m-am gandint sa va fac un cadou special pentru sotii si iubitii vostri.
iata ce trebuie sa le arate frizerilor lor in caz ca vor una din cele 10 tunsori cel mai in voga in acest moment.
schemele logice pentru frizeri au fost facute de un site cum sper ca va exista candva si in romania, de cultura si educatie in categoria beauty, exclusiv, The Venus Face
Pana acum ceva vreme n-am stiut ca am intoleranta la lactoza.
Imi place branza si as manca-o cu orice, dar simt un disconfort de fiecare data cand mananc.
Cu saptamani in urma m-a intrebat o prietena daca la kefir sau la parmezan simt acelasi disconfort si dupa ce am spus ca nu, m-a trimis sa-mi fac un test.
Asa am aflat mai mult despre lactoza si despre cum organismul meu nu o digera f bine. Explicatia stiintifica este aceasta.
Intoleranta la lactoza este cea mai raspandita forma de deficit enzimatic intestinal. Enzima deficitara este lactaza, care este situata la nivelul marginii in perie din mucoasa intestinului subtire si are rolul de a produce hidroliza lactozei pana la glucoza si galactoza. Deficitul acestei enzime intestinale poate fi consecinta unei injurii a mucoasei intestinale sau cel mai adesea a reducerii expresiei unei gene implicate in sinteza acestei enzime.
Pe limba mea, adica pe intelesul meu, pentru ca nu vreau sa renunt la branza, a insemnat ca trebuie sa caut sa compenzez prin suplimenti de enzime ceea ce nu produce corpul meu.
Dupa care am citit ca aceleasi senzatii de disconfort apar si in cazul celor care mananca suta la suta vegetarian (eu mananc preponderent vegetarian, o masa cu carne pe saptamana). In perioada de post fiind, m-am gandit sa va spun despre descoperirile mele, pentru ca ele pot ajuta mult mai multi oameni decat vegetarienii sau cei cu intoleranta la lactoza.
Exista in Ro doua suplimente alimentare din gama DIGEX – Digex de post si Digex Lacto care ajuta la fixarea mai puternica a nutrientilor pe care-i luam din lapte sau din dietele vegetariene si la inlaturarea a ceea ce aduce de obicei disconfort – balonare, senzatie de preaplin, eructatii si gaze intestinale, dureri si crampe abdominale, senzatie de greata si varsaturi.
Digex Lacto, pe baza de lactaza, permite consumul de produse lactate celor cu intoleranta la lactoza; 1 capsula Digex Lacto si te poti bucura de 1,5 pahare de lapte, 1,5 cutii de branza de vaci sau 1 portie inghetata.
Digex de post, complex de 9 enzime digestive – amilaza, proteaza, lipaza, glucoamilaza, alfa-galactozidaza, celulaza, hemicelulaza, pectinaza, fitaza ajuta organismul sa digere compusii specifici alimentelor de origine vegetala, impiedicand fermentatia lor in colon.
Stiu ca nu e nimic glossy in ceea ce am scris mai sus, dar pentru cine mananca de post sau vegetarian sau pentru cine are probleme de intoleranta la lactoza sunt informatii foarte utile.
Uneori corpul nostru, de la varsta sau genetic, nu are toate enzimele care i-ar face viata mai usoara, dar pentru ca traim vremuri in care stiinta isi spune bine cuvantul si putem sa ne ajutam corpul.
Dupa cum stiti eu sunt pentru o alimentatie cat mai vegetala, cat mai cu fructe si legume, dar cred ca trebuie sa existe cumpatare in toate. Si ca trebuie sa ne ascultam corpul pentru ca el, intr-un fel doar de el stiut, ne transmite ce ii lipseste si ce are nevoie.
Puteti citi mai multe despre Digex pe simpaticul site cetipicagreu.ro sau pe pagina de Facebook Ce-ti pica greu.
cover photo shutterstock
M-am plimbat in we trecut cu un BMW i3 . Am stat in dreapta si a condus Cristina Stanciulescu, asa ca am avut timp sa ma uit la multe detalii si sa si reflectez asupra vitezei cu care evolueaza tehnologia.
BMWi3 (ca si BMWi8) sunt masini electrice construite cu un efort deosebit in dezvoltarea unor solutii cu un impact real minim asupra mediului.
Caroseria pentru modelele BMWi este dintr-un material usor cu carbon si aluminiu, foarte rezistent la coroziune si in caz de accident. Adica daca lovesti usor masina, materialul caroseriei are capacitatea sa revina la forma intiala, daca caroseria e ”mangaiata” cu cheia, pe caroserie nu se vede, chiar daca la atingere simti efectul…
Masina a fost gandita sa fie cea mai usoara posibila, in categoria ei, iar detaliile sunt socante prin atentia lor. Inteleg ca s-au gandit din ce material sa faca cadrul de bord ca sa fie mai usor (e cu 40% decat o solutie similara pentru alte masini), dar si stergatoarele de parbriz au bratele perfortate ca sa fie mai usoare.
