese.

asa arata de fapt cafeaua. boabele pe care noi le stim sunt simburele fructului de cafea si pentru transformarea lor in ceea ce stim noi trec printr-un proces de spalare, uscare, prajire.

am primit planta asta acum citeva zile la un eveniment care rezolva niste mituri despre cafeaua solubila. incerca sa distruga citeva dintre prejudecatile oamenilor (cum ar fi ca ceea ce noi numim ness – cafeaua solubila – e obtinuta tot din boabe naturale, nu e cine stie ce treaba sintetica dupa cum isi imagineaza lumea dupa niste multi ani de comunism).

am plantat-o ieri cind ma luptam cu mintea mea, incercind – prin activitate fizica – sa o domolesc in diverse chestiuni personale.

***
pentru mine seminarul tinut de Nescafe despre cum se obtine cafeaua solubila n-a fost o noutate. acum citiva ani am fost in elvetia la fabrica si am vazut clar care e procesul – unul asemanator cu prepararea laptelui praf (de acolo a si venit ideea, in vremea razboiului – ca sa poata fi transportata mai usor o cantitate mai mare de cafea pentru soldati)

in explicatia stiintifica suna asa

Singura diferenta fata de cafeaua macinata consta in extractia apei: componenta solubila a cafelei macinate este trecuta printr-un jet de aer cald, astfel incat se concentreaza, obtinandu-se cafea solubila cu granule fine. Granulele de dimensiuni mai mari se obtin printr-o etapa diferita de concentrare, respectiv componenta solubila a cafelei macinate este trecuta printr-un jet de aer rece/inghetat. Rezultatul este cafeaua 100% naturala, fara niciun alt ingredient suplimentar, doar apa si boabe de cafea.

ce mi-a placut insa a fost recomandarea nutritionistului,Serban Damian, despre consumul adecvat si echilibrat:
“Majoritatea cercetarilor au demonstrat ca un consum recomandat de cafea nu creste riscul aparitiei hipertensiunii si nu determina palpitatii, in cazul persoanelor cu o stare buna de sanatate. Despre legatura dintre consumul de cafea si somn, putem spune ca o cafea bauta dimineata sau dupa-amiaza nu influenteaza odihna din timpul noptii. ”

ca sa fie clar consumul echilibrat de cafea presupune o preparare in conformitate cu recomandarea producatorului; specialistii spun ca intr-o cana de cafea de 150 ml sunt aproximativ 80mg de cafeina in cana de cafea macinata si doar 60 mg cafeina in cana de cafea solubila.

***

pasiunea mea pentru cafea e deja celebra pe acest blog, asa ca nu mai dezvolt:) sunt happy ca am o planta de cafea in casa (am mutat-o pe Hope – levantzica – intr-o casa/ghiveci mai mare pentru asta) si, desi nu asta era scopul ei, cind o sa ma uit la ea, am sa-mi aduc aminte de anume prejudecati cu care ma lupt.

1712
brandy laubadeMasterCard Elite – experienta gustului – cum alegi o bautura pentru o cina

MasterCard Elite – experienta gustului – cum alegi o bautura pentru o cina

ati intrat vreodata intr-un magazin de bauturi, ati spus ce vreti sa pregatiti la o cina si l-ati rugat pe domnul din magazin sa aleaga o bautura pentru voi?

am facut asta saptamina trecuta la Comtesse du Barry.

veneam dupa niste zile in care o parte din timp o petrecusem la Spa sau in saloane de frumusete si m-am gindit ca ar fi frumos sa echilibrez investitiile in mine cu o cina dragutza si pentru restul familiei.

am intrat la Comtesse du Barry de pe Episcopiei, am povestit cam ce vreau sa gatesc (nu pot sa va spun inca pentru ca din motive de deplasari, cina n-a avut loc inca) si un domn simpatic a inceput sa-mi recomande bauturi.

dupa 3 incercari – descria gustul, calitatile podgoriei din care era produs etc – am ajus la un brandy dintr-o podgorie al carei nume mi-a adus aminte de un celebru brand de lengerie intima:) Chateau Laubade, productie 1978.

dintre toate bauturile, brandy-ul si cognac-ul mi se pare a fi unele speciale, mai ales ca pot fi folosite foarte smart la deserturi (sa incercati pepene galben cu cognac sau brandy), asa ca am facut achizitia.

e o bautura rafinata, o editie veche de 35 de ani, probabil va ginditi ca e evaluata astronomic. ei bine, nu. pretul ei e undeva pina in 300 de ron.

si pentru ca am platit cu MasterCard Gold, iar Comtesse du Barry e in programul MasterCard Elite am primit si o simpatica reducere de 5%.

