“daca nu sunt stresat, chiar am o problema.” – akram khan despre noul sau show Vertical Road, cu care a avut premiera la londra ieri.
dureaza 4 min, uitati-va va rog. e despre cum percepem timpul, despre cum ne miscam orizontal – desi ar trebui sa “inaintam” vertical – spiritual; si despre cum “nu putem sa stam” – stillness.
mi-nu-nat:)
astea-s momentele cind ma umplu pe dinauntru cu bucurie si zic “uite si un roman de-al nostru”. iar cu zicerea asta mi se pare ca sunt eu acolo, in locul lui, alaturi de Grupa Mare.
Dragos Bucur si Alexandru Potocean alaturi de Colin Farrel, Ed Harris in The Way Back
ca Dragos Bucur nu joaca in romania de vreo 2 ani, asta e alta discutie. desigur motivul pentru care nu joaca nu este ” sunt prea ocupat”.:(
v-am spus ieri ca, in spate, in fiecare cafenea starbucks exista filtre care purifica apa pe care o gasim in cafea.
ei bine, mai exista o smekerica: o masina de facut gheata care are un sistem de purificare a apei care se ingheata, dar si un anume mod de a produce gheata.
cind am ridicat capacul masinii de gheata, m-am simtit ca la un party de citeva sute de persoane, pentru ca e o masina cit un dulap, care produce sute de cuburi de gheata.
partea smekera e ca aceste cuburi sunt tratate special pentru a evita pericolele.
mi s-a povestit ca exista o bacterie care traieste “la rece” si ca de fapt pe noi ne doare in git/ facem infectii de la acea bacterie, nu de la gheata.
asa ca, cuburile de gheata din masinaria starbucks sunt tratate “steril” ca sa nu capete acea bacterie.
ma rog, am invatat si despre cafea servita rece, cu gheata, dar asta e de povestit alta data.
*
ieri si eu si adi ciubotaru ne-am simtit foarte mindri. pina seara in cosul in care erau pachete mari de zatz nu mai era nimik. scrisesem amindoi despre zatzul care se ofera free impachetat steril pentru iubitorii de gradinarit, era un lucru care nu-l anuntase starbucks in mod public si ni s-a parut dintr-o data ca dam si noi ceva la schimb pentru lucrurile simpatice pe care le invatam aici.
pay it forward.
Stau deja de 3 zile la Starbucks si, pentru ca in fiecare zi testez dintre cafele (Romania ocupa locul 2 in Europa la vinzarile cafelelor Starbucks boabe), iar Camelia Toma ne explica (fac lectii cu Adi Ciubotaru) detalii incredibile despre cafea, as putea sa-mi dau doctoratul in bobul de cafea:)
Serios scriind, iata citeva lucruri spectaculoase.
Ne imaginam ca daca e o cafea pe care multi dintre noi o bem in drum spre birou, lucrurile nu sunt foarte pretioase sau spectaculoase. Ce poate sa fie in paharul mare – Venti – altceva decit un lichid aromat, a carui caldura pina sa-ti incalzeaza stomacul si sa te motiveze pentru munca, iti mingiie buricele degetelor?
Ei bine, iata ceva detalii “ascunse” in cafeaua noastra de fiecare dimineata.
– Cafelele Starbucks sunt doar Arabica (culturile de cafea realizate in conditii “de lux”, la atitudine, fara influente de poluare urbana)
– Dintr-un copac se obtin doar 400 de grame de cafea. Recolta se poate culege de doua ori pe an. (ginditi-va la consumul zilnic la nivel global si imaginati-va citi copaci de cafea sunt necesari)
– Odata culeasa cafeaua, ea este verificata bob cu bob, selectata manual inainte de a fi trimisa spre prajire. Pina la prajire trece prin 3 filtre de calitate.
