Author : Cristina Bazavan

shoppingcel mai personal experiment public din viata mea :)

cel mai personal experiment public din viata mea :)

Intr-o vreme imi imaginam ca in spatele rochiilor, pantalonilor sau al tricourilor pe care mi le doream cu ardoare sa le cumpar sta cineva care urla direct in capul meu “Trebuie sa fiu al tau, asa fericit o sa fiu cind o sa fiu al tau. Incredibil de fericit!”.

Cind le cumparam, nu mai era un beneficiu pentru mine, era, desigur, un act caritabil: faceam fericit tricoul ca intra in garderoba mea, aliniat frumos linga alti fratiori. In plus, eu si obiectul ala vestimentar aveam un secret; doar eu puteam sa-l inteleg si sa-l aud; imi vorbea doar mie pe niste cai secrete, ca undele telepatice. Un fel de limbaj morse- din- falduri-de-material.

Dupa aia m-am prins ca erau niste escroci mici si ca de fapt, daca nu-i cumparam eu, le urlau si altor fete in cap; le apuca si pe ele frenezia altruista si ajungeau in alte dulapuri, linga alti fratiori. Iar fetele astea au aceeasi problema ca si mine: cum sa luam fiintele astea bizare, din lumea materialelor vaporoase si voluptoase, e emotiilor fara de pret, acasa la noi fara sa ne devalizam cardurile si nici sa nu ajungem la faliment.

Solutia cu imprumutatul din magazin (care a trecut ca un fulger- dar nu inger, vorba domnilor de la Directia5) a fost eliminata din start. Soldurile au fost urmatorul gind. Si-atunci a mai aparut un strafulger: si daca n-am banii necesari cind apar soldurile, ce ma fac?

Pentru asta sunt cardurile de credit, mi-a spus o prietena. Iar eu m-am uitat crucis pentru ca sunt neincrezatoare la lucrurile pe care nu le inteleg. Dupa care am decis ca ma voi implica intr-unul dintre cele mai importante experimente publice din viata mea.

*
Au inceput soldurile, iar eu – timp de o luna – am sa va povestesc tot ce cumpar, in cadrul experimentului “Cum sa economisesti cumpărând cu cardul” realizat cu sprijinul MasterCard.

In timp real veti afla cit am cheltuit, cit as fi cheltuit daca imi cumparam respectivele obiecte in afara perioadei de soldare si, la sfirsit, ce dobanda am platit bancii pentru suma pe care am cheltuit-o pe cardul de credit.

Ba chiar va provoc sa ma ajutati sa fac cumparaturi inteligente, chic, sa fac alegeri bune dintre zecile de solduri de pe toate site-urile mari din lume sau din magazinele noastre: recomandindu-mi item-uri.

Am 20 de tricouri – desenate de Agnes Keszeg – editie super limitata, pe care le dau cadou celor care imi recomanda obiectele pe care le cumpar.
In plus, 5 dintre obiectele cumparate le voi scoate la licitatie, iar cu banii adunati voi cumpara ceva util pentru scoala unui copil care studiaza Arte.

*
Ma asteapta o luna de shopping inteligent. O luna in care, vorba prietenei de mai sus, demonstrez pe pielea mea ca ”ideea nu e sa-ti inchizi cardurile, ci sa inveti sa le folosesti intr-un mod sigur petru bugetul tau. Dupa cum, daca nu stii cum sa asortezi culorile, nu e o solutie sa te imbraci vesnic in alb si negru…”

Dragelor, ma ajutati?

*
15 iulie. prima lectie din experiment: ce am invatat despre cardurile de credit.

16 iulie. cine este Agnes Keszeg, ilustratoarea faimoasa in Ungaria si Spania, care a creat imaginea acestui experiment?

18 iulie. goana dupa cumparaturi incepe: prima runda de selectii de prin magazinele on line

20 iulie votati ce sa-mi cumpar?

26 iulie: runda 2 de selectii pentru posibile cumparturi

27 iunie: ce mi-am cumparat pina acum si ce am invatat din asta

27 iulie: Stilistii recomanda ce sa-ti cumperi in perioada reducerilor; Adina Necula

27 iulieCarti; shopping inteligent

28 iulie Ai cumparat inteligent? Acum cistigi premiu:)

31 iulie stilistii aleg ce sa-mi cumpar: Adina Necula

1 august bilant la 2 saptamini, ce am cumparat si cit am cheltuit

1 august Plec 3 zile in Italia, e eficient sa-mi folosesc cardul acolo? Raspund specialistii

1 august – cumparatul emotional – cea mai frumoasa fusta din lume. e a mea, acum!

