o stiti din Grey’s Anatomy; e Izzie cea simpatica, atit de simpatica incit a inceput sa faca si comedioare romantice la Hollywood:)
Katherine Heigl a fost saptamina trecuta la premiera pariziana a filmului One for the money imbracata intr-o rochie Maria Lucia Hohan.
***
imi place cum se promoveaza MLH in statele unite; am mai scris despre o rochie MLh la Globurile de Aur, mi-ar placea sa vad o rochie MLH si la Oscar:)
am descoperit un site minunat, despre vietile oamenilor obisnuiti, ca un arc peste timp, in acelasi loc, dar in alte vremuri.
e un pic voyeuristic, dar are multa emotie si e foarte inspirational.
poate ca ati vazut deja site-ul pentru ca, am descoperit cercetind putin mai mult, ca Time l-a plasat in topul site-urilor in 2011, dar daca nu-l stiti, bucurati-va si emotionati-va putin
***
Dear Photograph,
30 years ago, I was that little boy who could see the beauty in all things far and wide. Perhaps that is the innocence of childhood…looking at life with clarity and simplicity, always enjoying the view. I hope I never lose sight of that.
-Giuseppe
***
Dear Photograph,
I know you are my ancestors sitting there in front of the house I grew up in and where my family still lives today. Even though we have lived in different times and a generation or more apart, I somehow feel closely connected to you both.
Gitte
****
Dear Photograph,
My Dad loved trains and I will always be his little caboose.
Love, Anna
****
Dear Photograph,
I learned to walk on that bridge and now my son begins his journey.
Ioic
****
puteti vedea alte citeva zeci de amintiri emotionante pe Dear Photograph, un proiect minunat la care va puteti inscrie si voi cu o fotografie (care desigur sa respecte regulile: o fotografie din prezent care contine o fotografie din trecut in racord cu prezentul).
Dear Photograph este proiectul unui tinar care se numeste Taylor Jones (are 22 de ani, a creat blogul anul trecut, are deja un contract pentru o carte).
***
Plimbati-va pe site si dupa ce zimbiti, sunteti nostaligici, plingeti sau va cautati fotografiile vechi ca sa faceti o fotografie noua, daca sunteti in meseria asta cu imagini si cuvinte care spun povesti, respirati adinc si mai uitati-va o data la fotografii si micile lor texte; uitati-va cu rigoare tehnica: s-ar putea sa simtiti ca si mine ca asta e o cale noua – f f simpla – de a spune o poveste emotionanta fara sa soliciti mult atentia spectatorului/cititorului. Cred ca Taylor Jones – cu inocenta si emotia lui – a sadit saminta unui nou limbaj pentru a spune povesti.
citeva coperte internationale care arata minunat.
surreal
asta e dintr-o alta categorie, dar e si ea “surreal”, in felul ei:)
Henry Miller
1. Work on one thing at a time until finished.
2. Start no more new books, add no more new material to “Black Spring.”
3. Don’t be nervous. Work calmly, joyously, recklessly on whatever is in hand.
4. Work according to the program and not according to mood. Stop at the appointed time!
5. When you can’t create you can work.
6. Cement a little every day, rather than add new fertilizers.
7. Keep human! See people; go places, drink if you feel like it.
8. Don’t be a draught-horse! Work with pleasure only.
9. Discard the Program when you feel like it–but go back to it the next day. Concentrate. Narrow down. Exclude.
10. Forget the books you want to write. Think only of the book you are writing.
11. Write first and always. Painting, music, friends, cinema, all these come afterwards.
Neil Gaiman
1. Write.
2. Put one word after another. Find the right word, put it down.
3. Finish what you’re writing. Whatever you have to do to finish it, finish it.
4. Put it aside. Read it pretending you’ve never read it before. Show it to friends whose opinion you respect and who like
the kind of thing that this is.
5. Remember: when people tell you something’s wrong or doesn’t work for them, they are almost always right. When they tell you exactly what they think is wrong and how to fix it, they are almost always wrong.
6. Fix it. Remember that, sooner or later, before it ever reaches perfection, you will have to let it go and move on and start to write the next thing. Perfection is like chasing the horizon. Keep moving.
