pe 21 martie, de ziua internationala a poeziei, in cafenelele unde sunt insemnele Julius Meinl (un brand austriac al carui slogan este “inspira poetii inca din 1862”:) ) puteti sa platiti o cafea cu o poezie.

o scrieti pe loc pe un servetel sau pe un formular pe care vi-l da barista si primiti cafeaua.

miza e sa se stringa 15.000 de poezii, actiunea se desfasoara in 150 de cafenele din tara, gasiti lista cafenelelor in aceasta aplicatie de pe Facebook.

mi-ar placea ca din toate poeziile adunate sa se faca un ebook. 🙂

e deja al doilea an cind poti sa platesti o cafea cu o poezie si mi-ar placea ca, peste citiva ani, asta sa fie o frumoasa traditie.

in bucuresti sunt mai multe cafenele in proiect, dar Casa Poeziei e la Fratelli de linga Ateneu. ne vedem acolo; ma pregatesc sa scriu o poezie, desi habar nu am cum se face. (am scris o singura data una – ca parte dintr-un exercitiu pe tehnici de scris, culmea chiar la sfirsitul saptaminii trecute:) )

abia astept sa vad ce poezii o sa scrieti ca sa va platiti cafeaua:)

***

acum niste ani am petrecut o vreme importanta in viena. un prieten avea o bursa acolo si, pentru ca era generos, ne-a dat si noua, prietenilor lui, cheia casei pe care o inchiriase.

a fost prima mea vizita in viena si cum aveam mult timp liber la dispozitie, si mult timp de petrecut acolo, mi-am facut o lista cu cafenelele in care as vrea sa ajung ca sa simt atmosfera pe care o respirasera marii scriitori austrieci si nu numai (pentru ca, in secolul 19, au mers la studii la viena multi dintre luminatii literaturii si ai muzicii lumii)

doua dintre cafenelele de pe lista au fost foarte importante pentru mine

Demmel. prietena mea Alina, colega cu mine pe vremea aia la Europa FM, inca mai crede ca acolo a mincat cel mai scump strudel de mere din lume. eu n-am nici cea mai mica amintire despre cit a costat strudelul, dar stiu exact cum erau mesele, ce relaxati si linistiti erau simbata dimineata austriecii citind ziarul sau jucind carti la mesele invecinate.

Demel e linga palatul Hofburg si a fost furnizor al Casei Regale Austriece, iar locul – intr-o arhitectura baroca – respira regalitate, bun simt, distictie si rafinament prin fiecare servetel de pe masa si fiecare scaun de piele.

cea de-a doua cafenea de pe lista a fost Landtmann, locul preferat al lui Freud si al lui Gustav Mahler, o cafenea care astazi e foarte frecventata de jurnalisti si politicieni. si-asta era o cafenea scumpa pentru bugetul pe care-l aveam la vremea respectiva, dar… n-am regretat nicio secunda ca am platit mult pentru o cafea si o prajitura. era intr-o duminica si era un pian in dreapta noastra, unde un domn cinta dumnezeieste. in jur familii cu copii, care iesisera la o prajitura de dupa amiaza intr-o atmosfera  burghez linistita.

au mai fost pe lista si le-am marcat pe toate in liniste Diglas, Museum (locul preferat al lui Klimt) , Griechen ( unde mincau  Schubert,  Strauss si Brahms)… daca va duceti la viena si vreti sa mergeti pe urmele scriitorilor si muzicienilor prin cafenele, mai am pe lista inca alte citeva cafenele.

ce vreau sa spun cu asta?

viena are ceva ce noi n-am pastrat. cultura de a iesi la cafenea ca spatiu de relaxare, socializare si… creatie.

marii lor poeti, muzicieni, filosofi au creat in cafenele.

si dupa ce mergi intr-un loc ca asta, intelegi altfel linistea burgheza de a bea cafeaua in timp ce creezi ceva.