n-are nume. are 3 luni si abia acum face primii pasi. adica invata sa mearga pe cele patru picioare din dotare.
locuieste la gradina zoologica din Toronto…
… si eu m-as sui acum in avion sa ma duc sa am grija de el:)
*
prietenul unui prieten s-a inscris acum citiva ani intr-un program de voluntariat in China sa aiba grija de ursuletii Panda. a stat cu un pui de Panda 3 luni, il hranea la fiecare 3 ore, dormea cu el pe o saltea intr-o sala in care era ca o morga – multa faianta pe jos (ca sa fie usor la curatenie) si un cuier in care-si punea haina.
apa potabila era rara, mincarea era ingrozitoare.
ca sa mearga acolo nu doar ca-si platise transportul si cazarea, dar mai si cotizase pentru o asociatie care are in grija ursuletii panda.
a muncit de n-a mai stiut de el, a dormit cit si-a adus aminte. s-a intors acasa mai obosit decit fusese vreodata.
dar imbratisarile si recunostinta ursuletului pe care l-a avut in grija sunt unele dintre cele mai frumoase amintiri ale lui.
*
desigur, as voluntaria si eu. nu anul asta ca nu am timp de nimic, dar… in alta viata:)
Din punctul ăsta de vedere eu mă simt împăcată: fac voluntariat online pentru ONU cam de 3 ori pe an, cam câte 3 ore pe săptămână îmi ies. Dar nu cred că ai nici orele astea. Altă viață!