Monthly Archives : March 2014

mihai pohontu 1Mihai Pohontu, Vicepresedinte Game Operations, Disney Interactive: “Sa incerci cu adevarat sa intelegi ce-i motiveaza pe oameni”

Mihai Pohontu, Vicepresedinte Game Operations, Disney Interactive: “Sa incerci cu adevarat sa intelegi ce-i motiveaza pe oameni”

“Cind ma gindesc la business deviza care imi vine in minte e din MAO: Este mult haos sub cer, totul merge conform planului. Cu cit totul este un haos controlat, ai mai mult succes cu cit gasesti o structura de a controla acest haos.”

Cind spune cuvintele astea Mihai Pohontu are o liniste si un zimbet cald de parca ar vorbi despre familia lui, iar haosul la care se refera ar fi deranjul pe care l-au facut cei doi copii in camera lor. De fapt, Mihai Pohontu vede lucrurile global pentru ca are in grija citeva mii de oameni in birouri din mai multe colturi ale lumii, iar business-ul de care se ocupa are o cifra de afaceri de citeva sute de milioane pe an.

“A fi manager bun inseamna sa-i educi pe oameni; pe cit te folosesti de ei, tot pe atit trebuie sa le si creezi posibiliatea dezvoltarii personale, nu numai profesionala. E important sa delegi foarte mult si sa imputernicesti oamenii din jurul tau ca sa realizeze si ei lucruri extraordinare.”

Sta la o masa intr-un restaurant select din nordul capitalei, vorbeste despre realitati virtuale si despre cum cea mai mare provocare in tehnologie este ca informatia sa ajunga direct in cortex; spune ca a vazut lentile de contact care acceseaza direct internetul si poti avea informatia intr-o clipa pe retina si stie ca inovatia aceasta, care va fi in citiva ani pe piata, va schimba definitiv sistemul de invatamint: “Scoala trebuie sa-i invete pe copii sa interpreteze datele si sa extraga substanta, nu sa le memoreze.”

Explica aplicat – din doar citeva cuvinte – unde e gresit sistemul de invatamint, iar rezultatele lui profesionale, consolidate pe baza unui sistem american de invatamint ( a plecat din Romania imediat dupa ce a terminat liceul), sunt dovada ca are dreptate, insa romanii nu-l cunosc, presa nu i-a acordat atentie, iar reprezentantii ministerului invatamintului nu si-au pus niciodata problema ca ar putea cere de la oameni ca el solutii pentru scoala copiilor nostri.

In plus nu e doar unul dintre romanii care ocupa una dintre cele mai importante pozitii in companii majore din lume, dar e si genul acela de patriot care se intoarce acasa ca sa-I promoveze pe ai lui. A venit in tara pentru a definitiva noul proiect la care au un colaborator roman – o firma mica de la Iasi – jocul Maleficent, inspirat de filmul cu acelasi nume in care joaca Angelina Jolie. E aceeasi firma condusa de Constantin Marcu care a produs si Fall Frozen – cel mai de succes joc al anului trecut pentru Disney cu 1,5 milioane de dolari incasari in fiecare luna.

Are 35 ani, e unul dintre cei 7 vicepresedinti Disney Interactive, a influentat capital piata de jocuri din Romania (managerii marilor reprezentante ale companiilor care produc jocuri in Ro au fost scoliti de el sau i-au fost colegi), munca lui ajunge zilnic la milioane de copii si el, in restaurantul sofisticat de linga Herastrau, imbracat modest – intr-un pulovar cu guler, maro – isi comanda somon cu legume si cartofi cu rozmarin.

Nimic ostentativ, ceva simplu, practic, sanatos si natural. Asa e Mihai Pohontu.

*

In 2003 Pahontu tocmai termina cursurile University of California Los Angeles, specializarea politici externe si i se propusese sa fie asistent universitar al unuia dintre cei mai renumiti profesori speciazati in istoria tarilor din Europa de est. Era insa un domeniu mult prea static pentru felul lui de a fi si a preferat sa se alature unor prieteni cu care muncise pe perioada studentiei ca sa creeze o noua companie. Patru tineri si o idee vizionara: jocurile pe consola care incepeau sa ocupe tot mai din timpul unei familii ar trebui sa aiba si versiuni pentru telefonia mobila.

Nu era o activitate foarte creativa, dar era foarte complexa din punct de vedere tehnic, mai ales ca la vremea respectiva nu exista un telefon dominant pe piata; trebuia sa portezi un joc la 200 de modele de telefoane.

Patru tineri, plus alti patru programatori. Asa a inceput compania Jam Data. “Ne-am dezvoltat foarte rapid in SUA unde devenisem publisherul numarul 1, detineam 60% din piata de mobile. Dar nu aveam un business in Europa, unde retelele de telefonie erau diferite si nu puteam face din America portari. Oricit am fi incercat sa cumparam un studio din Europa, nu ne permiteam: traiam din banii pe care ii faceam.”

Pohontu le-a propus colegilor lui sa faca un studio de la zero in Romania, bazindu-se pe talentul la matematici si programare al romanilor, dar si pe cunostintele mamei lui care fusese cercetator la Istitutul de calcul din Bucuresti.

In 2005 i-a fost aprobat business planul, si-a luat sotia (o pictorita americanca de origine asiatica) si s-a mutat in orasul pe care-l parasise cind era adolescent. A inceput sa caute programatori, a adus un sef de proiect din Irlanda si afacerea din Romania a inceput sa functioneze.

S-a miscat atit de repede incit prima leafa pentru angajati s-a platit cu banii veniti prin Western Union pentru ca firma nu avea inca toate actele facute. “Am iesit cu o sacosa plina de bani de la Western Union”, povesteste rizind cu drag, tot asa cum isi aminteste de tinerii pe care ii angajase atunci “copii super pasionati de jocuri”. Astazi acesti copii sunt manageri in companiile multinationale specializate in jocuri care si-au deschis filiale in Romania.

In firma lui de apartament se gaseau prototipuri de telefon care au ajuns pe piata peste foarte multi ani, asta pentru ca marii producatori le trimiteau telefoanele ca sa testeze jocurile lor si sa-i ajute sa-si perfectioneze cercetarile in softuri.

In 2006 Jam Data a ajuns 1000 de angajati in toata lumea si era una dintre cele mai atractive companii din industria jocurilor asa ca a fost cumparata de unul dintre cei mai mari publisheri de jocuri, Electronic Arts, pentru 750 de milioane de dolari. O oferta de care au beneficiat toti cei care fondasera compania. Odata cu vinzarea companiei el a primit si oferta de a fi general manager Electronic Arts Romania si a pus aici bazele locului unde se produce pentru toata lumea, printre altele, celebrul joc FIFA.

In 2007 cind sotia l-a anuntat ca a ramas insarcinata si ca isi doreste sa nasca in Statele Unite, s-a hotarit sa plece din Romania si a inceput sa-si caute alt job. Asa a aparut propunerea Disney care i-a oferit nu doar coordonarea tuturor echipelor care testau si analizau jocurile, ci si crearea unui nou department in care sa dezvolte colaborari cu tineri programatori din toata lumea, genul de inovatori care pot misca lumea cu o firma mica de apartament. Odata cu aceasta propunere a venit si pozitia de vicepresedinte Disney Interactive, o ipostaza la care nici nu visa cind a devenit student in SUA.

