cind ma intreaba cineva daca am fost dezavantajata vreodata ca sunt femeie in munca mea printre multi barbati (si, habar n-am de ce, ma intreaba des in ultimii ani, desi sunt freelancer:)) , raspund repede fara ezitare NU.
asta pentru ca obisnuiesc sa-mi vad de treaba mea, pe drumul meu si cind cred in ceva sunt ca buldozerul: fac autostrada si printre munti.
sunt insa niste nuante pe care nu le poti mentiona la o asa intrebare.
***
pentru ca lucrez mult in echipe de barbati, incerc sa-mi fac viata usoara si sa nu le dau ocazia sa fiu dezavantajata.
nu cred in femeia barbat, desi port mai mult pantaloni decit fuste, femeia care sa arate cu orice pret ca e mai tare si mai desteapta decit barbatii pe care ii are in fata. din nevoia de a-si face loc.
cred ca femeia trebuie sa fie partea emotionala in orice echipa, sa fie partea de echilibru, sa fie – ca intr-o familie – cea care face ca in “casa” sa fie cald si bine.
si tocmai de asta am niste reguli pe care mi le-am setat si le respect cu strictete: cind muncesc cu barbati in echipa nu ma imbrac in fuste scurte sau decolteuri, nu folosesc mult make-up, nu-mi fac niciodata unghiile cu lac rosu si nu celebrez (iesiri de orice fel) nimic mai tirziu de ora 18.00.
si astea sunt doar regulile de ambalaj, mai sunt si altele care tin de limbaj sau de… psihologia grupului:)
sunt absolut convinsa ca niciun barbat dintre cei cu care am lucrat nu s-a prins de regulile astea ale mele, dar … lumea noastra e diferita de a lor 🙂
voi aveti “reguli” pe care vi le-ati facut ca sa aveti o viata mai usoara cind munciti intr-o echipa majoritara de barbati?
ne ferim sa spunem ca exista diferente intre perceptiile femeilor vs cele ale barbatilor pentru ca feminismul nu e chiar feminitate:), dar stim ca sunt multe nuante in lumea noastra pe care ei nu le inteleg.
*
tocmai de aceea, ma bucur ca doamnele din ING au creat prima asigurare pentru femei. se numeste UNA. si gasiti detalii aici.
daca vreti sa va amuzati pe baza diferentelor intre lumea noastra si lumea lor, uitati-va la aceste testimoniale.
Am trecut printr-o faza in care mi s-a spus ” nu pot merge la sedinte cu tine, esti femeie, nu o sa fiu considerat serios”. Creatura care imi adresa chestia asta era GM-ul unei companii respectabile. A adus pe cineva in locul meu, care era barbat, insa atat. La ultima companie la care am lucrat mi s-a luat o parte din departament din care s-a creat un alt departament la conducerea caruia a fost pus un barbat, caruia i s-a dat si o pozitie mai buna si un salar mai bun, pentru ca “e mai carismatic si cu el se poate glumi fara probleme in sedinte”…adica el stia sa “isi bage ceva” si sa injure sanatos, eu faceam glume prea pudrate pentru o multinationala…din nou…respectabila. Ce este ca o ironie a sortii este faptul ca in ambele situatii , dezechilibrele au fost create de alte femei cu alte influente care au preferat barbati pe anumite pozitii cheie in companie, nu pe mine.
Acum am doi sefi, barbati, cu un nivel de educatie si bun simt peste mediu si care pentru business, lucreaza pe alte coordonate decat pe cele strict hormonale.
Si eu fac cam ca tine atunci cand lucrez cu barbati, in plus incerc sa par mai batrana prin diverse artificii de make-up si imbracaminte :).