Love-BuildingLove-Building

Love building – povesti de dragoste de vazut

v-am auzit (si pe voi, cei pe care nu-i stiu, dar va citesc comentariile, dar si pe prietenii mei) de nenumarate ori protestind ca filmele romanesti nu sunt pentru public.

ca nu avem comedii, ca nu avem filme de dragoste, ca nu avem… in general.

ei bine de week end-ul asta avem pe ecrane un film f f simpatic cu 14 povesti de dragoste puse cap la cap, povesti credibile cu tineri care arata foarte bine, povesti in care te recunosti.

e genul de film pe care sa-l vezi intr-o duminica dupa amiaza la mall, cu iubita/iubitul alaturi si sa rizi cu subinteles la situatiile in care -ti recunosti prietenii (nu nu nu, niciodata nu te recunosti pe tine.)

e un film facut cu dragoste despre dragoste si spun asta pentru ca se intimpla sa stiu jumatate din distributie, dar si pe fetele care au scris scenariul, plus pe tinara si simpatica regizoare Iulia Rugina.

e un film care o sa va arate ca se poate face cinema onest, cu bun simt si cu umor, cu replici fine si cu bani putini, dar cu multa multa prietenie.

***

daca aveti incredere in gusturile mele, luati-va prietenii si duceti-va la filmul Love Building. sau faceti o iesire ca intre fete, sigur dupa film va opriti in prima cafenea si incep marturisirile personale inspirate de situatiile din film.

pentru mine Love Builing e un Love Actually romanesc si mai tineresc… si daca v-au bucurat povestile de acolo, sigur o sa zimbiti la incercarile prin care trec Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol (care face un rol minunat, f f f diferit de orice l-ati vazut) ca sa impace 14 cupluri cu probleme in dragoste.

*

Love—real love— is invariably the story of two troubled people who understand and accept each other’s troubles, but choose to face them together.

citatul asta, care e dintr-o scrisoare despre care cititi aici, se potriveste perfect cu filmul Love Building. e un film care nu-ti mai spune ca iubirea e perfecta, cu oameni fara niciun defect, ci ca iubirea e cind inveti cum sa traiesti alaturi de defectele celuilalt.

 

 

2 Comments Published

11 years ago / Reply

Ana, Oana si Iulia Rock!

11 years ago / Reply

Cat de frumos este tenisul de camp!

Te obisnuiesti cu un tip de racheta, cu rama din lemn, cu un racordaj facut de un nene, care face asta manual, care asculta vibratia rachetei si simte cand aceasta este numai buna sa cante in mana unui Nastase. Culoarea zgurei, unica, maturata si umezita cum numai omul in trening ponosit si fesul pe cap, acel fes decolorat de soare, stie sa o faca…

Decorul este gata. Artistii deseneaza cu dansul lor tablouri unice, irepetabile. Cameramani priceputi urmaresc cu ochiul magic spectacolul, surprind cu maiestrie momentul, il retin pe pelicula de celuloid cu suflet. Suflet de celuloid.

Cand dorim, putem retrai visul. Putem da viata tablourilor. Lumina culege litera cu litera imaginea si o proiecteaza pe albul de hartie al ecranului.

Astazi tenisul nu se mai canta, danseaza, viseaza. Rachetele se fabrica din tot felul de compozite, carbonuri, racordajele sunt perfect tensionate, vibratia nu se abate nici macar cu o coma, totul e controlat asistat de instrumente precise care nu permit nici artistilor interpretari prea personale, Federer-esti. Adio celuloid.

Ochiul nu poate primi luminile rampei ca alta data. Noroc cu ochelarii 3D. Se pierde parfumul Louis Lumiere. Pacat.

Aruncati va rog cartile in tomberonul pe care scrie hartie si celuloidul in tomberonul de forma inimii pe care scrie: materiale greu degradabile!

Cu aceasta buimaceala am parasit sala pe frontispiciul careea am cautat cu disperare cuvantul “film”. Imi tot incetosa privirea cuvantul “Movieplex”…direct in plex.

A murit Filmul, traiasca Filmul!

Este ora….si totul e in ordine. Iubiti-va in pace!(sau viata merge mai departe)

Leave a Comment


five + = 6


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!