Category : culturale

institut_culturel_googleunul dintre cele mai frumoase proiecte culturale globale – Google Cultural Institute, acum si cu colectii romanesti

unul dintre cele mai frumoase proiecte culturale globale – Google Cultural Institute, acum si cu colectii romanesti

Unul dintre cele mai frumoase proiecte culturale globale, Google Cultural Institute are de astazi si muzee din Romania.

Nu stiu daca v-ati plimbat vreodata prin muzeele din Google Cultural Institute. Eu am petrecut intr-o zi citeva ore bune uitindu-ma la piesele din Kobe Fashion Museum, primul muzeu dedicat modei din Japonia. De la mine de acasa, via net, m-am uitat la lucrarile expuse, unele piese fiind exclusiv in acest muzeu.

Imi doresc f f tare sa ajung la Tokyo (sigur o sa mi se intimple in viata asta, de mine depinde:) ), dar excursia asta prin muzeu – cind am descoperit Google Cultural Institute a fost priceless.

De astazi mai multe muzee si institutii culturale din Romania au si ele lucrarile expuse online pentru toata lumea: Muzeul National Brukenthal, Muzeul National al Țaranului Roman si Complexul National Muzeal ASTRA din Sibiu, dar si asociatii si fundatii care isi expun lucrarile din patrimoniu – Asociatia Folclor Fara Frontiere, Ordinul Arhitecţilor din Romania, Fundatia Pro Patrimonio si Fundatia Wassertalbahn,

In acest mod sunt disponibile peste 800 de exponate din colectiile institutiilor partenere, de la picturi, desene, obiecte de arta populara, artefacte religioase, la fotografii si documente. Mai mult, o selectie de obiecte de arta au fost imortalizate la inalta rezolutie, permitand reliefarea celor mai mici detalii. De exemplu, vizitatorii pot admira indeaproape lucrari din Muzeul National Brukenthal cum ar fi Wilhelm IV de Bavaria de Hans Schwab von Wertinger, Iacoba de Baden de Hans Schwab von Wertinger, Natura statica cu cirese de Theodor Aman, dar si Omul cu tichie albastra de Jan van Eyck.  Tehnologia permite explorarea in detaliu a operelor de arta, intr-un mod usor si rapid, astfel ca cel care o priveste poate foarte usor studia detalii ale tusei pensulei sau patinei timpului.

De asemenea, trei cladiri (Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie “Casa Altemberger” si Muzeul de Istorie Naturala) care apartin Muzeului National Brukenthal pot fi vizitate virtual, prin intermediul tehnologiei Street View, direct din platforma Google Cultural Institute. Oamenii se pot plimba astfel prin muzee ca si cand s-ar afla acolo.

Pe Google Cultural Institute, utilizatori pot explora universul satului romanesc, prin obiecte de arta populara unice din colectia Muzeului National al Țaranului Roman si gospodariile expuse in Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Sibiu. De asemenea, sunt disponibile si piese relevante ale spaţiului etnografic extra-european din Muzeul de Etnografie Universala „Franz Binder” din cadrul Complexului National Muzeal ASTRA.

Alaturi de exponatele celor 3 muzee, pe Google Cultural Institute sunt disponibile expozitii cu diferite teme ale asociatiilor si fundatiilor partenere: Vioara cu goarna, Mocanita de la Viseu de Sus, Vila Golescu sau creatiile arhitectului Ion Mincu, in special Casa Mincu, actualul sediu al Ordinului Arhitectilor din Romania.

 

Dincolo de bucuria ca oameni din alte colturi ale lumii ne descopera istoria si ne descopera pe noi ca parte a culturii europene, sper sa tineti minte de Google Cultural Institute si sa -l vizitati din cind in cind; are in baza de date peste 600 de institutii din 60 de tari. mii de picturi, desene, sculpturi, fotografii, artefacte religioase, manuscrise si multe alte obiecte din muzee si colectii din toata lumea.

 

 

 

 

 

 

1923
Principesa-Margareta web“Cine n-a facut fotografie?” – o intimplare cu Principesa Margareta a Romaniei

“Cine n-a facut fotografie?” – o intimplare cu Principesa Margareta a Romaniei

“Cine n-a facut fotografie?”, vocea Altetei Sale Regale Principesa Mostenitoare a Romaniei, Margareta, s-a auzit cald, dar ferm de pe scena unde se afla inconjurata de 32 de tineri. Toti si-au indreptat privirile catre o fata micuta de inaltime si citeva glasuri au spus “Malina”.

“Malina, vino te rog”, a adaugat Principesa uitindu-se catre ea.

Malina Ciobanu are 15 ani e una dintre tinerele talente aflate sub patronajul Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei si in acest an a primit bursa din partea fundatiei ca sa poata participa la concursuri internationale si la workshopuri.

O stiu pe Malina de cind avea 11 ani si deja ii uimise pe toti cu talentul ei, fiind admisa la Universitate la Iasi ca sa studieze mai aprofundat, lectiile de la liceul de arta unde era eleva depasindu-le de multa vreme.

De cind n-am mai vazut-o cintind, nu doar ca a crescut dar – beneficiind de bursa BCR Sperante (unde am si intilnit-o) – a fost la 2 masterclass-uri in Austria, a cintat cu Alexandru Tomescu, iar unul dintre cei mai mari violonisti ai momentului, Pierre Amoyal, a invitat-o in Elvetia la clasa lui speciala.

Ca orice artist autentic (cred cu tarie ca Malina Ciobanu va fi unul dintre cei mai mari violonisti ai Ro, daca va munci cu aceeasi perseverenta ca pina acum) pe scena, in timpul concertului care marca “licenta” bursei care tocmai se incheie, Malina a fost un zimbet si o lumina.

