stiu ca pare straniu, dar au fost inventate florile care-si schimba culoarea la 12 ore, la comanda.
petuniile mai exact.
Nikolai Braun si Keira Havens sunt cercetatorii care au unit stiinta cu arta si-au transformat-o in afacere. ceea ce pentru cei mai multi idntre muritori pare imposibil si pe bucati (arta sau stiinta din care sa faci bani), dar intr-o asemenea combinatie.
Compania lor se numeste Revolution Bioengineering este in Fort Collins, Colorado si are in palmares realizarea unor rasaduri de flori care isi schimba culoarea de la albastru la roz si inapoi.
cei doi cercetatori cred ca in curind vor putea crea o specie de planta care sa aiba pe aceeasi tulpina flori de culori diferite care sa se schimbe intre ele.
dincolo de senzationalul acestui lucru si de povestile pe care ni le putem imagina (sa pastram acelasi ghiveci de flori si sa-i “comandam” sa aiba alta culoare ca sa-l daruim zilnic cu un mesaj special) inovatia acestor doi cercetatori ne arata nu doar pina unde a evoluat stiinta in materie de modificari genetice, ci si ca florile pe care le avem acasa sunt niste organisme cu o viata fascinanta.
pentru a promova descoperirea lor, cei doi cercetatori vor sa faca o rochie vie, la care “materialul”/tesatura sa fie din petunii impletite care isi vor schimba culoarea pe durata unei zile. proiectul va fi expus publicului in Londra, anul viitor.
cred in cercurile care trebuie inchise, in lucrurile care nu trebuie lasate nerezolvate. cum cred ca viata ne aduce in acelasi loc peste ani, ca intr-o spirala – in acelasi punct, dar pe grade diferite – , ca sa ne invatam lectiile.
*
vineri ma aflam in biroul unui prieten pe care -l stiu de aproape 18 ani. singura. asteptam sa se adune mai multi oameni ca sa rezolvam o chestiune. prietenul asta e director in compania in care ma aflam.
a intrat intimplator in birou o doamna care e si ea directoare intr-o alta companie mare si pe care o stiu de 15 ani. si ea voia sa discute cu prietenul acesta al meu, care e si prietenul ei.
in urma cu 15 ani, toti trei – si alti citiva oameni care astazi sunt in pozitii de conducere in companii mari din romania – incepeam un proiect legendar.
vineri ne-am aflat toti in acelasi birou ca sa planuim cum rescriem o parte istorie. am ajuns in spirala aceea, doar ca mai sus pe axul vertical, nu doar mai batrini, cu mai multi bani si cu mai multa putere/influenta in domeniile noastre, ci si – sper – mai intelepti.
si in timp ce-l asteptam pe domn, am vorbit cu doamna:
– nu ti se pare ca se inchide un cerc? suntem aici la 15 ani distanta, gata sa facem lucruri pe care nu credeam ca le vom mai face vreodata. ba chiar daca ne spunea cineva ca le vom face din nou, l-am fi declarat nebun.
ea a zimbit si-a zis
– e o lectie pe care o avem de invatat. dar care e?
*
pe drumul catre casa m-am gindit care ar putea fi lectia si mi-am spus ca ar putea fi despre “a munci mai eficient, dar nu la fel de nebunesc (ca nebunii) cum am facut-o cum 15 ani. despre a te bucura de viata si de prieteni.”
si cind am ajuns acasa, am pus pe hirtie toate proiectele in care sunt implicata. iar intr-o alta coloana am pus ce inseamna viata mea si ce ma bucura cu adevarat.
apoi am facut curatenie in prima lista. am eliminat proiectele care nu ma bucura. pe care le faceam doar pentru ego. de dragul performantei (profesionale sau materiale).
cind am luat decizia la ce renunt nu m-au interesat banii pe care mi-i aduc acele proiecte, m-am gindit doar la bucuria mea. pentru ca in acesti 15 ani am invatat ca banii vin oricum daca-ti faci treaba bine, dar si ca toate proiectele pe care le alegi mai ales pentru bani sunt, de fapt, foarte ieftine, iar bucuriile adevarate nu au legatura cu banii.
in aceasta dimineata, de la geamul insorit al unei cafenele din Iasi (unde ma aflu pentru ca vreau sa vad un spectacol de dans – Imagine all the people, creatie a domnului Gigi Caciuleanu- adica unde imi urmez una dintre bucurii), am dat telefoane ca sa anunt ca renunt la anumite proiecte.
