artistul spaniol Pejac s-a jucat putin pe strazile din Istanbul.
uitati-va cu atentie la aceasta fotografie.
daca stiti ca e un desen 3D cum va uitati la fotografie?
proiectul lui Pejac se numeste Lock, Poster, and Shutters , foloseste nu doar culori acrilice ci si materiale precum hirtia pe care o lipeste in locuri speciale pentru a crea structuri ale materialelor asemanatoare cu ceea ce deseneaza, urmarind o iluzie optica foarte puternica.
pe Pejac il puteti descoperi aici
prima data cind am auzit ca e bine sa bei in fiecare dimineata o cana cu apa calda si lamiie a fost de la un asiatic. mi-a explicat ca ma ajuta la detoxifiere si ca ii face bine ficatului.
zilele trecute am auzit din nou de beneficiile acestui mic truc pentru sanatatea noastra si cum am renuntat sa mai beau cafea, am inlocuit ceaiul de dimineata cu apa calda si lamiie.
si pentru ca ma simt foarte bine, am reinceput sa-mi capat energia (vin dupa vremuri cu multa oboseala acumulata), m-am gindit sa cercetez mai mult ce se intimpla in corp odata cu o cana de apa calda cu lamiie bauta in fiecare dimineata.
pregatiti-va sa fiti uimiti:
pentru ca aduce vitamica C in corp, creste rezistenta sistemului imunitar.
combinatia aceasta simpla – apa calda si lamiie – contine pectina – fibra naturala care se mai extrage si din coaja de mar si care este un antibacterial foarte puternic , dar si un protector pentru colon.
apa calda cu lamiie mentine un pH corect al corpului.
apa calda cu lamiie bauta dimineata – inainte de orice masa si chiar inainte de spalat pe dinti – ajuta la eliminarea toxinelor. spalatul pe dinti e recomandat la 30 de minute dupa ce ai baut o cana cu apa calda si lamiie.
ajuta la digestie si face ca bila sa functioneze mai bine.
e o sursa mare nu doar de acid citric ci si de potasiu, calciu, fosfor si magneziu; consumata zilnic, aduce beneficii foarte mari corpului, dar si celulelor nervoase.
stopeaza cresterea si multiplicarea bacteriilor patogene (cele care provoaca bolile contagioase
reduce durerile si inflamatiile articulatiilor
ajuta ficatul sa functioneze mai bine,pentru ca ajuta la realizarea unui echilibru intre calciu si oxigen in ficat
contine anti oxidanti si aduce, prin consum constant, beneficii asupra tenului – mai luminos, mai curat, previne ridurile si preintimpina acneea.
ajuta la sanatatea ochilor si previne problemele oculare, pierderea vederii.
favorizeaza producerea de sucuri digestive care vor face ca alimentele consumate pe parcursul zilei sa fie digerate mai usor.
*
chinezii fac asta ca traditie de sute de ani, beau in fiecare dimineata o cana de apa calda cu o felie de lamiie.
ceea ce va doresc si dvs.
*
cover foto shutterstock
In nebunia de a fi cit mai aproape de fani (condusa smart de impulsionarea nevoii fanilor de a se apropia cit mai mult de staruri) a mai aparut o retea sociala;
Se numeste Phonio si fanii se inscriu acolo, cu nr de telefon, iar starul ii mai suna din cind in cind, le mai da un sms sau le trimite cintecul in premiera absoluta.
Baietii cu reteaua zic ca o vor da non profit pentru ONG-uri si fapte bune, dar mie din descrierea lor tot ce imi rezulta e o noua smecherie prin care sa aduni numerele de telefon de la mult pusti. care n-am nici cea mai mica indoiala ca si le vor da cu bucurie, de drag sa-i sune vreun baiat / fata din ala de pe o scena pe care ei ii iubesc.
The mobile-based audio content platform delivers exclusive mass messages to defined audiences. The phone call, however, makes it feel more personal especially as it’s in real-time. Fans and similar users can call the pop star’s Phonio number to subscribe to one-way calls. On the other end, celebrities call the same number on their personal phone and are then connected to anyone who picks up. They can also make direct phone calls to a random fan.
aici gasiti reteaua
prea minunatul Banksy cu umorul sau din dotare tocmai a anuntat pe site-ul lui ca a pictat pe o cladire o versiune a tabloului Fata cu cercel de perla. in locul cercelului cu perla e un aparat de aer conditionat.
lucrarea e in Bristol, locul natal al britanicului pe care nu-l stie nimeni cum arata.
Sa incep cu ce e cel mai important: TREBUIE SA MERGETI SA VEDETI MUSICALUL WEST SIDE STORY LA TEATRUL ODEON.