7. Laugh at your own jokes.
8. The main rule of writing is that if you do it with enough assurance and confidence, you’re allowed to do whatever you like. (That may be a rule for life as well as for writing. But it’s definitely true for writing.) So write your story as it needs to be written. Write it honestly, and tell it as best you can. I’m not sure that there are any other rules. Not ones that matter.
via Alex Traila
m-am jucat putin cu zonga astazi – un player de muzica online cu content 100% legal.
(s-a lansat aseara cu un party surpriza, cu multe teme muzicale; eu am fost gazda de la una dintre temele party-ului (Rat Pack – Frank Sinatra, Sammy Davis, Dean Martin, Johnny Carson; Bobby Voicu, Cristi Manafu, Cristi China si Victor Kapra au avut si ei temele lor muzicale)
zonga e raiul muzicii: reuneste preferintele tale muzicale (colectate elegant din retelele sociale in care activezi), te lasa sa vezi ce asculta alti prieteni si iti permite sa faci playlist-uri.
stiu ca exista si produse internationale similare, dar acesta are si muzica noastra, plus e interconectat cu canalurile de profil locale (trilulilu… pt ca tatal proiectului e crocodilul sef de la trilulilu)
prin zonga poti asculta muzica fara sa o downloadezi, inclusiv pe telefon , chiar cind nu ai net aproape… zice reclama, nu m-am prins inca cum fac astea, dar ma rog eu de baietii destepti ai lui Silviu Sergiu Biris sa ma invete
m-am jucat putin, nu m-am prins inca de toate smekeriile si am nevoie de un training ca sa invat finetzuri, dar…
primul gind a fost ca zonga e killerul radiourilor; pentru ca orice persoana care are un grad de expunere isi poate face propriile playlist-uri, propriile programe muzicale si poate functiona ca un mic radio; iar daca are gusturi bune la muzica va avea multi urmaritori, prin urmare va cistiga si mai multa expunere si se va comporta ca un mini radio.
in conditiile propriilor programe muzicale/playlisturi online (poate pot fi widget-uite si pe bloguri) vor putea aparea inlocuitori de radio, mult mai interactivi, mai selectivi si mai targetati; cu sanse mai mici sa asculti muzici care nu sunt pe gustul tau.
si daca radioul – ca institutie, format, concept – nu va incepe sa livreze ceva mai mult decit muzica – axindu-se pe content nou si creativ, personalitatea DJ-ului, pe ceea ce era acum 100 de ani aka “theatre of mind” – va muri linistit fara sa stie de unde i se trage.
am invitatii pentru testarea zonga. daca vreti, lasati un comentariu.
P.S. este pentru prima data in romania cind pentru un asemenea serviciu exista acordul tuturor caselor de discuri; continutul fiind suta la suta legal.
Keanu Reeves a facut un documentar despre impactul digitalului asupra cinematografiei; pentru ca e Keanu Reeves a vorbit cu toti oamenii care i-au trecut prin minte – de la James Cameron la Martin Scosese.
filmul care se numeste Side by Side va fi prezent la festivalul de la Berlin.
Side by Side Official Trailer (2012) from Company Films on Vimeo.
anul acesta la Berlin, in campusul pentru tinerii studenti in ale cinematografiei va tine o conferinta si Juliette Binoche.
asa as prinde o fuga pina la Berlin:)
aseara s-au impartit premiile pentru barbatii cu care romancelor le-ar placea sa iasa la o intilnire.
clasamentul a fost realizat de Heineken cu participarea jurnalistelor, bloggeritelor si a utilizatorilor de facebook (care s-au jucat cu o aplicatie foarte simpatica).
i-am vazut aseara pe cei mai multi dintre cei aflati in cele doua topuri romanesti (VIP si Bloggeri) si uitindu-ma la ei cind urcau pe scena sa-si ridice premiul mi-a fost drag de emotiile lor; chiar daca ironizau premiul, chiar daca faceau glume pe seama lor si a prietenilor lor ca sunt in acest clasament (multi dintre ei fiind casatoriti), era undeva in gesturile si -n glasurile lor o emotie – pentru ca se aflau in fata unui public si faceau altceva decit sunt ei obisnuiti sa faca (actorie/muzica/business etc).