2 august sfaturi de la stilisti – ce sa cumparam in perioada reducerilor Andreea Inankur

3 august sfaturi de la stilisti – ce sa cumparam in perioada reducerilor – Sinziana Pop

5 august sinziana pop, stilist, a ales ce sa-mi cumpar

6 august – andreea inankur, stilist, a ales si ea ce sa-mi cumpar

7 augustsa cumparam si ceva arty:)

8 august mai fac si shopping impulsiv stiu

9 august – cistigatori concurs sacrificii pentru un obiect vestimentar

12 augusttricourile din campanie fac ravagii la festivalul Anonimul

15 august in loc de bilant: ratiune si simtire in cumparaturi

maria-popistasu-marti-dupa-craciuno exclusivitate simpa de la Maria Popistasu

o exclusivitate simpa de la Maria Popistasu

Am vazut-o pe Maria Popistasu ( Legaturi Bolnavicioase, Marti, dupa Craciun) la TIFF, pe fuga (am fost la concertul ei cu Electric Brother, de unde cu putin noroc va arat si o inregistrare curind) si pentru ca stiam despre bijuteriile pe care le face, am rugat-o sa-mi povesteasca despre proiectele pe care le are intre munca la doua filme.

I-am spus atunci despre o conversatie cu Ethan Hawke in care povestea ca cel mai important lucru pentru el ca actor e cum si administreaza timpul si mintea, in perioada dintre proiecte. In contextul acesta am rugat-o pe Maria sa-mi raspunda.

*

Mi-ai zis sa iti scriu cateva randuri in care sa spun de ce fac lucrurile pe care le fac pe langa actorie. M-am tot foit si l-am intrebat si pe barbata-miu in prealabil, crede el ca eu sunt acum intr-o criza? Raspunsul a venit prompt, calm si rece, ceea ce ma face sa cred ca nu m-a protejat, ci mi-a spus exact ce crede. Asa ca m-am relaxat si dupa alte sondari mi-am dat seama ca, in fapt, eu am fost tot timpul asa.

Cred ca a inceput ca o chestie de conjunctura. Parintii mei lucrau si, ca sa nu ma stie cu cheia de gat aiurea prin parc pana se intorc el de la serviciu, m-au inscris la toate cercurile de la casa pionierilor si soimilor patriei. Asta ma tinea ocupata si cred ca ma ajuta si sa imi depasesc un fel de deficienta de concentrare de care am suferit si sufar inca.

Am facut un exercitiu si am incercat sa insir toate cluburile si cercurile pe care le-am frecventat: balet, desen, engleza, gimnastica ritmica, modelaj, gimnastica sportiva, aerobic, franceza, Clubul de geografie si stiinte naturale, cercul de muzica de la scoala, cor la Casa Armatei, alaturi de inca 4 vecini de varsta mea, un club de dans de la Rapsodia cu aceiasi 4, o sedinta de karate la care tin ca la ochii din cap si un fel de club de indemanare, care nu mai stiu cum se numea, in care tin minte doar ca faceam niste impletituri si niste vase de udat din niste recipiente reciclate. Apoi, mama ne-a facut haine asortate toata copilaria la masina de cusut Veronica, iar eu nu mai stiu cand am fost lasata sa prestez croitorie pentru prima data.

Tata m-a indemnat tot timpul sa stau pe langa el cand repara cate ceva asa ca stiu sa pun un intrerupator pe fir, daca e nevoie. Apoi am facut arte plastice cu scenografia ca alegere principala si, mai tarziu, actorie.

Acum, anul asta adica, am facut un curs de bijuterie si am de gand sa lucrez o zi pe saptamana in atelier, am facut niste fete de masa brodate pe care le am intr-un magazin din Bucuresti si o serie de aproane pentru bistroul “La Bonne Bouche” si am raspuns cu entuziasm invitatiei lui Electric Brother. Am cantat trei piese in concertul de lansare al noului album, si mai apoi la B’estfest, inainte de L.A.M.B.

Cred ca tarie ca sunt o fata harnica, ca am un fel de energie in plus pe care simt nevoia sa mi-o canalizez catre lucruri palpabile in final. Asta ca sa nu am senzatia ca ma irosesc sau ca pierd vremea. Imi place sa fac film mai mult decat orice altceva, dar as fi ipocrita sa declar ca e viata mea si cred cu tarie ca n-as muri daca nu s-ar lega proiecte mai departe.

Maria Popistasu, 15 iulie

*

Cind pui o intrebare intr-un interviu, nu te gindesti decit la raspunsul pe care urmeaza sa-l obtii. Pentru ca el va face parte dintr-un articol la care tu ai deja o structura in cap.

Uneori, raspunsurile care-ti vin iti schimba optica si te ajuta sa te reevaluezi pe tine, ca jurnalist. Si sa-ti dai seama ca intrebarile tale au si alte urmari.

Asa mi s-a intimplat mie cu raspunsul Mariei Popistasu. Mi-am dat seama ca intrebarea mea, care era un pretext ca sa va povestesc pe blog despre bijuteriile sale, pentru ea a fost un motiv de analiza personala.

M-a speriat putin impactul intrebarii mele si, ca sa nu ma gindesc prea mult la ce alte urmari au avut alte intrebari din interviurile anterioare (de genul “de ce ma vede asa?”, “oare cred oamenii lucrul asta despre mine?”), imi spun – pentru moment – ca Maria e mai analitica si introspectiva, ca e felul ei de a analiza profund lucrurile cu care intra in contact.