Pentru prima data in RO , pe linga Festivalul National de Teatru se intimpla un experiment scoala: printr-un casting national au fost alesi 25 de tineri actori care stiu sa cinte si sa danseze pentru un musical. Initiativa ii apartine Marinei Constantinescu si este realizata impreuna cu regizorul si coregraful Razvan Mazilu.
Nu s-a stiut de la inceput ca va fi West Side Story, dar pentru ca la selectia nationala au fost descoperiti foarte multi tineri talentati, Razvan Mazilu s-a gindit la un musical care sa aiba o distributie mai generoasa si care sa puna mai multi tineri in valoare. Ba chiar, a lucrat cu distributii multiple pentru ca fiecare membru al echipei sa iasa intr-un fel in evidenta, in cel putin o reprezentatie.
*
Am fost in week end la repetitiile lor – prima zi in care se coordonau si cu orchestra – si cuvintul cel mai potrivit care ii poate descrie e ECHIPA. I-am vazut cum se ajutau unii pe altii in detaliile executiei sau cum se emotionau la reusitele celor care repetau.
Toti sunt foarte foarte tineri, enervant de tineri. Au look-uri foarte occidentale, sunt alesi pe tipologii si, chiar si fara sa spuna nimic, in haine civile, acolo pe holul teatrului, unde se aflau cind i-am vazut, tot pareau ca “de afara, occidentali”.
Cinta foarte bine, dar cind spun foarte bine stiu sigur ca dupa ce mergeti la spectacol (adica fix in timpul spectacolului) o sa va ginditi: de ce nu sunt copiii astia la Vocea Romaniei sau la X factor?
(repeta cu antrenori vocali de 2 luni jumatate, antrenori care au scos untul din ei; si toate emotiile corzilor lor vocale)
Danseaza foarte bine. Si sunt foarte ambitiosi. Imi povestea Razvan Mazilu ca dupa ce le-a creat momentele de coregrafie a vrut sa le mai simplifice ca sa le fie mai usor cu cintatul, dar “copiii” (au 23-25 ani, e un alint exprimarea asta) au protestat si-au zis ca ei vor face eforturi si nu vor simplifica nimic.
*
Am mai vazut un musical pus in scena de Razvan Mazilu la Timisoara – Cabaret (am scris despre el atunci ca m-am simtit ca la Londra sau la Berlin in sala de spectacol, pentru ca era impecabil) si din ce pare ca e acum – dupa cit m-am prins de la repetitii – West Side Story e si mai tare, si mai bun.
Si chiar e manifestul unei generatii. A tinerei generatii.
Cind ma uitam la ei, la energia care era in ei si in jurul lor, mi-am adus aminte de magia care e in jurul copiilor de la Festivalul de teatru din Alexandria, genul de energie din care se incarca toata lumea care intra in contact cu ea.
Tinerii acestia o sa va arate ca se poate si in Romania, la Bucuresti, un spectacol de musical “ca afara”. Un spectacol in care intilniti actori completi – care cinta, danseaza si fac actorie la un nivel foarte ridicat, dar care si arata bine, cool, smart.
*
In perioada festivalului national de teatru sunt 2 spectacole. astazi cind mi-am cumparat eu bilete mai erau 5 locuri la spectacolul de pe 25 octombrie, dar vor mai fi doua reprezentatii in noiembrie pe 22 si 23.
Si va rog tare sa mergeti, sa va cumparati bilete. sunt 70 de oameni pe scena (sapte zeci!!!) ca sa se mai joace acest spectacol si dincolo de cele 4 reprezentatii din proiectul FNT, trebuie sa fie cerere de bilete pentru ca este un spectacol scump.
Si va mai rog, dupa ce mergeti, saptamina asta sau in noiembrie, sa puneti un status pe facebook (sau un comentariu aici) cu parerea voastra: stiu sigur ca o sa fiti foarte incintati, uimiti chiar ca se poate asa ceva si in Romania. asta va fi cea mai buna reclama, cel mai mare ajutor ca sa-si cumpere si altii bilete.
Iar munca de citeva luni a acestor copii sa aiba o viata mai lunga.
*
P.S. Cred ca Razvan Mazilu si-a gasit o noua cale de exprimare pentru aceasta parte a carierei lui. E printre putinii romani care au aptitudinile si abilitatile de a face/regiza musicaluri, dar mai scriu despre asta dupa ce vad spectacolul, pe scena, simbata seara.
Aseara, Renée Zellweger (45 de ani) – domnisoara Bridget Jones – a fost la o ceremonie a revistei Elle si n-a mai recunoscut-o nimeni.
reporterii si fotografii aflat la fata locului au crezut ca e Cameron Diaz, nicidecum Renée Zellweger .
toata lumea vuieste acum in jurul operatiilor estetice ale actritei.
sa ne uitam mai intii la poze, apoi la context:)
Renee ieri.
in urma cu un an, in noiembrie 2013, dupa o lunga disparitie – ca si acum de altfel- Renée Zellweger aparuse la un eveniment caritabil de nerecunoscut.
