Author : Cristina Bazavan

personal
15 years ago

sexul oraselor

pentru mine orasele au viata si sex. sunt femei sau sunt barbati.
de fiecare data cind ajung intr-un loc nou ma gindesc: orasul asta e femeie sau barbat? si cum arata persoana care le-ar infatisa.

milano (proaspat vizitat in aceasta saptamina) e un domn care are 90 si ceva de ani, ii place sa stea intr- un fotoliu de piele, pe o terasa cu vedere la un castel si sa fumeze pipa.
poarta camasi cu butoni, vesta si esarfe.

venetia (ca sa ramin in aceeasi zona) e pentru mine o matroana batrina de aproape 100 de ani, grasa si cu pieile lasate. miroase greu, a parfumuri pudrate si, dintre straturile mari de farduri, i se mai zareste frumusetea de alta data. mai fascineaza inca barbatii si stii dintr-o privire ca a fost o seducatoare desavirsita.

londra e gay. cool, smart, rece la prima vedere, dar clocotind pe dinauntru. un tip inalt si subtire, brunet, cu ochelari de vedere cu rama alba si creionat cu negru, fin, in jurul ochilor. undeva la 30 de ani.

ca sa ramin in aceeasi zona sexuala:), parisul e tot gay. mai cald si mai delicat, mai saten si mai rafinat. genul care ar fi oricind prietenul cel mai bun al unei fete. intre 25 si 30 de ani. frumusel foc.

lista mea e lunga, dar o mai completez dupa ce adaugati si voi comentarii.

*
ce sex au orasele pe care le-ati vizitat?

8
2873
personal
15 years ago

un pic din milano-ul meu:)

asta e chioscul lui mimi. de fapt al Adelei Tarchetti. e in mijlocul strazii, pe un scuar intre cele doua sensuri de mers. habar n-am cum a obtinut aprobare sa-si faca chiosc acolo unde nu e nici trotuar si cumparatorii fac echilibristica printre masini. e unul dintre cele mai faimoase locuri din milano de unde poti sa cumperi trufe si ciuperci de toate felurile.

*
cel mai spectaculos loc din milano, n-a fost strada cu magazinele prada si louis vuitton, ci il cimitero monumentale. un cimitir incarcat de arta si de istorie, intretinut impecabil, cu flori proaspete la morminte, cu 50 de oameni care lucreaza in ture si taie pomisorii sau curata mormintele.
(multumiri speciale lui Marius Comper care, via twitter, m-a trimis sa vad acest cimitir)

*
femeia cu lampa


*

ingerul batrin

0
1111
15 years ago

paparazzi la party de lansare calendar campari 2010

competitie intre rochiile rosii ( red passion aka campari)


*
olga kurylenko

*
kurylenko & the big boss campari, bob kunze – concewitz

*
simone nervi

*
party campari

( da, stiu, nu sunt super fotografii, stiu ca n-am talent. dar va faceti o idee cit de cit despre ce a fost acolo si asta e ideea:P)

0
880
15 years ago

ce n-a intrat in calendarul campari 2010

ca la orice sedinta foto, si pentru calendarul campari s-au tras mult mai multe cadre decit cele 12 necesare.

se intimpla sa am 4 dintre cadrele neintrate in calendar. iata unul aici.

STARRING AT THE MOON
Photo by Simone Nervi
Starring: Olga Kurylenko
Outfit: La Perla
Shoes: Giuseppe Zanotti Design
Setting: Roda
Location: Bulgari Hotel di Milano
Cocktail – Americano

0
994
personal
15 years ago

Dar nu putem sa salvam planeta si-n alta zi?/ Nu.

ieri seara, pe la ora 11 si ceva ma aflam in aeroportul din milano, in asteptarea avionului care sa ma duca la budapesta. asteptam de mai bine de 2 ore si imi luasem orice speranta de a mai prinde avionul de la escala pt bucuresti (mai erau cam 20 de minute pina la decolarea de la budapesta).

imi luasem de mincare de la duty free, imi luasem si reviste, asa ca citeam linistita, asteptind orice ar fi fost sa vina.

mi-am dat insa seama ca promisesem colegilor ca merg cu ei astazi la impaduriri si ca e foarte posibil sa nu pot ajunge, asa ca l-am sunat pe cristi, directorul de productie, care ma convocase.