*

Cind a ajuns in America la facultate, Mihai Pahontu stia ca are bani ca sa traiasca decent pentru doi ani. Si-a facut un calcul rapid: primii doi ani de scoala pareau usori (deja lua note maxime), asa ca e putea folosi timpul ca sa munceasca sa stringa bani pentru urmatorii doi ani de facultate.

A vindut pizza, a spalat pahare, s-a mutat in afara campusului ca sa economiseasca bani. Intr-o zi a descoperit un anunt in ziar pentru job-uri la testat jocuri, iar el in copilarie fusese un pasionat jucator pe computerul parintillor.

S-a dus la interviu, a dat proba practica. Trebuia sa parcurga un joc si sa identifice momentele in care acesta nu functiona in parametri, sa sintetizeze informatia si sa o transmita intr-un limbaj care sa fie accesibil programatorului. N-avea cea mai buna engleza, dar stia foarte bine jocul pe care-l testase (era jocul copilariei lui) si l-au acceptat ca junitor tester.

In citeva saptamini crease o procedura prin care colegilor lui sa le fie mai usor cind sintetizau informatiile si devenise seful echipei care testa jocul lui, in citeva luni coordona toate echipele de testing din cladire.

Cind a terminat facultatea era unul dintre oamenii de baza ai companiei, dar n-a vrut sa ramina acolo, a plecat cu alti 3 colegi sa schimbe lumea si-a creat Jam Data – prima companie din lume care a portat jocurile clasice pentru telefonia mobila.

*

Acum, chiar daca ajunge rar in Bucuresti, Pohontu a ramas legat de Romania nu doar prin colaboratorii pe care persevereaza sa-I caute aici ca sa-I promoveze pe romani, ci prin mici detalii de “acasa”: transforma supa milestrone a sotiei intr-o ciorba folosindu-se de zeama de lamiie si are intotdeauna in debara castraveti murati, ca la mama acasa.

Peste 10 ani, ar vrea sa se intoarca in Romania, dupa ce va fi vindut doua companii (pe care inca nu le-a creat, dar le are in plan).

In mintea lui, lumea virtuala e linga cea reala cu aceeasi forta si eficienta financiara pentru ca stie ca in “virtual” e viitorul. Tot asa cum stie ca in meseria lui e un mix exceptional de stiinta si arta: “Stiinta e captarea datelor, arta e scinteia, e sclipirea in care identifici care e detaliul care va modifica produsul din mormanul de date captate.”

Mihai Pohontu e astazi unul dintre romanii pe care i-am pune in rama si ne-am lauda cu ei, de parca fiecare dintre sucesele lor sunt si ale noastre, uitind munca si sacrificiile lor. Uitind ca noi avem mai mult haos si mai putina atentie pentru a crea structuri prin care sa-l controlam. “Singura constanta in lumea jocurilor e schimbarea. A crea echipe care sunt reziliente si agile prin toate aceste schimbari este cheia succesului; a avea abilitatea de a lucra bine cu oamenii, de a le intelege motivatiile lor profunde e tot un principiu al succesului.” spune Mihai si adauga dupa o pauza: “Sa incerci cu adevarat sa intelegi ce-I motiveaza pe oameni”

Despre Pohontu, colegii lui de liceu isi amintesc ca era “genul de om care iti povestea o idee nebuneasca intr-un asemenea fel incit ti se parea aproape de tine, stiai ca o poti realiza.” Era genul de copil care isi petrecea mult timp cu jocurile pe calculatorul parintilor, traind intr-o lume a lui.

Mama a fost cea care a observat aptitudinile speciale ale copilului si, ca sa poata sa-si urmareasca visul (voia sa fie expert in politici externe), si-a vindut apartamentul si l-a trimis la studii in America. Pentru ca fusese atenta si intelesese ce-l motiveaza cu adevarat ca sa faca lucruri in viata. Asa a inceput aventura lui.

*
Mihai Pohontu mi-a fost introdus prin amabilitatea Glenfiddich in cadrul proiectului Book of success, o plantforma cu povesti incredibile ale unor romani de succes.

5029
retro-tvun promo de la antena 3 care face rau cit pentru scoala unei generatii

un promo de la antena 3 care face rau cit pentru scoala unei generatii

e un promo la antena 3 care , dupa mintea mea de ignorant, face un imens rau Justitiei si  ne invata sa furam si sa incalcam legea. tocmai pentru ca mi se pare una dintre cele mai urite abateri de la ce inseamna etica, scriu despre el.

in promo – care anunta un interviu cu Giga Popescu – se spune…

“mai exista o tara in lume care si distruge simbolurile cu singe rece?!

(…)

l-au acuzat pe uriasul comediei romanesti ca a furat un rinichi. ca raspuns, romanii i-au dat si inimile lor maestrului arsinel.

acum vor sa-l umileasca pe campionul campionilor, capitanul celei mai bune echipe din lume, capitanul echipei nationale a romaniei. vor reusi?”

*

daca va aduceti aminte , domnul Arsinel a avut nevoie de un transplant de rinichi si in citeva zile s-a rezolvat situatia, in conditiile in care inaintea domniei sale pe lista de transplant erau multi alti oameni. s-a vorbit atunci de bani si influenta. si de un grad mare de simpatie pe care-l are domnul Arsinel.

dincolo de ele, Dl Arsinel incalcase legea.

(sigur ca ar fi frumos sa existe un sistem prin care oamenii care au “valoare” pentru Romania sa fie protejati si, in situatii ca aceasta, sa beneficieze rapid de servicii medicale. dar cine si cum stabileste ce om e mai valoros decit altul? si cum pui asta intr-un cadru LEGAL? pentru un copil al carui parinte are nevoie de transplant de rinichi, acesta e mult mai valoros decit dl Arsinel, chiar daca are toata aprecierea pt domnia sa)

Giga Popescu e un mare sportiv, dar a… furat. repetat, dupa acelasi pattern, pe durata a mai  multi ani.

sigur ca ar fi frumos sa existe un cadru legal prin care sa plateasca daunele pe care le-a facut si sa nu faca puscarie. dar cadrul asta LEGAL n-ar trebui sa mentioneze ca inculpatul a fost un model pentru multi pusti care s-au uitat la fotbal si care au invata prin el ca, daca muncesti mult si ai determinare, vorba cu buturuga mica rastoarna carul mare e adevarata.

dar, de data asta, dl Popescu a furat. si trebuie sa se supuna legilor asa cum sunt ele acum, ca oricare alt cetatean.