– Exista oameni care gusta cafeaua din fiecare recolta inainte de a-I da drumul pe piata, pentru a spune daca recolta din acel an se ridica la standardele de calitate cerute. (asta pare un job de vis)
– Pentru fiecare regiune in care se distribuie cafea Starbucks, cea pe care o gasim doar in cafenele in rafturile special amenajate, exista un singur om care se ocupa de procesul de prajire.
(stiu o poveste cu domnul care are in grija tara noastra si care s-a intilnit cu district managerul roman in Olanda. Dupa ce au facut cunostinta si i-a spus ca e din Romania, domnul in cauza a replicat “aaaaa, pentru tine m-am dus eu simbata la munca?”. Cum Romania consuma foarte multa cafea Starbucks, domnul care are in grija prajirea a trebuit sa se ocupe de un stoc necesar pe neprevazute:) )
(mai multe despre bobul de cafea dupa lectia de astazi, acum alte citeva lucruri la care nu te gindesti cind te bucuri de cafeaua ta)
Pentru noi pare usor prepararea unei cafele Starbucks pentru ca totul merge repede, iar clientii sunt serviti fara sa astepte mult, daaaaaaaaar… in spatele barului sunt multe proceduri de calitate si reguli de respectat.
De exemplu:
Exista termometre in fiecare canata in care se prepara laptele- daca temperatura nu are intre 66-74 de grade pentru laptele fiert, el nu se mai foloseste.
Daca o cutie de lapte a fost tinuta pe bar mai mult de 30 de minute, nu se mai foloseste laptele.
Cu laptele e o intreaga procedura de calitate cu detalii SF (vara, cind se primeste laptele de la furnizor, unul din barista merge la masina, deschide o cutie de lapte, pune termomentrul in ea si daca nu are 5 grade, refuza marfa!)
Frisca folosita la cappuccino se prepara in house!!! M-a socat asta, am vazut in spate in depozit smintina Brenac in cantitati industriale si, dupa ce am intrebat, mi s-a spus foarte natural: folosim frica proaspata pe care o preparam chiar noi. (mi-au dat si reteta☺ )
Apa care se foloseste la bauturi e filtrata special. Tot in spate exista niste filtre uriase care prepara apa in trei etape – curatind-o si adaugindu-i apoi sarurile necesare organismului.
Ieri m-am uitat pe toate retetele de bauturi pe baza de cafea de la starbucks si am intrebat despre bauturile care se vind cel mai bine. Am fost mindra sa aflu ca la America house se bea foarte multa cafea la filtru, pentru ca asta e un semn ca oamenii stiu ca Starbucks inseamna si cafea pura, nu doar cocktailuri pe baza de cafea (scriu asta cu un Latte mare in fata, adica un cocktail minunat)
Tot ieri am facut si doua degustari noi (cafeaua Kenia si cafeaua Sumatra – din Asia/Pacific) si mi-am marit portofoliul de cafele Starbucks pe care le cunosc. Si-am invatat si trucuri despre cum poti potenta gustul cafelei, asortind-o cu o prajitura si un fruct surpriza.
(despre asta voi scrie insa separat, pentru ca necesita spatiu muuuult)
Si inca ceva tres tres simpa, despre care a scris si Adi: daca sunteti cultivatori de flori, va place gradinaritul pe balcon sau pe linga casa si aveti nevoie de ingrasamint pentru plante, puteti veni la Starbucks si, linga casa de marcat, intr-un cos special se afla foarte frumos ambalat zatz de cafea. E free si e parte din campania Starbucks pentru protejarea mediului
P.S. astazi stau pina la ora 22.00 sa vad procedura de inchidere a cafenelei, care e una speciala:) asa ca am timp sa mai scriu si ceva povesti simpa despre oamenii din Starbucks America House.
curtea constitutionala a decis ca legea pensiilor a fost adoptata corect. asta inseamna ca, dupa regulile curtii constitutionale, 80=170.
daca erau in sala 80 de oameni iar curtea admite ca erau 170, inseamna ca numara cu o unitate noua de masura, un nou “1”. fiecare “1” (om, in cazul de fata) are o noua valoare numerica atribuita.