***

ce vreau sa spun cu aceasta poveste? de multe ori, rafinamentul si luxul e la un pret accesibil daca ai consilierii potriviti si daca indraznesti sa intrebi. sunt locuri in Bucuresti in care a cumpara ceva poate deveni o experienta in favoarea ta, poti experimenta lucruri care altfel ti se par a fi inabordabile.

puteti vedea toate locatiile din proiectul MasterCard Elite aici. in toate locurile astea, daca spuneti franc ce va trebuie, va fi cineva care va face tot ce e posibil ca achizitia voastra sa fie cea mai potrivita, banii cel mai eficient folositi, iar experienta shoppingului sa fie plina de lucruri noi descoperite. si veti avea si discounturi simpatice.

1726
radu beligannenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

nenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

…avem cu totii destula putere pentru a suporta nenorocirile altora, dar ne lipseste forta de a suporta bucuriile lor…

… omul de teatru traieste pentru a fi vazut, pentru a fi aplaudat, pentru a se recunoaste ca – pe scena – el e cel dintii si cel mai bun.

…Eugen Ionesco stia sa-si ascunda printre ceilalti oameni adinca si iremediabila anxietate, furtunile care, undeva in adinc il cutremurau, lasind sa apara la suprafata numai accesele de veselie, de bucurie neastimparata, de investitie jucausa. (…) Spontan, mobil, neprevazut, se afla intr-o continua febra intelectuala, oscilind intre un umor care isi cauta si isi gasea pretutindeni obiectul si o tristete care urca in valuri bruste, din cele mai tainice zone ale fiintei sale.
(…)
Mi-a povestit de pilda, ca atunci cind si-a facut armata in Romania a fost trimis intr-o misiune in alt oras, o data ajuns in respectiva urbe, la gara, primul lucru pe care l-a facut, a fost sa-si depuna la bagajele de mina…pusca!

A imbatrini inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.
Intr-un animit sens, esti mai batrin cind esti tinar si mai tinar cind esti batrin.Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delestare de prejudecati si de constringeri.
Avea dreptate Picasso cind spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tinar.

***

sunt citeva fragmente din cartea “intre acte” a lui Radu Beligan, un jurnal peste timp cu secvente despre oameni si artisti legenda pe care dl Beligan i-a intilnit de-a lungul timpului.

e frumoasa cartea, dar – cu tot respectul – autorul n-a aruncat peste bord toate prejudecatile. ii simti vanitatea in alegerea unora dintre intimplarile pe care le povesteste, in ordinea pentru care a optat sa le expuna publicului.
dar asa cum zice intr-unul din primele citate pe care le-am ales “omul de teatru traieste pentru a fi cel dintii si cel mai bun”.

sa o cititi, e o lectura placuta care pastreaza ceva din ritmul dlui Beligan si din sobrietatea lui. e inca una dintre cartile care va permite sa vedeti orgoliile si vanitatile artistilor, si va invata in acelasi timp sa-i pretuiti.

***
as vrea sa-l contrazic pe Dl Beligan, ma iertati…

… artistii adevarati – ca si oamenii adevarati – sunt cei care descopera placerea de a suporta bucuriile celorlalti.

2435
toma coconeaToma Coconea – sa inveti sa mergi mai departe

Toma Coconea – sa inveti sa mergi mai departe

Toma Coconea e un om cum n-ati mai intilnit.
Poate alerga (cu 40 de kg in spate) peste 100 de km intr-o zi, prin munti, zapada si viscol. Are o vointa incredibila (era sa moara de citeva ori de hipotermie, dar a preferat sa se autoraneasca pentru a ramine treaz in loc sa sune sa-l recupereze cineva).
Are vise mari si face totul ca sa si le implineasca.
ca atunci cind cu bazinul rupt a fugit din spital pentru ca avea un vis “sa zboare cu parapanta cind e eclipsa de soare”

*
Toma e unul dintre putinii oameni la care ma gindesc cind mi se pare ca nu mai pot merge mai departe.