*

ce invata oamenii din promo-ul de la Antena 3?

ca e ok sa te folosesti de influenta si de simpatia pe care o ai ca sa scapi usor in fata legii. ca poti sa furi, sa dai mita ca sa-ti urmaresti scopul. mai ales atunci cind e unul despre viata si moarte.

si mai e o nuanta fina acolo “l-au acuzat”, “vor reusi” – e un personaj colectiv anonim care face rau respectind legea. e usor sa zicem ca e manipulare  (chiar e), dar consecintele pe termen lung in comportamentul cetateanului care priveste vor fi mai mari si mai grave decit micile interese de a denigra justitia intr-un anume moment.

mici interese pe scala istoriei pentru ca peste 30-50 de ani, ei nu vor mai fi (ei oricare dintre ei cei care se lupta acum) dar influenta manipularii lor asupra publicului – ca e ok sa furi, ca e ok sa minti – va fi parte din comportamentul copiilor copiilor lor.

cel mai trist este ca nu exista nicio autoritate care sa le interzica sa faca asa ceva.

stiu ca o fac pentru audienta, dar ma gindesc ca nu au cum sa nu stie ca ceea ce fac acum va avea consecinte pe termen lung si se va intoarce impotriva copiilor lor cind se vor fi aflat in situatii limita.

 

 

(comentarile pentru acest post sunt inchise. multumesc pentru intelegere)

2009
body#womenwhises; one woman, one tweet

#womenwhises; one woman, one tweet

cred ca de-a lungul timpul am denaturat putin semnificatia sarbatorii de 8 martie. si-a pus din nou amprenta ego-ul nostru, cel care – si pe noi si pe barbati – ne-a ajutat sa aducem in dictionare un cuvint nou, “selfie”.

de 8 martie noi femeile primim cadouri; multe.

am casa plina de flori, cutii cu trufe de ciocolata, praline, cosmetice scumpe, felicitari cu mesaje emotionate care vorbesc despre atentia pe care noi, femeile, o meritam.

da, o meritam, dar si barbatii o merita in egala masura. si copiii nostri in si mai mare masura. pentru ca-s mai mici si au nevoie sa le punem in rezervoare multa iubire si atentie ca sa creasca frumos.

*

eu cred ca 8 martie, ca tot ce e in viata, nu e despre a primi, ci despre a da. si in cazul asta e despre iubire si atentie. si nu din partea barbatilor sau a copiilor nostri; da, e frumos ca ne aduc flori si cadouri, dar o pot face in orice alta zi a anului si o si fac.

cred ca e despre ce dam noi, femeile, pentru ca noi suntem inceputul: dam viata, crestem copiii si-i invatam ce-i iubirea prin comportamentul nostru, suntem mortarul emotional din constructiile pe care le fac barbatii nostri ca sa ne protejeze.

si daca noi face corect lucrurile, cu credinta si perseverenta, ca un act de disciplina si vointa, fara sa asteptam nimic in schimb, lumea din jurul nostru poate deveni cu o miime de milimetru mai calda, mai luminoasa, mai buna.

asa ca de fiecare data de 8 martie nu ma gindesc la “ce mi-ai adus?”, ci la ce as putea sa dau eu fiecaruia dintre cei care imi acorda atentie, iubire, ma protejeaza.

si mai fac un exercitiu de imaginatie: daca  toata lumea asteapta sa primeasca ceva, absolut toti oamenii de pe planeta asteapta sa primeasca, oare cine mai daruieste?

in viata, cu detaliu pe aceste sarbatori, nu e despre a primi, ci despre a a da.

*

anul asta Marie Claire are la nivel international o miscare pe care o iubesc foarte tare pentru ca, pentru mine, ceea ce fac ei e cam ceea ce cred eu despre aceste sarbatori. miscarea se numeste #womenwhises – one woman, one tweet, iar femeile din lumea intreaga pot transmite o dorinta printr-un tweet.

va invit sa faceti acest exercitiu si sa va ginditi care e dorinta voastra cea mai importanta – care se refera la esenta voastra ca femei, si sa scrieti dorinta intr-un tweet. daca nu aveti cont de twitter lasati mesajul aici si am sa-l postez eu.

dorinta voastra ca FEMEIE.

si dupa ce o scrieti, va mai rog ceva, sa va uitati bine bine la ce ati scris si sa va intrebati: ce ma opreste sa transform dorinta asta in realitate?

pentru ca sunt sigura ca aveti puterea si inspiratia si energia sa o faceti.

*

dorinta mea e in dansul asta. si in povestile spuse nu doar in coregrafie ci si de oamenii care-s in jur: coregraful a gindit dansul pentru mama lui, dansatorul a trecut prin ceva similar cu mama lui cind a fost bolnava, una dintre membrele juriului si-a pierdut mama.

*

“Lights will guide you home, I will try to fix you”… in order to fix myself

 

2371
Vunk HRC 6mar2014 publicVUNK #numaila2 HRC – secvente care nu isi gasesc locul in nicio stire

VUNK #numaila2 HRC – secvente care nu isi gasesc locul in nicio stire

“cele mai tari momente nu pot fi scrise si nu-si gasesc locul in niciun comunicat de presa”, o sa auziti aceste cuvinte de la orice PR de pe lumea asta. uneori se refera la lucruri care tin de etica profesionala (nu poti spune intimplari cu valoare anecdotica daca implica si alti colegi de breasla), alteori sunt secvente de viata, mici detalii, care dau culoare intimplarilor din jur si spun multe despre caracterul oamenilor, dar care nu sunt “newsworthy”, desi si-ar gasi oricind locul intr-un documentar sau un film.

ca aceste secvente pe care le pastrez in minte de la concertul VUNK – #numaila2 de aseara din Hard Rock Cafe.

***

in timp ce Cornel Ilie cinta “Balada pentru o minune” singur la pian pe scena, restul baietilor se odihneau pe niste scari dintr-o laterala a culiselor.

bateristul trupei, Nicu Sarghea, care avea o mina accidentata – ligamentele intinse – isi dadea cu un spray din acela pe care-l folosesc sportivii pentru anestezie locala. cind l-am intrebat “te doare tare?” mi-a raspuns sincer si scurt “e ok, facem treaba”. dupa o clipa s-a uitat curios, cu capul aplecat usor intr-o parte:  “n-a fost bine ceva?!”

cind venise la sala purta o atela si primul lucru pe care l-a spus, uitindu-se in ochii lui Cornel, a fost: “am sa cint, nu va faceti griji.”

*

in varianta de concert a piesei FIECARE e un intro lung instrumental in care Cornel se duce in culise si se schimba; are mereu tricourile fleasca si-asta e un indicator vazut “de aproape” pt efortul pe care-l depune, pentru ca altfel pare ca tot ce se intimpla pe scena e foarte usor.

pe intro-ul ala alearga pur si simplu ca sa tina cit mai mica pauza. aseara, cind s-a intors catre scena, din culise i-a iesit in fata o spectatoare; a luat-o in brate, a ocolit-o printr-o saritura si cu inca o saritura a urcat pe scena.

am in minte imaginea saltului care a cuprins in doi timpi treptele de la baza scenei – cu amplitudine, foarte sportiv, ca un cal de rasa la o cursa cu obstacole. cind a ajuns la microfon parea ca nu depusese niciun efort, ca nici macar n-ar fi fost plecat.

altfel, avea in culise sirop de tuse pt ca era racit.