(cum, prin conventie, spunem ca un “fruct verde, de forma unei mingi, care sta intr-un copac” este un “mar”, tot asa prin conventie putem spune ca NOUL UNU are o alta valoare.)
un calcul simplu (170/80), arata ca nou “1” – prin valoare numerica nou atribuita – este 2.125 (in sistemul numeric vechi)
***
rezulta de aici ca pot sa-mi platesc impozitele la jumatate, pentru ca este constitutional sa consider 1=o unitate de masura recunoscuta de cc = 2.125 (in sistemul numeric universal acceptat)
* dupa o asemenea decizie, curtea constitutionala nu mai merita sa aiba numele scris cu majuscule.
***
later edit: ceea ce se intimpla acum in tara noastra mi se pare mai grav decit ceea ce a fost in comunism (pe care l-am trait greu, in saracie). mi se pare ca se distrug principii. esenta de a fi. se schimba principiile matematice, doar pt ca asa vor unii care conduc.
e dezarmant, pt ca-ti dai seama ca esti atit de mic in fata intereselor unora, incit tot ceea ce stii – lucruri de baza, numaratoarea, matematica – sunt rasturnate aiurea, ilar, absurd.
saramago ar scrie o carte de Nobel cu noi.
baga-mi-as picioarele-n ea de tara. VREAU SA PLEC!
la 7 dimineata cafeneaua se deschide.
cu o jumatate de ora inainte unul dintre partenerii barista a intrat pe usa din fata, apoi prin stinga barului, parcurgindu-l dintr-un capat in altul in timp ce a deschis casa si un expressor. pe drum catre verstiar a dat drumul la muzica. dupa ce s-a schimbat, s-a asezat intr-un fotoliu si si-a baut cafeaua. momentul lui de relaxare de la inceput de zi, cu lumina mica si calda.
apoi a inceput sa desfaca produsele de patiserie, sa le ia temperatura, sa verifice temperatura frigiderelor (si la setari, dar si la temperatura fizica din interior), sa regleze expressoarele, sa pregateasca laptele, sa verifice stocurile.
a avut la dispozitie fix 30 de min. daca in timpul acesta i-ar fi intrat un client, chiar daca oficial cafeneaua nu era deschisa, i-ar fi oferit o cafea gratis. asa e regula: chiar daca nu suntem gata, nu refuzam clientul.
gata. e 7 dimineata. acum incepe iuresul.
Starbucks America House, Piata Victoriei, 6 octombrie 2010
8.20 domn inalt si subtire, skinhead trecut de 40 de ani, ochelari dreptunghiulari cu rama neagra, casti la urechi, Ipod pe masa. S-a uitat la un filmulet pe Ipod prêt de 5 minute. Expresso-ul si-l bause mai devreme.
9.10 blonda, micuza, delicata, haina bej ca o pelerina, un rucsac mare in spate in care-si sprijinea umbrela lunga de parca ar fi fost sabie de samurai. A petrecut citeva minute bune la barul cu zahar si arome ca sa-si personalizeze bautura. A transformat-o intr-un personaj. Cum era si ea.
10.30 – englez posesor de 2 pui de rottweiler(?), unul adapostit intr-o geanta alba, ascuns bine doar cu nasul si urechile la vedere; celalalt amuzindu-i pe cumparatori cu tumbe in doua picioare. Si-a luat o cafea mare, mor de curiozitate ce (aflu mine de la fete pentru ca parea de-al casei si ele tin minte bauturile preferate ale clientilor)
14.00 – liceeni cu laptopuri colorate, asezati la masa cu prize si veioze. Rizind la comentariile de pe Facebook. Ciocolata calda.