Cind insa spectacolul s-a terminat si-a trebuit sa isi ia diploma de bursant al Fundatiei Principesa Margareta din mina Altetei Sale Regale, Malina a redevenit copil, a fost mai preocupata sa faca in mod corect reverenta pe care o repetase si, dupa ce a dat mina cu Principesa, a plecat grabita cu capul in jos catre un colt al scenei fara sa mai stea la fotografie. Sala a comentat ca a ratat amintirea fotografiei si catre scena s-a auzit o rumoare.

Cit au primit diplomele ceilalti colegi ai ei de bursa, Malina a stat cu capul plecat, trista, iar cind Principesa a terminat de inminat toate celelalte diplome si-a intrebat “Cine n-a facut fotografie?” a ridicat capul uimita.

S-a dus catre Alteta Sa Regala care i-a zimbit cald si a incurajat-o sa stea aproape ca sa faca impreuna fotografia amintire.
Apoi a facut din nou o usoara reverenta si s-a retras cu zimbetul acela luminos pe care-l avea pe chip cind cintase.

A fost unul dintre cele mai frumoase momente de la Gala Tinere Talente 2014. Un moment care vorbeste despre atentia la detalii, despre rigoare si despre importanta pe care Alteta Sa Regala o acorda acestor evenimente.

In avalansa de nume care se rosteau in timp ce ii erau inminate diplomele pe care trebuia sa le dea tinerilor, a remarcat ca o fetita – mai timida – nu a facut fotografia. Si, la sfirsit, a cerut cald, dar ferm sa vina inapoi “la cadru” readucind zimbetul unui copil pe chip.

3500
Angelina-Jolie-Variety-Magazinecind Angelina Jolie isi face publicitate… chiar isi face

cind Angelina Jolie isi face publicitate… chiar isi face

Angelina Jolie e zilele astea pe copertele a doua reviste foarte importante, Vanity fair (editia de decembrie) si Variety.

Justificarea celor de la Vanity fair este ca au desemnat-o femeia anului, iar a celor de la Variety este ca a anuntat ca renunta la actorie ca sa faca regie.

De fapt, cu toate astea adevarate sau nu, Angelina are premiera unui nou film regizat de ea: “Unbroken”, cu scenariu scris de Joel si Ethan Coen 🙂

fotografiile in ambele cazuri sunt minunate

in Vanity Fair semnate de Mario Testino

si din Variety semnate de Art Streiber

 

 

aici puteti citi integral coverstory-ul din Vanity fair centrat desigur pe filmul Unbroken despre care se spune ca are sanse la Oscaruri (desigur tot parte din promovare, din a-l aseza corect pe drumul lui inca de la inceput)

1981
chinese_princessIn mod normal o inima nu ar trebui sa fuga…

In mod normal o inima nu ar trebui sa fuga…

In mod normal o inima nu ar trebui sa fuga…
Inimile, daca ne luam dupa manualul de anatomie, sunt facute sa stea linistite in custi si sa bata. O inima este o pompa cu singe nu incape indoiala.
(…)

Deci iata de ce eu nu inteleg deloc, doamna, dar chiar deloc, de ce, de fiecare data cind ma gindesc la dumneavoastra, aceasta pompa caraghioasa incepe sa se framinte, sa bolboroseasca, sa se balbiie, sa moara, sa se resusciteze, sa se prosteasca, sa se piarda cu firea si sa regrete apoi, sa improvizeze clovnerii si sa isi ceara iertare apoi…

Iar data trecuta, doamna, in timp ce imi trimiteati o bezea prin evantai, parfumul buzelor dumneavoastra a patruns atit de brusc in singele meu, incit inima mea a explodat. Inima mea era peste tot, in gura, in plamini, in burta… Au avut loc explozii in toate arterele, in toate moleculele mele, in toti atomii… Am avut nevoie de un an intreg de singuratate pentru a-mi reconstitui inima, pentru a pune laolalta totul…

Iata de ce, doamna, prefer acum sa imi pun inima pe masa, in fata dumneavoastra, intre noi, la vedere… Daca vreodata mai explodeaza, cel putin veti purta si dumneavoastra urmele.

*
Matei Visniec , Scrisori de dragoste catre o printesa chineza, Editura Humanitas.

Daca ajungeti la Gaudeamus, va rog sa nu plecati fara cartea asta. O cititi intr-o dupa amiaza, are 90 de pagini, dar toate sunt o caligrafie a structurii si a tehnicilor de a spune lucruri fine si minunate, fara sa fie ceva prea dulce sau prea mult.

O carte pe care o cititi intr-o duminica, am mai spus-o, cu placinta de brinza, calda (sau orez cu lapte si scortisoara), plus o cafea alaturi/ sau un vin. Cind ati terminat delicatesele, ati incheiat si cartea. Doar ca o sa vreti sa recititi cartea curind.

Mi-ar placea foarte tare sa fie dramatizata intr-un onemanshow. Stiu un actor care ar da noi dimensiuni textului asta de o finete rara.

3878
163vorbeScrisoarea catre Mos Craciun a lui Corneliu Coposu

Scrisoarea catre Mos Craciun a lui Corneliu Coposu

Scrisoare catre Mos Craciun,

Dar cine ma asteapta darurile de la tine, hoinar ceresc si fara putere? eu nu vreau sa te vad, de-acum incolo nici macar in vis. Mi-oi fauri, din asteptarile inselate, un Mos Craciun mai tare, mai crincen, mai vrednic de infringerile mele. Il voi imodob cu spada. In dreapta lui voi implinta secure, si-l voi unge cu drapelul romanesc.