Iata unul dintre inelele create de Maria; l-am luat de la mina unei prietene si l-am fotografiat pe piciorul meu pt ca altceva nu aveam la indemina.

2547
stevejobsce-am mai citit pt elefant.ro:Steve Jobs

ce-am mai citit pt elefant.ro:Steve Jobs

Pentru cine conduce echipe de creativi nu mai e o noutate că cea mai mare provocare e să știi să lași liber fiecare membru al echipei, dar să-l și poți “constrânge” să-și respecte deadlineurile. O balanță al cărei echilibru e fin, ca și cum ai măsura în karate bijuterii de aur.

Pentru cei care au de condus un business care are în descriere obligativitatea de “a fi diferit”, managementul unei echipe are și alte nuanțe: cu cât sunt mai multe păreri, cu atât uniformizarea e mai mare și se realizează îndepărtarea de unicitate, de diferențiere. Iar managerul trebuie să impună o părere, fără să lase imaginea unui dictator. Și să accepte, oricât ar fi de greu, că nu e acolo ca să fie iubit și adulat de angajați.

Dacă sunteți manageri și nu v-ați împăcat cu gândul ăsta, citiți biografia lui Steve Jobs; dacă sunteți angajați și aveți un șef care nu a învățat încă toate astea, dăruiți-i cartea aceasta.

restul parerilor mele despre cartea Steve Jobs – iLeadership pentru o noua generatie, desigur pe elefant.ro

2277
image001un concurs cu un premiu genial

un concurs cu un premiu genial

Il mai stiti pe fotograful care a realizat celebra coperta National geographic cu Fata Afgana?
Si-a cautat-o la 20 de ani distanta si-a fotografiat-o din nou?

Steve McCurry se numeste fotograful si tu, oricare ai fi tu, poti sa fi fotografiat de el intr-un proiect despre care se va vorbi multi ani de acum incolo.
*
Mai stiti proiectul cu “o lume intr-o zi?” cind in lumea intreaga s-au uploadat filmulete ale oamenilor obisnuiti si, la un an distanta, s-a realizat un lung metraj extrem de emotionant?
Ei bine, proiectul lui McCurry (realizat impreuna cu Hotpoint) e din aceeasi categorie.

*


Familii din România, Italia, Franța, Polonia, Cehia, Rusia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie, Spania și Portugalia isi uploadeaza pe http://family.hotpoint.eu fotografii cu familiile lor ( nu mai mult de 10 fotografii pentru fiecare familie), din fiecare tara va fi aleasa o familie care va merge de Craciun la New York se va intilni cu McCurry si va fi fotografiata de el.

Proiectul e incredibil prin valoarea lui emotionala globala: cind se incheie perioada de uploadare a fotografiilor, se vor aduna marturii super emotionante despre traditiile si cultura fiecarei tari.

Ce trebuie sa faceti?Incarcati poze cu familia voastra (maxim 10) pina pe 15 octombrie pe site-ul http://family.hotpoint.eu.
Imi doresc foarte tare sa scriu povestea intilnirii cu McCurry a familiei care cistiga din RO si cum li s-a parut Craciunul in New York. Succes daca veti cistiga va fi o amintire a carei valoare e, cu adevarat, nepretzuita!
*

My Family este un proiect Hotpoint, marcă înregistrată a Indesit Company. acest post nu face parte din nicio campanie publicitara, mi-a placut atit de mult ideea, incit am scris despre ea:)

5472
Sylvie-Guillem-Mats-Ek-By-007a fi rebel

a fi rebel

Why do you think society so readily applies the term rebel to people who do their own thing?

It’s a very easy sticker to put on someone. In the field I was involved in when I was young the discipline is so hard and there is a kind of a code, and everything has its role inside the box, but to be able to follow that and to be happy within those constraints – those rules – you need to be driven by your dream. I was never driven by a dream. I was never driven by being a ballerina and that gave me a wider opportunity of choices. The Paris Opera Ballet became an open door for me – it was not an arrival point, it was the departure point. The rules that were ruling that system were not for me – what was important to me was that I was experimenting. I had a strong instinct, and was kind of animal in my reaction when someone was telling me: ‘You have to do that!’ If for me it was not relevant or had no purpose I was like, ‘No. I’m sorry. If you want me to do that only then take someone else because I won’t be happy.’ It was already the start of me making a choice. That’s when I started to have problems because a dancer is usually a quite disciplined person and when you ask her to do something she does it. But I realised very early that I did not have a lot of time and I didn’t want to lose time doing things that didn’t matter to me. That’s why I started to say no to things, and for the classically minded people it’s not the way to do things – so, to them you are a rebel.