Intre ei, oameni pe care-i stiu: Raluca Zamfir (lucreaza la BRD, o stiu de pe FB, a venit direct si cald din prima la mine, am povestit business cu detalii personale din primele clipe, foaaaarte simpa), Anna Pope – cea mai simpatica, cocheta si sexy viitoare doctorita pe care o stiu (povesti despre viata si moarte, la propriu dar cum zimbet, cu promisiunea ca mine ii duc o carte…pe care acum nu o gasesc, desi am rascolit toata casa), Cosmin Tudoran, Carmen Gheorghita, Cristina Chipurici, Cristian China Birta si Adrian Ciubotaru la o intilnire care nu era pentru mine, nici pentru Adi (cu care impart “scoala de cafea”) – dar ce sa facem daca ne-am intilnit cu prietenii care aveau business de facut? Am facut si noi business cu ei:) si le-am facut cinste cu cafea din bonusurile noastre:)
Si lectiile despre cafea…cu muuuulte cifre, proceduri si oameni care fac zeci de lucruri migaloase/riguroase. Abia astept sa le sintetizez sa va pot spune cit de multe lucruri sunt in spatele acelei cafele care, dupa ce o degustati dimineata, va face sa zimbiti.
Si miine sunt la Starbucks.
P.S. Vara mea, pe jumatate americanca, stabilita in San Diego mi-a scris pe FB astazi
“Sa stii ca barbatul meu a fost Industrial designer la Starbucks in anii ’90. Toate magazinele lor au fost create de echipa lui. Poate sa-ti explice Toy despre ce au gandit si ce inseamna fiecare obiect. E tare interesant.”
Cam ce probabilitate era ca tocmai varul prin alianta sa fi desenat mobilierul Starbucks?! Zilele viitoare povesti de la el.
astazi, dupa mai bine de 7 ore in cafeneaua Starbucks din American House am dezvoltat o teorie legata de culori, ore, haine si… cafele.:)
*
La 6 dimineata oamenii se imbraca precum lumina de afara, ca animalele de prada, sa se piarda printre strazi, sa se ascunda printre alti oameni. Dimineata, cind inca nici n-a rasarit soarele, e ora negrului, a griului inchis sau a maro-ului. Astia-s oamenii care beau cafeaua cu mult zahar, viata lor are nevoie de un pic mai multa dulceata ca sa poata zimbi.
Pe la 9 apar oamenii-n bleumarin, albastru, verde. Culorile se mai deschid, cafeaua e altoita cu lapte, intervine cappuccino-ul vesel si amuzant.
Pina la prinz apar si roshu, roz, alb, galben sau culori in/cu forta. S-ar potrivi cu un expresso care se bea in 10 secunde pentru ca altfel e “expirat”. Dar cei care poarta culorile astea au curajul sa incerce orice bautura.
*
Astazi la Starbucks m-am gindit ca personalitatea noastra poate fi ghicita-ntr-o cafea.
Nu in genul ala de ghicit – in zat – ci in preferinta noastra pentru o anume bautura pe baza de cafea sau o cafea pura (ca expresso).
“Uneori nu cunoastem clientii dupa nume, ci dupa bautura lor preferata” ne-a zis Costin Gheorghiu, District Manager Starbucks Romania
“Spune-mi ce cafea bei ca sa-ti spun cine esti” – te bagi la jocul asta?
miine facem un mini party in cinstea celor cu care am lucrat la numarul de octombrie.
cum voi sunteti cititori fideli, m-am gindit sa va fac o surpriza.
pun repede la bataie 10 locuri la petrecerea la care va intilniti cu cei care apar in revista de octombrie.
primul venit, primul servit. inscrierea cu comment aici pe blog:)
succes.