**

cind au inceput primele acorduri de la “Numai la doi” publicul a izbucnit in urale. Diana – sora si asistenta managerului trupei, Cristi Stan – cea care are grija sa nu se uite niciun detaliu si sa ne tinem de toate cele planificate in strategii, Diana si-a schimbat intr-o fractiune de secunda expresia chipului: parca tocmai primise un tort mare mare.

uralele acelea (cind inca Andra nu era pe scena), faptul ca publicul recunoscuse din citeva masuri un cintec nou, erau pentru Diana un semn ca acest cintec va avea o viata frumoasa. si asta e mai mult decit orice tort mare mare.

*

cind pe scena era bis-ul si baietii cintau inca o data piesa noua, “CURAT”, managerul trupei – Cristi Stan – era in cabina artistilor. se oprise pentru doua momente cu mine si cu Cosmin Florea, cel care are in grija look-ul baietilor. avea citeva clipe de relaxare pentru ca imediat ce baietii terminau de cintat urma o sesiune de autografe si el, ca de obicei, devenea gardian protector pentru fiecare membru al trupei.

dar in clipele alea cit inca se mai cinta pe scena, Cristi si-a ridicat genunchii la piept, si-a pus picioarele pe canapea si, in pozitia care amintea de un copil putin necajit care vrea protectie si odihna, ne-a zis “mi-a venit sa pling!”. se referea la o secventa in care avusese un delay de citeva secunde la ceva ce-i spusese Cornel de pe scena.

nimeni din public nu se prinsese de intirzierea in reactie, nici macar noi care eram din echipa. stia el, si stia Cornel.

si in energia dintre cuvintele “mi-a-venit-sa-pling-pentru-faza-asta” era atit dorinta lui de perfectiune cit, mai ales, dorinta de a nu-l dezamagi pe Cornel.

astazi am aflat ca atunci, in timpul spectacolului, Cristi i-a trimis un sms lui Cornel, desi stia ca il va citi abia dupa ce se va fi incheiat concertul.

***

si-o secventa la care n-am fost martora, dar mi-a povestit-o Cornel.

exista o regula nescrisa ca ultimele 10 minute dinaintea oricarui spectacol sunt ale trupei si numai ale trupei. pentru concentrare, pentru intrarea in atmosfera. Cristi are grija mereu ca momentele de intilniri cu fanii care au loc inainte de concert (cel mai adesea sunt post show, dar mai sunt si exceptii) sa se incheie in timp util ca artistii sa aiba cele 10 minute doar ale lor.

aseara cu 2-3 minute inainte de inceputul show-ului, Cosmin Florea era cu meniul de la Hard Rock Cafe in mina si-l intreba pe Cornel daca vrea si el ceva de mincare. Venea de la o prezentare de moda, unde avusese treaba, ii era foarte foame, stia ca va sta acolo pina la 12 noaptea. Voia sa manince, dar se gindea si la ceilalti. Intimplarea a fost amuzanta pentru baieti care, desigur, atunci erau cu gindul la show.

***

mai am imagini din show-ul de aseara: copiii foarte mici (3-5 ani) care topaiau pe scena la “asa si” stind toate versurile si gindul meu ca in 2-3 ani VUNK va fi cea mai mare trupa rock din RO (stiu, sunt aroganta. dar stiu si cit muncesc baietii astia si ce disciplina si vointa au), nebunia de telefoane care s-au deschis cind Cornel i-a invitat pe spectatori sa faca ei un videoclip pentru “Scapa-ma de ea”, tricourile ude ale baietilor cind au venit in culise in pauza dintre concert si bis, oftatul de relaxare al lui Gabi Maga cind s-a terminat show-ul, tensiunea si incordarea lui Bogdan Crucianu de dinainte de spectacol (aveau o piesa noua pe care o repetasera putin).

***

din ianuarie 2013 mi-am pierdut privilegiul de fan VUNK, nu ma mai uit la concerte ca un spectator, sunt focusata pe cu totul alte lucruri in timpul spectacolelor. fac parte din echipa de comunicare a trupei.

in viata, cistigi ceva, pierzi altceva:)

P.S. Pentru a respecta etica, am cerut voie baietilor sa scriu despre aceste secvente.

2443
Cristina Bazavan_140226_eucerin_62300-1200experiment: cum spunem cind nu vorbim

experiment: cum spunem cind nu vorbim

Imi place sa ma uit la ce spun oamenii cind nu vorbesc. Expresiile chipurilor lor fac uneori mai mult de o mie de cuvinte si parte din raspunsul la intrebarea “cum naiba faci de iti spun oamenii atit de repede povestile vietilor lor?” sta fix in aceasta atentie pe care o acord expripresiilor chipurilor oamenilor.

De multe ori intr-un interviu nici macar nu pun intrebari, continui propozitiile pe care ei le lasa in aer cit sa-I ajut sa mearga mai departe, dar chipul meu le arata in fiecare secunda ca sunt atenta la ei, ca sunt empatica si ca inteleg nuantele intimplarilor pe care mi le destainuie.

Expresivitatea chipului e una dintre cele mai mari bogatii pe care le purtam cu noi pentru ca e rezultatul a tot ceea ce am fost in viata pina la acel moment.

Iubesc oamenii care au relaxarea sa-si arate emotiile pe fatza. Despre asta va povestesc insa in curind cind va spun si de ce m-am lasat fotografiata de Alex Galmeanu cu “garda jos”, in timp ce vorbeam fara cuvinte.

2983

sa ai vs. sa dai

„Cel mai important lucru pe lume nu este să ai ci să dai. Căci cea mai grozavă formă de luptă nu este pentru a avea ci pentru a da.” – Leopoldina Balanuta

996
wine-craft-bottle-lifestyleBARBATI: wine set craft gadgets

BARBATI: wine set craft gadgets

prietenii mei au continuat sa-mi trimita gadgeturi acre ar putea fi oricind o solutie pentru cadouri simpa pt barbati.

iata unul care chiar si mie mi se pare simpatic.

un set pentru iubitorii de vinuri cu tot ceea ce e necesar pentru a desface, aerisi sau pastra in conditii optime o sticla de vin

costa 15 lire si poate fi cumparat de aici

 

1714
make love, not warCat de lung ni se pare un razboi? Si cum ne distram pe timp de pace?

Cat de lung ni se pare un razboi? Si cum ne distram pe timp de pace?

text de Noemi Revnic

Ultimele intamplari istorico-economice mi-au adus aminte de Razboiul din Golf din iarna lui 1991. Atunci cand Irakul a invadat Kuweit-ul, in vara lui 1990 si existau amenintari ca irakienii vor trimite rachete Scud spre Israel, toata populatia din Israel a fost chemata in centre speciale si au fost impartite masti de gaze. Ce am facut mama si cu mine?

Am ajuns acasa, am scos mastile si ne-am fotografiat cu ele si le-am trimis poze si prietenilor din Romania (pe atunci nu exista internet, nici Facebook, si nici Instagram & Co). Nu credeam sa le purtam vreodata pe bune. Apoi a venit acea noapte din ianuarie 1991, cand am auzit sirena. Mama dormea iar eu ma uitam la un serial despre Holocaust, o docudrama care era in programa de bac. Eram in clasa a XII-a si cum s-a auzit sirena, m-a sunat un coleg de liceu care era singur acasa si m-a intrebat daca a inceput razboiul. I-am spus calma “Cred ca e un exercitiu”, dar in clipa urmatoare a inceput vacarmul.