emotiile acelea mi-au fost cele mai dragi pentru ca ii aratau umani. si misto.
cred ca as iesi la o cafea sau un pahar cu bere cu toti cei din topurile romanesti, dar nu pentru ca sunt sexy si celebri, ci pentru ca au simtul umorului si au bun simt. pentru ca, la urma urmei, astea ramin si fac viata cu adevarat frumoasa.
altfel, mi-e drag de Heineken ca are curajul si eleganta sa faca glume de buna calitate pe seama barbatilor, intr-o lume a barbatilor.
*
stiti, eu am facut parte din juriu:)
***
cum stii ca ai votat cei mai gentlemani dintre domnii “dateable” din Romania?
domnul de pe locul 4 din clasamentul VIP, Alexandru Tomescu, iti face cadou CD-ul care e deja sold out (Capriciile lui Paganini), iar domnul care e locul 1 la bloggeri, Andi Moisescu, te conduce cu masina pina acasa. Mi s-a intimplat mie asta seara, gratie Heineken.
Draga mare sef Heineken, mai am o rugaminte, stii deja: as vrea sa-l cunosc pe locul 1 la international… Bardem. doar pentru un pahar de bere.
de aseara, cu fetele simpatice care aveau grija de statuetele premiu.
Am vazut filmul sambata seara cu fetele de la birou. Era exact genul de film pe care trebuie sa-l vezi in gashka, mai ales ca aproape toate avem preocupari comune – strangem pisici de pe strada si le doftoricim, donam la WWF si la Gia, plangem la filme cu animale si nu plecam dintr-o capitala a lumii pana n-am vizitat si gradina zoologica.
Gradina zoologica din film se poate si ea vizita – bazat pe o poveste reala, a unui jurnalist de la Guardian care si-a schimbat viata cumparand o casuta cu o gradina zoologica atasata, “We bought a zoo” vorbeste despre acele parcuri zoologice in care simti incantarea nu numai din faptul ca descoperi specii noi sau urmaresti animale haioase “in actiune”, dar si pentru ca ti-e foarte clar ca toate acele animale sunt iubite, nu numai ingrijite.
Puteti sa aflati mai multe despre gradina zoologica adevarata, din Dartmoor, pe dartmoorzoo.org si, daca ajungeti in Anglia, puteti sa o si vizitati. Sper ca filmul le-a adus o gramada de bani si o gramada de noi vizitatori!
O alta gradina zoologica privata si foarte neobisnuita e cea de la Howletts, in apropierea Londrei. Pe aceasta am vizitat-o si acolo am simtit distinct iubirea despre care va pomeneam. Tin minte si acum cat de tare l-am invidiat pe ingrijitorul servalilor care avea ocazia sa-i ia in brate si sa-i smotoceasca intocmai ca pe niste mitze domesticite in fiecare zi.
Howletts e proprietatea lorzilor Aspinall si a fost crescuta si hranita din pasiunea batranului Lord Aspinall pentru… jocurile de noroc. In ziua de azi jocurile private de poker nu mai au mize asa de substantiale incat sa poata tine in viata un intreg parc zoologic, dar faima animalelor de la Howletts a crescut suficient de mult incat sa nu mai depinda doar de noroc.
Pe Valea Loarei, gasiti parcul zoologic de la Beauval,despre care se spune ca e cel mai mare din Europa. Este superb si coplesitor prin numarul de specii pe care le adaposteste si prin peisajul frantuzesc de vis pe care il completeaza, dar faima lui tine in primul rand de colectia impresionanta de animale… albe. In Beauval vedeti tigri, lei, rinoceri si leoparzi albi si va asigur ca e o priveliste pe care nu poti sa o uiti. Amintirea mea de la Beauval e micuta leoaica alba Elsa, un puiut inmuiat insmantana care avea propria camera de joaca pana sa ajunga la varsta la careputea face fata celorlalti membri ai familiei.