– nu cred ca mai ajung pentru ca sunt inca in aeroport. probabil -daca am noroc- ajung pe la 8 dimineata acasa si o sa fiu varza.

– nu se poate,trebuie sa mergem cu totii. nusa (brand managerul) a zis ca trebuie neaparat sa mergi. daca vin sa te iau la 11 juma e bine?

– dar ne cheama realitatea sa plantam copaci sau ce? ca o sa fiu obosita tare. nu putem sa salvam planeta in alta zi?

– nu. e o actiune cu niste prieteni, mergem cu toata redactia, trebuie sa mergi.

*

asa ca n-am avut incotro, am oftat si m-am gindit ca uite cum salvam noi planeta cind eu mor de oboseala. dar mi se parea f ciudat ca si nusha si cristi insista sa merg, desi ei sunt primii care m-ar proteja cind as fi obosita si m-ar salva de la chestii de munca.

am ajuns la bucuresti cu un mare noroc la ora 4 dimineata, la ora 10 Cristi a sunat sa ma trezeasca, la 11 era la mine in fata blocului impreuna cu sotia lui, Cristina.
am povestit ce-am povestit (aveam de spus lucruri de la milano, ei aveau de spus povesti), asa ca nici macar n-am fost atenta unde mergem… pina am vzt un panou “aerodromul aurel vlaicu” si m-am prins: salvatul planetei era saritul meu cu parasuta

cadou din partea redactiei (cu participarea exceptionala a lui Razvan, tatal minunatului de minune Mike) de ziua mea, sa-mi indeplinesc o nebunie: sa sar cu parasuta.

*

ce nebunie trebuie sa fi fost pe ei aseara cind eu am zis ca nu mai merg la plantat de copaci, cit or mai fi injurat ei liniile aeriene pentru intirziere, cum m-au tinut cristi si cristina de vorba tot drumul ca sa nu intreb unde mergem, cum stia razvan care e prognoza meteo direct de la otopeni (adica mega mare deranj si intrebari si documentari ca sa sar io cu parasuta), cum isi facuse planul nusha ca vine la usa si ma trezeste si tot merg, cum a venit sinziana ca o zina sa-mi faca poze, cum au incercat sa-l convinga pe bumbutz sa -mi spuna ca tre mai mergem o tura la tirgsor ca sa ma scoata din casa, cum se interesa discret ana daca am ajuns in tara si sunt bine…

am niste colegi minunati si ii iubesc tare.
*

n-am sarit din cauza de vreme, dar miine sau saptamina viitoare executam saltul.

*
inchei insa o saptamina absolut magica, despre care o sa am de povestit nepotilor in multe ierni la gura sobei.

1
1298
filme simpa
15 years ago

Milano – lansarea calendarului Campari 2010

pentru ca nu pot inca incarca fotografii, ca sa va arat cum a fost la lansarea calendarului Campari 2010, va povestesc in vorbe:)

cum spuneam si ieri Olga Kurylenko (cea mai recenta Bond Girl) este vedeta calendarului acestui an, dupa ce in anii precedenti Campari a avut vedete ca Jessica Alba sau Salma Hayek.

Kurylenko a venit la lansare (care a avut loc in fabrica veche Campari din Milano, acum sala de expozitii) imbracata intr-o rochie de matase rosie (Red passion, ca si bautura:) )
E foarte frumoasa, nu e foarte inalta, dar arata f f bine.

