Stiti cum e cind bucuriile pe care vrei sa le faci altora ti se intimpla tie?!
*
Luni, Ioana Ulmeanu, colega mea, m-a rugat sobra sa iesim pe hol ca vrea sa-mi spuna ceva.
Pe drumul de la biroul meu pina la usa, m-am gindit la tot felul de lucruri “e certata cu cineva din redactie; vrea marire de leafa; vrea sa plece in alta parte”. In mai putin de 10 metri de mers, ajunsesem la scenarii ingrozitoare.
Ioana a deschis usa si mi-a facut loc sa ies. Am gindit instantaneu “Atit de nashpa e vestea, de ma lasa pe mine sa trec prima?”
Si-am intrat in living: wwwwwwwwwaaaaaaaaaaaaaaau.
Fetele de la The Practice, adusesera mascota mea preferata pufuletele Gusto – Mircea Cristat pe care-l stiti de la Optimism 2010 (acum si cu un frate), iar pe masa din living erau platouri mari cu ciocolata si fructe.
Pufulete imi spunea ca ei s-au gindit sa-mi faca o surpriza, ca stiau ca sunt obo si stresata si am nevoie de ginduri bune (cu o zi inainte postasem chiar pe FB ca vreau sa aud vesti bune, nu doar ca vine sfirsitul pamintului).
Imi dadusera lacrimile de bucurie; nu doar pentru ca venisera ei acolo, ci pentru ca am inteles in citeva secunde ca toti colegii mei complotasera la asta. Toti stiau.
Nu l-am auzit f bine pe Pufulete ce a zis, pt ca era avalansa de ginduri in capul meu, dar intr-un moment de luciditate am zis “ciocolataaaaa”. In spatele pufuletelui Gusto era o fintinta de ciocolata. Care se revarsa in riuri, riuri de cioco calda si buna.
Ca sa-mi trag un pic sufletul, am trisat si-am plecat de la fata locului. Chipurile “sa-mi iau telefonul”. Apoi a fost rasfat maxim cu ciocolata si o imbratisare cu pufuletele gusto, dar si cu fetele de la the practice.
*
Aveam de multa vreme dorinta asta, dar era pt altii, nu pentru mine: propusesem chiar unei agentii de publicitate (alta decit the practice) acum vreo 2 luni sa facem surprize oamenilor stresati si necajiti de la birouri; sa le creem o clipa de rasfat aparuta ca de niciunde.
Nu ma gindisem nicio clipa ca mi se poate intimpla mie.
Dar, pentru ca mi s-a intimplat si –a fost foarte emotionat si placut, vreau sa o duc mai departe. Cum fusese si gindul meu initial.
Dincolo de ceea ce am primit – fructe & cioco – e ceva nepretuit: stiau ce-mi place (ciocolata), stiau cum sa ma bucure (cu un gind bun) si si-au luat toti din timp (si fetele e de la the practice si colegii mei) ca sa-mi faca aceasta surpriza.
*
Gesturile frumoase si gindurile mici care se trasforma in megasurprize trebuie intotdeauna date mai departe.
Asadar, vreau sa incep saptamina urmatoare facind o surpriza cuiva care e stresat si necajit la birou; cuiva care munceste mult si care se va bucura stiind ca sunt oameni care s-au gindit la el/ea.
Scrie-mi si descrie-mi un coleg/o colega care crezi ca ar putea fi beneficiarul surprizei. Da-mi citeva detalii despre el/ea si saptamina viitoare sunt la biroul lui/ei.
Comenteaza aici pina duminica la ora 12, descriindu-mi – fara nume, pliz- cui ar trebui sa-i fac surpriza. Si lasa o adresa de mail corecta, ca sa te pot contacta pentru detalii.
Multumesc.