In Viena, Schonbrunn-ul gazduieste o gradina zoologica de-a dreptul opulenta – am strambat din nas la pretul biletului prima data cand am vizitat-o, dar dupa ce am vazut cum sunt cheltuiti banii si cat de atent sunt ingrijite animalele, mi s-a parut ca e prea putin. Vienezii au gasit si modalitati elegante de a atrage si a multumi sponsori – bancile din parc poarta, fiecare, numele unui sponsor al unui animal, iar “echipele” au o logica de marketing imbatabila: Jaguar sponsoriza jaguarii, Generali sponsoriza leii,Coca-Cola avea, evident, grija de ursii polari. Cat poate fi de greu sa se intample asta peste tot?
Nu vreau sa va fac capul calendar, dar tot mai mentionez doua destinatii importante pe coasta de Est a Statelor Unite – una este delfinariul din Miami, unde puteti sa va intalniti cu Flipper cel din vechiul serial TV, iar cealalta este SeaWorld din Orlando, un parc de distractii incare veti avea probleme mari daca va duceti cu copiii, pentru ca adultii sedezlipesc cu greu de el. Acolo va intalniti cu dinastia Shamu, a balenelor ucigase, care fac un show uimitor prin complexitate. Oricat ati fi tentati sa le vedeti de aproape, nu stati in primele randuri la spectacol daca nu vreti sa simtiti pe pielea voastra cat de multa apa poate disloca o balena dintr-o singura lovitura de coada…
***
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication
dupa citeva ore in compania unui golden retriever m-am indragostit profund… dar cum m-a lovit ratiunea repede incerc solutii creative. (m-a certat stapina catelului, e labrador retriever; il rog pe Sasha- catelul – sa ma ierte ca nu stiam de cine m-am indragostit)
sunt atit de multa vreme plecata incit nu pot creste un ciine (asta ca sa nu zic ca nu sunt foarte responsabila:) ), dar….
as putea ingriji in week end/ in timpul saptaminii (daca sunt in bucuresti) un golden retriever (later edit: labrador retriever) cind stapinii sunt plecati.
deci daca aveti un golden retriever (labrador) si nu aveti unde sa-l lasati cind plecati in vacanta, dati un semn; poate avem noroc si voi – ca va ingrijesc bine ciinele-, si eu (daca sunt in bucuresti) ca-mi satisfac nevoia de joaca si dragoste pt un catel atit de simpatic si de iubitor, fie si part time.
va multumesc:)
am facut parte alaturi de Ioana Avadani, Luca Niculescu si Cristi China Birta din juriul care a desemnat Reporterul european al anului 2011 si , la inceput, mi-a fost frica.
mie nu-mi place sa fac parte din jurii pentru ca, daca nu ai criterii de evaluare foarte exacte, sigur pleaca o parte din competitori nemultumiti acasa. asa ca accept sa fiu in juriu doar daca stiu ca e o grila de jurizare foarte exacta.
la aceasta jurizare s-a intimplat ceva foarte frumos, am citit fiecare jurat acasa lucrarile inscrise si cind ne-am adunat aveam aceiasi preferati. pe lista scurta erau aceleasi nume; de unde se vede treaba ca un text de calitate, o poveste buna, iese la suprafata; se separa de restul ca uleiul de apa.
cistigatorii au fost anuntati astazi si premiati cu cite un Ipad de Comisia Europeana la Bucuresti.
a fost o ceremonie emotionanta.
mi-au placut mult cei ale caror texte erau si preferatele mele, de departe: Vlad Odobescu, textul inscris se numes Potcoave pentru estul salbatic (EVZ) si Ionela Gavriliu cu Povestea olandezului căruia îi râd ochii de la ceapa românească (JN).
In discursul lui de multumire, Vlad a vorbit despre cum subiectii articolului lui – tarani dintr-o comunica ilfoveana – ii trageau la raspundere pe voluntarii olandezi care venisera an de an sa le potcoveasca caii: de ce nu sunt ei primii la rind. Vlad a spus, emotionat: AR TREBUI SA PRETUIM MAI MULT CUVINTUL MULTUMESC CIND CINEVA FACE CEVA PENTRU NOI.