Sylvie Guillem (46 ani) intr-un interviu din Another magazine pentru promovarea noului ei show 6000 miles away

1155
red_carpetAugmented Memories by Monica Preis

Augmented Memories by Monica Preis

Ieri am participat in calitate de reporter S!MPA al blogului Cristinei Bazavan la expozitia foto a lui Stefan Cosma intitulata Augmented Memories.

Am fost uimita de invitatia video conceputa pentru acest eveniment si mi-am dat seama ca era digitala a acaparat si arta intr-un mod foarte placut. O a doua uimire a reprezentat-o locul ales pentru vernisaj, The Place Concept Store un rai al hainelor de lux, cum l-a descris Cristina pe blog si m-am gandit ca nu a fost o alegere deloc intamplatoare.

Asa ca, ce poate fi mai placut ca o expozitie foto intr-un paradis feminim al hainelor si accesoriilor, ceea ce m-a facut sa cred ca evenimentul a fost targetat pentru publicul feminin. De altfel, un indiciu pentru acest lucru a fost colajul fotografic care trona la intrare avand in prim plan un poster pentru Chanel incadrat de niste fructe exotice. L-am perceput ca pe statementul artistului pentru fashion si femei in general, caci ce sunt augmented memories daca nu amintirile cele mai placute pe care le asociezi cu hainele si decorurile preferate.

Am schimbat cateva cuvinte cu artistul care ne-a spus ca majoritatea fotografiilor sunt realizare in Rio de Janeiro, un spatiu exotic si incantator, un loc ideal de petrecut vacantele din care sa revii cu augmented memories of course.

Am admirat creatiile artistului al carui ochi a fost format la o universitate din Germania si la celebra Fabrica a lui Toscani, fotograful oficial al Benneton si am fost incantata de colajalele digitale surprinzand fotografii urbane peste care erau aplicate siluete feminine sau buline pastelate.
Mi-a ramas in minte un colaj extrem de reusit cu un peisaj brazilian decupat in forma de papuci de plaja si celebra sticla Coca-Cola de 0.25l. Pentru mine acest tablou a reprezentat clar declaratia unor augmented memories pentru ca intotdeauna imi aduc aminte cu placere o zi de vara torida pe plaja, racorita cu o cola 🙂

Mi-a placut atmosfera si locul evenimentului cu oameni foarte colorati si accesorizati integrandu-se perfect in spatiul conceptual the Place, ne-au incantat cocktailurile servite si vederile vechi oferite cadou. A fost o seara extrem de placuta in compania unor oameni interesanti printre care Dragos Bucurenci sau Amalia Enache, admiratori ai artistului si mi-ar placea sa mai vad si cu alte ocazii expozitii Stefan Cosma.

*
Monica Preis a participat la acest concurs simpa si o puteti citi zilnic pe blogul ei monicapreis.wordpress.com

in curind pun in joc o alta invitatie speciala de VIP la un eveniment monden/cultural.

1923
godard-in-later-yearstherefore … by Godard

therefore … by Godard

The Greeks gave us logic. We owe them for that. It was Aristotle who came up with the big ‘therefore’. As in, ‘You don’t love me any more, therefore . . . ‘ Or, ‘I found you in bed with another man, therefore . . . ‘ We use this word millions of times, to make our most important decisions. It’s about time we started paying for it.
If every time we use the word therefore, we have to pay 10 euros to Greece, the crisis will be over in one day, and the Greeks will not have to sell the Parthenon to the Germans. We have the technology to track down all those therefores on Google. We can even bill people by iPhone. Every time Angela Merkel tells the Greeks we lent you all this money, therefore you must pay us back with interest, she must therefore first pay them their royalties.

Jean Luc Godard in The Guardian

1498
600blackspots4carti simpa, pt inspiratie

carti simpa, pt inspiratie

un artist, pe numele lui David A. Carter, a lansat o serie noua de carti pentru copii de toate virste.

eu cred ca acesta este viitorul cartilor in print: cartea obiect, cartea care sa-ti ofere o senzatie in plus in afara informatiei; cartea care sa te oblige sa experimentezi ceva ce nu poti experimenta online.

*
cred ca aceeasi directie o vor avea si revistele – vor ramine in print intr-o varianta obiect de colectie, in editie limitata

1672
JJS_6889Tu te poti duce pe yacht in Mediterana!

Tu te poti duce pe yacht in Mediterana!

eu am pierdut concursul organizat de Peroni pentru blogeri; pe marea neagra in teasing pentru marea distractie a acestei veri Paroni Yacht Week Fest merge Adrian Soare si 7 dintre prietenii lui.

ca sa nu fiu foarte necajita ca nu v-am aratat cum stiu eu ca e cel mai frumos sa te distrezi pe un yacht, participati la concursul mare de pe site-ul Peroni

am eu asa o presimtire ca un cititor al blogului meu o sa cistige concursul mare: o saptamina cu superbul yacht Peroni pe Mediterana. si m-am si interesat: cistigatorul are parte de muuulte fructe de mare in mincaruri delicioase, dar si de petreceri super cool la care vin si ceva celebritati… asa cum imi doream eu sa va ofer

deci. chiar acum, dupa ce ai citit acest text faci urmatorii pasi:

1. dai like la pagina de FB Peroni
2. te faci capitan de yacht pe peroniitaly.ro

3. imi trimiti o fotografie dupa ce ai cistigat competitia: tu in bataia brizei, cu marea mediterana in spate, pe yacht-ul Peroni.

baftaaaaaaaaaaaaaaa!