Se poate si daca nu e colega mea ci fosta mea colega si inca pietena super buna? Este colega mea de facultate de 4 ani de zile, colega de munca si sefa timp de 1 an de zile. Povestea noastra e haioasa rau: a fost propusa pentru job, nu a putut, m-a propus pe mine, m-am angajat si la jumatate de an am propus-o pe ea si a venit. E o fata care se implica 100% in ce face, vrea sa iasa totul perfect, este extrem de organizata si de aceea e mereu stresata. Nu mai are timp sa iesim, sa vorbim pe mess. Si mi-e dor de ea. Poate o inveseliti voi 🙂
[…] Blogul Cristinei Bazavan » Blog Archive » ajuta-ma sa fac o mega surpriza:) bazavan.tabu.ro/2010/07/01/ajuta-ma-sa-fac-o-mega-surpriza/ – view page – cached 1 July 2010 | lucruri frumu, oameni din “aluatul bun”, tabu | Postat de Cristina Bazavan Tweets about this link […]
Stiu eu omul potrivit.
Am o colega, o femeie adevarata, asistent manager care-i tare-tare stresata si suparata. Ne tine tuturor locul cand plecam in concediu, iar ea nu-si ia concediu pentru ca n-ar avea unde sa se duca din motive financiare, e bolnava (rau) si nu se duce la doctor, e divortata de cativa ani, are o fata studenta, care ca orice tanar trece prin tot felul de faze nu tocmai placute pentru parinti. Colac peste pupaza, are foarte mult de lucru la serviciu, mai ales in perioada asta.
Cred ca o surpriza de genul celei la care te-ai gandit, ar scoate-o putin din ale ei si mai ales ar ramane cu o amintire de neuitat despre un om extraordinar. Tu.
Are 29 de ani. Cand zambeste, seamana putin cu un personaj din Ice Age. Si asta ii da, asa, un aer cum ca e “de-a noastra”. E genul “vama”, dar nu in sensul ca poarta o poseta impletita purtata pe-o parte sau ca bea pana dimineata. E genul “vama” cel de demult, in care simplitatea devine perfectiune. O bazaim cu intrebari despre toate proiectele in derulare, dar n-am vazut-o o data enervandu-se si tipand ca suntem agasanti. In acelasi timp, desi ne coordoneaza pe toti si e mai tot timpul aglomerata, are puterea sa ne spuna, intr-o discutie pe subiect, ca ea, atunci cand era mica, “manca copii”. Stiu ca asta nu o sa rezoneze prea mult pt tine, insa la noi in birou gluma asta a devenit istorie.
Ce frumos. 🙂 Ai niste oameni minunati langa tine, dar nu ma mir… 🙂
Bafta cu surprizele, sunt sigura ca o sa-ti iasa. 🙂
Foarte faina ideea. Am o colega care e foarte suparata de ceva vreme. E complesita de munca, in plus tot incearca sa faca inca 1 bebe si nu mai reuseste. Mi-ar placea sa o inveselim 🙂
Alta zana a surprizelor? 🙂
Inca o optiune. O fata care lucreaza intr-o banca (sef aproape fara voie peste un grup de oameni), pe care sefa o exploateaza la maxim, care munceste de dimineata devreme pana seara, mult peste program, chiar si in unele sambete. Dar care tace si le face, pentru ca asa e ea, nu poate sa refuze. Ba mai face si din treburile subalternilor, cand e prea mult, in loc sa ii lase sa se descurce singuri si ea sa se duca la coafor (de exemplu), cum fac unii “superiori ierarhic”. Sau la kinetoterapie, de care ar avea mare nevoie (din cauza unor probleme cronice).
Super tare initiativa. Bravo. Ca sa nu o mai lungesc cu laudele trec la poveste.
28 de ani. Am intalnit-o pentru prima data in facultate in Sibiu. O tipa simpla, cerebrala si printre putinele persoane cu verticalitate. Greutatile vietii nu si-au pus amprenta asupra ei: nici singura pereche de pantaloni pe care a avut-o in primul an ei an de facultate, nici singura pereche de incaltari, nici faptul ca zilele ei de nastere erau identice (tortul era o portocala cu o lumanare pe care o impartea cu toate colegele ei de camera).
A sperat la o viata mai buna mutandu-se in Bucuresti din Sibiu dupa absolvirea facultatii. Credea ca poate sa isi gaseasca un job care sa se potriveasca cu ce am absolvit. Mare greseala. Dupa 2 luni de cautari a gasit un job ca inspector HR pe studii medii. Nici cea mai mica potrivire cu profilul facultatii.