*
cea mai simpatica faza de la vernisajul fotografiilor calendarului:

Toata lumea era buluc dupa Kurylenko, fotografii o urmareau in sir indian, asteptind sa se aseze in dreptul vreunei fotografii-exponat ca sa-si faca propriile fotografii. Urlau, la propriu, numele ei incercind sa o convinga sa se uite catre ei, pentru o ipostaza mai buna.

In spate, intr-un colt pe o canapea statea autorul fotografiilor din calendar (care infatiseaza niste transformari f f spectaculoase). Pe fotograf nu-l baga nimeni in seama, statea cu o prietena, cuminte, stingher, incurcat de imbulzeala.

I-am facut o fotografie, s-a uitat la mine si mi-a spus de la distanta “Thank youuu”. Il cheama Simone Nervi si e o tinara speranta a fotografiei italiene. N-avea nimik din stralucirea lui Kurylenko, era doar un om care-si facuse meseria (imbracat in jeans, tricou si camasa, toate negre) si, desi eram veniti la vernisajul expozitiei cu fotografiile lui, toata lumea era atenta la vedeta din poze, nu la el.

de unde se vede treaba ca o Bond Girl, ramine o Bond Girl orice ar face.

2
1462
filme simpa
15 years ago

cum e Bond Girl- kurylenko

astazi dupa amiaza am intilnit-o pe olga kurylenko cea mai recenta bond girl ( in quantum of solance , cu daniel craig partener).

olga e noua imagine a calendarului campari 2010 si a acordat citeva interviuri.

rindul meu a fost pe la 3 dupa amiaza, cam la 6 ore de la debutul intilnirilor ei personalizate cu jurnalistii. culmea e ca ,era perfect zimbitoare, gata sa raspunda la orice, fara nicio urma de oboseala.

in pauzele dintre interviuri, adica pina iesea un jurnalist ca sa intre altul, olga isi citea mesajele pe blackberry.

cind i-am spus ca sunt din romania, mi-a raspuns “stiu. te asteptam. am o prietena buna din romania. o cheama anca, e actrita si cintareata la paris”

am sapat putin ca sa aflu mai multe despre anca, dar pentru asta trebuie sa cititi revista de noiembrie.

am vorbit cu domnisoara bond despre cum i-a educat simtul artistic mama, care e pictorita, despre prietenii din copilarie si despre actorie si cursuri de actorie.
m-a socat cind mi-a zis ca nu ii e dor de nimik legat de ucraina, tara ei natala.
cind a vazut expresia mea, mi-a explicat ca a fost f mult timp plecata si mi-a spus o poveste ca sa inteleg de ce se simte mai frantzuzoaica decit rusoaica.

*

cum am simtit-o dincolo de vorbe?
foarte autoritara, foarte hotarita, ferma. am inteles din primele 10 min de ce a divortat de 2 ori, desi are doar 29 de ani.

foto in curind

*

(am fost f f happy sa constat ca frantza avea un singur reprezentant, de la ELLE, romania tot unul – pe mine:) , asa ca my special thanks pentru o asa mare bucurie Sorinei Daescu si echipei Cristalex)

*

P.S. rita primesti un calendar campari, raspunsul la intrebarea ta pentru the bond girl, il vei gasi insa in revista.

1
1460
15 years ago

dimineata in aeroport- parfum

la 5 dimineata la otopeni era un domn imbracat cu totul si cu totul in alb, cu gulerele camasii ridicate Elvis like si cu 5 nasturi desfacuti la camasa.

avea 40 si ceva de ani, s-a asezat in fata mea si s-a uitat ciudat la mine, desi si eu as fi vrut sa ma holbez la el, pentru ca merita.

cum ma bintuie inca intimplarile de la filmarea de ieri, am avut o revelatie.
daca cinematograful ar fi putut oferi publicului si mirosul personajelor, la filmarea de ieri ar fi fost o greseala: personajul principal mirosea mult prea rafinat pentru ce background avea.

ar fi trebuit sa foloseasca parfumul domnului in alb, pe care-l simteam la 2 metri distanta.