*
fragment din cartea Corneliu Coposu 163 de vorbe memorabile (aparut la editura Vremea), mai jos alte 5 citate din carte.

*
Sufletele mici nu se pot ridica niciodata la gindurile mari.

Oamenii care nu au avut niciodata curajul unei atitudini se imbulzez sa vorbeasca despre virtutile lor.

N-am nicio consideratie fata de oamenii care se cred mai presus de Dumnezeu.

As fi putut sa ma asez pe o adunare de bani, am avut conditii, dar nu m-au interesat. Cred ca sunt cel mai sarac om din Romania, neavind niciun metru patrat de pamint, neavind nicio actiune, neavind nicio casa proprie si nciun fel de proprietate. Asa ca nu o sa am probleme testamentare pentru ca nu am ce testa.

In puscarie, obsesia foamei transforma oamenii in animale. Dar am intilnit si spirite alese care au renuntat la propria hrana pentru a salva vietile semenilor in suferinta.

2892
coco chanel Horst P. Horst micIn the mood for Horst P. Horst

In the mood for Horst P. Horst

Horst P. Horst a fost un fotograf american de origine germana care, prin anii 40 – secolul trecut, a inceput sa faca fotografii pentru Vogue.

a inceput sa fie interesat de arta cind , in copilarie, in casa matusii sale l-a intilnit pe un mare dansator al vremurilor,  Evan Weidemann , si-a fost uimit de gratia si eleganta lui. a studiat arhitectura la paris, si-a inceput sa expuna fotografii inca din primii ani de facultate.

la sfirsitul anilor 30 a intilnit-o pe Coco Chanel la New York si a ramas fotograful colectiilor ei timp de 40 de ani.

[caption id="attachment_30258" align="alignnone" width="366"] Coco Chanel in 1939[/caption]

Madonna s-a inspirat pentru clipul piesei Vogue din fotografiile  lui Horst.

 

 

 

si o coperta vogue din 1940 realizata de el.

2172
shutterstock_cartirecomandare: 23 carti de cautat la Gaudeamus

recomandare: 23 carti de cautat la Gaudeamus

daca tot incepe astazi tirgul Gaudeamus, m-am gindit sa scriu aici citeva dintre cartile care stiu sigur ca o sa va faca bine daca le cittiti (emotional sau profesional), poate va ajuta in cautarile de noi achizitii de la standurile editurilor.

incep cu autorul care se numeste J.R. MOEHRINGER. e jurnalist si cistigator de premiu Pulitzer si e unul dintre cei mai rafinati scriitori pe care i-am descoperit in ultimii ani. E domnul care a scris biografia lui Andre Agassi – Open – o gasiti la Editura Publica si daca n-ati citit-o va rog din inima sa o faceti; nu e doar o poveste despre tennis, e despre greselile pe care le facem in viata din incapatinare si prea multa pasiune, despre perseverenta si iubire. o sa plingeti si o sa rideti.

tot la Publica gasiti autobiografia lui J.R. MOEHRINGER, Dulcele bar. O capodopera de carte despre formarea unui barbat, dintr-un baiat fara tata care isi construieste modele si afla povesti de la clientii barului din coltul strazii. e pur si simplu o capodopera, de o finete incredibila a surprinderii unor stari pe care le proiecteaza apoi in concluzii care te lovesc in stomac pentru ca intelegi ca e si despre tine, sau despre oamenii din jurul tau. nu stiu daca va ajuta in luarea deciziei, dar J.R. MOEHRINGER este autorul preferat al unuia dintre cei mai rafinati scriitori romani, un domn pe care eu il iubesc foarte foarte tare, Filip Florian (de la Filip sa cititi Degete Mici si Zilele Regelui, ambele la Polirom. Degete mici e una dintre cele mai traduse carti romanesti peste hotare)

si tot J.R. MOEHRINGER ( o sa merite intilnirea, credeti-ma, o sa fiti profund indragostiti de el ca toti cei care i-au citit vreo carte), la Editura Trei apare la tirg Sutton – povestea unuia dintre cei mai celebri infractori ai Americii, urmarit de FBI si toate serviciile, dar iubit imens de public.

N-am citit inca J.R. MOEHRINGER – Sutton (editura Trei) pentru ca abia acum a iesit din tipar, dar e trecuta si pe lista mea de cumparaturi pentru vizita de miine de la tirg.

*

acum ca am terminat cu noua si puternica mea iubire pentru J.R. MOEHRINGER  ( o sa-l iubiti si voi, sunt sigura) si pe care sper sa-l intilnesc cindva in viata asta (ne-am conversat pe facebook, multumesc domnului zuckerberg) am sa pun , orinduite dupa edituri ca sa va fie usor sa le gasiti la rafturi, citeva dintre cartile pe care mizez cu inima deschisa ca o sa va impresioneze.

la Humanitas:

Nikos Kazantzakis, Căpitanul Mihalis. Libertate sau Moarte

Dan C. Mihăilescu şi Ciprian Măceşaru în dialog epistolar; Despre nerăbdarea de a fi răbdător

William Golding, Beznă clară (domnul cu Imparatul Mustelor, pe care vi-o recomand din inima) a scris aceasta poveste emotionanta despre un baietel Matty care supravietuieste unui bombardament din cel de-al doilea Razboi Mondial, fiind insa grav mutilat. E o poveste despre a vedea dincolo de chip si a simti dincolo de ceea ce vezi. Mi-nu-na-ta.

si daca tot ajungeti la standul Humanitas, va rog va rog va rog sa cautati cartea lui Matei Visniec, Scrisori de dragoste catre o printesa chineza. despre rafinamentul cuvintelor asezate nu doar ca sa transmita emotie, ci ca sa-ti spuna lucruri (despre viata si despre iubire) pe care sa le pricepi – profund, dar diferit – si la 20 si la 50 de ani. o carte ca o dupa amiaza de iarna petrecuta intr-un balansoar, cu o patura de casmir, o cana cu lapte si o placinta cu brinza, calda, alaturi.