In singura noastra intilnire fata in fata (sunt un mare fan de f multi ani), cind l-am intrebat ce-si spune cind nu mai poate, mi-a raspuns “dar nu trebuie sa gindesti ca nu mai poti, daca gindesti asa, gresesti”

ma gindesc des la vorbele lui cind sunt obosita sau cind mi se pare ca luminita de la capatul tunelului e prea departe si eu nu o mai vad ca mai e si vreo cotitura pe drum.

Toma e un mix minunat de putere, vointa, optimism si bun simt. e un om care poate face imens de multe doar din mental si care a ramas modest. e rara avis.

***
Toma incepe astazi de la ora 12.30 ora bucurestiului pentru a 5-a oara cea mai grea competitie din lume Red Bull X Alps: sa parcurgi cu parapanta sau alergare peste 1000 de km de la salzburg la monaco, cu puncte cheie unde trebuie sa faci check in, cu zone de frig cumplit prin Alpi sau zone mai cochete prin satucuri austriece.

si-a promis ca nu se va lasa de competitia asta pina nu o cistiga (de doua ori a iesit pe locul 2), are 38 de ani si sper din tot sufletul ca anul asta e anul lui. e o editie aniversara RedBull X alps si-ar fi frumos sa o cistige tocmai acum.

intr-un fel si participarea lui in aceasta competitie (cu minimum de resurse spre deosebire de ceilalti sportivi care au echipe mari care-i insotesc) e precum toata viata lui: a invatat singur cum sa se descurce si-a perseverat.

prima parapanta si-a facut-o renovind in fiecare noapte timp de mai multe saptamini, parapanta pe care niste sportivi englezi o abandonasera ca se rupsese. cu acea parapanta cusuta de el la lumina luminarii nopti in sir a inceput sa invete sa zboare. si-apoi a inceput sa cistige concursuri.

Toma Coconea poate fi un exemplu pentru fiecare dintre noi incit ar trebui plimbat din oras in oras sa le spuna oamenilor povestea lui si cum isi urmeaza visurile invingindu-si trupul cu puterea mintii.

sa-i tineti pumnii lui Toma. sunt atit de rari oamenii ca el.

Baftaaaa Tomi

ii puteti vedea in timp real tot parcursul aici, unde ii puteti lasa si mesaje de incurajare. stiu ca aceste mesaje conteaza mult pentru ca in momentele de motivare de inainte de culcare, antrenorul lui ii citeste dintre ele. asa ca … sa-i scrieti, da?

2586
spiterifan Texas – cum e sa o intilnesti pe Sharleen Spiteri :)

fan Texas – cum e sa o intilnesti pe Sharleen Spiteri :)

e un lant trofic al fan-ului – al celui care place pe cineva pentru activitatea sa artistica: pentru fiecare om exista un altul care a insemnat sau inseamna o emotie transmisa intr-o forma artistica. si, cu siguranta, chiar si cel care reprezinta pentru multi inspiratia are o persoana care l-a inspirat si pe care ar dori sa o intilneasca.

aseara vorbeam despre asta cu prietena mea Elena Prodan, undeva in dreapta scenei CIUC de la Bestfest, in timp ce asteptam sa o intilnim pe Sharleen Spiteri, doamna de la Texas.

***

pe vremea studentiei cind lucram la Radio 21 si eram vocea pentru European Top 100 (un top-show cumparat din Anglia pentru care faceam doar “vocile”, traducerea interventiilor dintre piese ) am ascultat prima data Say what you want.
pentru ca programul se difuza in Ro la o saptamina dupa Londra, am fost prima care a prezentat/ difuzat cintecul asta la radiourile de la noi. In aceeasi editie a fost si I don’t want lover, pentru ca era the highest new entry si acordau o atentie speciala trupei Texas.

asta e prima mea amintire cu doamna Spiteri si mai stiu ca m-am rugat de tehnicus sa scoata de pe minidisc (o creatie care arata ca o cutiutza si era cea mai noua descoperire de dupa caseta cu banda pe care o rasuceai cu creionul ca sa intre piesa de unde trebuia) “Say what you want” si sa mi-l puna pe o caseta. undeva in cutiile cu amintiri din epoca de inceput a vietii mele din radio e si caseta asta.

dupa care am urmarit-o mult. mi-a placut cind a inceput sa-si descopere feminitatea – de Sharleen Spiteri, zic – pentru ca in partea de inceput a carierei ei arata ca un baietel simpatic. si stiu ca parte din transformarea ei a fost domnul cu care a si facut un copil, Ashley Heath – un sef de revista glossy care i-a dat multa incredere in ea.

aseara am intilnit-o.