Scud-urile au inceput sa inroseasca cerul si la scurt timp au fost puse in functiune Patriot-urile americane. Cerul era rosu-galben, parca erau focuri de artificii. Stiam ce avem de facut. Mama a luat pisicile si unul dintre caini si a intrat in camera mea – camera pregatita pentru etanshare, in caz de atacuri cu arme chimice. Doar ca vecinii de alaturi, o familie de rusi veniti in tara de curand care nu intelegeau limba mai deloc au dat buzna la noi in casa, cainele terrier Cocarde a tasnit pe usa si eu… dupa el. Scud-urile cadeau in Mediterana (blocul nostru era foarte aproape de mare) si pana cand l-am prins pe Cocarde a durat parca o vesnicie. Am stat cu totii, vreo 6 suflete in camera mea minuscula, nu stiu cat…radio-ul era pornit si crainicii vorbeau in toate limbile – ebraica, araba, engleza, franceza, rusa, amharit (limba emigrantilor etiopieni) si toti spuneau acelasi lucru: “Nu va scoateti mastile de gaze pana cand nu va spunem noi”.

Sirenele vuiau (multi emigranti panicati isi facusera injectiile cu atropina si nu era necesar, pentru ca nu erau arme chimice)…Una peste alta, razboiul “pe bune” incepuse si pentru noi a fost un razboi al nervilor. Cateva zile nu am mers la scoala, fugeam la supermarket-ul cel mai apropiat pentru aprovizionare si veneam acasa, ca sa fim pregatiti de noi atacuri. Apoi am inceput sa ne obisnuim.

Toata lumea si-a reluat activitatile si la finele lui februarie s-a terminat razboiul pentru noi, cu episoade cu scud-uri si Patriot-uri destul de dese. Un foileton maraton, in care mergeam cu mastile de gaze dupa noi la scoala, la banca, la petreceri. Cred ca cea mai ciudata experienta a mea a fost intr-o seara, cand eram cu un vecin pe soseaua Haifa-Akko, veneam de la niste prieteni si a sunat sirena. Am iesit din masina si efectiv nu am facut altceva decat sa stam lipiti de portiere si sa ne uitam pe cer. Si ma gandeam ca nu am cum sa o sun pe mama si ma uitam la ce inele aveam la degete, ca sa ma recunoasca, in caz de ce era mai rau. Cele cateva minute mi s-au parut o vesnicie. Si acum, dupa atatia ani am realizat ca luna aia si jumatatae a trecut foarte greu pentru mine si pentru multi altii. Cand esti departe de un conflict, timpul trece repede. Si de cate ori aud de un nou razboi intr-o parte a lumii, ma gandesc la acei oameni, prin ce trec ei in acele momente.

Altfel, sper sa vina acea zi in care singura preocupare a umanitatii este sa duca la eradicarea cancerului si a molimilor grele, la salvarea naturii si la o educatie care sa excluda prastiile si armele de orice fel.

Pana atunci, iata ce va recomand in urmatoarele zile:

Duminica, 9 martie 2014, intre 1 p.m. si 6 p.m., avem “Faces Extravaganza”, un art performance al artistului vizual Tudor Plaiesu prezentat de Meda Popea, in o cadrul evenimentului “Ladies Brunch Wine Extravaganza” de la Howard Johnson Grand Plaza Hotel. Intrarea in expozitie este libera pentru vizitatori. Tudor Plaiesu ne propune si un happening de portrete, lucrand live in fata vizitatorilor, fie dupa model, fie folosind imagini aduse de acestia pe print, tableta sau telefon. Rezervarea unui loc in performance se face la telefonul 0729609102.

Iar in in lobby-ul hotelului veti putea admira si o mini-expozitie de pictura si grafica, precum si printuri de arta, toate fiind de vanzare, o idee de cadou perfecta pentru iubitorii de arta, in luna martie.

Iar la MNAC, Pavel si Tudor, fiii artistului Mircea Cantor sunt invitatii lunii martie in “Camera de oaspeți” in cadrul expozitiei : Q.E.D. Se intampla tot duminica, 9 martie, intre 10:30 – 11:30, in prezenta artistului. Workshop-ul se adreseaza copiilor cu varste cuprinse intre 6 si 8 ani si este realizat in colaborare cu Asociatia Da’DeCe, Bucuresti. Daca aveti copii cu aceste varste, va recomand sa ii aduceti aici, va fi o experienta extraordinara pentru ei.

Va doresc un weekend minunat, cu pace, sanatate si cu tot ce e mai bun!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1715

de vazut: Jeux D’enfants

daca l-ati vazut deja, bravos.

daca nu, ar putea fi o optiune buna pentru week end.

dincolo de povestea care o sa placa mult doamnelor si domnisoarelor, e un exercitiu minunat despre cum poti sa construiesti o poveste pe contradictii si pe twist-ul actiunii la fiecare moment.

si sa pui intr-o forma simpatica partea cruda, cinica a iubirii.

e facut in 2003, dupa Amelie, seamana putin cu amelie, dar face niste lucruri in montaj si in structura care stau in picioare si acum f f bine.

ma rog, bucurati-va de film, partile astea tehnice le puteti vedea/gindi dupa aia.

*

si da, viata bate filmul: la momentul la care au filmat, Guillaume Canet si Marion Cotillard nu erau decit prieteni foarte buni, implicati fiecare in alte relatii (Canet era sotul lui Diane Kruger). patru ani mai tirziu, au devenit un cuplu, au facut si un copil si, ca in film, cintecul La vie en rose a jucat un rol important in viata lor; Marion a cistigat un Oscar interpretind-o pe Edith Piaf.

uneori, cind se aduna energiile care trebuie, ceea ce faci in munca nu e decit o anticipare a ceea ce-ti va oferi viata mai tirziu.
(e si asta un subiect de film:) )

2236
Les Blancs L'Oreal ParisBeauty NEWS – noi produse pentru ingrijirea pielii, pentru unghii, ten

Beauty NEWS – noi produse pentru ingrijirea pielii, pentru unghii, ten

primesc zilnic multe informatii despre noi aparitii in industria beauty. de astazi, saptaminal le adun intr-un articol de beauty news.

 

Caudalie  – The Slimming Regimen

un trup mai suplu si mai fin, indepartarea celulitei in trei pasi: gomaj, un ulei Concentre Minceur si ceai care ajuta la drenaj. toate cu o aroma divina. toate cu extrase naturale din seminte de struguri,

am mai scris despre gama Caudalie (uleiul lor de corp e un truc de beauty de care nu ma despart de citiva ani buni), acum am inceput deja sa beau ceaiul, cu gomajul & uleiul ma distrez de miine

 

L’Oreal  Paris- Les Blancs

o colectie noua de minunate lacuri de unghii in nuante fine. preferata mea: 859 Gourmandise. cea care am pus-o in detaliu.