Inteleg ca e multa fizica in productia unei masini, inteleg ratiunea pentru care o masina electrica ajuta daca e mai usoara pentru ca va consuma mai putin, dar atentia pentru productia cat mai sustenabila fata de mediu a mers pana la crearea unei fabrici care merge cu energie eoliana, e ventilate si incalzita cu un sistem creat special care urmareste reducerea consumului de energie.
Revenind la partea eco a masinii cu care se intalnesc utilizatorii (caci in fabrica e greu de ajuns:) ), pielea din interiorul masinii e tratata doar cu ulei natural din frunze de maslin (recuperate dupa procesul de culegere a maslinelor), lemnul prelucrat ecologic din pepiniere europene certificate.
25% din masa materialului utilizat in interior si a termoplasticului de la exterior provine din materiale reciclate sau materii prime regenerabile.
Pentru tapiţerie se folosesc materiale din fibre reciclate sau o combinatie de 60% pet-uri reciclate si lâna naturala.
Si dincolo de asta, masina e facuta sa-ti fie un companion in situatii de urgenta, nu doar sa-ti creeze confortul.
In caz de accident masina suna singura la salvare, comunica numarul de pasageri, greutatea lor si estimeaza cate ambulante sa fie trimise.
Si mai are un sistem de parcare pe baza de un singur buton si fara nicio pedala. Detecteaza locul, tu tii degetul pe un buton si… poti sa faci orice altceva.
Mi se pare incredibil unde a ajuns tehnologia cand e vorba de constructia masinilor. Sa ne intelegem, sunt un utilizator obisnuit – nu merg la targuri de masini, nu citesc reviste de specialitate.
Am realizat zilele trecute ca in curand ne vom sui intr-o masina, ii vom spune – prin comanda vocala – destinatia si ne vom apuca sa facem orice altceva. Fara sa mai avem volan, fara sa mai avem pedale. Ba , pentru ca masinile devin tot mai spatioase in interior (si BMWi a luat in calcul acest aspect si… trebuie sa vedeti cum se deschid usile, cum a reasezat geamurile ) vom trai in masina ca in a doua noastra casa, conversindu-ne cu prietenii nostri – umani sau cu inteligenta artificiala.
Si oricat de departe pare aceasta idee, sunt sigura ca e la mai putin de 10 ani distanta de noi.
U haa.
BMW i3 are o autonomie de 130-160 de kilometri în regim de condus cotidian.
*
BMWi8 e o bijuterie cu care, evident, ca m-am pozat 🙂
Doi romani foarte destepti (unul dintre ei, matematician cu studii publicate) au lansat in Londra un restaurant care iti permite sa stabilesti singur cat de sanatoasa poate sa fie mancarea pe care o comanzi, sa-ti personalizezi cantitatea de legume sau de carne, ba chiar daca vrei o anume leguma intr-o cantitate anume.
Nick Popovici si Stefan Catoiu au creat restaurantul Vita Mojo care urmareste tendintele actuale de ”personalizate, customizare” pentru fiecare produs in conformitate cu nevoile consumatorului.
Ei au avut ideea , aparent simpla dar care are multa stiinta in spate, de a crea o aplicatie pe care clientii o pot folosi pe un iPad in restaurant sau direct pe site-ul restaurantului pentru a alege cantitatile din fiecare aliment pe care-l comanda la cina.
Aplicatia are grafice care iti arata cum alegerile tale culinare iti influenteaza caloriile si valorile nutritionale necesare pentru seara respectiva, dar face referire si la preturi.
Cei doi romani i-au cooptat in echipa pe Paul Davies, un chef cunoscut care a lucrat la un hotel foarte cool din Soho, dar si pe nutritionista Helene Patounas care lucreaza cu piloti de Formula 1 si atleti importanti.
Helene si Paul au creat meniul si au dat informatii despre optiunile secundare din aplicatie pentru ca fiecare dintre utilizatori sa aiba parte de o masa foarte buna, dar sa si poata fi informat asupra alegerilor sale.
De exemplu, un client poate alege mai mult somon sau mai multa ”kale”, luand in calcul cat sport a facut, ce a mancat in ziua respectiva etc. Fiecare portie din meniu este personalizata, pana in cele mai mici detalii, dupa cum isi doreste clientul.
Dincolo de idee si de aplicatia in sine, bucataria acestui restaurant – din categoria ”servire rapida” – are un sistem de masurare a ingredientelor si de producere a retetelor care a fost implementat de una dintre cele mai mari firme de profil din Marea Britanie.