Sunt multe de spus si nu isi au locul aici. Ideea e ca ea e singura persoana pe care o cunosc care chiar munceste zi de zi, nu are timp sa stea pe mess, nu are timp sa stea pe net, face ore suplimentare pentru ca are treaba nu pentru ca da bine in ochii sefilor. Mai primeste surprize din partea noastra din cand in cand, dar o surpriza venita din partea unei persoane necunoscute cred ca ar fi cel mai tare eveniment care i s-a intamplat in viata ei.
Prietena mea ar merita o asemenea surpriza. E stresata de ceva timp de un deadline pentru traducerea unei carti despre Hitler. O carte ce a marcat-o intr-atat incat visa si noaptea tot despre Hitler. Iar editura nu i-a virat nici banii pentru cartea tradusa anterior. 🙁
O cunosti. Trece printr-o perioada destul de dificila si sunt sigura ca o surpriza din partea ta i-ar da mai mult avant, mai ales ca o asteapta o jumatate de an foarte grea la birou.
Nu-mi las numele pentru ca s-ar putea sa-ti citeasca blogul si nu as vrea ca asocierea numelui cu descrierea sa strice o posibila surpriza 🙂
Draga Cristina si draga Pufulete Gusto,
Daca ati cunoaste-o pe L. cu siguranta ati coopta-o in echipa Gusto, ca dna Pufulete 😛 Cineva mai optimist, mai plin de viata si mereu cu zambetul pe buze nu cred sa mai fie. 🙂
L. nu doar ca se bucura pentru tot ce face – de la mega proiectul de la serviciu pana la curatenia de acasa, dar mai are un talent: reuseste sa transmita optimismul ei catre toti cei din jur.
Drept urmare, e mereu inconjurata de prieteni, atrasi de veselia pe care o transmite. In fiecare seara cineva o suna sa iasa in oras, sa-i fie in preajma pentru a-si incarca bateriile cu voie buna.
De cate luni insa, in colturi diferite de Bucuresti, e cate cineva trist si abatut. Coplesiti de grijile zilnice, nu-si mai gasesc puterea sa priveasca pozitiv pentru ca de cateva luni si-au pierdut aceea sursa de optimism.
Pentru prima data in viata ei, lui L. nimic nu-i mai pare sa aiba sens, nimic nu o mai face sa zambeasca. Nu-i prima data cand trece printr-o perioada f grea. A mai trecut, dar mereu pastrandu-si voia buna. Nu si acum. Ce i se intampla acum o depaseste si desi isi da seama, nu reuseste sa fie iarasi ea insasi.
Pentru tot optimismul cu care si-a bucurat prietenii atata timp, cred ca e timpul ca ei, prietenii (printre care ma numar si eu), sa-i fim sursa de optimism. E sansa noastra sa-i intoarcem din entuziasmul si veselia cu care ne-a inconjurat atata timp.
Si-n plus… surpriza noastra, draga Cristina si draga Pufulete, ar fi ca un bulgare de zapada, caci cu L. iarasi optimista, in colturi de Bucuresti cineva isi va recapata la randul lui zambetul pe buze, seara, la un suc cu L.
idee foarte buna!
[…] Asta am si fact: am umplut fiecare masuta cu praline, fructe si…. o fantana de ciocolata. Reactia ei a fost mai mult decat ne asteptam, ne-a imbratisat cu drag si ne-a indopt si pe noi cu […]
De aici deduc ca ai colegi si prieteni extraordinari, multi in perioada asta de criza sunt mai interesati de propria persoana si nu de cum sa ajute pe altii
Cristina, sa ne zici si noua ce poveste ai ales 🙂
Chiar 🙂 Ca am emotii pt prietena mea draga:-p
[…] va povesteam saptamana trecuta, cele 4 persoane (Cristina Bazavan, Rodica Dirzu, Cristina Mazilu, Simina Mistreanu) pe care le-am mega-surprins pana acum trebuie sa […]
[…] trecuta Pufuletele Gusto mi-a facut o mega surpriza cu ocazia lansarii noilor pufuleti cu, desigur, mega […]