*
si-acum putin context; de-a lungul timpului simpatica actrita a trecut de la anorexie (tratata medical) la ingrasare fortata pentru rolurile cu Bridget Jones, n-a fost cea mai fericita in mariaj (a anulat casatoria dupa 6 luni) si despre perioadele in care a stat in centre medicale pentru a-si rezolva problemele cu dependenta ( a inlocuit lipsa mincarii cu alcoolul, apoi anti depresive).
Renée Zellweger e , din pacate, un exemplu trist despre cum unele persoane nu pot face fata presiunii incredibile la care sunt supusi cei care traiesc la Hollywood. Are 45 de ani, o fetita, un Oscar (care pare ca e uitat si de producatori , dar si de ea) si stie ca a facut cariera cu chipul ei dragalas. Asa ca acum incearca sa-l recupereze. In cel mai trist mod.
astazi in ziua in care am decis ca nu o sa mai beau cafea cel putin pina la sfirsitul anului (asta e, imi pare rau, dar scriu si aici ca sa fie inca o presiune – cea publica), am descoperit niste baieti care au inventat un gadget cu care poti face espresso oriunde te-ai afla.
gadgetul e in faza de prototip, costa 39 de dolari, poate fi cumparat de aici si arata, dupa cum vedeti super simpatic; functioneaza pe baza de pompa ceea ce mi se pare foarte amuzant, vedeti in filmulet.
cautam ceva si netul m-a purtat din aproape in aproape pina am ajuns la acest obiect f f simpatic.
*
e toamna, o sa tot ploua, apoi odata cu iarna incaltamintea noastra va avea de suferit. (sarea pe care o pun drumarii pe strada ca sa topeacsa zapada e dusmanul incaltamintei din piele).
daca aveti prieteni domni eleganti, rafinati, gentlemen in adevaratul sens al cuvintului si care, mai si apreciaza lemnul prelucrat ca in alte vremuri, pastrind traditiile, iata un cadou minunat pentru ei.
desigur trebuie sa mai aiba si o casa mare ca sa li se potriveasca si ca decor.
set complet de lustruit pantofii ( nu vreau sa zic ca doar ei trebuie sa lustruiasca pantofii acasa, desi asa ar fi frumos; ce vreau sa spun este ca acest kit are o constructie barbateasca, e gindit mai degraba pentru un domn decit pentru o femeie. o femeie s-ar multumi cu niste servetele de unica folosinta cu crema incolora pe care sa le foloseasca pentru orice fel de pantofi)
il puteti gasi aici.
o fotografia americana,Sara Naomi Lewkowicz – specializata in fotojurnalism, ea se descrie jurnalist vizual -, a facut un proiect foarte emotionant.
a cautat vedete Playboy care au aparut in revista americana intre anii 1960-1970 si le-a fotografiat.
a pus apoi fata in fata imaginea lor de atunci cu imaginea lor de acum; un eseu emotionant despre a imbatrini frumos.
si cu gratie. (unele dintre doamne se ascund gratios in fotografii).
desigur daca acest proiect va fi facut cu vedetele playboy de acum peste 50 de ani, ele vor fi niste pungi cu silicon linga niste piei cazinde sprijinite pe oase sau cazind pe linga oasele scoase.
poate tocmai de asta e atit de puternic acest documentar.
mai multe din munca doamnei Sara Naomi Lewkowicz puteti vedea aici
Tom Hanks are 56 de ani, premii in cinematografie cit pentru 5 actori mari ai lumii si filme in portofoliu cam cite o sa faca toata generatia de tineri actori romani absolventi in ultimii trei ani.
E unul dintre cei mai influenti actori si producatori de la Hollywood si recunoasterea asta a venit treptat, cu multa munca si cu o echipa mare in spate.
ieri cind The New Yorker a publicat prima proza scurta a lui Tom Hanks, am zimbit larg.
Hanks imbatrineste, vrea o cariera mai lejera – probabil in 3-5 ani va face productie de filme si va juca in mai putine filme decit anul asta de exemplu cind are 2 filme in post productie (Ithaca si A Hologram for the King), unul la care filmeaza acum si unul care e anuntat ca va intra in lucru pina la sfirsitul anului.
Aparitia nuvelei asteia in The New Yorker (unul dintre cele mai prestigioase locuri unde ar fi putut debuta ca scriitor) e semnalul lui ca incepe sa construiasca in alta directie. Da, o sa fie scriitor, pentru ca numele lui vinde si pentru ca si scrie dragutz.