Ionela si-a luat premiul spunind ca a participat la doua concursuri in viata ei; unul cind voia sa fie cel mai bun jurnalist si nu l-a cistigat si, acum, cind a vrut sa-si mai demonstreze ca e jurnalist; din octombrie nu mai face parte din redactia JN.
***
Au mai cistigat Florin Lazar din Piatra Neamt, Marius Matache (la categoria bloggeri) si Liliana Simionescu _ RFI (cel mai tinar jurnalist european).
mi-a facut placere sa fac parte din juriul asta si sa descoper povesti frumoase, scrise de oameni care nu si-au pierdut entuziasmul pentru meseria lor. si m-am bucurat pentru bucuria lor; pentru Ipad-urile frumoase pe care le-au primit.
Concursul Reporter European al anului este realizat de Reprezentanta Comisiei Europene la Bucuresti. Puteti sa incepeti sa va pregatiti pentru editia 2012.
pentru prima data, in 2011, Reprezentanta Comisiei Europena la Bucuresti a avut o sectiune speciala dedicata bloggerilor. e un semnal important pe care Comisia Europeana il transmite comunitatii online pentru ca recunoaste astfel calitatea de jurnalist a bloggerilor. sa o cinstim prin textele noastre, zic.
recunoasteti ca si astazi, intr-o noua zi de luni, cind a fost sa va dati jos din pat n-a fost foarte simplu.
nu pentru ca patul ar fi mai inalt decit de obicei, ci pentru ca asa e lunea toate pietrele se aseaza pe umerii tai si pe gindurile tale.
astazi, bonus track, ca sa fie viata mai frumoasa sunt minus 14 grade.
***
pentru zilele de luni care-s grele, dar si pentru ca sunt vremuri grele in care avem nevoie de rasfat ca sa zimbim macar o clipa am creat concursul Oaza de rasfat in fiecare luni, cu participarea prietenelor mele care lucreaza la companii producatoare de rasfaturi feminine pe care le-am rugat sa ma ajute sa va rasfat.
astazi e editia nr 3 a acestui concurs si ne rasfatam cu ajutorul prietenei mele Mihaela, de la L’Oreal Romania (multumesc frumos), cu trei produse pe care eu le-am testat deja
mascara Maybelline NY, The Falsies Volum Express Mascara – da volum genelor si le face mai lungi, cu o usoara senzatie de gene false; am testat este chiar mascara pe care o folosesc acum:)
Garnier Body Balsam ultra hranitor cu miros de mango – miroase de-ti vine sa-l maninci.
si fond de ten L’Oreal Lumi Magique – si pe acesta l-am testat; pielea e mai luminoasa, nu se incarca si nici nu se depune in pliurile ridurilor (cine are:) ) – acesta e minunat acum ca protectie la minus multe gradele de afara.
***
booon, ce trebuie sa faceti ca sa fie premiul al vostru? (pentru certificare o fotografie cu produsele realizata pe masa mea)
sa descrieti intr-o fraza cind v-ati simtit cea mai frumoasa. asa o sa zimbiti si voi cind va amintiti, dar si restul cititorilor o sa se bucure de amintirile voastre.
concursul e valabil pina miine la ora 12.00; vom scoate, ca de obicei, trei cistigatoare.
o saptamina usoara sa aveti.
(ceea ce-mi doresc si mie, pentru ca am lucruri complicate in program:) )
Horia Tecau a cistigat azi de dimineata un titlu de Grand Slam; Australian Open, la dublu mixt.
Romania n-a mai cistigat avut un jucator care sa cistige un titlu de Grand Slam de aproape 40 de ani, cind cei mai multi dintre noi nici nu se nascusera inca.
e minunata victoria lui Horia Tecau; hai sa ne uitam putin altfel la ea.
***
tenisul e un spor de “singur” – “control” – “putere mentala”.
cind incepi sa inveti sa joci tenis, ti se spune ca pe linga tehnica si forta (pe care trebuie sa le dobindeasca orice sportiv daca vrea sa ajunga cit mai sus in clasamente), ceea ce va face diferenta va fi cum poti controla terentul, ce putere mentala vei avea si cum vei stii sa faci fata singur la toate provocarile din teren.
si esti antrenat sa-ti dezvolti toate aceste atribute. care, inevitabil, duc catre ego.