Ieri, de exemplu, am plecat la munca la 6 dimineata si m-am intors la 9 seara, dupa intilniri complicate in care a trebuit sa fiu atenta la reactiile multor oameni si sa asimilez multe informatii noi, dar si sa merg la evenimente pe care le-am putea numi mondene.
Astazi m-am trezit la 5 si jumatate dimineata si prima intilnire e programata la 9, apoi la 11.30 trebuie sa merg la o filmare si restul se complica din ce trec orele.
Cu un program de genul acesta ma confrunt de aproape o luna si, desi ar trebui sa fiu epuziata si nervoasa, astazi m-am trezit fara sa sune ceasul.
Pur si simplu inainte de culcare mi-am propus sa ma trezesc la 5.30 si m-am trezit la si 33 de minute.
Asta pentru ca am invatat citeva lucruri care ma ajuta foarte mult sa nu obosesc si sa ma simt bine – emotional.
1. imi incep ziua orice ar fi, oricit de dimineata ar fi si oricit de putin timp am dormit, cu… o cana cu apa calda si 2 felii de lamiie.
cafeaua o beau in timpul micului dejun la minim 30 de min dupa ce m-am trezit.
2. am grija la ce maninc
micul dejun e sfint si pe linga variatiuni cu ou (omleta, fierte ) si sunca/ piept pui afumat & legume pe care-l maninc macar de doua ori pe saptamina, am inclus in masa de la micul dejun budinca din seminte de chia cu iaurt, avocado care inlocuie untul in sandwich-uri, freshuri de fructe si legume .
3. imi pastrez ritualul de a-mi curata mintea
fac meditatie in fiecare dimineata si seara ca un exercitiu de curatare a mintii si de relaxare a ritmului interior. (am mai scris despre asta aici)
4. iau zilnic magicele vitamine din drojdie de bere.
5. imi iau doua zile libere la maxim 10 zile distanta (chiar daca nu sunt clasicele zile de week end). dar cind spun libere inseamna ca nu scriu nimic, nu am intilniri si , in principiu, nu am nici telefonul deschis (citesc mailurile daca sunt urgente, dar in principiu stiu ca nimic nu e urgent cu adevarat).
6. fac o plimbare de cel putin 30 de minute in fiecare zi.
De ce scriu despre toate acestea acum?
Daca as transcrie care a fost programul meu doar in aceasta saptamina, foarte multa lume s-ar incrunta pentru ca arata cumplit (si nu seamana deloc cu a merge la birou si a face treaba, orice ar insemna asta. Pentru ca la fiecare citeva ore fac un switch mental si intru in alt proiect, alte chestiuni de rezolvat, uneori din zone foarte foarte diferire). Cu toate astea, nu ma simt obosita. Si daca eu am gasit o cale ca sa-mi fie mai bine, ma gindesc ca s-ar putea sa va inspire si pe voi.
In ritmul de lucru de 14-16 ore, in ultimele saptamini m-am trezit in mod constant fara ceas cu un rabat de 5-7 minute de ora la care mi-am propus sa ma trezesc, chiar daca am dormit 3-4 ore. Si pentru ca nu m-a bruscat ceasul (nu mi-a intrerupt brusc somnul creindu-mi un disconfort), m-am trezit de fiecare data bine dispusa si relaxata.
Pun pe seama meditatiei partea aceasta a intelegerii cu mintea mea.
