Tiff-ul are un sistem foarte bine pus la punct de urmarire a numarului spectatorilor care vizioneaza filmele. Chiar si atunci cind ai acreditare, trebuie sa-ti iei niste bilete pe care le pastreaza cei de la intrarea in sala de proiectie si le numara la sfirsit.

Stiam asta din anii trecuti, dar in prima zi mi-a fost lene sa ma opresc la cinema republica sa-mi iau, in baza acreditarii, bilete la filmele la care vroiam sa intru.

Asa ca joi seara la filmul care se numeste Katalin Varga am strabatut cuminte si politicoasa coada de la intrare pina cind la usa de la sala o tinara – volutar in festival – m-a intrebat de tichet.

N-am, i-am zis eu sec aratindu-i ecusonul smeker de „guest”
Trebuie sa mergeti jos, sa luati un tichet, de la casa de bilete.
Nu ma duc, e coada foarte mare, nu mai stau inca o data la ea.
Nu se poate sa intrati asa in sala, e o regula trebuie sa existe o evidenta…
Ei, as. Si cu un spectator in plus?! Vreti sa-l sun pe Tudor?!

Si-am trecut ca nesimtita. Si mie mi-a fo f f rusine de ce am fct. Tocmai de aia, fac publica intimplarea ca sa iau castanele de rigoare.

Dupa proiectie m-am dus cuminte la cinema Republica, mi-am luat tichete pentru toate filmele pe care vroiam sa le vad si am stat la toate cozile posibile.