***
acum o saptamina povesteam cu Razvan Penescu (nestiind ca Horia va ajunge sa cistige la dublu mixt, dar speram la o finala la dublu) despre admiratia mea pentru intelepciunea lui Horia de a lasa ego-ul deoparte si de a trece de la jocul de simplu (unde el ar fi fost protagonistul absolut) la meciul de dublu (unde isi imparte laurii victoriei, dar si depinde de prestatia in teren a celuilalt).
cred ca e nevoie de multa intelepciune si autocontrol asupra propriului orgoliu ca sa alegi, in sportul pe care-l practici, o nisha care nu e vedeta si sa ai rabdarea sa ajungi tu vedeta in interiorul acestei nishe.
cu tot respectul pentru talentul lui Horia, nu cred ca la simplu ar fi reusit sa cistige un titlu de Grand Slam, dar intelepciunea de a lasa ego-ul deoparte si a gindi “impreuna”, nu “singur” cum inveti la inceput in tenis, l-a adus astazi unde e.
e o lectie frumoasa pentru noi despre un anume fel de smerenie si despre adaptare.
bonjour; ça va?
(sau, “bonjurica”, my trade mark:) )
… pentru ca vecinii, care abia au timp sa se salute in timpul saptaminii, ies in week end sa deszapezeasca in curtea interioara sau in fata blocului, insotiti de vin fiert pe care-l impart prieteneste cu vorbe vesele.
… pentru ca atunci cind aluneci pe zapada apare o mina hotarita de domn care sta stavila gravitatiei; iar la “multumesc” raspunde cu intelepciunea multilor ani din buletin “sarbatori fericite”, desi e sfirsitul lui ianuarie.
… pentru ca proprietarul unui restaurant a decis sa puna deoparte mincarea ramasa peste zi pentru oamenii fara adapost si ii hraneste de doua ori pe zi pe cei care dorm prin imprejurimile circiumii lui. (“daca-mi scrii numele, ai incurcat-o; nu fac asta pentru niciun fel de publicitate”, mi-a spus domnul cind a vazut ca-mi sticlesc ochii la aflarea povestii)
… pentru ca ti se lipesc narile de ger, dar miroase a curat si-a rece.
… pentru ca ti se lipesc miinile de lucruri ca si cum ele te roaga sa mai stai un pic… sa le tii companie
…pentru ca totul – la suprafata – e alb si proaspat si uiti ce e “sub”.
… pentru ca orice raza de soare se oglindeste in zapada si are putere dubla. asa inveti sa pretuiesti mai mult soarele.
***
s-au intimplat astazi, 28 ianuarie, in mijlocul bucurestiului.
in cartea lui lawrence grobel, the art of interview, sunt marturii ale marilor jurnalisti americani.
iata trei asemenea declaratii venite de la oameni care au intervievat sute de oameni, ba chiar mii (fiecare).
***
Daca dupa citirea acestor rinduri, un singur jurnalist se duce astazi/miine/luni la munca cu ceva mai mult entuziasm si e putin mai pregatit (emotional) sa faca un interviu mare inspirat de acesti oameni, a meritat sa transcriu litera cu litera din carte, rindurile de mai jos.
asa ca, daca stiti jurnalisti – dati-le textul. ei, mai mult ca niciodata, au nevoie de lucruri motivationale.
***
There are very few good interviewers in sports. Most people have this perfunctory approach, they fall into “how are you feeling now? You must feel great.” Most sports interviewers are very matter of fact. That’s never been interesting to me. I’m not interested in the roads they have traveled to get where they are. I try to find the crossroads, the turmoil, the strangeness, the vagaries, the nooks and crannies of people’s lives. How people carry themselves in a room, how they approach what tey do. I’m interested in weakness instead of strength, I’m fascinated by obsessions about race relations and how we get along as people. A lot of critics don’t see the human side of what I so, but my heart is what drives my interviews. I think I get to the heart of the individual. (…) I’t mostly about family, but it’s that ultimately what you want to know about an athlete, what makes him tick? one of the most profound lines was the simplest ever delivered on our show, when Washington Bullets coach Wes Unseld said, “The best thing my father ever did was love my mother”. That got me. It’s certainly not a ike Wallace or Larry King approach. It’s just different.
