pentru ca Adevarul a publicat un articol bombastic despre “fata nevazuta a copiilor lui Nicolae Ceausescu” in care se povesteste despre cum acestia primeau mincare de la Gospodaria de Partid, televiziunile hopa tropa au mai facut o stire pentru care nu au muncit nimic. nimeni nu-si pune problema ca nici parlamentarii de acum nu platesc f mult pe mincarea lor (cantina de la Parlament are preturi amuzante, iar deconturile parlamentarilor – adica plata din banii statului – implica o multime de mese copioase).

articolul bazat pe marturisirile din ancheta de la Parchet, la inceputul anilor 90, are o mare problema. nu cauta si alte surse in afara domnului Radu Burciu, seful gospodariei de partid (tot din ancheta de la Parchet), care face declaratii tocmai pentru a se disculpa. desigur nici televiziunile nu au cautat putin mai mult pentru a-si informa telespectatorii.

iata citeva informatii din cartea “La curtea lui Ceausescu- dezvaluirile Suzanei Andreias despre viata de familie a cuplului prezidential ( Maria Dobrescu, editura Almateea 2004)

Suzana Andreias a fost timp de 29 de ani, femeia in casa la vilele lui Ceausescu. N-a avut prea multa scoala, dar – cum o sa vedeti din carte – a avut bun simt.
***

“Mincarea li se aducea de la Sector. Era un bucatar, Cosma il chema, care le aducea mincare facuta acolo si-i servea, dupa care pleca inapoi. Dimineata (…) cerea asa: doua felii de sunca de praga, doua de parizer, 200 de grame de brinza telemea si o sticla de jumatate de kilogram cu lapte dulce. totul se trecea pe factura.
– Asta pentru ei doi?
– Pentru ei doi!”

*
“Un om care nu stie ce sa ceara de la cineva nu stie nici cum trebuie sa fie o casa. V-am mai spus, ea ( nota mea: Elena Ceausescu) s-a asezat pe burta si mi-a aratat cum sa sterg praful de sub pat. Bine, stiam si eu, dar pe burta nu ma lasam ca sa ma bag sub pat. Oamenii au trasaturi bune si trasaturi rele.

– Dar in toata perioada asta, din 1960 pina in 1989, ea nu a gatit nimic.
-Nu.
-Si nu-i era dor citeodata sa prepare si ea niste oua ochiuri, ceva?
– Nu prea. Dar, spre exemplu, lui Nicu ii placea sa-si prepare singur omleta. Toca ceapa verde, o calea, baga cite trei patru oua si iesea o bunatate. Sa stiti ca si Zoia era gospodina! Chiar inainte sa se casatoreasca, isi punea singura muraturi pentru iarna. Cind s-a maritat a stat o perioada cu parintii, dupa care s-a mutat intr-o casa aproape de Biserica Alba, pe Calea Victoriei.
– Acolo unde se afla acum sediul Uniter.
– Dar prima data casa aia a luat-o Tamara Buciuceanu. Ea a luat-o prima dupa 1989. Am vazut-o la televizor cu toate obiectele Zoiei in casa. I-am vazut si vazele, si cosuletele de portelan cumparate chiar de ea, am vazut vitrina… tot am vazut la televizor…Terasa, scaunele alea mai sofisticate, alea erau ale Zoiei.
– Dupa Revolutie, ea si-a luat ceva din casa asta?
– Nu stiu, dar foarte multe lucruri au ramas acolo. Si nu erau de la partid, erau cumparate de ea.

***

Ce incerc sa spun este ca, inca o data, se dovedeste ca si pe subiectele pe care le vrem serioase, ne distram cu superficialitate… sau cu smecherie. Pentru ca daca autorul articolului din Adevarul (sau editorii stirilor de la RTV, unde am vazut eu preluarea), ar fi facut putin research si ar fi pus in articol ambele povestiri ar fi avut o poveste echilibrata. Dar n-ar mai fi avut sansa sa continue alta data, ca o peltea, dezmintind ce a zis anterior – cu acelasi comportament de stire cancan ” e iubita lui X/ ba nu, am aflat ca e iubita lui frate-su”.

Nu incerc sa iau apararea familiei Ceausescu; sunt dintre cei care cred ca sistemul comunist ne-a stricat mintile si sufletul atit de tare incit trei generatii de acum incolo nu o sa se redreseze; ceea ce vreau sa spun este ca daca nu vom invata sa tratam echilibrat istoria, nu ne vom vindeca de ranile pe care ni le-a facut.

Si desigur, o sa continuam sa spunem ca presa moare cind, de fapt, noi (jurnalistii, adica) ii punem perna pe fatza sperind ca poate poate se sufoca.