la Olimpiada din 1976 nimeni nu stia nimic despre lotul roman de gimnastica, toata presa isi concentra atentia pe gimnastele din germania si URSS, dar Bela Karoly a avut strategia lui. iata o foarte frumoasa lectie de marketing.
(fragment din cartea Scrisori catre o tinara gimnasta – Nadia Comaneci, ed Humanitas)
***
Antrenamentul oficial este o sansa pentru toate gimnastele de a-si realiza exercitiile la aparatele si in sala in care se va tine competitia. Fiecare echipa are 20 de minute la fiecare aparat si cele mai multe sportive executa programe reduse astfel incit sa evite accidentarile de ultim moment din cauza tracului. Tribunele sunt ticsite cu fani, presa si arbitri. (…) In 1976 echipa romaniei era total necunoscuta si Bela era constient ca trebuie sa schimbam ceva daca voiam sa avem o sansa de cistig.
“Acum intra in sala echipa olimpica a Romaniei…” s-a auzit vocea crainicului repetind numele tarii noastre, insotite de citeva aplauze politicoase. Era momentul sa intram pentru antrenamentul oficial, dar Bela ne tinea pe loc in tunelul ce ducea spre arena, nedindu-ne voie sa intram. Toate eram imbracate in costume rosii, cu parul prins in coada de cal. Bela ne instruise sa intram marsaluind ca soldatii si sa ne facem programul fara greseala.
Crainicul a repetat anuntul. ” domn profesor ne cheama”, am indraznit eu. Bela a zis sa-i lasam sa astepte.
Cind in cele din urma am intrat, toata sala s-a uitat la noi pentru ca nu ne prezentaseram la timp. Aplauzele au fost ceva mai animate si simteam cum ne urmaresc cu ochii. Eram in orice caz o prezenta exotica. Comparativ cu celelalte gimanaste (care aveau paroape 20 de ani ori peste), eram de=a dreptul minuscule si purtam costume identice. Gimnastele din celelalte tari aveau costume individualizate si treceau de la un aparat la altul. Nu si noi. Fara un moment de odihna, am evoluat concentrate si fara greseala. Cind am coborit de pe birna, antrenorii, celelalte gimnaste si oficialii priveau uluiti.
A doua zi, fosta echipa necunoscuta a Romaniei trebuia sa se ascunda de ziaristi.
***
O poveste foarte frumoasa. Si de atunci Romania a avut un cuvant de spus in gimnastica. Pacat ca nu este un sport asa de promovat la noi in tara ca fotbalul. Am putea face mult mai multe daca conationalii te-ar sustine si in zilele de antrenament, si in zilele cand nu ai competitii importante si te-ar lauda si atunci cand nu vii acasa cu o medalie.
Anda, asa este. Ne amintim ca nu avem doar fotbal o data la 4 ani sau la cate un mondial. In rest ne lasam intoxicati de mizeriile din fotbal si de ce fac toate non-valorile de-acolo, amintindu-ne ca avem campioni adevarati in alte sporturi doar din cand in cand. Trist
Hm… Ca in fiecare carte autobiografica, trebuie sa existe si putina fictiune. Aici, ea e legata de asa-zisa echipa “necunoscuta” a Romaniei. Cartile lui nea Vanea spun altceva. Si e normal sa fie asa. Nadia Comaneci nu a ajuns la Montreal deloc ca o ilustra necunosuta. Ba din contra, atentia era indreptata spre ea, pentru ca, cu doar un an inainte, castigase aurul la trei aparate (paralele, barna, sarituri) plus la individual compus la Campionatele Europene de la Skien. Da, nota finala, care atesta practic perfectiunea, a fost o surpriza. Dar evolutia exceptionala nu a fost decat o confirmare, nicidecum un meteorit cazut de nicaieri.
Nu mai suport sa aud vorbindu-se despre fotbal “sportul rege”. De parca fotbalistii romani au avut performantele altor sportivi.
I blame you: pe caldurile astea, am iesit de la aerul conditionat, am cautat cartea si-am cumparat-o! Acum sta frumos in coada de asteptare, dar o sa-i vina rindul la citit cit de curind 🙂
ce dragutz. iti va placea sunt sigura.
[…] Marketingul în gimnastică. Trimite: Etichete:linkuri, online Articole similare […]