(detalii individual pe mail, asa ca lasati-va la comment adresa corecta)
il stiu bine pe Dragos Bucurenci, e unul dintre cei mai ambitiosi, disciplinati si “muncitori-cu-sine” oameni pe care-i stiu.
are acele calitati pe care le-am vazut la multi dintre oamenii MARI pe care i-am intervievat, calitati pe care si le-a slefuit singur, cu o vointa de fier.
acum deschide usile laboratorului sau personal: cauta un om in echipa – un/o asistent(a) personal(a).
daca as avea 20 si un pic de ani as muri pentru job-ul asta. inseamna un know how incredibil – despre un stil de viata, despre contacte cu “lumea mare”, despre cum sa faci fapte bune si sa fii rentabil.
nu mai am virsta asta si regret, dar sunt gata sa scriu recomandari pentru prietenii mei mai tineri care vor sa aplice pentru job-ul propus de Dragos.
detalii aici
deadline-ul este 11 octombrie, hurry up.
Cind iei o gura din lichidul cald, maroniu-negru, primul lucru care te izbeste e aroma: o pelerina de miresme care se rasuceste pe tine. Ma rog, chiar prin tine.
N-ar fi sexy o femeie imbracata doar in parfum de cafea?!
Dupa ce cafeaua a atins buzele tale si-a pornit prin tunelul in care locuieste sufletul, incepe magia: papilele gustative aflate pe lateralul limbii transmit semnale despre gust – mai acid sau mai prietenos, iar creierul sopteste: ciocolata, lamiie, portocale, scortisoara, vulcan etc
E secretul pe care-l duce cu el bobul de cafea, intr-un ulei aflat la mijlocul sau. Ulei care, in perioada de crestere a captat aromele apropiate din zona in care a crescut. A luat de la prieteni cite ceva.
Cind cafeaua coboara catre stomac creierul stie ca un ingredient misterios o sa-l ajute sa stimuleze cortizonul si adrenalina, iar el va fi mai vesel si mai activ.
E vesel pentru ca lichidul asta magic il ajuta sa nu mai faca Alzheimer, reduce riscul de Parkinson, creste memoria pe termen scurt, inlatura migrenele, protejeaza ficatul reducind incidenta cirozei, reduce riscul de cancer farigian, previne cariile dentare si e un puternic antioxidant (adica incetineste imbatrinirea)
Cind caldura cafelei ajunge in stomac se mai petrece o magie: se deschid barierele conversatiei.
Si vorbim, povestim, ne amintim, birfim. Cu voce tare sau cu noi insine.
*
Din aceasta dimineata, pina la sfirsitul saptaminii sunt la Starbucks – America House, invat trucuri despre cafea, aflu povesti despre oamenii care o prepara si ma uit la oamenii care o cumpara si o consuma.
Si cind mi se va face pofta sa povestesc, birfesc, vorbesc il voi avea partener pe Adrian Ciubotaru
E 6.25 am si n-am baut nici macar o gura de cafea; in 5 min ies pe usa si ma indrept catre Starbucks.
O zi buna.
De mine traiesc la Starbucks.
Pina vineri, incepind cu ora 7 dimineata – la deschiderea magazinului din American House – pina dupa ce ultimul cumparator a plecat.
Starbucks aniverseaza 40 de ani de la deschiderea primului magazin. Se intimpla in Seattle in 1971. De atunci e parte din experienta de calatorie a turistilor din lumea intreaga, dar si a locuitorilor oraselor in care exista Starbucks pentru ca pot calatori cu gindul in oaza de liniste creata in magazin.
La aniversare sa, Starbucks ma ajuta sa demarez un proiect personal: o saptamina intr-un loc special.
La fiecare inceput de luna voi fi in alt loc surprinzator, cu full acces, pina in cel mai ciudat colt.
Asta a fost regula si cu Starbucks – am voie oriunde: de la masa de servire (daca ma descurc, voi si servi intr-o zi 🙂 ) pina la vestiarele partenerilor – barista – Starbucks pe care-i intilniti in magazin. Va voi spune povestile lor dar si povesti despre cafea… incredibile povesti despre cafea…
Si da, imi voi tine toate intilnirile de business la Starbucks, toata saptamina, pentru ca revista trebuie sa mearga mai departe.