Dar e frumos cum construieste pentru viitor nu pentru acum, cum pune acum seminte pentru ceva ce va inflori in 2-3 ani sau chiar mai mult. si vorbim de o persoana cu una dintre cele mai mari notorietati din lume. care insa stie ca business-ul corect se construieste in timp si nu vrea sa fie scriitor peste noapte. sa fie (re)cunoscut drept scriitor peste noapte.
Aici puteti citi nuvela lui Hanks
Probabil ca business-urile lui viitoare vor fi si in aplicatii pentru online, sau va scoate carti care sunt multimedia, pentru ca in urma cu citeva luni a lansat o aplicatie care facea ca tastele calculatorului sa sune ca o masina veche de scris.
stiu ca agenda zilei e facuta de DNA si dosarele sale, iar printre toate acestea, din cind in cind mai apare cite o stire electorala, dar in lumea asta mare pe linga faptul ca marile ziare o sa scrie ca inca un fost ministru e anchetat pentru trafic de influenta (si-o sa parem, iar, o natiune care locuieste intr-o mlastina a coruptiei si mizeriei), mai exista si romani cu adevarat frumosi…
ieri la Londra Anamaria Marinca a stat pe covorul rosu de la BFI Film Festival, in seara care incheia festivalul, la premiera filmului Fury in care ea are un rol mare si greu alaturi de Brad Pitt.
Despre film probabil ca o sa auzim la Oscar la anul in februarie, dar ar fi frumos sa auzim acum la noi la stiri despre Anamaria Marinca pentru ca e una din rarele ocazii in care se vorbeste despre Romania frumos
(ca de obicei, cu sportivii si cu artistii iesim in fata. si cu olimpicii, dar nu chiar mass market. in momentul asta, acum, astazi Simona Halep si Anamaria Narinca spala rusinea unor politicieni bagati in mizerii pina dincolo de crestetul capului)
iata citeva fotografii cu Anamaria Marinca de ieri seara, dar si din film
aici foto din The Guardian , aici cronica din the new yorker , aici cea din new york times
Stiu ca in orice moment putem sa spunem ca statul roman nu ii sprijina pe cei care fac ca aceasta tara sa nu para una de papuasi, dar depinde si de noi – de jurnalisti sau pur si simplu oameni care au un spatiu media (facebook sau oricare alt canal social) – sa-i promovam.
Si nu doar Anamaria e actrita romanca despre care se vorbeste acum mult in strainatate, ci si Ana Ularu care joaca intr-un film alaturi e Bradley Cooper si Jennifer Lawrence si merita fiecare minut de la stirile din RO. (despre Ana Ularu am sa scriu separat, are doua filme minunate acum pe ecranele din toata lumea)
P.S. Intre timp Simona Halep a cistigat primul meci din turneul campioanelor, iar asta inseamna ca la stirile sportive din toata lumea se va vorbi despre Romania.
Sorana Savu mi-a aratat in week end un articol minunat despre un copil autist care s-a imprietenit cu Siri si, gratie robotelului de pe telefon, a inceput sa vorbeasca mai mult nu doar sa-si gaseasca solutii la problemele lui. textul aparut in new york times simbata poate fi citit aici To Siri, With Love How One Boy With Autism Became B.F.F.’s With Apple’s Siri
pentru ca motoarele de cautare si de indexare fac astazi mai mult decit ar putea face pentru noi notiunea “serendipity”, facebook-ul mi-a recomandat un articol care i s-a parut de interes pentru mine pentru ca era tot cu un copil autist.
asa am ajuns la povestea lui Owen, un baietel autist care a inceput sa vorbeasca gratie desenelor animate Disney. partea de serendipity necontrolata de spiderele netului este ca pe fratele lui – mare fan de desene animate, gratie caruia a si prins pasiune pentru Walt Disney – il cheama Walt.
mai jos o secventa in care dupa 5 ani de intuneric, in care copilul nu vorbea cu nimeni, doar statea si se uita la televizor, parintii incep sa vorbeasca cu el. Ca sa-l puna in pat la culcare, se foloseau de o papusa un personajul lui preferat din Alladin, Iago. si intr-o seara, tatal lui, jurnalist de meserie – RON ( si mama tot jurnalista, Cornelia) s-a gindit sa …devina Iago.
I freeze here for a minute, trying to figure out my opening line; four or five sentences dance about, auditioning.
Then, a thought: Be Iago. What would Iago say? I push the puppet up from the covers. “So, Owen, how ya doin’?” I say, doing my best Gilbert Gottfried. “I mean, how does it feel to be you?!” I can see him turn toward Iago. It’s as if he is bumping into an old friend. “I’m not happy. I don’t have friends. I can’t understand what people say.” I have not heard this voice, natural and easy, with the traditional rhythm of common speech, since he was 2. I’m talking to my son for the first time in five years. Or Iago is. Stay in character. “So, Owen, when did yoooou and I become such good friends?”