Iata-i pe romanii care au avut aceasta idee alaturi de echipa lor, de la stanga la dreapta: nutritionista Helene Patounas, Nick Popovici, directorul de operatiuni Eli Nadel, chef Paul Davies si Stefan Catoiu.
Nu ma pricep la arhitectura si e posibil ca aceasta forma de design care aminteste de Gaudi sa fie utilizata de mai multi arhitecti, dar o sala de concerte ca aceasta aratata in fotografiile de mai jos n-am mai vazut.
De asta vi-o si arat.
E creata de studioul de arhitectura al spaniolului Fernando Menis pentru orasul polonez, Torun.
Ideea echipei lui Menis a fost concentrarea pe acustica salii si pe emotia pe care o poate transmite cladirea, constructia, el fiind – de altfel autorul – unor studii care vorbesc despre emotiile cladirilor.
Puteti citi mai multe aici despre teoria lui Reason & Emotion.
Am fost la inceputul saptamanii in culisele unuia dintre cele mai mari business-uri din lume si-am primit cateva frumoase lectii de viata.
Stiu ca nu asta era scopul vizitei, dar… asa e in viata: toti ne uitam la aceleasi lucruri si intelegem fiecare dupa nevoi.
Centrul Regional de Servicii P&G Bucuresti a implinit 10 ani de activitate si pentru prima data au deschis portile jurnalistilor. Scopul invitatiei lor era sa intelegem cum functioneaza business-ul, cat de multa organizare este – din acest centru se deservesc 66 filiale P&G care acopera mai mult de 100 de tari.
Sunt peste 160 de specialisti in acest centru care se ocupa de asigurarea de materii prime pentru fabricile P&G din Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA) dar si livrarea brandurilor precum Pampers, Ariel si Oral B catre consumatori si clienti intotdeauna la timp.
Vorbim despre un loc in care anual se proceseaza -ATENTIE- 1.500.000 de facturi, care inseamna cam 14 miliarde de Euro.
Un loc in care angajatii vorbesc cel putin doua limbi straine si au cunostinte specifice despre legislatia de achizitii si taxare din peste 100 de tari.
*
ce am invatat dupa vizita aceasta in Centrul Regional de Servicii P&G Bucuresti ?
1. Strainii stiu sa vada mai bine decat noi aptitudinile si calitatile in care excelam
Centru Regional de Servicii P&G a fost construit in BUcuresti pentru ca studiile au aratat ca aii sunt foarte multi specialisti cu inalte calificari in IT, dar si persoane cu aptitudini speciale pentru limbile straine, chiar si cele foarte rare.
2. Si noi putem fi organizati (noi, persoanele civile) daca nu ne mai cautam tot felul de scuze
Daca oamenii astia pot sa administreze in timp real, anual, peste un milion si jumatate de facturi, unele ale unor furnizori care stau in …Africa de exemplu (unde soselele si posta sunt mai rarut, ca-i mai dragut) si pot sa asigure un flux continuu de marfa si pentru furnizori si pentru beneficiari, asigurand platile din Bucuresti pentru mii de km distanta, inseamna ca SE POATE SA FII ORGANIZAT PANA LA CAPATUL LUMII SI-NAPOI.
Sigur au un soft in care fiecare parte din livrare, furnizare, productie inregistreaza in timp real statusul proiectului, dar … sa ne amintim… sunt peste un milion si jumatate de facturi pe an!!
Dar si le ei se mai intampla sa se piarda cate o factura si sa inceapa sa o caute pe traseu… la mii de km distanta:)
E absolut spectaculos cat de organizati sunt si cat de flexibili sunt in acelasi timp. Unele persoane sunt specializate pe anumite proceduri (sau s-au intalnit mai des cu ele) asa ca pot fi mutate relativ repede catre un proiect care are o situatie a caror rezolvare ei o cunosc, chiar daca – la baza- nu muncesc pentru tara/zona respectiva.
3. Angajatii pot fi motivati in cele mai surprinzatoare moduri, dar motivarea trebuie sa fie acolo, in atentia managementului.
Evident ca munca in acest centru necesita o rigoare si o atentie speciale. Evident ca e cu multe cifre, multe tabele, multe legi (din zone diferite) si nu e chiar cea mai creativ job din lume. Dar oamenii au nevoie si de creativitate, si de un alt fel de a se incarca pentru a da randament la munca.
Ce-au facut cei din Centrul Regional de Servicii P&G? Au cumparat o imprimanta 3D pe care au amplasat-o in zona de relaxare si oricare angajat isi poate face designul oricarui obiect doreste si il poate printa. Am vazut cateva exemple de miniproduse care sunt ca o prelungire a activitatii lor sau a produselor pentru care lucreaza.