Programul acesta de maraton e doar pe scurt timp ( pina se aseaza lucrurile intr-un proiect nou la care lucrez)
Daca ar fi sa faceti predictii de ce o tinara de 27 de ani ar vrea sa se casatoreasca cu un domn de 80 de ani, ce ati trece?
Un interes financiar, desigur.
Dar cind domnul de 80 de ani e criminal in serie si e inchis pe viata, ce altceva mai conteaza?
N-o sa va vina sa credeti dar conteaza corpul, dupa moarte:)
O tinara de 27 de ani pe nume Afton ElaineBurton lucreaza insistent la a-l convinge pe criminalul in serie Charles Manson sa o ia de nevasta. Cei doi sunt intr-o stranie si intens mediatizata relatie de mai bine de 3 ani (intre timp ea si-a gasit si numele Star), iar criminalul – condamnat pe viata – s-a si logodit cu fata.
Numai ca zilele trecute a aflat ca dinstinsa domnisoara are un interes in maritisul cu el: vrea sa-i imbalsameze corpul – dupa reteta Lenin -, sa-l aseze intr-un sicriu de sticla in Los Angeles si sa faca bani din aceasta bizara atractie turistica.
Manson a devenit celebru dupa ce a omorit-o pe iubita regizorului Roman Polanski, o actrita celebra inanii 60. Iar apoi a mai omorit alte 10 persoane in diverse contexte. Dupa ce a fost arestat, a devenit muzician si a compus piese pe care le-au cintat trupe celebre (Guns N’Roses e una dintre ele). Marilyn Manson s-a inspirat pentru numele lui din activitatea acestui criminal.
Revenind la planul distinsei domnisoare Afton Elaine, Manson a spus ca e o prostie pentru ca oricum el e nemuritor si fata isi consuma timpul degeaba. Dar n-a mai vrut sa se casatoreasca cu ea.
Fata persevereaza insa (imaginati-va ce nebunie e in capul ei daca a putut pune la cale un asemenea plan intins pe 3 ani, de cind il curteaza si a prestat activitati maritale in puscarie), continua sa-i trimita articole de igiena si imbracaminte si spera ca lui ii va trece supararea si o va lua totusi de nevasta.
E un trend care spune ca statul la birou nu ne face bine la sanatate. Adica statul mult pe scaun.
Ikea a produs chiar o masa de lucru pe care o poti modifica astfel incit sa poti lucra si de pe scaun, si in picioare, dar si asezat pe covor, iar asta inseamna ca trendul e deja mass market pentru ca Ikea are acoperire in toata lumea si e doar o chestiune de timp pina cind vor fi cit mai multi adepti ai acestei teorii.
un birou de design din Olanda, RAAAF, a creat un open space de lucru plecind de la aceasta idee ( ca e bine pt sanatate sa lucrezi si in picioare), dar folosindu-se si de observatia ca omul are nevoie de noutate si de un cadru care sa se schimbe la locul de munca pentru a fi mai creativ si mai eficient.
iata cum arata open space-ul creat de ei si despre care cercetatorii de la universitatea din Groningen (cu care tinerii au lucrat in colaborare) spun ca ar putea fi viitorul spatiilor de lucru.
mai multe despre acest studio de design puteti citi aici
Primesc deseori întrebarea „Și, cum te-a schimbat maternitatea?”. Păăăăi, pe lângă faptul că am lângă mine un pui de om pe care l-aș pupa 24 din 24? Am căutat tot felul de schimbări lăuntrice și pline de sens, dar zău dacă am găsit ceva…
În schimb, am observat un lucru extrem de practic. Am prins gustul bijuteriilor. În condițiile în care toată viața mea am purtat constant o pereche de cercei, iar apoi am adăugat verigheta când m-am căsătorit. Și cam ăsta a fost tot „love affair-ul” meu cu gablonțurile până să devin mamă.
La câteva zile dupa ce am născut, mă gândeam că aș vrea să îmi iau o bijuterie care săîmi aducămereu aminte de ziua care mi-a schimbat viața. Și am început să mă uit la brățările Pandora. Dupa ce mi-a zburat acel gând prin cap dus a fost, pentru că nu prea apuci nici să respiri cu un nou născut lângă tine, darămite shopping.