“When I started watching ‘Aladdin’ all the time. You made me laugh so much. You’re so funny.”
My mind is racing — find a snatch of dialogue, anything. One scene I’ve seen him watch and rewind is when Iago tells the villainous vizier Jafar how he should become sultan.
Back as Iago: “Funny? O.K., Owen, like when I say . . . um. . . . So, so, you marry the princess and you become the chump husband.” Owen makes a gravelly sound, like someone trying to clear his throat or find a lower tone: “I loooove the way your fowl little mind works.” It’s a Jafar line, in Jafar’s voice — a bit higher-pitched, of course, but all there, the faintly British accent, the sinister tone.
I’m an evil parrot talking to a Disney villain, and he’s talking back. Then, I hear a laugh, a joyful little laugh that I have not heard in many years.
*
intreaga poveste absolut minunata si magica o puteti citi aici .
la 12 ani copilul cinta la pian, un cintec dintr-o animatie Disney, la aniversarea bunicului lui:)
acum, la 20 de ani, Owen inca se mai uita la animatii si isi explica viata, in felul lui, pe limba lui, prin experienta personajelor animate.
tatal lui, Ron Suskind, este un jurnalist cistigator al premiului Pulitzer, profesor la Harvard, este specializat in probleme de politica interna si a scris despre administratiile Bush si Obama, dar si despre etica si putere in 4 carti care sunt foarte bine cunoscute in lume.
experienta sa personala cu Owen, Walt si Cornelia a pus-o intr-o carte care se numeste Life, Animated: A Story of Sidekicks, Heroes, and Autism si care poate fi cumparata de aici.
multumesc frumos programatorilor Facebook pentru algoritmii care genereaza povesti din aceeasi zona de interes, altfel n-as fi descoperit aceasta minunata poveste.
text de Cristina Popa
Toata viata am ales cu mintea. Intotdeauna cu mintea. Inima insa a fost mereu acolo si si-a spus parerea. De cele mai multe ori cu o vehementa care o ducea in pragul infarctului. In mijlocul conflictului, mintea punea inima la punct mereu: ” bine ca esti tu desteapta te crezi vreo inteligenta, de parca inimile au vreo urma de neuroni ”
Pentru cineva caruia i-a placut matematica la nebunie, emotiile pareau ca nu conteaza. Dar au contat de multe ori. Asta nu inseamna ca vreodata in viata mi-am pierdut mintile.
Odata, am cunoscut un barbat de care m-am indragostit atat de tare incat as fi plecat cu el pina la capatul pamantului. Era sufletul meu pereche. Cred ca se intimpla odata in viata oricui. Bine, asta daca ai noroc. Inima mea era perfect expandata. Mintea, la locul ei, zambea pervers si imi spunea: ai grija, nu lua decizii acum. A fost singura data cand pe moment mi-a ignorat creierul si va spun cu sinceritate ca nu imi pare rau pentru ca povestea e demna de film.
Cred ca asta e cu adevarat important in viata: sa ne permitem, macar din cand in cand vorba holografilor sa facem ce ne spune inima. Cu riscul asumat ca mintea cand te vede plangand mai apoi iti replica rece: I told you so…
Mi-am intrebat prietenii ei cu ce aleg la rascuce: cu inima sau cu mintea. Raspunsurile sunt surprinzatoare.
Cand am ajuns la rascruce, am mers pe minte/intuitie. Acu depinde si ce inseamna rascruce…
E recomandat sa alegi cu inima. Eu aleg cu mintea.
Mama mi-a spus ca sunt foarte rationala si aleg mereu cu mintea. Nu am fost in ipostaza sa ma intreb daca aleg cu sufletul sau cu mintea. Dar gandesc foarte bine inainte ce sa fac. Ma gandesc bine la fiecare pas pe care il fac in viata si mereu o intreb pe mama ce parere are. Si tin cont de ce spune. Imi place sa imi fac un plan al vietii pe care sa il respect, si pana acum a cam iesit ce mi-am propus. Si vorba Mihaelei Calin mai intrebi si sufletul din cand in cand, ce parere are?
Mai multe raspunsuri puteti gasi aici.
*
FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.
o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE
cover foto shutterstock
in 2009 Alexander McQueen spunea ca isi doreste ca moda – spectacol, nu cea de strada – sa ajunga la mai multa lume decit cei care merg la Saptamina Modei.
citeva luni mai tirziu isi lua la vedere si pleca din lumea asta fara sa-si duca la indeplinire visul.
Alexander McQueen – in lumea modei si nu numai – a fost un om ales, un geniu, un om cu o viziune dincolo de granitele lumii pe care noi o intelegem. (puteti citi aici, despre experienta Andreei Badala – creatoarea brandului MURMUR – in atelierul lui unde a avut un intership).