*

0
1016
filme simpa
15 years ago

pe platouri de filmare:)

“Suntem gata? Nu mai tragem inca una? Sunteti siguri?”

Regizorul si-a consultat echipa (asistenta de regie, directorul de imagine), in timp ce si-a strins parul catre spate cu ambele miini. Chipul lui aduce cu al lui Haneke si intrebarile astea, dupa a 17-a dubla, mi-au adus aminte de perfectionismul domnului care a facut, printre altele – one of my fav –, Pianista.

Erau la mai bine de 8 ore de la inceputul filmarii, trasesera aceeasi secventa (de 9 minute) una dupa alta, cautind una mai buna. Si mai buna. Si mai buna. Iar regizorul era gata sa mai traga inca o dubla daca cineva din echipa i-ar fi dat cel mai mic semn ca n-a fost bine.

“Ok, gata avem”

Actorii s-au relaxat, au iesit de la cadru si actrita din secventa filmata s-a asezat linga regizor sa urmareasca ultima dubla.
S-a incruntat la doua dintre replicile ei, regizorul a simtit-o si a linistit-o
“Se pot corecta”.
Ea a ramas cu privirea in monitor si a inceput sa-si roada o unghie fara sa zica nimik.

“Hai spune-mi ca mai vrei sa tragem o dubla. Spune-mi mie la ureche, numai mie”, a luat-o regizorul dupa umeri.
Ea a tacut, desi privirea spunea ca isi doreste sa se intoarca din nou la secventa.

“Te macina propozitia aia, nu-i asa?”
“Mi se pare ca am avut un accent moldovenesc”
“Pai poate esti moldoveanca”
“Pai eu sunt moldoveanca, dar nu stiu daca si personajul e…”

*
O secventa despre obsesia perfectionismului. Am vazut-o astazi in multe alte detalii si forme pe platourile de filmare de la o pelicula pe care o veti vedea in toamna anului viitor.
Mi-a placut obsesia echipei de a obtine o dubla si mai buna decit dubla trasa si m-a incintat dilema regizorului: “cind ma opresc?”

***

Dintr-o alta perspectiva, stiu obsesia asta: apare cind scrii despre un subiect la care vrei sa dai totul. Aduni informatii si aduni informatii, cauti si cauti, si nu-ti mai vine sa te opresti: “daca merg cu cautarea un pic mai departe, e posibil sa obtin si altceva mai bun/ mai intim/mai aproape de adevar?”

*
M-am dus la filmari ca sa vad la lucru un domn pe care-l iubesc tare. Va fi subiectul unui articol mare pt revista intr-una din lunile urmatoare. In momentul asta ma aflu cam ca in secventa descrisa mai sus: caut si caut, si mai caut. Si ma intreb “Daca mai sap un pic nu pot gasi si altceva la fel de frumos? Sau si mai frumos?”

2
2066
filme simpa
15 years ago

vrei sa intrebi ceva pe o Bond Girl?

joi, ora 13.00, villa Campari. Milano.

voi fi fata in fata cu una dintre celebrele Bond Girl. fac un interviu.
una dintre intrebari poate fi a ta. scrie aici ce vrei sa stii despre o Bond Girl, daca aleg intrebarea ta (o singura intrebare aleg) primesti un cadou legat de Bond Girl.

concursul se incheie miine, 7 oct, ora 24.00

(din motive obiective, nu va pot spune inca numele ei)

nicoleta-luciu-buze-sexyde ce scrie presa urit despre Nicoleta Luciu?
diverse
15 years ago

de ce scrie presa urit despre Nicoleta Luciu?

Pina la sedinta foto pentru coperta Tabu de octombrie, n-am intilnit-o niciodata.
Am fost surprinsa sa descopar o femeie cu foarte mult bun simt, foarte profesionista si extrem de ambitioasa.

