Am fost in seara asta la lectura Scrisori catre Genica realizata de Carole Bouquet la Teatrul Odeon.
Era pe scena intr-o rochie neagra de sifon, chanel, la baza gitului si cu un V delicat in spate.
Unicul spot de lumina ii lumina chipul si degetele, pentru ca astea erau singurele pete de culoare in negrul din rochie si cu fundalul negru din spatele ei.
Am vrut sa o fotografiez cu telefonul, n-aveam zoom bun si se vedea pe ecran ca o flacara.
Cind ma uitam la ea aveam un dublu sentiment de voyeur: participam la iubirea dintre Artaud si Genica prin scrisorile pline de patima, nelinisti si neincrederi, dar la fiecare noua scrisoare citita ma gindeam “De ce ai ales-o pe asta si nu alta? De ce ai rezonat cu asta si nu cu alta scrisoare?”
Saptamina asta am citit toate scrisorile lui Artaud catre Genica, le aveam proaspat in minte, stiam ca mai sunt unele in care vorbeste despre familia lui, despre neputintele lui financiare, despre orgoliile din grupul suprarealistilor.
Bouquet a ales pentru aceasta lectura doar scrisori in care e o tensiune grea intre rinduri, in care e vorba despre neputinta unui barbat de a iubi o femeie care-l iubeste neconditionat, despre nebunia unui barbat care nu se intelege pe el deci n-are cum sa o inteleaga pe femeia care-l iubeste.
Si m-am gindit tot timpul uitindu-ma la Bouquet care era incredibil de rafinata si de frumoasa: “ce ceva din viata ta te face sa rezonezi atit de mult cu ACESTE scrisori?”
Si simbata seara Bouquet citeste Scrisori catre Genica la Odeon. Puteti sa cumparati bilete de la teatru. Nu ratati intilnirea cu ea. E o intilnire despre rafinamentul simplitatii.
Selecteaza centrare poza si identarea stanga-dreapta ca aratamai bine!:)
m-a facut sa zambesc textul tau!
aseara n-aveam stare asa ca am dat drumul la televizor. pe France 5 era Empreintes, o emisiune care imi place cu portrete de personalitati din diverse domenii.
iar pe ecran o femeie exact asa cum ai spus si tu, delicata si frumoasa (si puternica). imagini cu ea in mijlocul viei pe care o are pe o insula in largul Sicilei, imagini cu ea repetand singura pe o scena intunecata cu un text de Artaud in brate. nu stiam de unde sa o iau, dar apoi a venit o scena dintr-un film. ea, in rochie de mireasa, de o frumusete intimidanta, spunand un monolog ciudat in care isi cere scuze pt frumusetea ei. era Carol Bouquet, iar filmul Plus belle que toi. m-am uitat la film imediat dupa emisiune, iar apoi s-a facut liniste.
iar azi am dat peste ce ai scris tu, tot aseara 🙂
du-te diseara la Odeon sa o vezi live, daca esti din bucuresti:) e prea frumoasa coincidenta ca sa nu o si simti pe femeie de la doi pasi de tine.
ce-nseamna o femeie puternica? eu nu stiu sa definesc femeia puternica; nici nu cred ca exista oameni puternici decit in sensul fizic – care pot ridica greutati:)
bouquet, asa cum am simtit-o eu aseara, e fragila, cu o vibratie interioara incredibila care-i da o vulnerabilitate aparte.
mi-ar placea sa ajung la Odeon, dar sunt un pic departe. iar la Paris, care e mai aproape, a fost deja, in octombrie trecut:)
puternica pentru ca mi s-a parut ca stie unde si cum sa-si gaseasca resursele: in ea, in fiii ei, in arta ei, in solul de pe insula aia pierduta, in cauzele pentru care lupta. pentru ca la 50 de ani si un pic vorbeste cu toti anii, dar in acelasi timp fara sa-i arate (nu fizic).
pentru mine o persoana puternica poate fi si fragila si poate fi chiar vulnerabila. e ca un fel de atribut care se verifica in special pe termen lung.
scriu asta si in acelasi timp ma contrazic si imi dau contraexemple singura 🙂
tocmai ce mi-am dat seama ca am facut o greseala, filmul era bineinteles ‘Trop belle pour toi’ de Bertrand Blier.
M-ai facut sa ajung la spectacol, nu la cel de la Bucuresti din motive geografice, ci la cel de la Festivalul de Poezie de la Sete, orasul lui Brassens. Si pe blog am citat “vinovata” 🙂 Mi-a placut foarte mult. Exact cum spui, vibratia ei la textul scrisorilor. As fi banuit-o mult mai glaciala. Apropo de asta, are un interviu recent destul de sympa in Inrockuptible si un nou film.