Daca ajungeti prin Victoriei, veniti si la Starbucks America House 🙂
pina raspund personal la toate mesajele, va las cintecul acesta.
daca-mi doresc cu adevarat ceva, si mie si celor din jurul meu, e sa SIMTA, sa traiasca cu sufletul.
“daca nu simti, n-are niciun rost”, zicea o doamna – Sarah Kane.
multumesc
Vrei sa vezi ce fac 3 fashionista cind sunt inchise toata noaptea intr-un department store plin cu branduri celebre?
In seara aceasta, de la ora 22.00, conecteaza-te pe tabu.ro si poti participa la cel mai tare concurs al toamnei; 3 fete se intrec pentru titlul de Fashionista Tabu si cumparaturi de 3000 de ron la Cocor, distrandu-se prin department store care este deschis exclusiv pentru ele.
Cristina, Aniela si Laura au fost primele fete care si-au creat un avatar in cabina virtuala de shopping din Cocor. In seara aceasta, ele vor juca rolul de stilist personal al unei vedete internationale care are aceeasi forma a corpului cu a lor. Juriul le va testa creativitatea, dar si cunostintele de fashion, rugandu-le sa combine hainele din galeria de designeri romani si sa creeze pentru vedetele lor trei tipuri de tinute: de covor rosu, de party si casual. In juriu vor fi Laura Cirnici – Senior Fashion Editor Tabu, Sanziana Pop – Stilist Tabu si Carmen Andrei – Director Executiv Cocor.
Comenteaza alegerile lor pe facebook tabu, pe twitter cu #fashionistetabu si ajuta juriul sa stabileasca castigatoarea. Prin tragere la sorti poti castiga o rochie Lo Spaccio.
Prima sesiune de shopping de la redeschiderea magazinului Cocor va putea fi urmarita in direct pe site-ul Tabu, intr-o sesiune de livestreaming ce incepe la ora 22:00, precum si pe media fatadata Cocor.
Salut! Ma cheama Alexandru China Birta si am 11 ani. Sunt jurnalist acreditat la KINOdiseea. Mi-au placut activitatile la care am participat. Daca doriti mai multe informatii aveti aici un link: http://www.kinodiseea.ro/despre.php
La workshop a fost tare! Am primit fiecare cate o bucatica de ,,sticla” facuta din silicon (super realista). Machiajul facut de domnul Ionel Popa a fost GENIAL! Plus ca l-a facut in fata ochilor nostri. Mi-a placut mult si pentru ca am fost cu un prieten, Sergiu. Ne-a mai aratat masti, cum sa facem un make-up super cool si super realist si ne-a dat sfaturi in materie de machiaj pentru Halloween.
Am fost si la fimul ,,Yuki& Nina”, scenariul si regia fiind scrise de Hippoly Giradot si Nobuhiro Suwa. Producatorul filmului este Comme des Cinemas si distributia: Noe Sampy, Arielle Moutel si Jean-Paul Giradot.
Filmul este despre o fetita pe nume Yuki care are 9 ani. Tatal ei e din Franta si mama ei e din Japonia. Din cauza certurilor frecvente, parintii ei decid sa divorteze, iar mama lui Yuki o ia cu ea in Japonia, fata nevrand acest lucru. Ea are o prietena foarte buna, pe nume Nina care si ea are certuri cu mama ei. Cele doua decid sa mearga in padure si sa traiasca acolo, in garda elfilor si a spiridusilor.
a fost singurul copil acreditat ca jurnalist la Kinodiseea. cititi-i cronica pe larg pe chinezu.eu. e emotionanta prin prospetimea si sinceritarea lui, l-am invidat ca poate sa priveasca asa de curat lucrurile din jur.
daca am mai putea si noi, astia mai batrinii, sa facem asta, cit de fericiti am fi.