*

Editura Publica.

o carte care mi-a schimbat fundamental modul in care privesc comunicarea, ca business, in showbiz si in ceea ce am eu de anuntat in spatiul public. stiam partea de teorie pe care o expune autorul, dar… vazind studiile de caz si analizele pe care le face, pur si simplu, mi s-au aprins lumini puternice pe drumul din mintea mea.

o recomand din inima oricarui om care are treaba (business) in spatiul public.

MARTIN LINDSTROM – Brand Washed . Stiu ca e lansata de anul trecut, dar eu abia anul acesta m-am intilnit cu ea, gratie vizitei domnului Lindstrom la Bucuresti. Acelasi autor mai are publicata in Romania o carte Buyology, tot la Publica, pe care n-am citit-o inca, dar e pe lista de cumparaturi pentru aceasta editie de Gaudeamus.

JONY IVE. GENIUL DIN SPATELE CELOR MAI IMPORTANTE PRODUSE APPLE  -studentul dislexic de la Arte care a devenit unul dintre cei mai celebri designeri ai generatiei noastre, unul dintre cei mai discreti oameni din compania Apple, dar si singurul caruia niciun sef nu ii poate spune ce sa faca, intr-o biografie pe care o vor iubi si oamenii care nu-s fani Apple (eu intru in categoria asta). Cartea se lanseaza acum la tirg si e si pe lista mea de cumparaturi.

SUCCESUL REDEFINIT – Arianna Huffington – o carte cu invataminte despre cum sa-ti faci ordine in viata profesionala. M-a surprins putin cind am citit-o pentru ca are un capitol in care recomanda aplicatii care blocheaza accesul la site-uri care iti consuma mult timp, spunind ca oamenii au creat dependenta de anumite site-uri. Mintea mea nu pricepe de ce, daca agreezi ca e ceva care iti face rau, mai perseverezi in directia respectiva. Dincolo de asta sunt citeva fragmente care iti aseaza putin prioritatile sau iti valideaza niste alegeri si, uneori, avem nevoie de asa ceva.

Daca sunteti fani ai serialului Orange is the new black, cartea care a stat la baza filmului e tradusa la Publica – Portocaliul este noul negru. (si are prefata scrisa de mine:) )

(la Publica, v-am zis de J.R. MOEHRINGER, da?  – cu Open Andre Agassi si Dulcele Bar. va mai zic o data, pentru ca e important:) )

*

Polirom

Shahrnush Parsipur – Femei fara barbati, o carte interzisa de cenzura iraniana

Sandra Pralong – Cum schimbam mentalitatea? De 25 de ani in Romaniao carte care se lanseaza acum si e si pe lista mea de cumparaturi

proaspatul laureat al Nobelului pentru literatura, Patrick Modiano, Bulevardele de centura si Calatorie de nunta – care se lanseaza acum, si le am si eu pe lista:)

si una dintre bijuteriile pe care le puteti descoperi la Polirom la aceasta editie de Gaudeamus, Mircea Mihaies –  Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist si visator – o incursiune in lumea benzilor desenate europene de la inceputul anilor ’70, cu prefata de Horia-Roman Patapievici. asta e o carte pentru colectionari, nu doar pentru cititori.

*

CURTEA VECHE

am pastrat la urma editura  Curtea Veche pentru ca vreau sa mai salut inca o data perseverenta lor de a promova arta si oamenii de calitate.

la Curtea Veche e publicata biografia noului presedinte al Ro, Klaus Iohhanis – Pas cu pas, care banuiesc ca va fi best seller-ul tirgului (si eu am cartea pe lista de cumparaturi), dar si albumul de arta al maestrului Stefan Caltia – Locuri – o carte pe care vi-o recomand din inima. e primul pas in a face accesibile pentru tineri albumele de arta, e publicat in conditii grafice exceptionale, dar e vindut la pret de carte de beletristica.

tot la Curtea Veche – trei carti despre bun gust, bun simt si normalitate, ambele strins legate de Casa Regala – “Eticheta regala” de Sandra Gătejeanu Gheorghe (sef de protocal la Casa Regala) si Calendarul regal” / “Crăciunul regal” de Principesa Margareta a României, Principele Radu al României .

*

sunt sigura ca miine cind ma duc la tirg voi mai descoperi alte multe carti – mai ales ca placerea mea este sa merg pe la editurile mici si sa descopar carti care nu sunt mediatizate, dar pe acelea am sa vi le arat zilele viitoare.

va doresc experiente frumoase la Gaudeamus si descoperiri minunate printre carti (recomandate de mine, sau nu)

4707
povesti Christo Dagorov 1incredibile desene care spun povestile buzelor

incredibile desene care spun povestile buzelor

spun povestile noastre cind folosim cuvinte; spun emotiile noastre cind tacem; vorbesc despre virsta si sanatatea noastra dintr-o privire; cum vorbesc despre dorintele noastre.