Oamenii din jurul lui McQueen ii duc misiunea si visurile mai departe, iar asta e cel mai frumos lucru care se poate intimpla cu geniile asemeni lui.
Saptamina trecuta Victoria &Albert Museum a anuntat ca in martie aduce la Londra expozitia – Savage Beauty – care vorbeste despre creatiile lui McQueen si despre lumea pe care el o vedea atit de special incit reusea sa dea noi forme hainelor.
Aceeasi expozitie vine de la Mets din NY unde a avut peste o jumatate de milion de vizitatori.
Daca ajungeti la Londra in perioada 14 martie – 19 iulie, nu o ocoliti. Am sa va arat si eu mai multe fotografii pentru ca voi ajunge in Londra pina se inchide expozitia, acum insa iata fotografiile oficiale de presa. Mai multe detalii despre expozitie aici
adun 365 de amintiri despre #primadata pentru o carte simpa care se face pentru prima data in Romania, pe parcursul acestui week end.
iata citeva dintre amintirile pe care le-am primit in ultimele ore. poti scrie si tu o #primadata in comentariul la aceasta postare si vei aparea in ebook. mai multe detalii despre ebook-ul Beautiful Minds: 365 de opinii despre prima data puteti citi aici
#PRIMADATA cand am citit stirile in direct Nu imi amintesc exact ziua, dar stiu ca era ora 15.30: un blitz, asa cum se numeste in termeni de radio, sau stiri pe scurt. 1 minut: atat a durat, insa mi s-au parut cele mai lungi 60 de secunde din viata mea. Aveam in fata o foaie cu doua stiri, scrise si rescrise de mine cu mare atentie, cu fraze scurte si cuvinte usoare ca sa nu ma balbai:) insa emotia directului nu se compara cu nimic. Langa mine a fost un bun prieten, Andrei, care pe de-o parte ma incuraja si ma tinea de mana, iar pe de alta parte, nu ma trata ca si cand era primadata. Nu m-am balbait, dar am incercat sa citesc cat am putut de repede si sa scap in doar cateva secunde. Norocul meu a fost ca am avut alaturi oameni, colegi si prieteni minunati, care m-au ascultat de partea cealalta a microfonului si a usii studioului si m-au luat in brate cand am terminat, incurajandu-ma! Cu siguranta a fost o # prima data reusita!:) (Alexandra)
Cand baietelul meu,Alex,a mers pentru PRIMA DATA la scoala(anul acesta) am avut mari emotii,datorita faptului ca el este atras de muzica(este fan al formatiei Vunk)si are inclinatii artistice.I-am explicat ca si Cornel(solistul trupei)a invatat la scoala inainte de a canta,pentru a putea fi un exemplu demn de urmat.Cand l-am luat de la scoala,mi-a spus:”PRIMA ZI de scoala a fost un succes”.Simona, mama lui Alex
prima data cand a plecat sotul meu in Elvetia,a fost cea mai trista zi din viata mea,deoarece eu am ramas si mama si tata pentru copiii nostri,Alexandra si David.Aceasta plecare ne-a unit si mai mult si ne.a facut sa ne dam seama cat de mult ne iubim.El este un sot si un tata model pentru noi toti. Elena
#primadata cand am plans de bucurie pe munte, in 2006 cand eram intr-o drumetie cu familia pentru #primadata in Fagaras. Mergeam de la 6:30 dimineata, era deja trecut de 17:00, nu ne intalniseram cu nimeni, pierduseram marcajul la un moment dat pe creasta. Port inca in memorie imaginea cabanei vazuta de sus, si valul de bucurie care m-a invaluit acolo la peste 2000 de metri. Reusiseram! Evelina
#Prima data cand am iubit Desi ne intalneam zilnic, de mai multe luni, cu adevarat n-am vazut-o decat in aceea dimineata, cand ne-am zambit a pace, ca doi straini ce se intersecteaza involuntar intr-un lift inghesuit. Mi sa parut urata si frumoasa in acelasi timp. Buzele ei erau o entitate de sine statatoare. M-am indragostit instantaneu, fara cuvinte. Un coup de foudre aterizat in cele mai banale circumstante posibile. Corpurile noastre s-au iubit magic, n-a fost loc de temeri sau de stangacii. Apoi a plecat fara sa intoarca privirea. Atat. Freespirit Blackship
prima dată după mult timp. Am avut o copilărie fix așa cum trebuie, cu povești, jocuri, momente frumoase și bunici iubitori care m-au crescut, însă de pe la vârsta de 13 ani, procesul de maturizare s-a accelerat în urma pierderii unei persoane foarte dragi. În anii ce-au urmat, m-am detașat de tot ce ținea de copilărie, însă cu doar o zi înainte de majorat, am ieșit în parcul Crângași cu o prietenă. A fost prima dată când, după foarte mult timp, m-am urcat din nou într-un leagăn. A fost prima dată când, după foarte mult timp, m-am simțit din nou copil, deși momentul maturității din buletin bătea la ușă. Este una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le păstrez, pentru că a fost o primă dată când am resimțit gustul libertății și al copilăriei. Silvia
*
scrie si tu o amintire despre o #primadata si vei fi publicat in prima carte care se scrie intr-un week end cu participarea a 365 de oameni; o carte cit un an.