Dincolo de genul asta de ”activare” a creativitatii, oamenii nu ponteaza orar standard, vin la munca atunci cand trebuie sa vorbeasca cu clientii lor sau… pot lucra de acasa.
Dar cea mai frumoasa lectie e despre viziune, inovatie si despre a vedea in macro in ansamblu lucrurile.
Un creier luminat din managementul P&G s-a gandit acum cine stie cati ani ca e mult mai eficient sa centralizeze partea aceasta de contracte si facturi pe 3 regiuni (mai exista un centru similar la Manila si unul la San Jose) pentru a optimiza si costurile, dar si pregatirea specialistilor.
Uneori trebuie sa facem un pas in spate ca sa vedem mai bine unde ne aflam.
Cand treceti pe Dimitrie Pompeiu, la numarul 9 sa stiti ca se afla niste capete luminate care vorbesc multe limbi straine, unele foarte rare si sunt f f tari.
P.S. Erau pe un perete fotografii ale angajatilor care au avut rezultate speciale si ma tot gandeam ca sigur am si eu ceva prieteni, fie ei si virtuali, care lucreaza acolo. Apoi am pus pe FB o fotografie dintr-o camera care arata ca la NASA, cu multe ecrane conectate la un computer foarte destept ( Sphere Room), camera destinata analizelor de piata din toata lumea, si au aparut doi dintre prietenii mei care au spus ca au lucrat multe ore in camera aceea magica.
Asa ca m-am gandit sa va intreb: cine mai lucreaza acolo? Cine e un cap din asta super luminat care stie sa faca lucrurile acelea complicate si sa fie super ordonat? Dati un semn, sunt curioasa. Plus ca… cine stie ce limba straina rara stiti si ma mai ajutati si pe mine la ceva:)
aceasta e o imagine din Sphere Room, inspirata de salile de sedinte de la NASA
Cei mai multi oameni se gandesc ca, in muzica, daca ai un cantec bun nu mai ai nevoie de nimic altceva…
Managerul lui Taylor Swift spune insa ca astazi in muzica e nevoie sa ai cantec bun, fara el viata ta e complicata, dar… muzica reprezinta doar 10% din ceea ce inseamna artistul.
Restul, pentru o generatie care se exprima vizual (selfie-uri, vine-uri, yt), inseamna …marketing, imagine si o atenta planificare a business-ului.
Astazi un cantec ”se arde” mult mult mai repede decat acum 10 ani, iar artistii trebuie sa munceasca mult mult mai mult.
*
Am facut aceasta introducere pentru ca vreau sa asez in context inca o miscare foarte buna a Deliei si a echipei ei.
Delia lanseaza un nou album la concertul ei de la Sala Palatului de la inceputul lui aprilie si, ca sa mai faca o inovatie, pentru ca trebuie sa-si tina aproape atentia publicului ei, echipa Deliei a venit cu o solutie foarte simpatica: Prima coperta lenticulara a unui album.
Pentru cei care au copilarit pe vremea lui Ceausescu, fotografiile lenticulare – cele care isi schimba imaginea cand se schimba unghiul de unde privesti – erau prezente pe ilustrate care aratau locuri din lume la care romanii nu aveau acces. Ilustratele astea lenticulare erau ca o magie pe atunci.
Astazi lumea intelege mult mai bine tehnologia, iar efectul acestei fotografii lenticulare pentru digital natives (cei care s-au nascut post epoca ceausescu) este … transpunerea in forma fizica a unui gif.
Mi se pare f tare perceptia din spatele acestei coperti pe generatii diferite, cum mi se pare genial ca au avut aceasta idee pentru o coperta de album. Simplu si eficient, o dovada ca o idee foarte desteapta atinge pe planuri diferite doua categorii de public.
Albumul care se numeste ”Deliria” – are 6 piese noi, dar si cele mai recente hit-uri ale Simpaticei Delia, Da mama, Cum ne noi si Gura ta.
Ce vreau sa mai remarc – pentru ca vorbeam de o generatie care se exprima vizual si cat de important este ca un artist (un produs, oricare ar fi el, daca e targetat pe tineri) sa ofere cat mai multe visual-uri pentru fanii sai (daca se poate intr-o forma care sa poata sa fie customizata de ei, e chiar genial), noul album contine un pachet generos de fotografii (80 de fotografii noi, nevazute de fanii Deliei) si – aici mi se pare smecheria – 53 de …stickere.
Am mai scris despre vizualul de coperta care e in super trend si e facut de cele doua genii din fotografie/art direction ale generatiei digital native: Dimitri Caceaune si David Gal.