Dar, știți voi vorba aceea – „Dacă îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău”? Peste vreo câteva săptămâni de la gândul meu, vine soțul acasă cu o serie de cadouri de la colegi: lucruri tare frumușele pentru Rareș, si, ce să vezi -o brățară Pandora pentru mine!!! Ptiii, ce fericire, ce minunăție!Dupa vreo 2 luni, când am reușit să ies din casă singură, hai la shopping! Pe lângă talismanul cu cărucior am început să adaug și iar să adaug. La un moment dat, m-am oprit. Am zis că asta a fost!
Doar că, ce să vezi, într-una din zilele trecute imi era ciudă că nu-mi mai vine verigheta (trebuie să mai slăbesc:) ). Am încercat mai întâi suzeta lui Rareș pe inelar. Frumos, original, hmmm, dar parcă nu prease potrivește…
Dacă tot lucrez într-un mall, hai să caut un inel. Avem un magazin numai bun pentru așa ceva – Bijou Brigitte îi spune. Aș fi zis că iau ceva finuț, mic, drăguț… Vise nene! Cred că am luat cel mai mare inel din magazin. Fix această măgăoaie am gasit de cuvință că mi se potrivește!
Aș fi purtat eu așa ceva înainte de a naște? Nici platită! Nu aș ști să vă spun ce hormoni sunt vinovați pentru noile mele gusturi, dar eu una mă simt bine cu noua mea pasiune. Stai să vezi că vine Ziua Îndrăgostiților, 1 și 8 Martie, colecții noi, nebunie curata!!!
*
Responsabilă de PR și evenimente la cel mai cool mall din oraș – Promenada, soția lui Răzvan și mama lui Rareș, Despinei îi place să scrie despre noile experiențe din viața sa.
in ultimii ani, Adidas a intrat foarte mult cu endorsement in zona muzicala, mai ales in america, fara insa sa abandoneze sportivii.
duminica seara la premiile Grammy, Adidas prin Kanye West, Pharell Williams, dar si prin alti cintareti a fost cel mai prezent brand, fara insa sa plateasca publicitate directa (spoturi clasice)
Mai intii, cu citeva zile inainte de show, in joia de dinainte de ceremonie, unul dintre prietenii lui Kanye West a aratat imagini cu noua pereche de sneakers creata de Adidas in colaborare cu domnul West
tot atunci au aparut si citeva fotografii cu cintaretul de la o repetitie cu Rihanna si Paul McCartney , tot cu aceasta incaltaminte.
in ziua show-ului, adidas a facut prima comunicare publica despre noii sneakers pe… twitter , ilustrind-o cu o fotografie mai spectaculoasa
care a adus desigur o avalansa de comentarii in social media.
la momentul show-ului, Pharell Williams – si el sub contract cu Adidas – a venit imbracat in colectia noua a barndului, iar sotia a purtat o salopeta care parea scoasa de pe pista de alergare. avea insa tocuri si poza languros, dar cum salopeta avea si cele trei dungi laterale – marca brandului adidas – nimeni n-a avut nicio indoiala ca amindoi nu livreaza ceea ce e in contract.
in timpul show-ului, Pharell a purtat o alta pereche de sneakers creata de Adidas special pentru acest show, pereche care a fost gata in 5 zile de la comanda …
Stiu ca sunt uriti cu spume, dar sunt pentru show si pentru America, iar adidas si-a facut foarte bine treaba.
In aceeasi ceremonie de la premiile Grammy, Kayne West – cind a urcat pe scena – avea noua lui pereche de incaltaminte.
E un exemplu foarte frumos despre cum se muta directia publicitatii, de la spoturile clasice la stilul de viata al modelelor pentru viitorii cumparatori. Si, mai mult ca niciodata, e foarte vizibila strategia.
Mereu este multa matematica in spectacolele de teatru coregrafic pe care le concepe domnul Gigi Caciuleanu.
