pe vremea copilariei mele, dumbo mi-a fost un foarte bun prieten.
si atunci (ca si acum) dormeam putin si, cum nu aveam voie sa citesc sau sa ma joc in miez de noapte, stateam in pat si-mi imaginam ce ar face Dumbo.

am creat zeci de povesti despre Dumbo, elefantelul cu urechi asa de mari ca putea sa zboare ajutat de ele.
as fi putut sa le adun intr-o carte:)

ieri Adevarul a scos cartea Dumbo in cadrul colectiilor Disney. am primit-o aseara de la Ana si, intr-un restaurant de pe Lipscani, printre oameni care vorbeau franceza, engleza sau turca, eu mingiiam coperta cu Dumbo.

n-are sens sa va spun ca am citit povestea de vreo 5 ori deja:)
am revazut si cite ceva din film.