Interviul din revista surprinde foarte mult din caracterul ei, din modestia si din ambitia de a reusi pe propriile-i forte. Ce au ales colegii mei de breasla dintr-un material de aproape 10.000 de semne???

Doua propozitii in care se face referire la fostul iubit, iar fostul iubit s-a grabit sa se duca la tv, sa-si mai faca putina imagine pe seama Nicoletei.

Inteleg cum functioneaza sistemul, stiu ca scandalul acesta artificial ne ajuta pe noi ca publicatie, dar nu pot sa nu fiu mihnita ca i se face rau unei femei doar pentru ca e frumoasa si, pusa pe prima pagina a ziarelor in ipostaze in care-si arata nurii, vinde publicatia.
Inteleg si de ce Capatos si-a facut emisiune cu asta ( circul cu dudui isterice vinde in romania), dar n-am cum sa nu ma gindesc ce sanse mai avem noi, cei care vrem sa scriem cu sinceritate despre viata oamenilor pe care-i considerati staruri, sa ajungem vreodata sa-i facem pe subiectii nostri sa coboare garda si sa spuna ce-i doare.

Oricind va fi scos din context un text care ii va ferici pe altii, oricind vor fi scosi dezbracati pe prima pagina a ziarelor si a revistelor.
Am facut-o si noi. Nicoleta Luciu e goala pe coverul Tabu, dar a fost la fel de dezbracata de ambalajele oficiale si in interviu.

Si-acum ceilalti se hranesc cu asta.

4
3682
oameni din "aluatul bun"personal
15 years ago

o intilnire magica… sau cum m-a facut Bucurenci sa pling:)

Acum citeva zile, sub influenta unui minunat articol scris de dl Radu Cosasu pt Gazeta Sporturilor, spuneam ca mi-as dori foarte tare sa-l cunosc.
Ma alintam si scriam “oare imi supralicitez norocul daca trec pe wish listul de ziua mea (care va sa vina f f curind) sa ma intilnesc cindva, oricind cu dl Radu Cosasu?!”

Aseara m-am aflat fata in fata cu dl Cosasu si mi-au dat lacrimile instant.
Mi s-a parut ireal ca a venit sa ma cunoasca, drept dar de ziua mea. Pret de citeva minute bune nu ma puteam concetra la nimik, tot ceea ce aveam in minte era: “Cum si ce i s-a povestit? Cum de a vrut sa vina sa ma cunoasca?”

Ii datorez bucuria aceasta imensa (si-acum cind scriu imi dau lacrimile) lui Dragos Bucurenci care a complotat cu Ana Onisei pentru ceva ce nu stiu inca sa pun in cuvinte.

*

Intilnirea a fost magica. Am multe amintiri din cele aproape 3 ore petrecute impreuna, multe cu povesti de demult, dar si imagini cu gesturi si taceri.

Cum era privirea aceea blinda care parea ca spune, in linistea care se aseza din cind in cind, “nu va povestesc asta. nu trebuie sa suferiti si voi”.

Cind voi putea privi mai de la distanta intimplarea (la sfirsit, m-am plimbat o jumatate de ora aiurea pe strazi ca sa imi revin un pic), am sa incerc sa o descriu mai mult.

Acum multumiri multe lui Dragos Bucurenci, Anei Onisei si, mai ales, Dlui Cosasu. Pentru intinire, pentru CD-ul cu Brel, pentru emotionantele rinduri dedicate pe coperta de garda a cartii si pentru ceea ce nu stiu daca o sa pot sa pun in cuvinte.

personal
15 years ago

Bleu, de ziua mea

Bleu e filmul MEU.

Probabil ca n-ati auzit de el. Face parte din trilogia lui Kieslowski, Trei culori, si a fost facut in 1993.

E filmul pe care-l iubesc cel mai tare.

ieri, de ziua mea, am primit mesajul asta:
*
Cristina,
Azi FB-ul mi-a spus ca e ziua ta. Am vazut ca iti place Blue si am decis sa ma uit la el. Multumesc multumesc ca mi-ai facut un cadou de ziua ta.:-) La Multi Ani.
Vlad
*
si-a fost unul dintre cele mai emotionante cadouri pe care le-am primit.