poti lasa amintirea ta in comentariu aici pe blog
Incredere: leadership, creativitate, frumusete
trei speech-uri TED pe care trebuie sa le vezi orice meserie ai avea, orice sex ai purta. la orice virsta.
in oricare moment.
electoral sau nu.
INCREDERE
You know, in the military, they give medals to people who are willing to sacrifice themselves so that others may gain. In business, we give bonuses to peoplewho are willing to sacrifice others so that we may gain. We have it backwards. Right?
So I asked myself, where do people like this come from? And my initial conclusion was that they’re just better people. That’s why they’re attracted to the military. These better people are attracted to this concept of service. But that’s completely wrong.
What I learned was that it’s the environment, and if you get the environment right, every single one of us has the capacity to do these remarkable things, and more importantly, others have that capacity too.
I’ve had the great honor of getting to meet some of these, who we would call heroes, who have put themselves and put their lives at risk to save others, and I asked them, “Why would you do it? Why did you do it?” And they all say the same thing: “Because they would have done it for me.” It’s this deep sense of trust and cooperation.
(…)
Leadership is a choice. It is not a rank. I know many people at the seniormost levels of organizations who are absolutely not leaders. They are authorities, and we do what they say because they have authority over us, but we would not follow them. And I know many people who are at the bottoms of organizations who have no authority and they are absolutely leaders, and this is because they have chosen to look after the person to the left of them, and they have chosen to look after the person to the right of them. This is what a leader is.
****
CREATIVITATE
the process “guided mastery.”
I love that term: guided mastery. And something else happened, these people who went through the process and touched the snake ended up having less anxiety about other things in their lives. They tried harder, they persevered longer, and they were more resilient in the face of failure. They just gained a new confidence. And Bandura calls that confidence self-efficacy — the sense that you can change the world and that you can attain what you set out to do.
I really believe that when people gain this confidence — and we see it all the time at the d.school and at IDEO — they actually start working on the things that are really important in their lives. We see people quit what they’re doing and go in new directions. We see them come up with more interesting, and just more, ideas so they can choose from better ideas. And they just make better decisions.
It would be really great if you didn’t let people divide the world into the creatives and the non-creatives, like it’s some God-given thing, and to have people realize that they’re naturally creative. And those natural people should let their ideas fly. That they should achieve what Bandura calls self-efficacy, that you can do what you set out to do, and that you can reach a place of creative confidence and touch the snake.
***
FRUMUSETE
Ten thousand people every month google, “Am I ugly?”
(…)
today’s teenagers are rarely alone. They’re under pressure to be online and available at all times, talking, messaging, liking, commenting, sharing, posting — it never ends.
Never before have we been so connected, so continuously, so instantaneously, so young. And as one mom told me, it’s like there’s a party in their bedroom every night. There’s simply no privacy. And the social pressures that go along with that are relentless.
This always-on environment is training our kids to value themselves based on the number of likes they get and the types of comments that they receive. There’s no separation between online and offline life. What’s real or what isn’t is really hard to tell the difference between. And it’s also really hard to tell the difference between what’s authentic and what’s digitally manipulated.
(…)
But let’s show our kids the truth. Let’s show them that the way you look is just one part of your identity and that the truth is we love them for who they are and what they do and how they make us feel. Let’s build self-esteem into our school curriculums. Let’s each and every one of us change the way we talk and comapre ourselves to other people.
saptamina aceasta am inceput un concurs foarte disputat: spuneti un titlu de articol, bun pentru proiectul Live Smart 365 care sa aiba legatura cu Timpul si cu o viata inteligenta.
articolul cistigator urmeaza sa fie publicat pe Blogul lui Sam si este premiat cu o tableta Samsung Galaxy Tab Pro
ei bine, citigatorul (stabilit impreuna cu reprezentati Samsung, ca sa nu existe discutii) este titlul :
De ce n-ai timp sa ai timp liber? – Ela
*
ce va face Ela? in primul rind va munci in acest week end pentru ca trebuie sa trimita textul pentru blogul lui Sam pina luni 20 oct. dupa aceea, il editam si ne mai uitam putin pe el sa fie totul bine si pina la sfirsitul saptaminii va fi public pentru toata lumea.