(…)
You don’t see the person getting emotional in print, they are a lot more composed. But people get worked up on camera because it’s a moment, it’s being taped, people are watching it, everyone is paying attention, listening. I’ve had maybe twentyfive people cry while I interviewed them and I don’t think they would have done it for print.”
****
In this crazy television business, people think they have to ask the intellectual, erudite question that’s going to make them look so bright, I don’t care whether people think I’m bright or not. This is not a show done for intellectuals. A lot of people started to hear me ask some very basic questions and they’d say “oh, my goodness, why is he asking those stupid questions?”
the response: I want to know the answer.
***
The most important thing going into an interview is your knowing so much about it that you wouldn’t even need the interview.
***
am primit de la Jolidon in urma cu citeva minute un comunicat de presa care anunta participarea sa, cu succes, la Salonul international al lenjeriei si dupa ce am vazut fotografiile am inceput sa fumeg.
Jolidon ia an de an premii grele internationale cu corsete sau sutiene spectaculoase, acum la Paris a fost alaturi de nume f f grele ale lenjeriei si a fost din nou cotat foarte bine, numai ca…
sa ne uitam la fotografii.
… noi nu avem in magazine produse similare (stiu asta e colectia noua, dar nici in anii trecuti n-am avut)
***
draga reprezentati Jolidon,
ar fi frumos sa faceti un magazin in care sa putem gasi si produsele pe care le vindeti pe pietele externe. inteleg ca va ginditi ca aceste produse sunt scumpe si nu se vind la noi (dar lasati-ne si pe noi sa decidem citi bani dam pe lenjeria noastra), inteleg ca sunt mai multi(e) cei care poarta doar lenjerie sport de bumbac (din care sunt pline toate magazinele noastre), dar la ce bun (pt noi, ca voi faceti bani si bravo voua) sa luati premii afara daca nu ne bucuram si noi de creatiile voastre.
uff. atit am avut de zis.
doamnelor, domnisoarelor, ati putea comenta sa ma sustineti. sa vada si sefii Jolidon ca vrem si noi dantele fine:)
putina scoala nu strica niciodata, ba din contra ne mai aseaza lucrurile prin creieras, ba chiar il mai antreneaza un pic ca sa nu leneveasca.
iata doua lucruri f smart care sunt legate de scoala.
School For Start Up, scoala de business pe care o voi urma si eu in acest an, are in aceste zile o oferta speciala:
Din punct de vedere statistic, majoritatea covarsitoare a business-urilor esueaza in primul an de activitate. Daca vrei sa-ti asiguri supravietuirea, sa eviti greselile fatale si sa asiguri succesul startup-ului tau, ai nevoie de School for Startups Romania. Usureaza-ti drumul, rezolva QUIZ-ul School for Startups Romania 2012 si, pe langa alte premii, poti castiga un discount semnificativ din taxa de participare.
***
Languagelab – companie britanica specializata in educatia online si-a anuntat astazi lansarea primei platforme virtuale de invatare a limbii engleze din Romania.
Languagelab.ro faciliteaza accesul la cursuri de limba engleza cu vorbitori nativi, profesori certificati din Marea Britanie, Statele Unite si Australia. Cu ajutorul unui calculator conectat la internet si a unei perechi de casti cu microfon, utilizatorii pot accesa, intr-un mediu virtual, cursurile programate 24/7.
sincer si asta vreau sa incerc:)
aseara, dupa ce am vazut un filmulet cu 10 fete care se despart de un domn (una dintre fete sunt eu), regizorul Florin Serban – cu ajutorul caruia s-a facut acest experiment – a zis “felul in care fiecare interpretati textul spune ceva despre voi, la fel cum hainele pe care le imbracam spun ceva despre noi”
si eu ma gindeam nu la ce spune inregistrarea aia despre mine, ci la faptul ca sunt oameni care se imbraca “rece” si oameni care se imbraca “cald”.