*

n-am mai vazut filmul asta niciodata de la prima lui vizionare, acum 12 ani. m-a chinuit mult prea tare atunci ca sa-l mai pot vedea a doua oara. cumpar insa dvd-urile de cite ori intilnesc filmul pe undeva si le daruiesc oamenilor care cred eu ca l-ar putea intelege.

azi noapte m-am uitat la montajul de mai sus:)

6
3423
teatru
15 years ago

De la Monk si Law &Order la Teatrul National din Bucuresti

La TNB se joaca, din stagiunea asta, Tartuffe de Moliere cu Horatiu Malaele. Combinatia aceasta e suficienta pentru a aduce public mult in sala, doar ca piesa e mai mult decit atit.
Moliere-ul de la TNB marcheaza intoarcerea pe scena romaneasca a regizorului Andrei Belgrader, care are in palmares regia unor episoade din Monk sau Law & Order, plus piese multi premiate pe Broadway; regizor care a fost professor la Yale si Julliard.

*
Cum se simte munca lui in piesa?
Era o atmosfera relaxanta, o energie buna in aer. Actorii pareau ca nu se iau in serios, au jucat cu o relaxare care i-a facut si mai simpatici. Nu s-au straduit sa traga la public cu glumite sau gesturi de susa. ( e de vazut daca vor pastra finetea asta si peste o jumatate de an)

Tartuffe-ul lui Belgrader e o montare bulevardiera, turistica, relaxata, chiar daca la sfirsit te loveste un pic mesajul regizorului (adaugirea lui la piesa): ne asteptam, cind ne bagam in necazuri, sa ne salveze cineva. oricine ar fi acel cineva: Hitler, Dali, Einstein sau Ceausescu.

*
In sala la premiera Romulus Vulpescu era vecin de scaun cu Silvia Kerim, actorii TNB aveau un colt al lor, unde Ilinca Goia si Monica Davidescu straluceau.
Cuplurile cele mai admirate au fost Florin Zamfirescu si Catalian Mustata; Miron Mitrea si sotia.

*

Regizorul despre munca lui in America:

Lucrez foarte mult cu Tony Shalhoub (nota red.: actorul care-l interpretează pe Adrian Monk, în serialul omonim), care mi-a fost ¬student. Prin el am regizat un show care se cheamă „Monk“. E unul dintre puţinele show-uri în care regizorul are ceva de spus. La cele mai multe există o formulă gata pregătită. Trebuie să termini într-o zi de lucru de 14 ore ceea ce ar trebui făcut într-o săptămână. Lumea serialelor de la Hollywood e obosită. Îmi place, dar nu aş vrea să fac numai asta.
*

Să fiu cinstit, eu nu prea mă uit la text. Am fost deseori criticat că îl masacrez pe Shakespeare, că masacrez o mulţime de lume. Eu nu-s chiar aşa convins că i-am masacrat, dar criticile păreau atât de convingătoare! Cu Beckett fac exact pe dos. Respectul meu pentru Beckett e enorm: omul chiar ştia ce indicaţii să dea, până la ultimul gest. Prima oară când am încercat să mă abat, nu mi-a ieşit. Ceva nu era bine, nu-mi dădeam seama precis ce, dar mi-era clar că Beckett avea dreptate. Ori de câte ori inventam ceva dincolo de textul lui, mecanismul se deregla. Trebuie că Beckett a fost ceasornicar

Andrei Belgrader Tabu, iunie 2008

3
2066
personal
15 years ago

cum sa mergi la teatru prin vint si ploaie

in seara asta a trebuit sa merg la premiera Tartuffe la TNB, un spectacol regizat de Andrei Belgrader cu Horatiu Malaele in rolul principal.