***

habar nu aveam de ce mi-am dorit atit de tare sa o intilnesc. poate pentru ca muzica ei e parte din studentia mea, din niste ani in care am tras tare si-am muncit foarte mult. poate pentru ca versurile de la “I’ll See It Through” imi plac atit de tare incit mi-as fi dorit sa le pot scrie eu.

***

Sharleen Spiteri e foarte naturala, foarte calda si… timida.

a fost supportive si a facut conversatie cu grija sa umple orice spatiu liber ca sa te faca sa te simti bine. iti acorda atentie totala pentru ca era constienta ca daca ai vrut sa o intilnesti inseamna ceva pentru tine. a fost gazda perfecta, amfitrioana calda si foarte dedicata.

o tradau insa picioarele.

a facut fotografii cu cei citiva oameni pe care i-a intilnit inainte de concert si, in timp ce zimbea profesionist si ii lua in brate pe fiecare dintre ei, picioarele erau incrucisate cu dreptul peste stingul, iar talpa bocancului drept era la verticala, ca o mica bariera de aparare.

si era foarte multa fragilitate in gestul ala.

altfel, are 45 de ani si arata f f f bine. era inapoi in look-ul de baietel simpatic. si-a cintat minunat.

***

cind am plecat de acolo stiam de ce am vrut asa tare sa o intilnesc: sa ma mai conving o data ca si oamenii aia mari pe care-i plac, sau i-am placut vreodata, sunt facuti din temeri si victorii.

multumesc mult Emilia si Dragos ca ati facut posibila aceasta intilnire.

***

evident am cerut autograf pe un album vechi care insemna ceva pentru mine. “o sa cintam si de pe albumul asta in seara asta”, a zis doamna Spiteri si s-a semnat cu mina stinga.

2273
sprincene geometrieMasterCard Elite: geometria sprincenelor

MasterCard Elite: geometria sprincenelor

Pun pariu ca Anastasia Soare, supranumita regina sprincenelor, era foarte buna la matematica la scoala. Nu atit pentru ca a putut gasi o formula aproape matematica prin care reaseaza forma sprincenelor ca sa se incadreze bine pe orice fatza, cit pentru cum si-a construit business-ul si cum a stiut sa-l faca accesibil pentru consumatori.

*

Aveam sentimentul ca pentru o programare la salonul Anastasiei Soare (are 2 in bucuresti) trebuie sa astepti cam 3 saptamini pentru ca e aglomeratie mare. Saptamina asta (care a fost una cu programe de relaxare si retushuri 🙂 ) am sunat sa-mi fac o programare. Fetele m-au primit a doua zi, mi-au reasezat sprincenele si mi-au schimbat in 30 de minute expresia fetei folosindu-se de geometrie.

Ma asteptam sa stie ce fac, de aia ma dusesem acolo, ce nu ma asteptam, si am realizat in timp ce stateam cuminte pe scaun iar Ana facea minuni cu creioane, benzi de ceara, pense si sabloane, a fost cit de organizat e business-ul si orientat catre public.

Pentru ei nu e atit de important sa vii in salon ca sa-ti faca sprincenele, e important sa stii cum sa ti le faci si sa poti sa ti le faci singura acasa. O parte mare din business e formata din truse speciale care contin sabloane pe diverse masuri, pudre, creioane, geluri.

Si culmea este ca, acasa, folosindu-le, ai niste sprincene care arata ca si cum ar fi trecut pe la cel mai tare make-up artist. Totul foarte natural, foarte neostentativ (nu vor sa te tatueze, folosesc forma si plantatia naturala a sprincenei si de acolo incolo te invata cum sa completezi ce nu a ajutat natura – sau ai stricat in ani de pensat ) si foarte practic.