Au iesit simultan in Romania cu desen peste fotografie, graffiti like, exact cum apar in aceste zile in revistele de afara si pe marile site-uri de arta contemporana, semn ca sunt foarte foarte bine conectati la ce e nou si pot sa intuiasca trendurile. Despre acest trend am mai scris aici.
(Sunt fana lor si, off topic, am un mare regret ca nu am putut colabora la intregul lor potential pentru unul dintre proiectele in care am fost implicata).
Aceasta e mai degraba o postare pentru oamenii din industrie (fie ca e muzicala, fie ca e publicitara) pentru ca vorbeste despre activari care sa te tina in atentia publicului tot timpul, activari intr-un mesaj actual care pleaca de la o idee simpla, simpla.
P.S. stiu si unul dintre cantecele noi de pe album. compus chiar de Delia si va fi din categoria… am un nod in gat, vai dar mi-a intrat ceva in ochi…
Trebuie sa le captezi atentia tuturor.
Stii ca ai trei ore, ca sunt 40 de oameni, ca sunt diferiti si ca varsta si ca educatie.
Unii au mai scris pentru site-uri, bloguri, reviste, altii vor sa invete sa scrie.
Si trebuie sa le captezi atentia tuturor. Ca sa inteleaga ca scrisul nu e despre a te aseza la masa si sa pui orice pe hartie, e despre a invata sa controlezi cuvintele ca sa transmiti anumite stari.
Nu e despre frustrarile tale, ci despre a da ceva relevant celui care te citeste.
Asta a fost miza mea vinerea trecuta la cursul care a deschis noul sezon al Scolii Flanco.
*
Ce am invatat din genul acesta de cursuri?
Trebuie sa fie interactiv, sa participe cat mai multa lume la exercitii, temele sa ajute la o proiectie pe chestiuni de viata, sa existe recompensa pentru efortul oamenilor.
Si-am mai descoperit , de-a lungul anilor, ca tinerii care urmeaza mai multe cursuri (aici m-am intalnit cu o simpatica pe care am mai intalnit-o si acum 2 ani la un curs de scriere la Drept, iar ieri la PRForum era o alta cursanta de la Scoala Flanco), tinerii acestia vor ajunge sa-si urmeze visul.
Trei dintre fetele care lucreaza cu mine in mod constant pe proiecte de PR sau pentru blog s-au remarcat la asemenea cursuri.
Pentru mine a fost o intalnire foarte placuta si am avut foarte mult de invatat despre unii oameni pe care-i stiam. Ca de exemplu despre Pandutzu (Alin Pandaru pe care-l cititi pe Urban.ro) care a coordonat echipa care a castigat exercitiul cel mare al zilei: o povestire pe un gen prestabilit de mine (comedie, drama, thriller, romance) cu o structura de scriere stabilita de la inceput de grupul care scria povestea. Super ambitios e Pandutzu. Si cu o putere foarte mare de concentrare.
*
Cred foarte tare ca oamenilor trebuie sa li se multumeasca pentru ca au vrut sa invete mai mult si pentru efortul lor.
De asta le mai multumesc o data celor de la Flanco care au premiat pe loc echipa cu cea mai buna povestire.
Cum le multumesc si celor de la AMD care au fost partenerul pentru acest seminar (ne-a pus la dispozitie laptopurile pentru exercitii, dar si un laptop pe care-l dam premiu pentru tema de acasa: o povestire in maximum 3000 de caractere cu prima propozitie prestabilita, dar si cu o fotografie ale carei detalii trebuiau incadrate in desfasurarea evenimentelor).
Castigatoarea laptopului pentru povestirea scrisa este Sabina Manolache. Super super simpatica povestirea ei si cu o actiune neasteptata.
Pentru participanti mai am de anuntat un premiu: cine castiga cartea Story a lui Robert McKee, premiul pentru cel mai creativ status de la fata locului. Ei bine, el merge la Mirela Secan, care a folosit o fotografie din curs ca sa–si provoace comunitatea.
Ne revedem in cateva saptamani la un nou curs Flanco, de fapt la un #masterclass cu Tudor Chirila, Tiberiu Albu si Carina Sava – despre vedete si administrarea imaginii lor in Social Media, dar inscrierile vor fi anuntate (tot aici pe blog) putin mai incolo.
Doresc insa sa va spun ca m-a prins atat de tare proiectul asta incat m-am inscris la cursul de Facebook al lui Alex Negrea. Ma rog, i-am rugat pe organizatori sa ma lase sa vin fara sa ocup unul din cele 40 de locuri ale cursantilor, vin eu cu scaunel de acasa, pentru ca e important sa participe la curs cat mai multi oameni (fara mine care am pile ).
Vin la cursul lui Alex pentru ca mereu e ceva nou de invatat despre Facebook, stiu ca va fi foarte tare prezentarea lui si stiu ca va fi o investitie buna in timpul meu. Asa ca ne vedem si acolo.