imi doream sa vad piesa asta pt ca vroiam sa-l simt pe dl Belgrader la lucru, dar era asa frig si asa urit afara incit cu greu m-am hotarit sa ies din casa.
M-au salvat cizmele ECCO (despre care cind le-am dus la birou am aflat de la colege o multime de alte lucruri noi, de unde se vede treaba ca sunt populare).

de ce zic ca m-au salvat? la cit de frig era afara, pe atit de cald era in Sala Amfiteatru.
noroc ca aceste cizme, vorba ioanei – colega mea, respira – asa ca, iata-ma senina cu o sticla de apa plata zimbind si distrindu-ma la piesa, in timp ce vecinii mei de scaun transpirau din greu.

despre piesa un pic mai incolo, acum spun doar: “simpa”:)

P.S. si pentru ca Florin de la coafor mi-a dat o mega solutie pentru par si noua mea coafura a stat brici. sau, piatra:)

1
1311
personal
15 years ago

cursul de dans contemporan, lectia 1

7 femei in colanti/ pantaloni de trening si tricouri, plus Cristina coregrafa.

Primul exercitiu, imediat de dupa buna seara si bine ati venit: asezate in cerc fiecare trebuie sa-si spuna numele, o caracteristica a propriei persoane (printr-un adjectiv care incepe cu aceeasi litera ca numele) si sa faca o miscare care sa-l defineasca.

Aparent simplu. Doar ca urmatoarea cursanta trebuie sa spuna numele celor de dinainte, adjectivele care le definesc, sa faca miscarile lor si apoi sa-si spuna numele, adjectivul si sa faca miscarea sa.
Cu cit se inainteaza in cerc, cu atit sunt mai multe nume si miscari de memorat.

Cine a inchis cercul???
Eu, desigur! Cine putea sa aiba norocul sa trebuiasca sa invete tot rapid?!:)

*
Exercitiul acesta a fost insa esenta a ceea ce ar trebui sa facem tot timpul: concentrare/memorare pe gesturi, nume si succesiunea de miscari.
Pe asta s-a bazat intreaga noastra lectie si, desi in teorie am inteles din prima, la fapte… e mai greu.

*
Momentul cel mai drag al primei lectii:
Aveam de facut o miscare de retragere a corpului aplecat, trebuia sa ajungem de jos in sus, extrem lent, cu capul ultima rotita ridicata in mecanism. Nu ne iesea atit de lent si de cursiv, pina cind Cristina, coregrafa, ne-a spus:

“Imaginati-va ca spatele vostru e ca solzii unui peste urias. Si ca voi deschideti unul cite unul fiecare bucatica din corpul lui, doar apasindu-l pe coloana vertebrala. Acum ginditi-va ca e coloana voastra si lucrati cu fiecare vertrebra, inchideti-o linga trup.”

Mi s-a parut wwwwaaaauuu. Pt ca avind aceasta imagine in minte, trupurile noastre s-au ridicat intr-un sincron perfect, lent, lin, cursiv, iar capetele noastre, plecate, au privit in fata in acelasi timp.

De la momentul acesta am ramas cu un gind: oare ce-si imagineaza dansatorii in timp ce fac miscari complicate? Ma gindesc sa fac un filmuletz cu un dansator care sa povesteasca filmele/povestile din capul lui in timp ce –si obliga corpul sa sfideze gravitatia.

*
Un alt exercitiu demential a avut la baza tot concentrarea si imaginatia.

“imaginati-va ca mina dreapta misca tot corpul si faceti miscarea”
“imaginati-va ca piciorul drept misca tot corpul si faceti miscarea”
“Imaginati-va ca degetul mic de la piciorul sting misca tot corpul…”
“Imaginati-va ca buricul…”

Si e incredibil cum, daca te concetrezi, poti sa intuiesti care e miscarea naturala pe care trebuie sa o faci.

Detalii despre cum puteti sa va inscrieti la acest Curs de dans contemporan puteti gasi aici.