Brusc una dintre cele mai complicate probleme de make-up iti pare atit de simplu de rezolvat.

***

Ziceam ca banuiesc ca Anastasia Soare a fost buna la matematica in scoala; e totul foarte bine structurat in business-ul ei, totul foarte foarte practic si , culmea, f accesibil. (vorbim de o femeie care a avut pe scaunul ei de pensat un sfert de Hollywood)

Ca sa-ti reaseze forma sprincenelor una dintre fetele ei foarte bine trainuite te costa 150 ron, urmatoarele sedinte care sunt de intretinere sunt 90 ron.

Bine, daca ai un card premium de la MasterCard mai primesti si un discount de 5% pentru ca saloanele Anastasia Soare fac parte din proiectul MasterCard Elite prin care posesorii de carduri premium beneficiaza de reduceri si de consiliere speciala in timpul cumparaturilor in locatiile din program.

Ok, fetele de acolo nu stiau cine sunt, nici ca urmeaza sa scriu despre ele, nici ca sunt mystery shopper in programul MasterCard Elite, am platit ca orice cetatean si am beneficiat de serviciile lor. iar prima reactie cind am plecat de acolo a fost “mi-as face niste fotografii sa le arat prietenelor”. Zilele de dupa redesenarea sprincenelor nu m-am machiat aproape deloc (ma machiez oricum doar cind trebuie sa am o activitate publica in care am un rol/ un performance/ un job), am folosit doar mascara si un anti cearcan si toata lumea m-a intrebat “cum te-ai machiat? ce ceva ti-ai facut la ochi?”.

nimic. doar sprincenele sunt putin altfel.

2856
voyageConcurs pentru Space Training

Concurs pentru Space Training

sa incep asa , acesta este un concurs la care regret f f f tare ca nu am voie sa particip pentru ca mi-ar fi placut sa cistig si eu premiul.

e un concurs pentru bloggeri, e parte din noua campanie geniala Heineken The Voyage – Legendary Travelers Wanted, iar eu n-am voie sa particip pentru ca sunt parte din juriu:(

sa o luam pe rind.

premiul e senzational, nu mai ai alta data sansa sa cistigi asa ceva… nici nu stiam ca se poate face in romania , de fapt nici nu mi-e clar daca nu cumva cistigatorul se antreneaza in alta parte. oricum ar fi, daca iubesti aventura si andrenalina, asta e o ocazie unica. si e f f simplu ce ai de facut pentru a cistiga premiul.

1.  Trebuie sa postezi pe blogul tau (si apoi sa pui linkul pe pagina ta de Facebook) un articol despre aceasta competitie organizata in Social Media, prin care sa iti exprimi dorinta de a intra in concurs. Apoi trimiti linkul la adresele de email: [email protected] sau [email protected]

2. Vei primi pe  email un text cu cateva intrebari simpatice pentru a vedea cat de mult te pricepi la calatorii.

3.  Trebuie sa povestesti pe blogul tau intr-un articol despre cea mai aventuroasa calatorie pe care ai realizat-o, facand o asociere si cu spiritul campaniei Heineken “The Voyage”, respectiv episoadele “Dropped” si campania locala pentru bloggeri “Calatori legendari din Social Media”.

ai la dispozitie timp de gindire/scriere pina pe 29 iulie.

cum ziceam eu sunt in juriu, alaturi de 4 legendari Andi MoisescuChinezu’, Razvan Pascu siManafu. vom evalua cit sunteti de implicati, cit de mult ati promovat acest concurs in retelele sociale, dar si creativitatea voastra.

la cit de mult imi doresc premiul asta, eu o sa fiu f afurisita la jurizare, zic sa stiti.

cind aveti timp uitati-va pe canalul Heineken Dropped sa intelegeti ce inseamna aventura The Voyage. e un domn din grecia, dansator, pe care – parte din aceasta aventura – l-au luat cu avionul legat la ochi si l-au lasat in cambogia pe … o barca in forma de rata. iar el trece prin tot felul de aventuri. n-are sens sa va zic ca mi-ar fi placut sa fiu si in locul lui Stavros, dansatorul grec.