La Opera din Iasi , simbata are premiera un nou spectacol care se numeste “Imagine all the people” si care pleaca de la ecuatiile de viata pe care le avem in raport cu cei din jur.
– Individul = Eu, Tu.
(Ego/ Omul singur/ Detașarea de ceilalți/ Drum solitar…) – Cuplul = Ea, El.
(Perechea/ Drum în doi/ Îndrăgostire, dar si Dez-Îndrăgostire/ Întâlnire (sau separare) întâmplătoare sau provocată, monmentană sau durabilà, a două persoane…) – Grupul = Noi, Voi, Ei.
(Integrarea într-o comunitate/ Trăire a unui același elan/ O aventură comună…)
Am sa fiu simbata la Iasi la premiera si revin cu povesti. Acum citeva fotografii de la repetitii (multumesc frumos Opera Nationala din Iasi pentru fotografii) si doua citate care sunt motto-urile acestui spectacol.
„Pentru a încheia orice călătorie, trebuie să încheiem un număr infinit de călătorii.” (James F. Thomson – filozof englez, Tasks and Supertasks)
„Ce mi se-ntâmplă azi E doar o amintire A ceea ce de mâine mi se va întâmpla Ce văd Nu se petrece decât în mintea mea Iar ce nu văd Mă duce Ca apa În neştireˮ
(Gigi Căciuleanu, liternet.ro – Texte & Poeme)
*
Dacă un creator de ʺDance-Theaterʺ îi solicită pe dansatori ca pe niște actori, „Teatrul-Coregrafic” le cere actorilor să devină dansatori. Iar în cazul, frecvent, în care interpreții ar fi la bază dansatori profesioniști, le propun acestora să gândească partitura coregrafică mai întâi ca actori pentru ca apoi să acționeze ca dansatori, la cel mai înalt nivel.
Teatrul Coregrafic propune cât mai multe posibilități de lectură structurate pe 4 planuri: dinamic, poetic, psihologic, filozofic.
Se poate spune că dacă ʺDance-Theaterʺ-ul se înrudește mai mult cu dramaturgia teatrală, „Teatrul-Coregrafic” marca Gigi Căciuleanu, cu a sa voită a-temporalitate, se plasează între poezie și matematică. Cu caracteristicile amândorura. Construit pe ideea structurii (cea a compoziției) aflate în spatele nebuniei (cea a libertății creatoare). Și a „nebuniei” ca generator al structurii.
Diliana Florentin este fotografa de origine rusa si-a avut ideea geniala de a ilustra unul din trendurile primaverii care va sa vina intr-un pictorial stilizat de Antoniya Yordanova si care se numeste In the Pink Moonlight.
Nu stiu cine sunt fetele astea doua, fotografa si stilista, dar au facut o treaba cu adevarat minunata
Si au demonstrat ca, daca stii sa-l administrezi corect, rozul poate sa fie o culoare care sa aiba stil…
Doar ca sunt f f rari oamenii care sa stie sa faca asta.
Aseara a fost gala premiilor Grammy, motiv ca distinsele doamne din muzica sa afiseze citeva tinute prin care sa capteze atentia. La aceasta editie tot Madonna a dat lovitura chiar daca multa lume a spus ca a fost deplasata. (cam cind nu a fost Madonna deplasata?!)
Din categoria pomul de Craciun trebuie pastrat in memorie in orice perioada a anului….