3283
nabokov_nti-ar fi placut sa-l ai profesor pe Nabokov?

ti-ar fi placut sa-l ai profesor pe Nabokov?

da, domnul ala care a scris Lolita. si Ada sau ardoarea.

unii, mai norocosi, l-au avut profesor pe vladimir nabokov

My father took Nabokov’s American literature course and says he can’t remember anything about it except for the way that Nabokov, wearing a black cape, used to sweep into the lecture hall with Vera, his wife and assistant, in tow. Nabokov would then deliver his lecture from prepared notes to great affect. His dramatic performances in class drew students to him, and, according to Nabokov’s most meticulous biographer Brian Boyd, his European literature course was second in enrollment to Pete Seger’s folk-song course. As a literature teacher, Nabokov emphasized the importance of reading for detail, assigning students fewer books in order to read them slowly. He quizzed students on the pattern of Madame Bovary’s wallpaper and sketched the path that Bloom walks in Ulysses on the blackboard. According to Nabokov, this approach “‘irritated or puzzled such students of literature (and their professors) as were accustomed to ‘serious’ courses replete with ‘trends,’ and ‘schools,’ and ‘myths,’ and ‘symbols,’ and ‘social comment,’ and something unspeakably spooky called ‘climate of thought.’ Actually these ‘serious’ courses were quite easy ones with the students required to know not the books but about the books.”

din Paris Review, unde e si istoria unui interviu cu el, la care el a centrat, el a dat cu capul. adica pt ca nu i-au placut intrebarile trimise, a inventat altele si-a raspuns la ele:))

1467
newsparcursul unei stiri

parcursul unei stiri

Joi, 7 iulie Institutul Cultural Roman de la New York a postat pe pagina sa de facebook despre aparitia lui Mircea Cartarescu in Time. E poate cel mai constant si perseverent biroul al institutului cultural roman, are in palmares multe aparitii pozitive despre cultura romaneasca in presa americana.

Simbata 9 iulie, dimineata, am vazut stirea si-am pus-o pe blog & Facebook & twitter. A fost preluata de citiva.

Seara am postat pe blog o analiza cu prezenta Romaniei in revista Time in ultimii 10 ani ca sa explic, indirect, ca aparitia lui Mircea Cartarescu in saptaminalul american e una foarte importanta in termeni de respect pe care l-am putea cistiga pentru noi si pentru tara. Eram suparata ca stirea nu ajunsese la tv.

Postarea asta a fost plimbata pe peste 400 de pagini de Facebook si a fost Retweet-erita de peste 30 de ori. De simbata seara si pina luni dimineata.

Duminica, Adevarul luase deja decizia ca e o informatie importanta si-a pus-o in ziarul de luni 11 iulie, cu trimitere pe prima pagina.

Luni 11 iulie, la 15.39 Mediafax a considerat ca stirea de la Adevarul e importanta si-a preluat-o in flux.
In aceeasi zi, la ora 23.53 Realitatea Tv a prezentat stirea.
Marti 12 iulie stirea a fost preluata si pe Antena 3.ro

Ce am invatat din asta?Ca internetul are puterea de a transforma o stire pozitiva (pe care tv-urile n-o mai considera cu audienta) drept una de interes. Ca o poate duce la TV. Chiar daca are nevoie de citeva zile.

Ce am mai invatat?Ca e inutil sa ne vaitam ca sunt numai manele si pitzipoance la tv, daca suntem perseverenti si, in loc sa ne vaitam, facem noi stirea buna sa circule -> putem sa introducem in programele de stiri si ALTCEVA.

Sigur ca stirea despre dublura fustei dnei Udrea transformata in chilotii dnei Udrea va fi mereu inainte, sigur ca vor ramine in jurnal toate nuntile la care e nas Becali, dar o sa-si gaseasca un loc mic si stirile pozitive.

Desi nu suntem inca foarte constienti de asta, noi avem puterea (nu tv-urile) pentru ca exista internetul. Ar trebui sa ne mobilizam mai des.

P.S. multumesc frumos tuturor celor care au promovat stirea despre “Mircea Cartarescu in Time”; fiecaruia dintre voi i se datoreaza victoria de a ajunge in jurnalele tv.