***

Stiti care e singura mea consolare ca nu pot participa la concursul asta?! Toti domnii iubitori de adrenalina si aventura vor trece prin fata mea si vor trebui sa-mi zimbeasca frumos ca sa cistige premiul:))))))))

3171
uniformizaredin viata de jurat: in maxim trei pagini, caracterul unui om

din viata de jurat: in maxim trei pagini, caracterul unui om

de fiecare data cind sunt intr-un juriu care da premii, imparte bugete sau burse, poate influenta intr-o directie sau alta viata unor oameni, absolut de fiecare data incep jurizarea cu inima strinsa si cu un gol in stomac.

apoi am in fata criteriile de evaluare, incep sa citesc proiectele, mintea se aseaza intr-o schema si… magie… apa se separa de ulei.

nu stiu cum se intimpla, dar chiar si cind sunt formulare standard pot simti energia oamenilor care au completat proiectul; e acolo in cele citeva cuvinte, doar ale lor.

si vezi imediat o idee cu adevarat buna, un om care gindeste structurat, un om care propune proiectul din credinta.

cum ii vezi si pe cei care vor banii pentru ca vor banii.

***

pe parcurs ce citesc ma apuca furia; inteleg ca majoritatea celor care aplica nu stiu sa gindeasca un proiect. vor mai mult sa ceara decit sa dea. nu se gindesc la cum va merge proiectul mai departe dupa ce finantarea se va termina. nu au spirit antreprenorial.

unii n-au spirit, pur si simplu.

si cind ai in fata 50 de proiecte, orice detaliu conteaza si face diferenta. de la greselile de gramatica la forma cu care te prezinti.

***

citeodata vad idei minunate care simt ca nu vor merge pentru ca oamenii nu stiu sa le duca mai departe ca un business. si-mi doresc foarte mult sa-i cunosc si sa le explic lucruri (desi stiu ca nu am cum sa fac asta), dar ma bucur ca sunt alte persoane antrenate care ii pot ajuta in pregatire.

stiu ca pare straniu, dar dintr-o simpla aplicatie pentru un grant sau o bursa poti afla daca semnatarul va fi sau nu un om de succes. pentru ca vezi cit de structurata e mintea lui, daca stie sa gindeasca pe termen mediu sau lung… daca stie sa gaseasca solutii ca sa evolueze.

in max 3 pagini , caracterul unui om.

***

astazi am petrecut mai mult de 8 ore jurizind proiectele din Idei pentru Tara lui Andrei.

1853
tirgUn weekend californian

Un weekend californian

text de Noemi Revnic

Pentru ca astazi este Ziua Americii si pentru ca mi s-a facut dor de California descoperita in urma cu cativa ani si revizitata anul trecut, va propun un weekend Venice & Marina del Rey style, condimentat cu elemente de Las Vegas. Totul se intampla in Bucuresti, da?

Mergem la MTR, ca sa vedem expozitia “Living The Dream”, la Sala Acvariu (vernisata pana in 14 iulie). “Living the dream” este un proiect fotografic documentar despre cea mai veche comunitate de romani din Statele Unite, aflata in orasul Cleveland. Mai multe detalii gasiti aici.

Iar seara tarziu mergem sa dansam la Gaia Boutique Club, unde tema este America, desigur.

Va fac si o sugestie vestimentara, aceasta rochie inflorata, foarte Venice beach (daca nu va puneti tocuri si alegeti o pereche de flip flops), din cea mai recenta colectie capsula semnata Andreea Raicu in colaborare cu PNK casual. Capsula se numeste Flowers si puteti viziona toate piesele aici

Sambata, 6 iulie, intre 12:00-20:00, la Dalles go avem o noua editie Fashion Garage Sale, cu reduceri de 70% la colectii de vara si cu participarea unei lady dragi mie, Irina Markovits, consultant de stil. In Strada Ion Otetelesanu, nr. 2, etajul II, intre cercul Militar si Teatrul Mic, zona Cismigiu
Facebook event

Un weekend splendid va doresc si inchei cu o dedicatie muzicala:

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1481
reflexoterapie#MasterCardElite – reflexoterapie – cei mai bine investiti bani in mine in 2013

#MasterCardElite – reflexoterapie – cei mai bine investiti bani in mine in 2013

ieri am facut pentru prima data reflexoterapie.