Detalii despre toate celelalte cursuri din acest sezon al Scolii Flanco puteti citi aici.
Text de Raluca Antuca
De câțiva ani, simplele obiecte pe care folosim în viața de zi cu zi sau cele pe care ne decorează casa au căpătat o nouă dimensiune, una tehnologică. Utilitatea obiectului trece cumva pe locul doi, iar inovația devine principalul factor de atracție atunci când hotărăști să cumperi ceva sau să faci un cadou.
Am observat că sunt anumite obiecte care se reinventează pe măsură ce un designer sau artist are o idee nouă. De exemplu lumânările sau lămpile capătă forme și culori diferite, fiecare având o poveste în spate.
Am descoperit o lampă în formă de norișor, pe care ai putea să o pui în categoria „decorațiune interesantă”. Dar aceasta are un design foarte creativ, pentru că mimează o furtună cu fulgere. Norișorul smart are led-uri de culoare roșie, un speaker prin care se aud sunete de fulgere, un senzor de mișcare și o telecomandă.
Text de Raluca Antuca
Te hotărăști să-ți faci manichiura. Te duci la birou, scoți un ziar din sertar, îl împăturești și îl așezi pe masă. Preferi să-ți faci mâna stângă întâi așa că aplici un strat de bază pe unghii. După care folosești un spray pentru a le colora.
Nu aplici oja pe fiecare unghie, ci “fâs, fâs” pe toată mâna, chiar dacă se colorează și degetele. În final aplici un alt strat care usucă oja și te speli de mâini. Acum a rămas doar culoarea și manichiura este gata!
Nu este vorba de imaginația mea bogată, ci de o colecție de oje cu aerosol, perfectă pentru femeile practice și mereu pe fugă. Creat de compania Nails Inc. din Londra, acest produs grăbește acest obicei al femeilor de a se da cu ojă.
În loc să aplici unghie cu unghie, dai cu spray toată mâna deodată. Însă poți sta liniștită, căci stratul de bază atrage culoarea aerosolului și se asigură că numai unghiile rămân colorate, nu și pielea.
Mai multe detalii aici!
Text de Raluca Antuca
Destroying Nature is Destroying Life.
Acesta este sloganul unei campanii care ne amintește că distrugerea naturii duce inevitabil la distrugerea florei și faunei din lume. Iar dacă aceste elemente natural dispar, oamenii nu pot fi fericiți doar într-un mediu robotizat și updatat pe zi ce trece.
Designerul Surachai Puthikulangkura s-a ocupat de aceste imagini care folosesc expunerea dublă, un trend destul de popular în acest domeniu al graficii. Au fost făcute pentru agenția Grabarz & Partner și ne arată legătura foarte strânsă dintre faună și floră, dar și efectele negative pe care le au oamenii asupra lor.
Imaginile au un impact foarte mare, mai ales dacă vă uitați la ele cu mare atenție. Detaliile se îmbină foarte bine și sper ca această campanie să își atingă obiectivul, iar oamenii să fie conștienți că orice gest contează atunci când vorbim de mediul înconjurător!
Text de Raluca Antuca
NEOCLASSICAL se numește seria de fotografii făcute de Thierry Bansront, un fotograf francez talentat, care se inspiră din picturile clasice pentru a crea aceste portrete captivante.
Mulțumită unei îmbinări de lumină și culoare, dar și compozițiilor gândite dinainte, el reușește să redea o atmosferă clasică și să aducă un tribute frumuseții feminine.
[gallery columns="2" size="large" ids="43715,43716,43717,43718,43719,43720,43721,43722,43723,43724,43725,43726,43727,43728,43729,43730,43731,43732,43733,43734"]
Text de Raluca Antuca
Mi s-a întâmplat la un moment dat să nu-mi dau seama dacă ceea ce văd în fața ochilor este o fotografie sau o pictură.
Pentru că fotografia poate avea nuanțe care amintesc de picturile lui Van Gogh sau reproduc o scenă dintr-un tablou celebru.
Pentru că pictura poate fi atât de realistă, încât pare o imagine scoasă instant din aparatul foto și nu s-a lucrat la ea ore în șir.
Dar un artist îmi demontează aceste teorii, căci el nu ține cont de fiecare dintre cele două arte, ci le combină într-un proiect inedit. Stev’nn Hall pare că s-a născut cu o pensulă într-o mână și cu aparatul foto în cealaltă, pentru că el folosește fotografiile ca baza peste care pictează în propriul stil.
Creațiile lui sunt foarte colorate și îmi amintesc de picturile impresioniste, căci se observă mai degrabă caracterul motric al fenomenelor pictate, decât claritatea și aspectul stabil.
