– am un prieten cu multi bani care a fost numai cu femei frumoase, dar proaste. adica frumusele, nu top model, dar prostutze
– de ce? are o strategie?
– cind ajunge acasa nu vrea sa auda problemele ei existentiale, vrea sa se simta bine.
– si tu? esti la fel?
– nu, sunt dispus sa aud si problemele ei existentiale, dar ca vreau sa simt ca ea e o femeie care – cu toate problemele existentiale – e linistita pe dinauntru. asta ma ajuta cumva, subliminal, sa cred ca o sa fie o mama buna, ca viitorul meu copil o sa stea intr-un loc cald si bun.
***
o conversatie cu un domn cu care s-ar putea sa fac un interviu/ un profil, smth.
Cu niste ani in urma, l-as fi judecat. Acum il inteleg. Si cred ca si pentru multe femei de cariera, cu studii si bani, vine un moment cand isi doresc “linistea” unui barbat “mediocru” decat impetuozitatea, verva si filosofia agitata a unuia care “da bine” dar le secatuieste de energie. Eu sper (inca) sa-l gasesc pe cel destept si linistit…
Nu sunt de acord cu această gândire. Toate femeile (ca și toți bărbații) au probleme existențiale, fie ei tineri/maturi, săraci/bogați, deștepți/ignoranți. Cuget, deci exist.
Depinde cum reactionam in fata problemelor existentiale. Eu la asta ma refeream: daca le privim cu calm si le discutam pe indelete, sau ne ambalam si exageram de parca problemele noastre sunt cele mai importante din univers. Cu bine 🙂