Rihanna in Giambattista Valli Haute Couture
Categoria argintiu, sirena…
Kim Kardashian West in Jean Paul Gaultier si sotul Kanye West
Rita Ora in Prada
Katy Perry in a Zuhair Murad
categoria negru e potrivit oricind
Sia in Giorgio Armani
Gwen Stefani in Atelier Versace
Madonna in Givenchy Haute Couture
categoria stripe-uri – material taiat ca sa se vada pielea
Iggy Azalea in Armani Privé
Taylor Swift in Elie Saab
Katharine McPhee in Emilio Pucci
Chrissy Teigen in Emilio Pucci si John Legend in Dolce & Gabbana
exista o doamna pe nume Ida Pierraci care are 102 ani si se bucura de viata mai mult decit multi dintre oamenii pe care-i intilnesc zilnic.
mai intii, doamna arata asa
e bine sa stiti ca doamna joaca golf de 3-4 ori pe saptamina in San Jose acolo unde locuieste si este vedeta clubului pentru performantele sale la acest sport.
sigur ca intr-un secol de viata, Ida a vazut si a trait multe, inclusiv razboaie si crize financiare, dar spune ca a trecut peste toate pentru ca a invatat devreme un secret “sa ramina un copil bun”
imi place nuanta asta din a fi bun care e insotita de cuvintul copil si aduce cu ea curiozitatea, inocenta, partea de a nu-i judeca pe altii
iata un film despre Ida care e o frumoasa lectie de viata. de 102 ani de viata.
Si Rianna s-a intilnit cu domnul Paul McCartney. sper ca de data asta sa nu mai inghititi vreo galusca de PR si sa credeti ca daca cineva se intreaba cine e Paul McCartney pe twitter (de pe un cont fara foto si fara multa activitate) e un mare ignorant.
mai interesant sa intelegem va fi sa vedem de ce domnul McCartney e in asa campanie de asocieri pe young, domnia sa avind una dintre cele mai inteligente si inovatoare echipe de strategie si de comunicare (uitati-va la coperta celui mai recent album al sau)
La 30 de ani, primul meu soţ s-a îndrăgostit de o altă femeie. Divortul a fost un şoc pe care l-am depăşit greu. În disperarea momentului aveam senzatia ca viata mea s-a sfarsit. Nu-mi mai aduc prea multe aminte dar ceva mi-a ramas fixat in memorie: „ Stai linistita, tu o sa te descurci. Tu nu ai nevoie de mine. In 5 ani nu mi-ai cerut ajutorul niciodata. Tu poti sa faci totul. Singura. “
Mi-am dat seama in momentul ala ca are dreptate. Am vrut sa il contrazic, sa ii dau un exemplu si n-am gasit niciunul. Am realizat ca l-am castrat pe el ca barbat pentru ca, in mintea mea, era cool modelul nevestei care nu atarna de pantalonii lui pentru a trai.
“ Stai liniştit, mă ocup eu. Rezolv eu, nu îţi bate capul. Nu n-am de ajutor, pot şi singură, n-am 2 ani. “
Vă sună cunoscut, desigur. Femeia care vrea, ştie şi poate să rezolve orice. Singură. Modelul şefei absolute, stăpână în orice situaţie.
*
Unde crede Fifi ca a gresit si ce a invatat din aceasta experienta, aflati aici.
FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.
Peste citeva saptamini plec la Lisabona ( cu putina treaba, dar mult timp liber pe care-l voi consuma la malul marii) iar prietenii mei – iubitori ai culturii portugheze sau mai putin – au inceput sa ma pregateasca emotional pentru prima mea vizita in Portugalia.
Asa se face ca in acest week end am vazut un film simpatic, inspirat de o carte care are acelasi titlu – Night train to Lisbon, cu Jeremy Irons in rol principal. Filmul e despre rezistenta portugheza si despre un scriitor (pe urmele caruia pleaca Irons) care are o perspectiva diferita asupra vietii.
Dintre gindurile scriitorului:
Lasam ceva din noi in fiecare loc in care am locuit. Raminem acolo chiar si cind am plecat. Asa se face ca, doar cind revizitam acele locuri, redescoperim anumite lucruri despre propria persoana. De fapt, calatorim in noi insine cind vizitam orice loc.
*
Daca e adevarat ca traim doar o mica parte din viata care ne defineste, ce se intimpla cu restul?!
*
Calatorind prin noi insine trebuie sa ne confruntam singuratatile. Si tot ceea ce facem are legatura cu frica noastra de singuratate, nu-i asa? Nu de asta renuntam la toate lucrurile la care, la sfirsitul vietii, ajungem sa regretam ca am renuntat?!