*

un minunat artist  bulgar (adica, cu minunat singe slav), Christo Dagorov pe numele lui a desenat in creion povestile pe care le spun buzele oamenilor. imagini suprarealiste despre emotii, cuvinte, virste, dorinte.

un proiect absolut genial si f f f emotionant. priviti desenele cu atentie.

 

mai multe dintre desenele domnului Christo Dagorov puteti gasi aici. imi doresc foarte tare sa-l intilnesc cindva in viata asta pe domnul Dagorov sa-i spun ca este minunat. cred ca stie, simte asta, dar… intotdeauna e frumos sa stii ca te apreciaza lumea.

4132
martin-scorsesesuper cadou pentru Martin Scorsese la aniversarea de 72 de ani

super cadou pentru Martin Scorsese la aniversarea de 72 de ani

ieri Martin Scorsese a implinit 72 de ani. Ce cadou ii face unui om care are tot ce ii trebuie si traieste intr-o lume cu alte valori decit cele materiale?

intotdeauna reteta e foarte simpla: ii faci cadou ceva care sa fie unic, nepretuit si care sa se refere la amintirile voastre impreuna.

artistul Samuel Ferri i-a trimis citeva desene in care a reinterpretat temele din cele mai cunoscute filme ale lui Scorsese.

Samuel Ferry e un artist care lucreaza pentru publicatii mari americane si care se distreaza adaugindu-si in biografie elemente furate de la alti mari artisti, asa ca lumea nu stie foarte multe lucruri despre el. O parte din lucrarile lui pot fi vazute aici

1846
cinemain week end, super spectacole de teatru si super filme

in week end, super spectacole de teatru si super filme

stiu ca alegerile sunt focusul acestui week end si sper sa mergeti la vot, indiferent de optiunea voastra politica, dar in we acesta se mai intimpla si alte lucruri.

unele centrate foarte mult pe copii: spectacole de teatru in Festivalul teatrului de animatie de la Tandarica, sau filme pentru copii la Kinodiseea – festivalul filmului pentru copii.

recomandarile mele foarte speciale (care au tinta si adultii nu doar copiii) sunt:

Finn – pe 14 nov la cinema studio, povestea unui baietel care , in timp ce asculta cintecul la vioara al unui batrin intilnit intmplator, isi vede cu ochii mintii mama moarta. si decide sa se faca violonist pentru ca tocmai a experiementat pe pielea lui magia muzicii.

filmul incepe la ora 19, la cinema studio si va fi urmat de Q&A cu egizorului Franz Weisz si a actorul Mels van der Hoeven, dar mai poate fi vazut si simbata dimineata la ora 11, la cinemateca eforie, unde itrarea e libera. si vin din nou si regizorul si actorul.

Loulou, incredibilul secret – simbata de la ora 19 la cinemateca Eforie – o poveste despre incercarile vietii pentru prietenii care par imposibile. prietenia dintre un lup si un iepure

Jack si mecanica inimii – cinema studio, ora 19, duminica o animatie pentru adulti mai degraba, o poveste despre timiditate, despre povestile pe care si le spun oamenii ca sa traiasca mai usor, despre iubire si despre ce pierzi cind nu stii cum sa spui ce vrei.

***
La festivalul teatrulu de animatie, unde nu sunt doar spectacole cu papusi si papusari pentru copii, va recomand din inima
Unde nu-i cap, vai de picioare (sâmbătă 15 noiembrie) este unul dintre cele 4 proiecte independente invitate în festival. Ada Lupu, câştigătoarea Marelui Premiu al Galei Tanarului Actor Hop 2014, recurge la un teatru de animaţie în forme neconvenţionale care-i permite să inoveze constant. În această piesă, Ada Lupu îşi caută personajul chiar pe scenă, actriţa descoperind, odată cu publicul, forme diverse de expresie ale teatrului de animaţie, mânuindu-se pe sine. Transformările se desfăşoară gradat, începând cu metamorfozarea elementelor de costum (prin tehnici cunoscute ale teatrului de obiecte) şi continuând cu animarea propriului corp, de la însufleţirea unei palme până la cea a picioarelor (prin tehici teatro dell piedi, folosite cu precădere de artişti italieni precum Laura Kiebel sau Veronika Gonzales).

si dincolo de week end, miercuri 19 noiembrie – ALLEGRO MA NON TROPPO, Zero en Conducta, Barcelona // ora 18.00, La Tandarica (Sala Lahovari) – un spectacol teatru dans, pe ritmuri de tango, f senzual si ironic

Cia. Zero en Conducta, Allegro ma non troppo. Trailer from Mellow Submarine on Vimeo.

2152
shutterstock_cloudsdespre mintea noastra si despre linist(ir)ea ei

despre mintea noastra si despre linist(ir)ea ei

Fericirea nu e o trasatura de caracter, ci o abilitate, cum ar fi abilitatea de a juca tenis… Daca vrei sa fii un jucator bun de tenis, nu este suficient doar sa pui pina pe o racheta, ci trebuie sa exersezi. Putem exersa, in fond, pentru a ne dezvolta buna starea. Absolut toate dovezile stiintifice demonstreaza acest lucru. Nu este nicio diferenta intre a invata sa meditezi si a invata sa cinti la vioara sau sa joci golf. Cu cit exersezi mai mult, cu atit devii mai puternic.” Richard Davidson (profesor de psihiatrie care a studiat creierul lui Matthieu Ricard, calugar budist si genetician, considerat cel mai fericit om din lume)

*

Ideile sunt ca pestele. daca vrei sa prinzi un peste mic, poti sa stai intr-un loc cu apa mica. Dar daca vrei sa prinzi un peste mare trebuie sa te avinti in larg. In apa adinca, pestii sunt mai puternici si mai puri. David Lynch