2097
clarcklucruri s!mpa care sa va inspire

lucruri s!mpa care sa va inspire

George Lois unul dintre cei mai mari art directori din lume, intr-un interviu inspirational care va aparea in nr 6 al revistei It’s nice that

On the power of art“Art is the most important thing in my life. I go to MoMA every Sunday, religiously. There’s an epiphany in every room. There’s probably 20 epiphanies in every room. Understanding the history of art, understanding the history of culture and movies—old black and white movies—and ballet and sports and all these things in the world is so incredibly important. It allows us to truly understand the culture, the zeitgeist of the time. Not only does it allow us to understand it, to report on it, but it allows us to be ahead of it. To literally be ahead.”

On clarity of vision“In my first year at the High School of Music and Art [New York] we had a poster class in which we had to do a poster for a country. I think I had Switzerland, so I got a photograph of the Alps—two, three, four beautiful mountains, one after the other, an aerial view. I put big type on the bottom that said‚ ‘Switzerland,’ and then I separated two of the mountains with a gigantic hunk of Swiss cheese. I had this design sense, a sense more to do with design than art, from the time I was very young. I understood that to do a poster you have to include an element of surprise. My teacher didn’t get it. She said‚ ‘George, the Swiss cheese is so out of proportion to the mountains.’ I think I said something like, ‘No shit!’”

*
iata citeva coperte simpa, de peste tot din lume

1738
red_carpetfii reporter S!MPA la cele mai tari petreceri

fii reporter S!MPA la cele mai tari petreceri

ti-ai dorit vreodata sa ai acces la petrecerile cele mai cool despre care citesti prin reviste sau vezi imagini la tv?

te-ai intrebat vreodata cum arata in realitate, cit sunt de prietenoase si de charismatice, vedetele noastre?

de astazi, cu S!MPA ai acces la cele mai tari party-uri din oras.
Poti sa fii reporter S!MPA pentru cele mai cool evenimente; eu iti dau invitatia, tu te bucuri de eveniment si, la sfirsit, scrii un guest post pe blogul meu.

cum participi?
de fiecare data cind am o invitatie o anunt pe blog, te inscrii printr-un comentariu, iar eu aleg cistigatorul (oarea).
poti merge insotit(a), iar la fata locului, te va astepta un reprezentant al organizatorilor care te va ajuta sa te simti cit mai confortabil.

incepem cu….
vernisajul expozitei lui Stefan Cosma in raiul hainelor de lux: The Place, pentru marti 12 iulie ora 19.00.

daca vrei sa mergi la acest eveniment, lasa un comentariu:)

STEFAN from Miki Maus on Vimeo.

diseara la ora 20.00 alegem reprezentatul s!mpa la acest eveniment

2993
lg-optimus-black1the little black dress & the phone for it

the little black dress & the phone for it

toti cei care ma stiu, cunosc foarte bine problemele mele cu telefonele.
in ultimul an am stricat 3, nici eu nu mai stiu cum si, vorba unui prieten, parca traiesc intr-un loop “anul trecut la festivalul de teatru de la sibiu aveai probleme cu telefonul, anul asta la fel”.

ce-i drept, n-am avut un smartphone, pentru ca am tableta, am si laptop si ma gindeam ca un telefon conectat si el la net mai mult decit un mail de urgenta, imi va bloca si putinul timp ramas liber.

asta pina cind am primit cadou un LG Optimus Black
*
mai intii ca a venit exact in ziua in care ma hotarisem sa-mi iau alt telefon (sa nu ma mai lupt cu ecranul care uita sa se mai lumineze de la telefonul precedent).

coincidenta asta m-a facut sa ma gindesc la sincronicity – momentele alea in care te intilnesti cu exact cu persoana cu care vrei sa te intilnesti, adesea are legatura cu iubirea:)

mai apoi ca in prima seara de posesiune a noului telefon, am fost cu totul si cu totul fascinata de cutia in care era ambalat, de detaliile carticelei cu ilustratii in care era incrustrat la propriu.

dupa care am facut cunostinta cu EL; e atit de subtire incit mufa de la casti, desi e dintre cele mai fine, pare Gulliver in tara piticilor in comparatie cu telefonul.
e negru si elegant si, dupa o saptamina de utilizare, m-am gindit ca seamana mult cu THE LITTLE BLACK DRESS.

noi, femeile, trebuie sa avem in garderoba cel putin o rochie neagra eleganta, de cocktail, care sa ne scoata din impas la ocaziile de 5 stele.
despre aceasta rochie eu cred ca trebuie sa fie croita perfect, dintr-un material impecabil si trebuie, intotdeauna, asortata cu bijuterii foarte fine.

de ce? daca mergi intr-un loc in care dress code-ul e little black dress, singura ta sansa sa fii remarcata este sa fii impecabila.
asa e si cu telefonul pe care-l ai. intr-o mare de smartphone-uri negre, slim, elegante e cel mai bine sa-l ai pe cel care e impecabil.

de cind am LG Optimus Black toti prietenii mei care “fac cunostinta cu el” exclama: ce elegant e!… si e mai subtire decit orice alt telefon!