La Orhideea Spa timp de o ora o doamna minunata, Maria (de care am descoperit ca ma leaga mai multe lucruri decit imi puteam imagina), a masat diverse puncte din talpa mea transformindu-mi corpul in ceva extrem de fluid si de usor.

a inceput cu a-mi inveli picioarele in prosoape calde, apoi mi-a facut drenaj manual apasind in locuri cheie pe pulpa piciorului si, dupa citeva clipe, s-a concentrat doar pe talpile mele.

am aflat ca distinsul meu creieras (nabadaios) este plasat in virful degetelor mari, ca sinusurile stau pe alte virfuri de degete si, in timp ce mingiia apasind uneori talpa piciorului, organismul meu reactiona uneori sonor.

la un moment dat a inceput sa-mi cinte stomacul… iar Maria cind a auzit remarca mea cum ca se aude gilceava din stomacul meu a ris “pai raspunde, ne arata ca am fost si eu pe acolo pe la el”

***
daca nu ati incercat niciodata reflexoterapia, vi-o recomand din inima. e senzational efectul si forma suprema de usurare si relaxare pe care o simti. plus ca este si o terapie foarte sanatoasa.

banuiesc ca e foarte important cine e terapeutul, cit de bine se pricepe si atentia pe care ti-o acorda.
va recomand sa mergeti la Orhideea Spa, sa o cereti pe Maria.
terapia costa 125 ron.

eu am incercat ieri si masajul gitului si al scalpului, o alta minune a relaxarii care costa 75 ron.

si pentru ca am platit cu un MasterCard Gold, iar Orhideea Spa e in programul MasterCard Elite, am beneficiat de reducere de 15%.

***

au fost cu siguranta cei mai bine 170 ron investiti in mine anul acesta pentru ca nu doar m-am relaxat foarte mult (vin dupa o perioada f aglomerata), ci mi-a dat si f multa energie. mi se pare ca am avut o vacanta de o saptamina, desi am petrecut in centrul spa doar o ora si jumatate.

mi-a placut atit de mult incit acum doresc sa invat si eu sa fac un asemenea masaj. pentru cine-l merita.:)

***
MasterCard Elite este un program destinat posesorilor de carduri premium MasterCard in care mai multe magazine, centre de frumusete sau de divertisment poti primi discounturi speciale. Proiectul e despre a transforma orice actiune de a cumpara intr-o experienta frumoasa, iar cei care se afla in aceste centre sunt pregatiti cu sfaturi si recomandari pentru fiecare client.

3628
xfactor-logo-01041110 reguli despre cum să te faci remarcat la audițiile X Factor

10 reguli despre cum să te faci remarcat la audițiile X Factor

Incep auditiile X Factor si, daca as fi printre concurenti, mi-ar placea sa stiu asta. ( un capitol din ebook-ul Culisele X Factor – cum sa cistigi un concurs de 200.000 euro)
***

X Factor este un concurs de talente muzicale la care cei mai mulți dintre concurenți se înscriu pentru a obține notorietate. Chiar dacă nu ajungi în finalele transmise în direct, audițiile te pot face celebru dacă ştii să-ți joci cărtile corect şi te faci remarcat astfel încât să fii unul dintre personajele prezentate în episoadele despre audiții într-o formă care va rămâne în mintea spectatorilor.

1. Diferențiază-te

Aminteşte-ți că la audiții vor fi mii de oameni care, asemeni ție, vin acolo pentru că ştiu să cânte. Sau cred că ştiu să cânte.
Ca să te remarci şi să ai momentul tău într-unul din episoadele care vor fi difuzate la tv trebuie să te gândeşti cum să ieşi din mulțime. Un detaliu vestimentar (în audițiile sezonului 2, un concurent a devenit personaj pentru că purta un tricou cu steagul României), povestea pe care o spui, un cântec surpriză etc.

2. Pregăteşte-ți discursul pe care-l vei spune în fața juratilor

Da, habar nu ai ce te vor întreba, dar dacă îți pregăteşti câteva vorbe despre tine (detalii care să emoționeze şi să-ți contureze personalitatea, să arate pasiunea ta pentru muzică şi să-i facă pe jurați să înțeleagă că eşti hotărât să faci eforturi susținute pentru o carieră în showbiz) îți va fi mai uşor. Poți să joci ca în piesele lui Caragiale: ei te întreabă ce vor, tu le răspunzi ce ştii.