2
1586
personal
15 years ago

cadouri de ziua mea: o tunsoare noua

“nu vrei sa te tunzi cum vreau eu?”
“sigur”
*
catalin enache, stilistul revistei & my special friend, s-a gindit sa-mi faca un cadou special de ziua mea. asa ca ne-am trezit azi in miez de noapte (ca sa ajungem apoi in timp util la shootingul de dosar), ne-am adunat de prin taxiuri si ne-am oprit la salonul Manifest, la Florin.

Baietii au vorbit intre ei, eu am baut ceai si am beneficiat de un masaj minunat in timp ce ma spalau pe cap, dupa care m-am asezat cuminte pe scaunul lui Florin.

“iti dai seama ca job-ul tau e in miinile mele”, i-a zis Florin lui Catalin, rizind.

*
in redactie Catalin a luat bravo cu felicitari, iar eu am aflat ca m-am tuns ca duduia La Roux. am cautat-o in foto si da, m-am tuns ca ea.

pina la o foto cu mine ( facem shooting in citeva zile sa schimb si foto de la editorialul din revista) iat-o pe colega mea de coafura.

*
multumesc Florin.
multu Catalin, love youuuuuuu so much.

8
3065
personal
15 years ago

atelierul de salate

Am fost la un atelier de salate si, multi dintre cei care au auzit ca ma duc sa invat sa fac salate, au ris.

Eu sunt o foarte mare consumatoare de salate. Ma enerveaza carnea si-atunci maninc mai mult ierburi, fara sa fiu vegetariana. Si-mi place sa inovez cind ma asez sa fac o salata. Sa ma joc.

Am uleiuri de multe feluri si arome in casa, am ierburi peste ierburi, inclusiv saruri aromate. Pe care le folosesc la salate, nu pentru eventualele lesinuri.
*

Marti, la Violeta’s Vintage Kitchen, am invatat sa fac altfel de salate decit stiu.
Violeta mi-a spus ce e absolut interzis in amestecurile din salate, m-a invatat trucuri despre cum sa prepar sosuri de salate si, mai ales, mi-a explicat cum sa toc legumele corect ca sa am viteza aia a bucatarilor faimosi.
Inca mai lucrez la asta.

Dar am invatat sa fac saruri parfumate fara sa le mai cumpar, am invatat despre brinzeturi si combinatii de senzatie in salate, si-am descoperit plante pe care le stiam doar in varianta pulbere, la plic. (si stiu si locurile de unde sa le cumpar). Nu le scriu pentru ca este fair sa mergeti la cursul Violetei si sa aflati direct de la ea lucrurile minunate. Dar chiar minunate.

*
Daca vreti sa petreceti doua ore absolut incintatoare si sa invatati rafinamente culinare (acolo unde prea putin se gindesc ca pot exista: intr-o salata) scrieti-i Violetei pe site-ul ei si inscrieti-va la atelierul de salate.

*
altfel, ieri m-am vzt cu viorel copolovici, cel care are proiectul prinzul din caserola, iar miine ma intilnesc cu amarjit, cel care are restaurantul Musafir. s-ar zice ca sunt f interesata de gastronomie.
ar fi frumos sa fie asa, dar sunt…varzaaaaa

3
1792
diverse
15 years ago

vrem respect

in momente ca astea, mi-e drag ca lucrez in aceasta companie.
nu stiu (inca) cine a facut spotul acesta si cine a avut ideea campaniei, dar are/au tot respectul meu


REALITATEA.NET – Victor Rebengiuc s-a împlicat în campania ” Noi vrem respect” – VEZI VIDEO

campania noi vrem respect

later edit (pentru care s-ar putea sa mi-o fur in companie, dar asta e, imi asum riscurile:) )
campania e la initiativa lui sergiu toader, spoturile sunt facute de catalin borozia.
bravos domnilor (si nu zic asta pt ca sunteti sefi, asta e nenorocul vostru, really)

4
2249