 

L’Oreal Paris – noile rujuri Color Riche L’Extraordinaire

nuante intense, pasionale, structura foarte bogata. preferata mea: roshul:)

 

 

2082
pizza 3 aniPizza care rezista 3 ani, la temperatura camerei

Pizza care rezista 3 ani, la temperatura camerei

pentru ca tot zilele astea, de cind cu Oscarurile, pizza e foarte cool, iata o veste stranie – ca n-as putea zice buna: s-a inventat pizza care tine cam cit cred altii ca dureaza dragostea , adica 3 ani.

este descoperirea unui departament de cercetare al armatei americane si este destinata desigur pentru soldati. (refuz sa ma gindesc ce maninca oamenii astia pe front din considerente de sa caram putin, sa reziste mult, sa fie satios si cu multe vitamine)

militarii vor testa produsul in august, dar echipa de cercetatori spune ca are gustul unei pizza pe care o faci acasa cu singura diferenta: temperatura – nu se va servi fierbinte ci la temperatura camerei.

stirea asta m-a facut sa ma gindesc ca ne apropiem din ce in ce mai tare de momentele in care vom sta inchisi in case/buncare cu provizii alimentare pentru ani, nesocializind cu nimeni fata in fata, ci – cel mult – via computer.

ce trist:(

via Associated Press

1491
sibiu fitsvreti sa fiti voluntari la Festivalul International de Teatru de la Sibiu? iata cum procedati

vreti sa fiti voluntari la Festivalul International de Teatru de la Sibiu? iata cum procedati

anul trecut am avut si eu voluntarii mei in festival, am ramas prieteni si mai corespondam si sunt tare mindra de ei cum au “crescut” si ce fac la scoala sau in activitatile lor profesionale. e un proiect minunat, daca vreti sa invatati lucruri despre management, comunicare , despre bursa de teatru, inscrieti-va.

 

Festivalul International de Teatru de la Sibiu anunta deschiderea sesiunii de inscrieri pentru programul de voluntariat dedicat celei de-a XXI-a editii a festivalului. Prima etapa a inscrierilor pentru programul de voluntariat din acest an va avea loc pana la data de 23 martie. Cei interesati sa participe la interviuri sunt rugati sa isi trimită CV-urile in format EUROPASS la adresa [email protected]

Serviciul de voluntariat al Festivalului Internaţional de Teatru de Sibiu este conceput pentru a oferi training şi o multitudine de avantaje specifice acţiunilor de voluntariat, printre care oportunităţi de training, câştig de experienţă în vederea obţinerii unui serviciu mai bun, învăţarea de lucruri noi şi formarea deprinderilor utile, familiarizarea cu diferite sisteme operaţionale şi structuri organizatorice, membru într-o organizaţie prestigioasă, dar mai ales posesia unui certificat nominal de voluntariat ce poate influenţa punctajul la concursurile organizate pentru ocuparea de posturi, dacă doi sau mai mulţi candidaţi obţin punctaje egale (cf. Art. 17 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Voluntariatului Nr. 195/2001).

 

 

 

 

3725

S!MPA si Humanitas o colaborare care ma onoreaza

imi plac cartile.

am mai spus ca uneori imi plac mai mult decit oamenii, desi stiu ca nu e bine asta.

cind merg prin librarii, generez zimbete lungi atunci cind oamenii ma vad cu mingii cite o coperta a vreunei carti pe care am citit-o si mi-a fost draga. asta pentru ca stiu lumea care e dincolo de ea.

citesc, in medie, o carte pe saptamina – uneori si mai multe – si am o mare bucurie cind merg in librariile de afara si vad titluri care sunt si la noi pentru ca e un semn ca suntem in pas cu ceilalti, iar lumea cartilor e foarte foarte mare si e greu sa tii pasul.

avem citiva editori de colectii foarte buni in editurile din Ro si ma bucur pentru asta. unul dintre ei, poate cel mai mare, este Doamna Denisa Comanescu, directorul general Humanitas Fiction, cea care a adus in Romania unii dintre cei mai mari si mai frumosi scriitori ai lumii.

una dintre colectiile cu autorii alesi de domnia sa se numeste Raftul Denisei si e o colectie care face accesbila lectura literaturii de mare calitate; aici au aparut Safran Foer, Anais Nin, John Updike, Alain de Botton, Amos Oz  sau Jeanette Winterson.

e o mare onoare pentru mine ca S!MPA va fi promotorul si sustinatorul acestei colectii si ca incepind de acum pe cartile din Raftul Denisei veti regasi si insemnele S!MPA.

vor fi titluri pe care le voi fi citit in avans si care stiu ca o sa va placa. am sa scriu de fiecare data despre ele si am sa va anunt aparitia lor in librarii.

prima carte cu semnele S!MPA? Acorda-mi acest vals – Zelda Fitzgerald.

lansarea ei: Joi, 6 martie, ora 19.00  la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) intr-o seară dedicată scriitoarei americane Zelda Fitzgerald. Invitaţi speciali Alexandra Rusu, editor Booktopia.ro, Andreea Răsuceanu, critic literar,Vlad Mixich, jurnalist şi Ioana Pavelescu, actriţă, interpreta Zeldei Fitzgerald din piesa omonimă Zelda (The Last Flapper) de William Luce, o producţie a Teatrului Foarte Mic din Bucureşti. Moderatorul întâlnirii este Denisa Comănescu, director editorial Humanitas Fiction. 

1800
detaliuUn buchet de flori S!mpa

Un buchet de flori S!mpa

daca nu stiti ce buchet de flori sa faceti cadou de 8 martie, imi face placere sa va anunt ca am creat un buchet S!MPA pentru concept store-ul Flowercraft.

nu seamana integral cu buchetul cu care plecasem in minte de acasa, cel pe care sa-l daruiesti unei prietene pe care vrei sa o transformi in iubita sau pentru a reinvia iubirea intr-o relatie in care s-a ajuns la mai multa prietenie decit orice altceva. detalii despre el aici

n-am gasit lacramioare pt ca nu e sezonul lor asa ca ajutata de doamna florist, Marinela Stănese, cea care se afla in spatele brandului Flowercraft, m-am adaptat la situatie.

pleaca de la acel buchet si vorbeste despre prietenia care dureaza (freziile), caldura sentimentelor (menta) , respect si apreciere (lisianthus-ul alb) si maternitate (muschi-ul). e un buchet pe care il oferi femeii din viata ta pentru care ai o iubire asezata, pentru mama copiilor tai sau pentru cea care in mod magic stie sa-ti fie si prietena, si iubita, si mama – in dozele perfecte.

ce n-am stiut cind m-am gindit cum sa combin florile e ca menta va da un parfum de prospetime incredibil, iar combinat cu parfumul freziilor rezulta o aroma ca o dimineata la munte.

*

am pus menta in loc de iarba decorativa pentru ca mi-am dorit un buchet altfel, care sa iasa din tipare, si care sa poata sa fie parte din cel care ofera sau cel care primeste. poti oricind minca menta.

buchetul din fotografie se mai afla inca pe masa mea , arata impecabil ca in prima zi pentru ca a fost construt pe un suport de burete in care am pus apa constant,  si a umplut casa cu aroma lui.

il puteti comanda de aici

*

Marinela Stănese se numara printre designerii floristi cu o bogata experienta, participand la numeroase expozitii si concursuri (Premiul Special al Juriului in cadrul “Best Flower Designers” 2011) si nutrind o pasiune imensa pentru aranjamentele menite sa exprime o poveste atunci cand sunt oferite in dar. 