*
Momentele decisive din viata, cind directia destinului se schimba pentru totdeauna, nu sunt marcate de intimplari dramatice. De fapt, evenimentele dramatice ale vietii sunt determinate de experiente care se dovedesc, in cele din urma, neinsemnate. Cind se intimpla schimbarea adevarata, cea generata de perspectiva data de lumina noua, totul se intimpla discret, in tacere. Si tocmai tacerea aceasta minunata da nobletea vietii.
Pare ca intilnirea mea cu portughezii va fi memorabila:)
Zilele acestea cind, pentru ca doamna Udrea se da in stamba, au fost scoase de la naftalina fotografiile cu domnia sa din The One, m-am gindit sa va arat care era reperul la care s-a facut atunci apel pentru transformarea sa.
Sau, ca sa fiu mai corecta, care cred eu ca a fost reperul pentru ca nu am intrebat pe nimeni din redactia The One.
Am aroganta sa cred ca doamna Udrea habar nu are de existenta actritei pe nume Monica Vitti si nici nu o sa o intereseze vreodata, dar… i-ar fi facut bine ceva referinte stilistice, si in haine si in make-up, de la aceasta minunata doamna.
*
Monica Vitti a fost una dintre cele mai frumoase femei ale anilor 60, o frumusete naturala – nephotoshopata, netunata – la care multe femei rivnesc astazi.
Vitti a fost muza unuia dintre cei mai mari regizori italieni din toate timpurile, Michelangelo Antonioni, si a jucat in multe dintre filmele lui pe durata relatiei lor.
Iat-o in anii 60. (la sfirsitul sirului de fotografii sunt si 3 cadre cu Monica Vitti acum, la 83 de ani. Un exemplu despre cum sa imbatrinesti frumos. Sau cum frumusetea naturala – sex appealul pur singe – ramine la purtator dincolo de orice virsta.
si iat-o pe doamna Monica Vitti, anul trecut, in citeva dintre aparitiile sale publice
Intr-un week end , cind vreti sa retraiti eleganta altor vremuri, cautati filmul lui Antonioni L’Avventura care a luat premiul juriului la Cannes in 1960 si despre care Monica Vitti povesteste in filmul de mai jos, cu umor, ca in timpul proiectiei toata echipa a crezut ca spectatorii isi imagineaza ca e cel mai prost film din lume
v-ati gindit vreodata ca ideea “am facut un sacrificiu pentru cineva” e doar o expresie a egoului?
cind alegem sa facem ceva, cind decidem sa actionam intr-un fel, avem o rationalitate in spatele actului nostru, fie ca este un interes (ca sa obtinem ceva) sau ca este altruism (fara niciun beneficiu).
ideea de sacrificiu pentru fapta noastra apare mult mai tirziu de la actiunea in sine, cind n-am primit ceea ce ne asteptam sa primim.
orice ar fi trebuit sa insemne asta, oricare ar fi trebuit sa fie recompensa emotionala sau materiala.
sacrificiul e, deci, doar o chestiune a ego-ului nostru care n-a fost satisfacut asa cum se astepta.
*
ma gindesc la asta de citeva zile, de cind am auzit intr-o cafenea la citeva minute distanta mai intii o mama care-si certa copilul cu clasicul “eu sacrific totul pentru tine si tu…?!” ( nu stiu ce facuse copilul dar parea extrem de relaxat in timp ce-si bea sucul si se juca cu iPhonul cu fundalul sonor al bodoganelilor mamei).
putin mai tirziu am auzit “si-am sacrificat totul pentru el”, ca parte dintr-o conversatie intre doua tinere si-am banuit ca el era un iubit.
*
si in DEX, SACRIFÍCIU este explicat drept Renunțare voluntară la un lucru scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop.
undeva pe drum a aparut ego-ul nostru si a dat un sens de repros ideii de sacrificiu pentru micile lucruri si intimplari dintre oameni.
