am scris putin mai devreme un text despre control, despre rigoare si vointa. o sa fie public in citeva zile si am sa vi-l arat atunci.
l-am trimis insa spre editare – pentru o parere externa (intrucit dau din casa multicel) – unei prietene si unui prieten.
ei i-a placut, a modificat niste articole hotarite, a adaugat 2 cuvinte ca sa se inteleaga mai bine undeva contextul.
el a zis “e ceva ciudat cu textul asta.”
nu se referea la continut, ci la forma.
“femeile scriu dupa cum se imbraca – multe dantele. multe adjective, metafore. de ce nu ai asa ceva?”
tot ce am putut sa spun a fost: de asta imi plac mie prea putine scriitoare, pentru ca femeile vorbesc/scriu ambalind totul in multe cuvinte, cu cit mai multe volanase, cu panglici pe multe pagini. si tot timpul e despre ele.
***
desigur, nici eu nu fac exceptie: acest text e despre mine.
Câteodată dantelăriile verbale sunt puse ca să ascundă și să protejeze. Sau, dacă vrei o imagine mai plastică, e ca la ceapă. De-abia când scapi de exterior dai de miezul ăla care te face, inevitabil, să lăcrimezi un pic.
dantela e frumoasa cind e foarte fina si e direct pe piele, nu peste alte straturi de haine:)
Așteptam articolul atunci 🙂
In cadrul unei ore de romana, diriginta mea a apreciat foarte mult felul in care scrie o colega (foarte detasat si original,ca la 15 ani) , iar aceasta i-a multumit mai neobisnuit, spunand “Da, lumea are nevoie de femei(scriitoare)!”
Diriginta a continuat cu o constatare care imi da de gandit chiar dupa un semestru ” Femeile scriu doar cand sunt suparate”,
lucru pe care nu il consider deloc general, ci doar referitor la faptul ca ele, chiar daca scriu, isi interiorizeaza trairile.
diriginta ta are dreptate. femeile scriu ca sa atraga atentia, rareori scriu pentru ele, de cele mai multe ori scriu pentru ceilalti pentru a obtine validarea lor
Sunt lucruri care caracterizeaza femeile…felul in care ne bucuram la prima ninsoare, felul in care ne miram la ghiocei, felul in care scriem dantelat despre orice si avem nevoie cu orice pret de aprobarea celor din jur. Cred ca face parte din farmecul nostru personal…