oameni pentru care hainele sunt prelungirea trupului si personalitatii lor, si oameni care isi tin hainele la distanta de ei.
si ca dupa criteriul asta poti sa deosebesti foarte usor cine se imbraca sfatuit de un stilist: are haine reci.
pentru ca sunt foarte rari stilistii care isi stiu asa de bine clientul, incit sa-i aleaga haine pentru personalitatea lui. de cele mai multe ori, stilistii vor sa incadreze clientul intr-un trend. sa fie cool/ in pas cu trend-urile etc.
uite exemplu de haine calde:
haine reci aveti in toate revistele romanesti la fotografiile de eveniment.
***
filmuletul experiment cu despartirea va fi public in martie; e un proiect Prestigio si abia astept sa vina vremea lansarii lui pentru ca am muuuulte lucruri de povestit.
aceasta nu este o reclama la un film, nici la o emisiune tv, nici la un produs (de curatat, de imbracat, de orice altceva va trece prin minte); aceasta este o reclama la o carte;
sigur, e poate una dintre cele mai bune carti lansate in ultimele luni – Jeffrey Eugenides The marriage plot ( Intriga matrimoniala, tradus la Polirom), dar e o reclama la o carte.
din cauza crizei, in bucuresti sunt zeci de panouri publicitare libere. stiu ca vine campania electorala si companiile de outdoor spera sa faca bani atunci, dar pina la alegeri n-ar fi frumos sa le dea pe gratis editurilor? si caselor distribuitoare de filme?
later edit: sau teatrelor ? (dupa cum mi-a atras atentia Rodica Lazar – pe care o vedeti la Bulandra, dar si in Principii de viata , daca ati vazut filmul)
intr-o vreme in care ne e greu si nu mai stim sa ne bucuram de nimik, un film sau o carte ne-ar putea duce intr-o lume mai buna.
foto din nymag.com
acesta e un moment cind paleste orice basescu si orice vorba scoasa de el (de aia si-a si pus discursul ieri:) ): sunt zeci de oameni inchisi in masini ingropate in zapada, sunt trenuri deraiate si e haos pe drumuri.
***
acum multi ani, 7-8 sau mai bine, a fost o iarna la fel ca aceasta. zapada a inceput sa faca probleme undeva dupa ora 14 intr-o zi de decembrie.
lucram la europa fm pe vremea aceea si stiu ca, atunci cind Radu Constantinescu a intrat sa-si faca emisiunea, in tara erau momente critice.
oamenii sunau la radio explicind unde sunt blocati, de ce au nevoie, cu cine sunt in masini. pentru ca singurul lor contact cu lumea de dincolo de nameti era radioul, isi puneau toate sperantele in Radu, care era vocea pe care o auzeau.
Imi aduc aminte ca in ziua aia, Radu n-a respectat nimic din regulile interventiilor lui (durata dintre interventii, durata unei interventii) si-a vorbit in direct cu fiecare dintre cei care il sunau, chiar daca erau din aceeasi coloana de masini si deja stiam ca acolo e blocaj.
iar in redactia stiri era Alina Paduraru de serviciu care i-a coordonat pe reporteri si au renuntat cu totul la ce faceau in mod obisnuit: s-au transformat intr-un centru de urgente si faceau legatura intre pompieri, salvare, primarii. sunau si la rudele celor din masini.
cind s-a terminat ziua aia, extrem de lunga ( pe citiva copii mici ii scosesera din masini niste motociclisti care ascultasera la radio si plecasera cu masini de teren si era ca o victorie dintr-un film cind parintii au spus ca sunt ok, s-a rezolvat), in radio era o energie incredibila.
redactia stiri era epuizata, Radu si mai si, dar toata lumea era fericita.
cred ca acea zi a fost una in care au simtit profund ca locul lor de munca poate sa influenteze (ba chiar salveze) lumea.
****
astazi e din nou o zi ca aceea: cind mass media trebuie sa fie sociala, umana.