Daca Jules Verne sau Ray Bradbury ar fi trait astazi cu siguranta ar fi fost foarte fericiti. Cum banuiesc ca este Stephen King.
Trebuie sa fie o liniste interioara foarte frumoasa sa vezi ca ceea ce ai anticipat ca va fi inovat in lume (si le-ai ambalat in povesti simpatice ca sa nu se sperie lumea) acum sunt realitate. Am aroganta sa cred ca nu ar fi foarte entuziasmati, ci doar multumiti linistiti, pentru ca la nivelul inteligentei lor, banuiesc ca ego-ul nu isi mai are loc.
*
In 2014 si in prima luna a lui 2015 au fost facute publice inovatii care pareau imposibile pe vremea in care cei mai mari scriitori de proza SF din lume le descriau in povestile lor. (va dati seama ce minti minunate au/aveau, in esenta, scriitorii acestia trei?)
telepatia a fost demonstrata stiintific: pentru prima data doi oameni au comunicat de la creier la creier – asistati de computer – si si-au transmis mesaje.
Folosindu-se de encefalograme conectate la internet si de un robot care analiza stimulare magnetica transcraniala, o echipa de cercetatori a reusit sa demonstreze ca doua persoane – una in India si una in Franta — si-au spus – prin telepatie – “hola” si “ciao”.
Cei 9 cercetatori care au lucrat la acest studiu spun ca oamenii vor putea in viitor sa-si trimita mesaje – similar cu sms-urile – folosindu-se doar de puterea mintii lor si un device wireless conectat la cap.
Intregul studiu al cercetatorilor care au demonstrat existenta telepatiei poate fi citit aici.
*
Imprimantele 3D pot construi piese pentru aeronave, nave spatiale sau chiar parti ale corpului uman.. toate functionale!
Desi pare scoasa dintr-un episod Star Treck, vestea ca un astronaut aflat in spatiu si-a printat 3D o piesa pentru nava sa dupa o schema trimisa pe email din birourile NASA e foarte reala. s-a intimplat gratie unei companii care se numeste Made in Space si acestor doi tineri foarte foarte destepti fara nicio indoiala
mentinerea vietii in solutii alcaline, fara ca trupul sa mai aiba singe, iar inima sa mai bata
chirurgii au inceput sa foloseasca o tehnica pentru operarea pacientilror aflati in stadii critice, care pare rupta din Minority Report si se bazeaza pe inlocuirea singelui cu o solutie salina pentru racire interioara.
cum ziceam fotografia pare rupta din Minority Report
cercetatorii in cauza spun cu umor ca nu e inca SF pentru ca un paciet poate sta in asemenea conditii doar citeva ore, dar tot este un pas mare pentru stiinta. detalii despre acest gen de interventii chirurgicale care par incredibile puteti citi aici
*
Bratara care transforma mina omului intr-un touch screen e gata sa iasa in productie mass market.
cei care au construit-o si testat-o mai au nevoie de 700.000 de euro pentru a trece la productia larga, iar in epoca internetului si a crowdfunding-ului suma aceeasta este usor de obtinut.
bratara care transforma bratul in telecomanda sau prelungire a computerului e creatia unei companii franceze pe nume Cicret despre care puteti citi aici.
*
Omul invizibil e doar la citiva pasi distanta … in cercetare.
pentru mine aceasta inovatie este mind-blowing, desi vad si pot si intelege ceea ce citesc, mintea mea refuza sa priceapa ca e posibil: cercetatorii de la universitatea din Rochester au dezvoltat un sistem optic care poate ascunde obiecte in spectrul luminii.
aici un film care explica tehnologia pe care au creat-o.
stiu ca o parte din trucurile magicienilor se bazeaza pe tehnologii asemanatoare, dar ceea ce fac oamenii acestia aici, cind un obiect 3D dispare cu totul privit printr-o lentila in timp ce in spatele lui imaginea ramine nealterata, mi se pare incredbil.
uitati-va la film, are aproape 3 min.