*
si nu, nu-mi ocupa si mai mult timpul. ba chiar deloc. am citit 2 carti pe el:)
*
multumesc frumos pentru cadou, mi-ati facut viata mai usoara. la propriu

1651
predacum am inceput sa citesc

cum am inceput sa citesc

cind eram mica, pe la sfirsitul anilor 80, nu-mi placea sa citesc.
deloc.
nici sa scriu. stiu ca am scris o compunere de fix un rind prin clasa VI-a.

n-am citit legendele olimpului (mi se parea ca mi se amesteca personajele in cap), n-am citit povesti nemuritoare; n-am citit nimik. era o adevarata tragedie cind trebuia sa execut lecturile de vacanta; aflam de la sora mea (mai mare cu un an si pasionata foarte tare de carti) despre ce era vorba prin romane si ma descurcam cu ce-mi spunea ea.

pina in vara lui 88.
*
eram la tara, la bunici, si am purtat urmatorul dialog cu un pusti cu citiva ani mai mare decit mine.
– Daca dragoste nu e, nimic nu e – n-a zis-o Marin Preda, ci un evanghelist, e din Biblie.
– Nu cred.
– Ba da, recunoaste si Preda in “Cel mai iubit dintre paminteni”, ia si citeste.

“Cel mai iubit dintre paminteni” a fost prima CARTE pe care am citit-o. Copilul care mi-a recomandat-o, Radu, a terminat in urma cu ceva ani Istoria Religiilor la Sorbona.

*
pentru mine, anii 80 inseamna descoperitul lecturilor, de asta pentru expozitia Consignatia 7080 am donat primul volum din “Cel mai iubit dintre paminteni”. acela a fost momentul in care, literalmente, mi s-a schimbat viata.

de fiecare data cind imi aduc aminte ce indaratnica eram la lecturi, rid si ma gindesc ca Doamne Doamne a avut grija sa rezolve problema asta: astazi imi cistig banii din scris/citit.:)
*
saptamina aceasta poti vizita la OAR, pe Verona, expozitia Consignatia 70-80 (organizata cu ocazia lansarii editiei limitate a sticlei Pepsi de colectie, asemeni celei anii 70-80), o excursie amuzanta prin vremuri pe care crezi ca le-ai uitat, dar sunt acolo linga/prin tine.

e foarte frumoasa expozitia pentru ca include obiecte personale ale unor nume de referinta in anii 80 Oana Sirbu, Irina Margareta Nistor, Medeea Marinescu, dar si ale unor nume devenite celebre post 89 – Gianina Corondan, Marius Chivu, Cristi Manafu, Cristi China

*
fotografia cu cartea mea am furat-o de aici

4290
elena ceausescuElena Ceausescu – confesiuni fara frontiere

Elena Ceausescu – confesiuni fara frontiere

iata o carte pe care NU trebuie sa dati banii. o carte scrisa din orgoliu, plina de vanitate.
am gasit-o acum citeva zile, la o taraba pe strada: Elena Ceausescu – confesiuni fara frontiere. ( Violeta Nastasescu, editura Niculescu)

Doamna Nastasescu a fost translatorul Elenei Ceausescu si, din aceasta perspectiva, un profil al “tovarasei” avea mare potential. ce am gasit insa in paginile cartii m-a intristat profund.

rautati grele la adresa altor colegi translatori ( “X mi-a facut rau, las ca o sa o pateasca el”, specialista de limba araba e prezentanta intr-un singur cuvint: “Nutzi” etc), culminind cu invocarea lui Dumnezeu pentru o pedeapsa – mustruluiala din partea cuplului prezidential – pentru un coleg translator descris drept “mitocan cu piele de pachiderm”.

vanitati expuse prea grosier pentru o doamna care se declara a fi educata si rafinata (in majoritatea descrierilor dna Nastasescu e cea mai bine imbracata – spune undeva ca e imbracata la fel ca regina tarii gazda). sigur ca in comparatie cu Elena Ceausescu, nu era greu ca cineva din anturajul sau sa fie apreciat drept rafinat si educat, dar tonul si modul in care sunt prezentate lucrurile arata orgoliul prea mare al autoarei.

din cele 300 de pagini ale cartii nu reusesti sa ai un profil emotional si fizic (descrieri de gesturi, stari, emotii) al Elenei Ceausescu, chiar daca ii e prezentata o urma de bunatate ( ii face cadouri translatoarei sale, dar aceasta – autoarea cartii – nu uita sa spuna, indirect, prin vocea coafezei “tovarasei”, ca ea e mai respectata decit ceilalti pentru ca e mai culta.). generozitatea “tovarasei” e insa comentata imediat, in fiecare intimplare descrisa, cu descrierea unei intimplari contrare (cu tonul oamenilor care vor sa impace ambele tabere si sa cada mereu in picioare).

cartea “Elena Ceausescu – confesiuni fara frontiere” e construita pe structura vizitelor de lucru ale cuplului prezidential si e o dovada exemplara despre cum un subiect bun e ratat in lipsa unui editor care sa tina in mina (de fapt, sub tasta delete) orgoliul autorului.

sa nu cititi aceasta carte! ea e utila, cel mult, presedintelui Basescu ca sa nu-i mai fie teama de vizitele in strainatate; si altii au fost/sunt (cel putin) la fel de needucati ca dinsul.