Text de Raluca Antuca
Ești în fața unui coridor lung și simetric. Este foarte luminos, iar culorile de pe pereți sunt fresh, în nuanțe de Blue Serenity. Vezi un model destul de interesant care acoperă pereții și tavanul; pare a fi un cerc. Mai faci câțiva pași, iar forma cercului se schimbă. Dungile de culoare trasate pe pereții albi formează modele abstracte.
Această iluzie poartă numele de Space Oddity și este rezultatul unei tehnici numite anamorfoză și a unui design grafic, care amintește de graffiti. Această lucrare artistică a fost creată special în acest loc, pe care l-am descris mai devreme, și pe care îl puteți vedea în imagini, special pentru ca iluzia să aibă un impact mai mare.
Designerii de la Truly Design s-au inspirat din experimentele vizuale ale lui Holbein și Da Vinci, dar au urmărit și formele geometrice moderne plus arta abstractă. Iar denumirea de Space Oddity vine de la melodia cu același nume a lui David Bowie.
Mi-ar plăcea să văd ideea aplicată și în RO, în acele spații destinate lucrului, dar și în cafenele. Cred că aș avea mai mult spor într-un loc așa colorat și creativ. 🙂
[gallery columns="2" size="large" ids="43686,43687,43688,43689"]
Text de Raluca Antuca
Cei care simt o chemare artistică se exprimă diferit; unii folosesc cuvintele pentru a descrie stările prin care trec, alții fotografiază ceea ce ar vrea să păstreze pentru totdeauna, iar alte persoane se exprimă prin culori pentru a arăta lumii viziunea lor creativă.
Artista Tal Peleg, din Israel, folosește makeup pentru a face pe pleoapa ochiului desene din filme celebre, personaje din cultura pop sau basme. Veți fi surprinși de atenția ei la detalii și felul în care reconstituie scene doar cu farduri și creioane.
O găsiți pe DeviantArt cu numele Scarlet Moon.
[gallery columns="2" size="large" ids="43454,43455,43456,43457,43458,43459,43460,43461,43462,43463,43464,43465,43466,43467,43468,43469,43470,43471"]
Text de Raluca Antuca
Se numește Bios Incube și este primul sistem din lume care îți permite să crești un copac din rămășițele persoanelor dragi.
Acum doi ani, a fost creată Bios Urn, o urnă biodegradabilă în care poți planta un copac, iar acum firma de design din Barcelona, estudimoline, a creat Bios Incube.
Practic, este vorba de incubator pe care îl plasezi în urnă și este controlat de o aplicație. Astfel reușești să monitorizezi creșterea copacului și primești sfaturi de cum trebuie îngrijit, iar Bios Incube îl va uda atunci când este necesar.
Mai multe detalii tehnice despre această experiență unică găsiți pe site-ul lor. Momentan echipa strânge fonduri pe Kickstarter, unde au reușit să strângă aproape toții banii de care au nevoie pentru a începe comercializarea lor.
Text de Raluca Antuca
Pentru acele momente în care nu-ți aduci aminte cum se numea filmul cu un cățel pe care l-ai văzut în clasa a IV-a.
Pentru acele momente în care ai uitat cine juca în filmul care a fost difuzat acum două săptămâni la PRO TV.
Pentru acele momente în care cauți o scenă dintr-un film, pentru că vrei să-l revezi.
Pentru aceste momente și multe altele, s-a inventat whatismymovie.com, adică un website care își propune să fie cel mai bun motor de căutare a filmelor, pe baza unor descrieri scurte. Această tehnologie analizează fluxurile video în timp real, pentru a identifica mai multe concepte în același timp- locuri, obiecte, oameni.
Compania care a primit 650.000 de dolari de la investitori pentru a crea whatismymovie.com se numește Valossa și este din Finlanda. Partea cea mai interesantă este că acest motor de căutare pentru video funcționează la fel ca Shazam pentru muzică.
Site-ul conține date despre 45.000 de filme, dar doar în limba engleză. Deși este la stadiul de dezvoltare, am făcut câteva căutări și am descoperit filmul la care m-am uitat în clasa a IV-a. Se numește My Dog Skip. 🙂
Mi se pare foarte interesant cum arta evoluează odată cu mediul online. Desigur că unii cârcotași ar spune că nici măcar nu este vorba de artă (poate chiar așa e), dar nu poți nega frumusețea unor proiecte care aduc pictura sau alte arte în zilele noastre, aproape de mediul virtual și rețelele de socializare, unde găsești cea mai mare creativitate.
Am descoperit un cont de Instagram @mimi_brune, fascinant prin aranjamentele pe care Alya Galinovskaya (ah, fotografii ruși și talentul lor!) le face cu flori sau mâncare. Ca un Cezanne al zilelor noastre, fotografiile ei îmi amintesc de picturile cu natură statică.