3. Look-ul trebuie să lase loc de transformare

X Factor este un show despre oameni obişnuiți care pe parcursul câtorva luni ajung vedete, cu tot ceea ce înseamnă vedetă – look, atitudine, notorietate. Nu te machia prea mult, nu te îmbraca prea ostentativ; încearcă să te prezinți cu un look care să le trezească curiozitatea juraților şi să-i facă să spună: “Da, l-am putea transforma într-un star.”

4. Învață ce haine îți vin bine

Audițiile sunt singurele momente din concurs când nu se ocupă stilişti de imaginea ta.
Caută regulile de bază în ceea ce priveşte vestimentația în funcție de forma trupului şi încearcă să-ți alegi din garderobă haine care să-ti flateze silueta (dacă n-ai cele mai frumoase picioare, nu veni la audiții în pantaloni scurți, oricât de cald ar fi).
Poți începe cu aceste articole: ce haine ti se potrivesc in functie de forma corpului, reguli care sa te ajute sa-ti vina hainele bine .
Dacă nu te descurci, mai bine mergi pe un drum onest şi îmbracă-te simplu – tricou şi jeans. Aminteşte-ți regula 3 – trebuie să laşi loc unei transformări.

5. Ai grijă la detalii

Nu ştii niciodată din ce unghi te vor filma când eşti pe scenă, aşa că nu-ți alege haine care să (te) arate bine doar din față. Manichiura e un detaliu foarte important, ai să cânți cu microfonul în mână, iar pe cameră, la prim plan, se va vedea dacă ai – sau nu – mâinile îngrijite.

6. Fă spectacol

Gândeşte-te ce faci pe scenă, pregăteşte-ți o coregrafie şi spune o poveste prin momentul tău.
Andrei Leonte, câştigătorul primului sezon X Factor, a venit la audiții cu o fotografie a lui Natalie Portman, s-a aşezat jos, pe scenă, şi de acolo – ca un personaj în relație cu versurile cântecului său – a interpretat piesa celor de la The Script, The Man who can’t be moved

7. Nu te certa cu juriul

Da, jurații precum Cheloo vor găsi întotdeauna ceva rău de spus despre prestația ta pentru că eşti încă amator şi chiar şi cei care fac meseria asta de mulți ani sunt imperfecți, dar… Nu -i contrazice pe jurați şi nici nu te certa cu ei. Sau fă asta dacă ştii că ai cântat atât de prost încât e singura ta şansa să te vezi la televizor. (La audițiile sezonului 2 un concurent l-a înjurat pe Cheloo, iar în culise l-a zgârâiat pe Răzvan Simion; a fost prezentat într-unul dintre episoade, dar nimeni nu-şi mai aminteşte numele lui.).

8. Împrieteneşte-te cu ceilalți concurenți

Foloseşte-te de audiții ca să-ți faci networking, împrieteneşte-te cu ceilalți concurenți şi nu te sfii să le dezvălui din ceea ce ştii. Generozitatea te va evidenția şi îți va da încredere în tine, în plus talentul nu ți-l poate lua nimeni – daca ştii să cânți, ai să o faci bine chiar şi dacă ai ajutat un concurent care avea nevoie de un sfat.

9. Alege-ți un cântec care să fie memorabil şi în conformitate cu imaginea pe care vrei să o transmiți

Dacă alegi un cântec vechi, vei avea o imagine vintage, dacă alegi un cântec nou, vei fi perceput “cool”. Dar orice ai alege, ai în minte că înainte de a fi un cintec care să-ți placă, trebuie să fie ceva care să ți se potrivească.

10. Documentează-te

Citeşte despre concurs, juriu, prezentatori, caută care au fost piesele cele mai de succes ale concurenților din alte țări în care este X Factor, vezi înregistrări de la alte audiții. Chiar dacă nu o să schimbe nimic în felul în care cânți, îți vor da un mic confort în stresul care va fi pe scenă în timpul audiției.

Dacă citeşti aceste rânduri, ai facut deja primii paşi spre documentare. Succes.

2451

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!