pe unii oameni ii bucura muzica clasica – eu nu o inteleg
pe altii ii bucura fotbalul – nici pe asta nu-l inteleg.

printre lucrurile care ma bucura pe mine – cu o satisfactie cel putin egala cu a celor care iubesc muzica clasica sau fotbalul – sunt povestile care apar cind toata lumea se uita la acelasi subiect si cineva, mai perseverent, se gindeste: as putea relata despre asta dintr-un unghi pe care nu l-au abordat ceilalti inaintea mea?

stiu cum gindesc oamenii astia si ce presiune pun pe ei si pe echipa lor (suntem facuti din acelasi aluat, chiar daca unii dintre ei fac prajituri mai bune decit mine:) ) si de fiecare data cind ii intilnesc ma fac sa zimbesc tare si sa ma bucur de descoperirile lor.

*
pentru asta exista TIME Magazine in viata mea. editia din aceasta saptamina dedicata suta la suta eliminarii lui Bin Laden e o mostra de oameni pasionati de munca lor si de dorinta de a da tot ce-i mai bun, jurnalistic vorbind, intr-un moment istoric de exceptie.

Nu e vorba doar despre faptul ca intelegi cu schite si fotografii cum a fost atacul, nici ca ai parcursul lui Bin Laden de la nastere si pina la deces; nu pun la socoteala nici imaginile emotionante de la Ground Zero, cu explicatii geniale care-ti arata ca selectia fotografiilor nu e deloc intimplatoare ( e un pusti care sta pe un stilp si flutura un steag american – el e fiul unuia dintre pompierii care au muncit la salvarea celor din turnurile gemene, pompier acum pensionar care si-a sunat fiul “du-te si spune o rugaciune acolo”).

Pentru mine diamantul acestei editii de Time e un story cu 3 pusti ( 2 fete si un baiat) care acum sunt elevi la liceu si care pe 11 sept 2001 erau in clasa de gradinita in care George Bush citea povesti pentru copii.

Generation 9/11 (Features / The End Of Bin Laden)

On Sept. 11, 2001, as they read aloud from “The Pet Goat” for their guest, President George W. Bush, the second-graders in Sandra Kay Daniels’ class at Emma E. Booker elementary school in Sarasota, Fla., understood that something was suddenly very wrong. It was a lesson they never forgot.

Read more:

si mai e un story absolut genial- desi pare light – pentru ca aduce intr-un limbaj accesibil – cultura Tv – un eveniment politic de o importanta majora.

The 25th Hour (The End Of Bin Laden)
In bin Laden’s bloody end, life imitated 24. It was a fitting curtain call for the 9/11 era’s quintessential drama
Read more:

*
stiu, fara sa-i fi intrebat, ca oamenii astia au cautat aceste subiecte din pasiune si profesionalism, din dorinta de a fi diferiti si de a le oferi citititorilor lor povesti pe care nu le-au citit in alta parte. nu cred ca au facut-o cu Pulitzerul in cap si nici ca vreun sef le-a spus “scrieti si voi ca si cum ati fi fost acolo” (am sechele de la recente conversatii la tema)

(Time nu are on line decit cover story-ul mare pentru aceasta editie, dar o gasiti la Imedio si va recomand din inima sa o cumparati pentru ca este o editie de colectie)

*

din aceeasi categorie, salut aici articolul plin de bun simt- dar cu aciditate si forta, politicos – dar ferm scris de Vlad Mixich pe hotnews. Intrebarea unui tinar jurnalist pentru Corina Dragostescu.
la un prim gind iti vine sa spui ca e o picatura intr-un ocean si ca oricum n-o sa-i raspunda si ca oricum nu conteaza. dar gindul doi e… si daca alti tineri, asemeni lui, reactioneaza similar?

Bravo Vlad. si asta e un jurnalism care ma bucura.