*

Daca doar stai si observi, vei observa cit de nelinistita e mintea ta. daca incerci sa o linistesti, o sa fie si mai nelinistita, dar , in timp, se va linisti si, cind se va linisti, vei putea auzi lucruri si mai subtile. Si, in acel moment, intuitia ta incepe sa infloreasca, iar tu incepi sa vezi lucrurile mai clar si sa traiesti mai mult in prezent. Mintea nu face decit sa incetineasca, iar tu vezi cum ti se intinde nemasurat, in fata ochilor, momentul prezent. Vezi mai mult decit puteai vedea inainte. Steve Jobs

*

Sa ai resentimente este ca si cum ai bea otrava si ai astepta sa moara celalalt. Carrie Fisher

*

Cind ne incordam muschii daruirii zi de zi, acest proces incepe sa ne transforme propria viata. Pentru ca, oricit de mult succes am avea, cind pasim in lume ca sa “obtinem ceva”. Cind ne straduim din rasputeri sa indeplinim un obiectiv, actionam impulsionati de un deficit evident, concetrindu-ne asupra ceea ce ne lipseste si depunind eforturi pentru a-l obtine, pina cind obiectivul este atins. Dupa care trecem la urmatorul obiectiv. Dar cind oferim oricit de putin sau de mult din resursele proprii, reusim sa valorificam, un anume simt al bogatiei, revarsindu-ne tot potentialul. Arianna Huffington

*

Fragmente din cartea Succesul redefinit, al fondatoarei Huffington Post, Arriana Huffington. Cartea a aparut la Editura Publica si poate fi gasita in librarii, dar si online de aici

cover photo: shutterstock “clouds”

2789
de-ce-eu-tudor giurgiuDe ce eu? – sa vedeti filmul despre procurorul Panait la primavara, cind intra pe ecrane

De ce eu? – sa vedeti filmul despre procurorul Panait la primavara, cind intra pe ecrane

am vazut aseara o versiune de lucru a filmului “De ce eu?” (regie si scenariu Tudor Giurgiu), inspirat de moartea procurorului Cristian Panait.

nu pot sa vorbesc despre film stilistic sau ca structura, nu pentru ca e in faza de lucru si probabil va mai suferi transformari, ci pentru ca – asa cum cred ca i s-a intimplat majoritatii spectatorilor – am fost marcata de informatiile din film , in contextul acestor zile.

peste citeva luni (in primavara, la premiera) noi romanii o sa ne putem uita la filmul asta ca la o poveste despre descuamarea sufletului in lupta cu un sistem in care cei care fac legea de fapt o incalca. adica o sa-i putem vedea puterea de metafora si o sa intelegem de ce e o poveste care poate fi vazuta in orice colt din lume.

dar zilele astea, cind disperarea ca sistemul acela se poate intoarce e foarte mare, tot ce vede spectatorul sunt detaliile politice ale povestii, coruptia si increngaturile intre serviciile secrete si virfurile politicului, detalii care – desi au aparut in presa in ultimii ani – nu am avut poate atentia, sau poate intelegerea sa le percepem in toate nuantele.

eu, de exemplu, habar nu aveam ca in 2002 Adrian Nastase, premier pe atunci, a anuntat la televizor ca procurorul Alexandru Lele (care-l arestase pe fiul unuia dintre prietenii lui Nastase) este anchetat pentru sustragere de documente si luare de mita, desi procurorul care ancheta cazul (Cristian Panait) nu decisese asa ceva. Si nici nu stiam ca l-au obligat, santajat pe Panait sa semneze decizia prin care il declarau vinovat pe Alexandru Lele.

Panait s-a sinucis pentru ca n-a rezistat presiunilor si nici n-a vrut sa semneze, iar Lele a fost declarat nevinovat citiva ani mai tirziu si statul roman i-a platit daune.

am citit toata noaptea interviuri ale procurorului Alexandru Lele care mi s-a parut a putea fi, dincolo de film care e un act artistic pina la capat, o sursa corecta pentru a afla despre increngaturile coruptiei si mizeriei. unul dintre interviurile care explica foarte mult din ce presiuni si influenta nefasta au avut Adrian Nastase, serviciile secrete si procurorii il puteti gasi aici

filmul arata foarte frumos disperarea si deznadejdea unui om care intelege ca sistemul l-a doborit. Panait a fost dat afara (trimis in concediu pentru trei saptamini), a fost supus la presiuni incredibile si a stiut ca viata lui ca procuror, desi era corect si respecta legea, se incheia cu acest caz.

*

aseara la vizionare era in sala Alexandru Lele cu fiicele domniei sale. dincolo de frumusetea momentului (fiicele isi vad reabilitat tatal intr-un film, stiind ca si spectatorii il simpatizeaza acum), domnul Lele a spus citeva lucruri care m-au facut sa plec acasa purtind pietroaie pe umeri.

dosarul care ancheta moartea suspecta a procurorului Panait avea 4 volume in circuit intern (ii facusera o evaluare psihologca post mortemn declarindu-l nebun) si un volum cosmetizat care era de aratat organizatiilor internationale care voiau detalii despre caz.