 

later edit: Doamna Stanese a dus ideea mai departe si… de martisor a creat un buchet pe care tocmai l-am primit: frezii, menta si capsuni. se maninca, are o aroma incredibila si e si in culorile de martisor.

 

2204
teatrunominalizarile premiile UNITER 2014

nominalizarile premiile UNITER 2014

Cu citeva minute in urma au fost anuntate nominalizarile UNITER 2014, iata-le.

 

Premiul de excelenţă: VICTOR REBENGIUC

Premiul pentru întreaga activitate:

Actor: PETRU CIUBOTARU

Actriţă: VIRGINIA ITTA MARCURegizor: MIHAI MĂNIUŢIU

Scenografie: ANCA PÂSLARU

Critică şi istorie teatrală: ZENO FODOR

PREMII SPECIALE

1.Premiul special jurnalistei şi traducătoarei Raluca Rădulescu, pentru contribuţia la redimensionarea într-un discurs contemporan a unei cărţi fundamentale pentru practica şi teoria teatrală: K S Stanislavski – Munca actorului cu sine însuşi.

2. Premiul special pentru teatru-dans:
Andreei Gavriliu şi lui Ştefan Lupu pentru „Zic-Zac”, spectacol de teatru-dans de Andreea Gavriliu rezemată de Ştefan Lupu, cu Andreea Gavriliu, Ştefan Lupu şi Gabriel Costin.

3. Premiul special pentru teatru-document:
Gianinei Cărbunariu, pentru spectacolul-studiu „Tipografic majuscul”, coproducţie dramAcum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon.

Nominalizările pentru această ediţie a Galei Premiilor UNITER sunt următoarele:

Cel mai bun spectacol:
Hamlet de W. Shakespeare, regia László Bocsárdi, Teatrul „Tamási Áron” Sfântu Gheorghe
Maestrul şi Margareta, după Mihail Bulgakov, regia Zoltán Balász, coproducţie Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu şi Teatrul Maladype Budapesta
Victor sau copiii la putere de Roger Vitrac, regia Silviu Purcărete, Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Cel mai bun regizor:
Zoltán Balász pentru spectacolul Maestrul şi Margareta, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu
László Bocsárdi pentru spectacolul Hamlet, Teatrul „Tamási Áron” Sfântu-Gheorghe
Silviu Purcărete pentru spectacolul Victor sau Copiii la putere, Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Cel mai bun scenograf:
József Bartha pentru scenografia spectacolului Hamlet, Teatrul „Tamási Áron” Sfântu-Gheorghe Dragoş Buhagiar pentru scenografia spectacolului Ce nemaipomenită aiureală, Teatrul Naţional Cluj
Velica Panduru şi Zoltán Balász pentru scenografia spectacolului Maestrul şi Margareta, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

Cel mai bun actor în rol principal:
László Mátray pentru rolul titular din spectacolul Hamlet, Teatrul „Tamási Áron” Sfântu-Gheorghe
Cornel Răileanu pentru rolul Personajul din spectacolul Ce nemaipomenită aiureală, Teatrul Naţional Cluj
Marius Turdeanu pentru rolul Maestrul din spectacolul Maestrul şi Margareta, Teatrul Naţional “Radu Stanca” Sibiu

Cea mai bună actriţă în rol principal:
Alexandra Fasolă pentru rolul titular din spectacolul Yentl, Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti
Mariana Mihu pentru rolul Woland din spectacolul Maestrul şi Margareta, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu
Rodica Negrea pentru rolul titular din spectacolul Mutter Courage, Teatrul Mic Bucureşti

Cel mai bun actor în rol secundar:
Zsolt Bogdán pentru rolul Charles Paumelle din spectacolul Victor sau Copiii la putere, Teatrul Maghiar de Stat Cluj
Valer Dellakeza pentru rolul Tót din spectacolul Familia Tót, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova
Tibor Pálffy pentru rolul Claudius din spectacolul Hamlet, Teatrul „Tamási Áron”, Sfântu Gheorghe

Cea mai bună actriţă în rol secundar:
Csilla Albert pentru rolul Esther din spectacolul Victor sau Copiii la putere, Teatrul Maghiar de Stat Cluj
Nicoleta Hâncu pentru rolul Elmire, soţia lui Orgon din spectacolul Tartuffe, Teatrul Metropolis Bucureşti
Romaniţa Ionescu pentru rolurile Mara, Mama Marei, Psiholog şi Prezentator TV din spectacolul Profu’ de religie de Mihaela Michailov, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova

Critică teatrală:
Cristina Modreanu
Mircea Morariu
Iulia Popovici

Teatru radiofonic:
Aniţa Nandriş-Cudla – Amintiri din viaţã – Aniţa Nandriş-Cudla – 20 de ani în Siberia, regia artistică Petru Hadârcă, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune
Belvedere de Ana-Maria Bamberger, adaptarea radiofonică şi regia artistică Cezarina Udrescu, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune
Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel, dramatizarea radiofonică şi regia artistică Diana Mihailopol, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune

Teatru TV:
Hedda Gabler, regia artistică Dominic Dembinski, producţie a Societăţii Române de Televiziune
Efectul Genovese, regia artistică Jon Gostin, producţie a Societăţii Române de Televiziune
O noapte furtunoasă, regia artistică Mihai Manolescu, producţie a Societăţii Române de Televiziune

Debut:
Delu Lucaci pentru rolul Agnes din spectacolul Prăpădul, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi
Lucia Mărneanu şi Leta Popescu pentru spectacolul Parallel, coproducţie GroundFloor Group şi ColectivA, Cluj-Napoca
Erwin Şimşensohn pentru regia spectacolului Yentl, Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti

 

Decernarea premiilor UNITER va avea loc luni, 28 aprilie, la Palatul Culturii din Târgu-Mureş.

3307
carturesti concept store(foto) carturesti concept store – lipscani 55

(foto) carturesti concept store – lipscani 55

fotografia de mai sus a facut in citeva ore ocolul internetului. e facuta cu telefonul, a fost postata pe instagram si pe facebook si a generat mai multe reactii decit o fotografie cu un actor de la hollywood.

e cladirea fostei banci Chrissoveloni care a fost renovata dupa proiectul initial si care va gazdui in scurt timp un concept store Carturesti.

va fi unul dintre cele mai spectaculoase locuri din Bucuresti, genul de loc unde o sa ne faca placere sa ne ducem prietenii care vin din strainatate, pentru ca – si acum cind e inca in renovare – arata absolut senzational si aminteste de Paris sau Roma.

noul Carturesti va integra tot ce va puteti imagina, ba chiar dincolo de imaginatia noastra, in materie de carti: la parter va fi concept store-ul propriu zis – cu obiecte de facut cadou; la etajul 2 cafenea; iar la demisol si la etajul 1 veti vedea libraria altfel… cu un mix tehnologic.

cafeneaua va avea un concept foarte special si e gindita sa creeze senzatii gourmet celor care o vor vizita – si nu ma refer doar la ce veti putea minca sau bea, ci si la atmosfera in sine.