“Internetul e ca sexul: nu poti sa fii suta la suta sigur ca nu ai probleme (de securitate pe net/ de sanatate in viata reala) decit prin absinenta. Dar, fir-ar, ne place prea mult ca sa nu riscam:) ”
asta e concluzia mea dupa ce am ascultat in seara asta niste oameni foarte destepti in probleme de virusi/anti virusi si furt de identitate pe net.
am fost la Zoom on (editia nr 4) o serie de intilniri organizate de hotcity.ro si laptopnews.ro
am facut curat din nou in telefon, iata o serie de fotografii surprinse cind mi-a placut/displacut ceva.
o casa din vecinatatzuri
*
o florarie de pe Rosetti de unde-mi iau flori simbata dimineata
*
capuccino creat la barmaniada. nu de mine, desigur:)
*
inscriptia de la Green Tea la aniversarea lumea mare
*
scena de final de la premiera Ces amours la. mi-a displacut f tare ca echipa franceza statea la foarte mare distanta de cea romana. a fost un context bizar acolo, nu era intentionata miscarea asa, dar … spunea multe.
*
shootingul cu doamna mandache pentru dosarul tabu din octombrie
m-am hotarit sa fac o sectiune speciala cu fotografii din telefon, asa ca …va urma
Ce zi!
Mi-am inceput ziua cu o discutie minunata cu domnul care a creat multe show-uri tv celebre si-a contribuit la ceea ce stim noi ca imagine publica in dreptul unor nume ca Teo, Cristi Tabara si, my forever love, Radu Anton Roman.
Adica cu dl Mishu Predescu. Am ascultat cu gura cascata super povesti si mai erau muuuulte de povestit sunt sigura. Plus mi-a dat o mega idée de un subiect.:)
(si da, stiu ca o sa te incrunti pt “dl” ala din fata numelui:) )
*
am continuat cu o intilnire cu Vlad Ivanov, sosita cum nu se putea mai bine, dupa ce l-am vazut acum 2 seri in Principii de viata. L-am urit un pic in filmul ala si mi-a facut bine sa-l vad elegant, bun, manierat si super educat cum e el in realitate, nu personaj in film. (unde era asa de credibil de mi-am pus miinile in cap cind ma uitam si speram sa se termine mai repede o secventa “de groaza”)
Imi doresc f f tare – i-am spus si lui – sa –l vad jucind si intr-un rol mai aproape de personalitatea lui reala pentru ca sunt sigura ca o sa-l iubeasca toata lumea. (cu rolul asta mai “rezolva” la capitolul ura o felie din public… la 4,3,2 targetase femeile care au trait in comunism, acum adolescentii. )
*
a urmat o intilnire cu dl Valerian Mares – de la Art Production compania care o aduce pe Sylvie Guillem la Bucuresti. Nu doar ca mi-a dat super vesti despre ce spectacole sunt in plan, dar…. am primit acordul sa fac interviu cu Sylvie!!! Eu am zis ca ma multumesc si sa tac 5 minute linga ea, nu e nevoie sa intreb ceva.
(show-ul ei minunat e pe 22 oct, biletele sunt aproape epuizate, so hurry up)
*
a urmat o fapta buna… nu pot sa spun inca despre ce e vorba, dar e ceva tres tres simpa cu care vom bucura tare un domn, zilele viitoare.
*
apoi o intilnire cu Ioana Blaj si Paul Ipate, la povesti prin ploaie, pe bancutza la noi in curte. Trees simpa amindoi. Pe Ioana o gasiti pe coperta de octombrie☺
*
apoi vizionarea de la Morgen cu Marian Crisan si Yilmaz Yacin (plus Anca Puiu si o parte din echipa tehnica) la Q&A, dar si cu Ozana Oancea, Nuami Dinescu (care, apropo, a lucrat cu Mishu -dl din prima intilnire de astazi) si Dorian Bogutza printre spectatori.