*

imi pare rau ca filmul nu poate fi vazut la scara larga zilele astea; dincolo de socul informatiilor (pentru cineva care n-a urmarit cazul si care abia acum intelege increngatura coruptiei de la premier in jos in toata justitia, dar o intelege prin fapte nu prin insiruiri de cuvinte care apar mereu in articole de presa incit am devenit imuni), filmul “De ce eu?” ar putea fi o poveste simbol despre a te lupta cu sistemul corupt, dictatorial, arogant, mafiot.

si in contextul zilelor astea, intrebarea din titlu (care e si o replica in film) – “De ce eu?” – are mai multe semnificatii pentru ca fiecare dintre noi e un “eu” care se poate lupta cu sistemul.

si daca ati fi vazut aseara, dupa proiectie, emotia celor doi actori din rolurile principale, cei care ii interpretau pe doi tineri procurori prieteni si colegi de birou, Emilian Oprea si Liviu Pintileasa, carora le tremura lacrima in git si care proiectau pe propriile persoane intelegerea/trairea acestui film, ati fi simtit mai bine ca fiecare e un “eu”.

 

3103

filme care ne fac oameni mai buni si mai frumosi (part 1)

cum in week end-ul asta am triat cd-urile, dvd-urile, revistele pe care le -am adunat intre 2000-2009 si care se aflau intr-un depozit, am gasit multe filme despre care astazi nu se mai vorbeste nimic.

nu apar in cronicile din reviste, nici in multiplex-uri, dar sunt filme care arata o alta fata a cinematografiei si pe care vi le recomand cu multa incredere.

iata-le intr-o ordine intimplatoare

Me and You and Everyone We Know in regia minunatei Miranda July

Barfuss in regia Til Schweiger

(din pacate nu gasesc niciun trailer cu subtitrare. e povestea unui jurnalist cu mult ego si plin de increderea pe care i-o da charisma sa si care face puscarie si ca sa iasa mai repede trebuie sa munceasca intr-un centru unde sunt lasati peste zi oamenii bolnavi)

Thou shalt not commit adultery (din Decalogul lui Kieslowski, episodul 6)
youtube are filmul integral:)

Stesi (something like happines), regia Bohdan Sláma

e o poveste despre a gasi bucurie in mijlocul lucrurilor care vorbesc despre mizerie si deznadajde

Father & Son – Alexander Sokurov
(pur si simplu o capodopera, ca si celalalt film din serie Mother & son)

Russian Ark – Alexander Sokurov
(un film tras dintr-un singur cadru… cu participarea a 2000 de actori sia trei orchestre care au cintat live)

Eros – Michelangelo Antonioni, Steven Soderbergh, Kar Wai Wong
(trei scurt metraje asezate intr-o singura poveste plina de erotism)

2292
LesiaTrubat3inovatie: e- traces – urmele dansului

inovatie: e- traces – urmele dansului

o doamna foarte pasionata de dans, dar si de tehnica, a creat un dispozitiv care pus in poantele balerinelor poate recrea intr-o aplicatie urmele pe care le fac miscarile din coregrafie.

inovatia doamnei Lesia Trubat numita Electronic Traces (E-Traces) poate revolutiona lumea dansului intrucit balerinii vor putea compara graficele miscarilor lor cu ale altor balerini, isi vor putea corecta miscarile si, mai ales, vor putea lasa marturie pentru invatacei “cum se face”.

in film vedeti si miscarea si urmele pe care le lasa in aplicatie miscarile balerinei.

 

2039
maria cassiDe vazut neaparat: Maria Cassi , Attente al lupo

De vazut neaparat: Maria Cassi , Attente al lupo

Maria Cassi e o actrita italiana care a studiat miscarea cu un clown celebru, asa ca are ceva din Chaplin in ea.

E o actrita care e pasionata de limbajul de dincolo de limba de exprimare (a facut un show – Viata mea – in care vorbea simultan in italiana si engleza tocmai ca sa incurce spectatorii si sa-i oblige sa fie atenti mai mult la ce spune trupul ei, decit ce marcheaza vorbele ei).

Maria Cassi vine in week end-ul asta la Bucuresti, la ARCUB cu un spectacol despre care banuiesc ca o sa lase urme: Attente al lupo e despre diferentele dintre femei si barbati, despre stereotipii si despre prejudecati.

E o comedie, un one woman show, dar cu atit mai mult cred ca o sa lase urme spectacolul asta in mintea spectatorilor.

Zilele viitoare am sa va fac cunostinta cu Maria Cassi printr-un interviu, dar s-ar putea sa nu mai gasiti bilete daca asteptati mult.

Spectacolele cu Maria Cassi sunt vineri si simbata, 7 si 8 noiembrie, de la ora 20.oo

 

1893
Rolling-Stones-SUMO-by-TaschenRolling Stones – SUMO Taschen Edition

Rolling Stones – SUMO Taschen Edition

a fost nevoie de 4 ani ca sa fie gata aceasta editie de lux, spectaculoasa, a albumului Rolling Stones la aniversarea de 50 de ani.

are 518 pagini, contine foarte multe fotografii care nu au fost facute publice pina cum, e scoasa in 1150 de exemplare, fiecare carte e semnata de toti cei 4 membri ai trupei.

costa 5000 de euro. poate fi gasita aici

in curind va fi scoasa si o editie hardcover 30x30cm (sumo e 50x50cm) care va costa 99 euro.

1855
nicodim mihaiNicodim Gallery la Bucuresti, de saptamina asta o noua expozitie

Nicodim Gallery la Bucuresti, de saptamina asta o noua expozitie

dupa o galerie de arta contemporana foarte bine cotata la Los Angeles, dupa reprezentarea si promovarea in lumea artei contemporante internationale a doi dintre cei mai mari artisti romani ai momentului, Adrian Ghenie si Ciprian Muresan, Mihai Nicodim are o galerie de arta si la Bucuresti.

Galeria se va afla in Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, iar  joi, 6 noiembrie e vernisata o noua expozitie.