Ea folosește orice colțișor din casă pentru a-l transforma și a-i da viață. Compozițiile ei sunt absolut geniale, căci toate elementele se îmbină perfect, iar cromatica îmi dă o senzație foarte cozy, adică un sentiment de „acasă”.
Acest proces de a crea un un microunivers într-un singur cadru a determinat-o pe Alya să dezvolte proiectul pe Instagram, locul perfect pentru fotografiile artistice.
[gallery columns="2" size="large" ids="43635,43636,43637,43638,43639,43640,43641,43642,43643,43644,43645,43646,43647,43648,43649,43650,43651,43652,43653,43654,43655"]
Mai acum ceva vreme mi-am pus problema cand a fost folosit pentru prima data cuvantul multitasking , voiam sa stiu daca e o notiune inventata ca sa ne faca noua viata mai usoara. Sa ne dea o eticheta , o calificare, o validare pentru felul in care ne traim viata in viteza.
De fapt multi tasking a aparut in anii 60 si se referea la abilitatea unui computer de a face mai multe lucruri in acelasi timp. Un pas important in tehnologie, ma gandesc.
Sigur ca de atunci psihologii au comparat computerele cu oamenii si termenul a fost adus rapid in analiza comportamentului uman si astazi spunem linistiti despre noi ca suntem multitasking.
Facem multe lucruri in acelasi timp (cercetatorii analizeaza creierul uman in asemenea momente de solicitare in multe directii), dar si incercam sa avem facilitati care sa ne ajute sa facem cat mai multe in acelasi timp.
Eu sunt fascinata de laptopurile 2 in 1 pentru ca sunt una dintre declinarile cele mai simpatice si cele mai utile ale conceptului de multitasking. Practic te ajuta sa faci operatiuni diferite, in contexte diferite, cu acelasi obiect.
Nu cred ca-si puneau problema baietii aia in anii 60 ca se va ajunge atat de departe cu calculatoarele: sa fie niste creatii in care se separa ecranul de tastatura, ecranul poate functiona separat si are si niste dimensiuni cam cat o oglinda.
Pentru noi femeile genul acesta de laptopuri sunt o bucurie: incape in geanta, e super soft, e super simpatic si il transformi foarte usor din laptop in tableta fiind foarte cozy si elegant.
Si eu sunt dintre cei care sunt nevoita sa fiu multitasking, desi filosofia mea de viata e spre lucrurile asezate, spre zen, spre meditatie.
Dar ne-am (si mi-am) construit viata bazata pe confort si mici (sau mai mari) bucurii si, inclusiv cu genul acesta de laptopuri, trisez pentru a face mai multe lucruri in acelasi timp.
Desigur, la munca cel mai adesea.
Dar mie imi place sa povestesc cum ma uit in bucatarie, am un loc special unde asez laptopul, la cate un serial in timp ce pregatesc cina. Pentru ca viata e despre mici rasfaturi si bucurii, nu doar despre munca si eu cred ca tehnologia trebuie folosita mai ales in aceasta directie. Adica nu doar pentru nevoile de la munca, ci si pentru bucuriile noastre.
Pentru ca viata e despre cum folosim inteligent ceea ce avem in jurul nostru, dar e si despre bucurie si frumusete.
De asta imi place mult ideea pe care o promoveaza acum INTEL – 2 IN 1: BEAUTIFUL & INTELLIGENT. JUST LIKE YOU. Se refera la laptopurile astea simpatice 2 in 1 – detasabile (asemeni HP Pavilion x2 pe care l-am avut in teste si il vedeti in filmulet) sau convertibil -care se rasuceste la 360 grade (cum e laptopul meu curent)
Detalii tehnice si de ce e foarte efficient sa ai un asemenea laptop, poti citi aici. Eu am unul convertibil de un an si ma gandesc sa trec la unul detasabil pentru ca e mult mai usor si mai mic.
Text de Raluca Antuca
Inspirată de picturile lui Picasso, fotografa Natalie Baxter a realizat un pictorial de beauty în care modelul este compus din realități diferite.
Precum creațiile lui Picasso, aceste fotografii se îndepărtează de modul clasic de reprezentare a frumosului feminin.
Chipul modelului este revoluționat prin suprapunerea unor elemente care reduc buzele și ochii la forme geometrice.
Pictorialul poartă numele de JACQUELINE și aduce un omagiu femeii care a fost muza artistului la bătrânețe. Pablo Picasso și Jacqueline Roque s-au căsătorit când el avea aproape 70 de ani și ea 27.
Model– Anastasiya @Lenis Model Management
Makeup– Katrina Grey
Hairstyle– Michiyo Kondo
Ilustrații– Mirabelle Cummings