*
am vizitat locul in urma cu citeva zile, avind drept gazda pe Daniel Voinea de la Carturesti, unul dintre cei care se afla in spatele conceptului noii librarii, si cind auzeam descrierile, repetam constant “la vara o sa ma mut aici”.

ceea ce Daniel si colegii sai vor face in acest spatiu minunat e o reinterpretare interactiva si foarte inteligenta a spatiului care se numeste clasic “librarie”, dar este the next level pentru ca fiecare cumparator va avea o multime de alte experiente auxiliare cartilor.

stiu ca Lipscani 55 va fi un loc magic in Bucurestiul aceste veri. si mai stiu ca o sa ne intilnim des acolo (mi-am si stabilit un loc care va fi “al meu” in cafenea, sper doar sa-l gasesc liber ceea ce va fi cam greu la succesul pe care-l anticipez)

pina la deschidere, va invit la o excursie foto prin minunata cladire Lipscani 15

 

shutterstock_158207939curs gratuit pt PR in entertainment. v-ar interesa?

curs gratuit pt PR in entertainment. v-ar interesa?

primesc in fiecare zi mailuri cu informari care nu au nicio legatura cu structura unei stiri sau a unui comunicat de presa.

care au un limbaj de lemn si doar insiruiesc cuvinte ca sa iasa o compunere mai lungutza sa avem un text de trimis.

care au greseli (nu doar de gramatica, alea-s bonus track), ci si de structura de comunicare – nu sunt racordate la brandul personal al artistului pentru care se face comunicarea. (am mai scris despre asta aici)

 

toate ma indispun pentru ca arata mediocritate si superficialitate.

(stiu, par aroganta. imi asum asta. am citit mai mult si stiu meserie. detalii despre ce am facut in viata asta in aceasta directie profesionala puteti gasi aici)

pentru linistea mea sufleteasca, dar si pentru a progresa industria asta macar cu un milimetru, sunt gata sa tin un curs GRATUIT (un workshop) cu lucrurile de baza in comunicarea pentru o vedeta (tv/muzica/film etc).

durata: 2 ore.

daca sunt persoane interesate, lasati un comentariu. cind se aduna suficient de multi (minimum 10 persoane), ne organizam pentru workshop.

multumesc

later edit: ATENTIE! Nu este un workshop pentru cei care nu lucreaza in entertainment; eu doresc sa ajut la dezvoltarea industriei, nu sa scolesc niste new entry. o sa primiti un mail cu rugamintea de a spune unde lucrati si de ce vreti sa faceti workshopul. multumesc

cabaret tmLondra de la Timisoara: Cabaret

Londra de la Timisoara: Cabaret

uitati-va la fotografia de mai jos. uitati-va cu atentie la picioarele cambrate ale barbatului care sta linga femeia in negru care e in mijloc.
e cel mai inalt dintre toti cei care se afla in aceasta fotografie si, pentru ca triseaza elegant, e egalul celorlalti.

e o fotografie facuta in timpul musicalului Cabaret de la Teatrul German din Timisoara, actorii nu au stat la “cadru”/ la poza, e pur si simplu un instantaneu din timpul reprezentatiei lor.

dar surprinde perfect atentia la detalii si constructia impecabila a acestui musical: in secventa din care e surprinsa fotografia, femeia in negru – din mijloc – e personajul principal, privirile trebuie sa fie catre ea, iar trupurile celorlalti actori trebuie sa slujeasca asta; lor le-a iesit alinierea intr-o secunda, parind natural, dar de fapt aratind foarte multe repetitii si o coordonare impecabila a echipei.

*
despre asta e vorba in Cabaret, musicalul pus de Razvan Mazilu (coregrafie si regie) la Timisoara; e impecabil construit, actorii arata ca mari actori occidentali (vorbesc aici de postura corpului, de cit de ingrijit le este corpul, de expresia fetei, de atitudine), in plus cinta si danseaza cum nu prea am vazut in Bucuresti, decorurile sunt cu bun gust si foarte credibile, iar montarea reaseaza subiectul cu un mesaj final care te emotioneaza profund.

stiu ca Razvan Mazilu a mai pus un musical la timisoara, Full Monty, am sa ma duc sa-l vad si pe acela, dar teoretic nu are cum sa fie mai bun decit asta, pentru ca asta e PERFECT.

 

nu stiu daca am prins eu o zi foarte buna a actorilor, dar e greu sa pacalesti in detalii care tin de postura, de dans si cintat simultan daca nu te-ai antrenat mult inainte.

iar actorii- chiar si cei foarte tineri – sunt foarte relaxati si asumati in acelasi timp, inclusiv in secventele care descriu decadenta cabaretului ceea ce face ca momentele sa aiba erotism fara sa fie vulgare (m-am intrebat cam citi actori din bucuresti s-ar duce asa de curat pe un rol care merge pe o linie atit de fina intre erotism si vulgaritate).

Stiti povestea Cabaret, o secventa de viata din Berlinul dintre razboaie – in Anglia Judi Dench a fost rolul principal intr-o versiune, Liza Minelli a fost protagonista in filmul lui Bob Fosse; la Timisoara e o tinara pe nume Dana Torok care cinta si danseaza si joaca atit de frumos incit la una dintre secvente, desi nu mai citeam traducerea (spectacolul e in limba germana, cu ceva insertii de engleza) si nu inteleg nimic din limba germana, ma emotionasem foarte tare.

sper sa ajunga si la Bucuresti acest spectacol si mi-as dori foarte tare sa-l vedeti. nu m-am simtit nicio clipa in Romania, e un spectacol care pare a fi foarte foarte londonez.

altfel, ma bucur ca perfectionismul si rigoarea lui Razvan Mazilu, dar si simtul sau artistic visual foarte rafinat s-au adunat in spectacolul acesta. si sper sa mai faca si alte musicaluri.

intr-o vreme gri intunecat, e frumos sa ni se povesteasca lucrurile grele prin muzica si cu morala. uneori pe zimbet se spun cele mai importante lucruri.

***
Cabaret
Regia și coregrafia: Răzvan Mazilu
conducerea muzicală: Peter Oschanitzky ( e o orchestra live cu 14 muzicieni)
scenografia si costumele: Dragoş Buhagiar

CU: Georg Peetz, Daniela Török, Ida Jarcsek-Gaza, Christian Bormann ( actor invitat din Germania), Konstantin Keidel, Dana Borteanu / Tatiana Sessler, Radu Vulpe, Franz Kattesch, Aljoscha Cobeţ, Olga Török, Silvia Török, Anne-Marie Waldeck, Cristina Romândaşu, Suzana Vrânceanu, Horia Săvescu şi Richard Hladik.

2681

second best speech Oscar 2014 Matthew McConaughey

imi place mult partea aceea cu omul pe care-l urmareste si la care vrea sa ajunga. si cea cu “sunteti cei 4 oameni din viata mea pe care ma straduiesc sa-i fac sa fie mindri de mine”, si emotia dintre aceste cuvinte
merita sa ascultati;

Matthew McConaughey a cistigat oscarul pentru cel mai bun actor pentru rolul lui din Dallas Buyers Club, un film care e acum in cinematografe

1171

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!