Galeria Nicodim (caci asa se numeste in Bucuresti) are pregatite lucrari ale artistilor Alex Niculescu, Przemek Pyszczek si Isabel Yellin, o expozitie care aduna artistii sub ideea de colaj si montaj, fiecare dintre creatori impingind limitele propriului mediu de exprimare catre o zona noua.

Przemek Pyszczek, Facade, 2014, Polyurethane paint on Dibond and steel, 200 cm x 200 cm x 2.5 cm (78 3/4″ x 78 3/4″ x 1″)

*

pentru mine, prezenta lui Mihai Nicodim la Bucuresti cu o galerie de arta e un semn ca o sa creasca putin mai mult nu doar entuziasmul artistilor locali (pe care ii poate vedea mai repede si mai des Nicodim ca sa-i ia si sa-i expuna “afara”), ci si profesionalismul galeriilor de arta locale.

e un semn ca arta contemporana isi gaseste niste oaze de bine in toata nebunia asta din jur. sau, ca pe vremuri, ca arta ramine unul dintre putinele locuri de refugiu de mizeria din jur.

sa vizitati Galeria Nicodim, e o gura de aer proaspat.

Mihai Nicodim (in mijloc), Adrian Ghenie (stinga), Ciprian Muresan (dreapta) la inaugurarea expozitiei lor la MoMa, 2013

 

P.S. daca despre Adrian Ghenie stiti mai multe (fie si pentru ca o lucrare de-a lui, tabloul “The Fake Rothko”, a fost vindut pentru 1.426.500 de lire sterline (1.778.422 de euro) si-a fost stire in jurnale), despre Ciprian Muresan stie mai putina lume. el este preferatul meu gratie unei lucrari f f emotionante care se numeste  Examen – Evanghelia dupa Ioan despre care am scris aici si aici

3115
Donose-RuxandraRuxandra Donose – Ratiune si Simtire

Ruxandra Donose – Ratiune si Simtire

Pina la profilul realizat de Sorana Savu despre doamna Ruxandra Donose habar nu aveam ca “n-a avut voce” de la inceput.

Una dintre cele mai celebre mezzo soprane din lume a inceput muzica prin pian, pentru ca nu stia nimeni ca poate cinta cu vocea:)

Mi se pare foarte foarte frumoasa povestea si e o lectie despre cum, daca ai oamenii potriviti alaturi, poti sa ajungi departe. Mai departe decit chiar crezi.

Iata un fragment din profilul Ruxandra Donose – Ratiune si simtire, restul il puteti citi pe blogul Soranei, aici.

 

Solara, senina si serioasa in acelasi timp, Ruxandra Donose nu se incadreaza in tiparele a ceea ce noi numim, de obicei, “diva”, desi e evident ca in lumea operei exista, de multa vreme, un piedestal pe care sta scris numele ei. Cuvantul ”diva” e asa de departe de ea, incat nu am simtit nici una dintre noi nevoia sa-l mentionam, nici macar o singura data, intr-o discutie de aproape doua ore in care, altfel, am vorbit despre orice.

Are – sau este, dupa cum doriti – o voce maiestuoasa si agila, pe care poti efectiv sa o vizualizezi ca pe un brat de catifea de matase, de culoarea vinului de Bordeaux. Numara deja 50 de roluri intr-o cariera sclipitoare, dar fara ostentatie; plina de experimente si confirmari, dar ghidata de un instinct al constructiei metodice si rabdatoare.

(…)

“Pe langa orele de pian, trebuia cu totii sa luam si ore de canto, ca sa putem invata sa fim buni acompaniatori. Si doamna (Mioara Sirbu) Serafimovici, profesoara de canto, cand m-am dus la prima ora, a avut o reactie cat se poate de neta, am mai spus povestea asta, a zis o sa fac din tine o mezzo-soprana sa trasneasca scoala! Asta a miscat ceva in mine. Imediat m-a adus sa cant la clasa de canto, la clasa ei. Nu era o problema sa invat cateva cantece, la varsta aceea cantam deja sonate de Prokovief la pian si uite-asa a inceput totul.”

Pe langa vocea plina de culoare si textura, profesorii din liceu au mai avut o surpriza – cantand pe scena, fata in fata cu publicul, nu ascunsa in spatele pianului, Ruxandra Donose nu mai avea emotii. Si, desi intr-o postura mult mai expusa, nu mai resimtea presiunea scenei, ci oportunitatea dialogului. “Cand instrumentul este in tine, nu mai exista niciun fel de bariera intre minte, suflet, ce vrei sa transmiti si instrument. Chiar tu esti instrumentul. Vocea iti ofera posibilitatea sa te exprimi direct – iar cand vrei neaparat sa exprimi ceva, gasesti si calea de a o face.”

“Exact asta s-a si intamplat – de pe scena, cantand, ma uitam in ochii oamenilor, simteam ca le transmit ceva si ca, la randul lor, ei imi dau ceva inapoi. Si asa a avut loc schimbarea. Am simtit imediat ca asta este calea corecta pentru mine, dar evident ca o asemenea schimbare nu a putut sa fie pusa in practica imediat. Asa cum ai de condus un vas pe apa, nu poti sa-i schimbi brusc directia, trebuie sa o iei usor. Plus ca trebuia si intelectual sa ma hotarasc, iar pentru asta aveam nevoie sa inteleg avantajele, dezavantajele.”

De la pian la opera, intr-adevar, nava trebuia sa vireze sub un unghi larg.

 

*

Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication. O puteti citi si pe blogul ei, soranasavu.com .

1818

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!