3527
1101270801_400romania vazuta de Time Magazine

romania vazuta de Time Magazine

in cel mai recent numar, Time Magazine l-a inclus pe Mircea Cartarescu printre cei mai importanti scriitori contemporani, alaturi de Salman Rushdie sau Jonathan Frazen.pina la ora la care scriu aceste rinduri – 19.00 – nicio televiziune n-a dat stirea, desi la rtv – de ex- au prezentat nunta operatorului lui Boc si o icoana cu familia Becali pictata pe peretii unei biserici din Vrancea

ca de obicei, nu stim sa remarcam si stirile care ne-ar aduce bucurie si ne-ar dezvolta sentimentul de respect pentru romani de-ai nostri. romani care fac imagine buna acestei tari prin talentul lor, nu prin banii guvernului.

*
motiv de a face o rapida analiza pe stirile despre Romania aparute in revista Time din 2000 si pina acum.

au fost 293 de mentiuni ale Romaniei in ultimii 10 ani si jumatate in Time.

cele mai importante:

tigani, problemele pe care le-au facut altora sau “deportarea lor din frantza” – 18 articole

sport (participantii la olimpiada de la Sidney sau calificarile pentru campionatul european de fotbal) – 17 articole
– incluzind aici 4 articole mari despre gimnastica romaneasca si un profil al Catalinei Ponor

film ( facut de romani sau filmat in Romania de catre straini) – 9 mentiuni
– incluzind aici 5 articole despre echipa fillmului “4 luni, 3 saptamini si 2 zile” care a fost inclusa in cele mai mari topuri ale anului 2008

posibilele inchisori CIA de pe teritoriul Romaniei – 4 articole

cistigarea premiului Nobel pentru literatura de catre Herta Muller – 3 articole

imigranti 2 articole, prostitutie 2 articole, SIDA 2 articole, Ceausescu 2 articole, Basescu 2 articole, Iliescu -2 articole, turism – 2 articole.

restul sunt mentionari in contexte economice si politice, impreuna cu alte state membre ale uniunii europene.
*
o privire rapida asupra acestor stiri ne arata ca sportul si cultura au fost zonele in care s-a scris si despre noi de bine. si ca in majoritatea cazurilor n-a fost vorba de o performanta realizata cu banii statului.
*
iata si copertele Time pe care au parut romani de-a lungul timpului
Nadia Comaneci august 1976

Nicolae Ceausesu martie 1966

Ana Pauker sept 1948

Regele Carol nov 1939

Regele Mihai 1927

*
Time este cea mai mare si mai importanta publicatie saptaminala de stiri din lume. are 20 de milioane de cititori in America si alte 20 de milioane in restul lumii.

*
dragi editori de stiri, faptul ca Mircea Cartarescu a aparut in Time e cel putin la fel de important ca sosirea lui Bon Jovi de miine si, categoric, e mai important decit stirea cu nunta operatorului lui Boc sau cea cu icoana cu Becali.
in plus e cu bataie mai lunga si cu interes pe termen lung pt respectul pe care ar trebui sa-l cultivam pentru tara noastra.

1Cartarescu, linga Franzen, in Time

Cartarescu, linga Franzen, in Time

citeodata te apuca patriotismul.
stii ca n-ai niciun merit pentru succesul international al unui roman, dar cind il vezi alaturi de cei mai mari si mai tari oameni din bransa lui, alaturi de unii dintre oamenii pentru care tu ai un respect imens, iti creste brusc inima ca esti roman, ca si el.

asa mi s-a intimplat mie in aceasta dimineata:

From April 25 to May 1, more than 100 writers from around the world gathered in New York City for the PEN American Center’s World Voices festival. Photographer Peter Hapak photographed 13 of those authors for TIME, including Jonathan Franzen, Salman Rushdie and Mircea Cărtărescu.

aici fotografiile

(fotografia din pagina de deschidere a acestui post nu este dintre cele realizate de Peter Hapak, e de la un tirg de carte din Bucuresti)

2966

cumperi carti si faci bucurii pentru copii

simpaticii de la Bookblog incep de miine o campanie foarte frumoasa. timp de o saptamina, cite 2 zile, sunt in alta cafenea cu carti care merita a fi citite.

noi le cumparam la reduceri, Bookblog ajuta copiii din zone rurale care pot avea acces mai bun la educatie prin programe extra scolare: “Şcoala după Şcoală” şi “Hablamos español!”.

programul Classic Summer Bookfair 2011 este:

– Ramayana, pe 9 şi 10 iulie, între 15:00 şi 21:00
– Lente Cafe, pe 11 şi 12 iulie, între 13:00 şi 21:00
– Green Tea, pe 13 şi 14 iulie, între 18:00 şi 21:00

ne vedem acolo!

1188