cind guvernul Ponta a dat ordonante peste ordonante si-a fost o mica lovitura de stat, iar eu am fost vehementa condamnind ce se intimpla, oamenii (de tv sau nu) s-au grabit sa zica despre mine ca-s platita de Basescu.

acum cind nu vreau sa ies in strada pentru Rosia Montana pentru ca nu cred ca asa se rezolva lucrurile si stiu ca multi dintre copiii aia cu strasuri sau tinte pe cozorocul de la sapca sunt in strada pentru nimic altceva decit socializare si citeva foto pe facebook, oamenii se grabesc sa spuna ca sunt platita de Rosia Montana.

(da, stiu ca in strada nu sunt doar pusti care se fotografiaza cu doua degete asezate la orizontala, in fatza gurii, in semn de nici nu stiu ce reprezinta, dar trec zilnic pe linga voi si, imi pare rau, nu ma convingeti ca stiti din cercetarea voastra/intelegerea voastra pt ce sunteti acolo. ati iesit, cei mai multi, pentru ca e cool si e un sentiment puternic apartenenta la un grup social. pe asta se bazeaza si cei care va aduna, intr-o tabara sau alta. )

cind am iesit in strada pentru ICR – dar eram contra majoritatii – s-a spus ca sigur am luat eu vreun ban pe vreo finantare de la ICR, ca doar m-am plimbat si pe la NY si pe la Paris si prin alte capitale ale lumii.

de fapt, n-am primit niciun cent de la niciunii dintre acesti oameni. dar judec cu capul meu – o fac bine sau rau, dupa propriile-mi repere – si am parerile mele in functie de care ma manfest in spatiul public.

faptul ca nu mai stam sa-i ascultam pe ceilalti si ca punem un zid imediat catalogind “e platit de x sau y” cind e impotriva a ceea ce gindim noi arata o mare ruptura in societate.

stiu ca nu mi se intimpla doar mie. daca ar fi fost doar in dreptul meu, nu era atit de important.

dar astazi, zilele astea, mai mult ca niciodata vorbim/urlam/scriem fara sa-i mai ascultam pe ceilalti.

nu vreti ca, pentru o zi, pentru doua zile, sa-i ascultati si pe ceilalti? si sa-i ascultati cu curiozitate proaspata, ca si cum acum ati descoperi pentru prima data argumente lor.

oricare ar fi CEILALTI.