Saptamina asta eu am fost plecata din tara mai mult de jumatate. Elena Mihaila – intern-ul de la Tabu – a avut insa treaba de research pentru dosarul tabu de aprilie. iata cum s-a vazut saptamina dinspre partea ei
A doua săptămână a fost mai lejeră, dar asta nu înseamnă că nu am învăţat nimic. Pot spune că de acum lucrurile vin treptat, perfect cât să le pot asimila mai bine, ca mai apoi să le pot implementa*.
Primul lucru de care mi-am adus aminte săptămâna aceasta este că mereu mi-au plăcut stadiile de predocumentare, respectiv documentare. Acestea sunt momentele când învăţ cel mai repede despre un anumit subiect.
Să întocmeşti o listă care până acum trebuia să existe peste tot în „universul virtual” (într-o ţară membră U.E.), dar nici urmă de ea, nu este deloc uşor. Asta se întamplă pentru că din păcate multe informaţii se contrazic. Scrii ceva, dai peste o informaţie complet opusă, ştergi şi o iei de la capăt. Frustrat, realizezi că tot mai uşor este să primeşti o informaţie stocată mai simplu, dar corectă, de la un om.
Săptămâna aceasta lecţia cea mai importantă pe care am invaţat-o: Este absolut necesar să cunoşti lumea potrivită. Ca viitor jurnalist trebuie să-mi sădesc cunoştinţe în toate domeniile posibile, chiar şi în cele mai ciudate, nu se ştie niciodată când voi avea nevoie de ele.
Zilele trecute eu şi Internetul ne-am ajutat, dar ne-am şi dezamăgit. Îl las să se hrănească în continuare cu publicitate, publicitate, publicitate. Că doar publicitatea este „arta de a crea minciuni din semi-adevăruri”.
Elena Mihaila, 28 feb 2010