Cu un singur lucru am avut probleme astazi: numele actorului turc din Morgen… ca sa fiu sigura ca –l rostesc cit de cit corect, mi l-am notat in palma.
*
A fost o zi minunata… as putea trai toata viata asa, nici mincare nu mi-ar mai trebui. Dar, din pacate, de miine mai si muncesc☺
simbata ma duc la cel mai important eveniment al artei contemporane realizat in Romania in ultimii 20 de ani: Romanian Cultural Resolution (Partea 2, 3).
16 dintre cei mai importanti artisti romani ai momentului vor expune operele lor la Club Electro Putere din Craiova. Proiectul lor, Romanian Cultural Resolution, a batut recordul de vizitatori la Werkschau Spinnerei din Leipzig, unul dintre cele mai mari centre de arta contemporana din lume, iar acum poate fi admirat si la noi in tara.
despre acest eveniment cititi un articol detaliat in Tabu de octombrie, acum va lansez un concurs.
la invitatia revistei Tabu, pot merge cu mine simbata, la Craiova, 5 persoane.
daca sunteti pasionati de arta contemporana, va invit sa mergeti cu mine.
plecam dimineata cu o masina speciala, beneficiem de un tur special al expozitiei realizat de curatorii ei, luam masa impreuna cu artistii care expun si ne intoarcem apoi acasa.
regula de participare e: primul venit , primul servit.
va inscrieti prin comentarii.
succes.
am muulte de povestit despre acest numar special, cel mai drag din an pentru mine:)
pentru inceput coperta ( cu Crina Semciuc, Ana Ularu si Ioana Blaj) si editorialul din revista
Ceasornicarii
V-ati gândit vreodata cât de tare seamana actorii cu ceasurile?
Ceasurile – cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai valoroase.
Actorii – cu cât sunt mai in vârsta, cu atât sunt mai experimentati, deci mai valorosi.Cu cât le purtam mai mult, ceasurile duc cu ele amintirile noastre: aniversari, despartiri, plânsete sau râsete.
Pe actori cu cât ii vedem in mai multe roluri avem mai multe amintiri: râs – plâns-despartire – aniversare. Le-au jucat pe toate. Pentru noi. Sau in locul nostru.La fel ca si ceasurile, actorii ascund un mecanism magic de functionare. Zimti care se intretaie cu alti zimti, tuneluri inguste prin care abia patrunde lumina.
Rareori ne uitam la mecanism si sunt si mai rare cazurile celor care reusesc sa inteleaga cum functioneaza. Uneori, nici chiar actorii nu stiu cum functioneaza, iar asta ii sperie si-i obliga sa caute repere noi.Pe noi, spectatorii, tot ce ne intereseaza e ca mecanismul sa functioneze perfect. Ca ei, actorii, sa ne livreze la secunda mesajul emotional de care avem nevoie. Iar daca mecanismul se strica, daca pe undeva apare o eroare, ne suparam.
Ceasurile pot fi duse la reparat, dar actorii… Ce fac actorii?
Cine sunt ceasornicarii actorilor? Cine ii ajuta sa-si regleze sentimentele, miscarile exacte?Pentru Ioana Blaj, una dintre actritele pe care le vedeti pe coperta, ceasornicarul a fost tatal ei; pentru Joseph Fiennes (il intâlniti intr-un interviu in pagina 30) a fost fratele sau geaman, pentru Rodica Mandache (pe care o intâlniti in dosar) a existat regizorul Radu Afrim.
Editia Tabu din acest an dedicata filmului dezvaluie o parte din ceasornicarii actorilor.
E o provocare ca sa invatam si noi, spectatorii, sa ne uitam la mecanismul care-i face atât de diferiti de restul lumii pe oamenii acestia minunati care fac actorie. Si sa-i apreciem ca pe ceasurile rare, in editie limitata.
Tabu, octombrie, 2010