felicitari Ela. si… spor la treaba
ziua mea de nastere a fost acum 2 saptamini, dar inca mai primesc cadouri simpatice de la prieteni.
saptamina asta am primit un dar foarte special si cu…magie.
carti… cu mesaje de la ingeri. ca un fel de carti de tarot
cind am desfacut darul (mai era si o ciocolata f faina), in seara in care le-am primit – chiar inainte de culcare – am zimbit instant. am desfacut cutia, am amestecat cartile si am tras una.
de fapt doua pentru ca s-au lipit.
pe prima carte scria “joaca-te!” – “e vremea sa lasi munca de o parte pentru o vreme”
pe a doua scria “aer proaspat” – ‘stai mult la soare si in parcuri ca sa te incarci energetic”
in seara aia m-am culcat cu un zimbet mare pe chip – m-am trezit la 6 a doua zi pt ca trebuia sa ma duc la o emisiune tv , dar m-am tot plimbat prin parc dupa aia.
n-am mai deschis cartile pentru ca…. cine stie ce o sa mai spuna:)
*
e un cadou dragutz pe care l-am trecut aici poate va inspira.
Vrei sa participi la cel mai emotionant proiect al toamnei?
365 de oameni, 365 de amintiri. Toate despre #primadata.
#primadata cind ti-ai tinut copilul in brate … sau ai fost tinut(a) in brate.
#primadata cind ai gatit
#primadata cind ai cistigat un premiu
#primadata cind ai purtat pantofi cu toc
#primadata cind ai avut o rochie de seara
Traim mii de #primadata in fiecare zi, milioane de #primadata in fiecare an, dar ne grabim prea mult si nu mai avem timp sa remarcam ca a fost… #primadata.
Pentru #primadata in Romania facem in timp real, pe parcursul unui singur weekend, o carte electronica despre amintirile oamenilor, o carte cit un an. Pentru beautiful minds.
Cum procedam:
Scrieti amintirea voastra cu “#primadata cind… “ nu mai mare de un paragraf (max 400 semne cu tot cu spatii).
Trimiteti-o fie ca un comentariu la aceasta postare, fie pe adresa de mail [email protected]
Postarile care vor fi trimise incepind cu ora 0.00 a zilei de 17 oct pina la ora 24:00 a zilei 19 oct vor fi publicate in cartea Beautiful Minds: 365 de opinii despre prima data.
Cartea va fi publica pe 1 noiembrie si va putea fi gasita pe site-ul promenada.ro .
Ebook-ul Beautiful Minds: 365 de opinii despre prima data face parte din seria de ebook-uri S!MPA, va contine si amintiri ale multor personalitati din Romania si este realizat cu sprijinul Mall Promenada Romania care in acest week end aniverseaza 1 an.
Multumesc frumos ca ma ajutati sa scriem cel mai mare ebook din Romania: o carte electronica de un an, intr-un singur week end.
Puteti citi aici detalii despre concertele, promotiile si premiile care sunt la Promenada in acest week end.
ma gindesc de ceva vreme sa fac o rubrica in care – folosind fotografii pe care si le fac zuzele si le posteaza pe net, evident cu chipul protejat – sa arat ce spune trupul in postura in care pozeaza.
vorbim de ceea ce eu numesc rapandule in cautare de domni celebri si/sau cu bani care pozeaza fie in selfie-uri, fie in fata unui fotograf de ocazie sau nu. (sunt fotografi care fac bani frumosi facind “book-uri” pentru asemenea fete)
cum tin mina in sold si isi arcuiesc fundul, cum stau cu mina pe git, sau la obraz – pe genul astazi sunt ginditoare intelectuala, cum sprijina peretele pe genul Pretty Woman ca asa li se pare sexy.
posturile acelea si faptul ca niciuna, dar absolut niciuna, nu sta simplu in cadru fara sa faca nimic, ar genera comentarii cind pentru un roman, daca v-ar fi aratate “smecheriile” limbajului trupului.
*
una dintre revistele mele preferate – the gentlewoman – o publicatie britanica trimestriala, a facut un pictorial la tema, analizind posturile care sunt folosite in pictorialele fashion si care sunt copiate apoi in spatiul public in dorinta de a imita / a te asemana cu un potential ideal.
in esenta, o poveste despre forma fara fond. despre imitatie, parvenitism, despre a nu te simti bine in pielea ta. din doar citeva fotografii. (cindva, in alta viata, erau lucruri din astea si in revistele de la noi)
stiu ca nu puteti citi explicatiile de linga foto si asta va frustreaza putin, dar … cel mai bine e sa stati la fotografii simplu si sincer. pentru restul posturilor, chiar si marile vedete au avut/au profesor. pentru ca e un rol care trebuie invatat cu mecanismul corect.
aici site-ul minunatei reviste the gentlewoman