Category : culturale

Alice Munro wins Man Booker International PrizeCistigatoarea Nobelului, Alice Murno despre scris, rescris si alte tabieturi de scriitor
carti simpa
11 years ago

Cistigatoarea Nobelului, Alice Murno despre scris, rescris si alte tabieturi de scriitor

INTERVIEWER

How do they seem to hold up now? Do you reread them?

MUNRO

There’s an early one in that collection called “The Shining Houses,” which I had to read at Harborfront in Toronto two or three years ago for a special event celebrating the history of Tamarack Review. Since it was originally published in one of the early issues of that magazine, I had to get up and read it, and it was very hard. I think I wrote that story when I was twenty-two. I kept editing as I read, catching all the tricks I used at that time, which now seemed very dated. I was trying to fix it up fast, with my eyes darting ahead to the next paragraph as I read, because I hadn’t read it ahead of time. I never do read things ahead of time. When I read an early story I can see things I wouldn’t do now, things people were doing in the fifties.

INTERVIEWER

Do you ever revise a story after it’s been published? Apparently, before he died, Proust rewrote the first volumes of Remembrance of Things Past.

MUNRO

Yes, and Henry James rewrote simple, understandable stuff so it was obscure and difficult. Actually I’ve done it recently. The story “Carried Away” was included in Best American Short Stories 1991. I read it again in the anthology, because I wanted to see what it was like and I found a paragraph that I thought was really soggy. It was a very important little paragraph, maybe two sentences. I just took a pen and rewrote it up in the margin of the anthology so that I’d have it there to refer to when I published the story in book form. I’ve often made revisions at that stage that turned out to be mistakes because I wasn’t really in the rhythm of the story anymore. I see a little bit of writing that doesn’t seem to be doing as much work as it should be doing, and right at the end I will sort of rev it up. But when I finally read the story again it seems a bit obtrusive. So I’m not too sure about this sort of thing. The answer may be that one should stop this behavior. There should be a point where you say, the way you would with a child, this isn’t mine anymore.

(…)

INTERVIEWER

When you start writing a story do you already know what the story will be? Is it already plotted out?

MUNRO

Not altogether. Any story that’s going to be any good is usually going to change. Right now I’m starting a story cold. I’ve been working on it every morning, and it’s pretty slick. I don’t really like it, but I think maybe, at some point, I’ll be into it. Usually, I have a lot of acquaintance with the story before I start writing it. When I didn’t have regular time to give to writing, stories would just be working in my head for so long that when I started to write I was deep into them. Now, I do that work by filling notebooks.

INTERVIEWER

You use notebooks?

MUNRO

I have stacks of notebooks that contain this terribly clumsy writing, which is just getting anything down. I often wonder, when I look at these first drafts, if there was any point in doing this at all. I’m the opposite of a writer with a quick gift, you know, someone who gets it piped in. I don’t grasp it very readily at all, the “it” being whatever I’m trying to do. I often get on the wrong track and have to haul myself back.

*

Proaspata cistigatoare a premiului Nobel pentru literatura, Alice Munro, intr-un interviu din The Paris Review

 

0
1952
cintece uitatebun simt si fapte bune, zimbiti, mai avem sperante pentru tara asta
culturale
11 years ago

bun simt si fapte bune, zimbiti, mai avem sperante pentru tara asta

in fiecare an, Fundatia Principesa Margareta organizeaza la Ateneu un concert extraordinar. banii obtinuti din vinzarea biletelor  se duc in bursele pe care fundatia le aloca tinerilor care studiaza artele si traiesc in conditii sociale speciale.

anul acesta Concertul Regal il are invitat special pe violonistul Giuliano Carmignola, iar concertul este vineri 25 octombrie la Ateneu.

numai ca anul acesta, intr-un mod magic, semn ca mai avem sperante pentru tara asta, s-au vindut biletele mai bine ca in oricare an (mai sunt citeva, puteti intreba la Ateneu de locuri libere). de ce zic ca e ceva magie la mijloc?!

traim intr-o tara in care oamenii vor invitatii gratuite la orice spectacol si le place mai degraba sa se afiseze, decit sa contribuie efectiv sau sa se bucure de un spectacol; traim in vremuri austere in care oamenii se gindesc de doua ori inainte de a da o suma semnificativa pentru bilete la un concert.

si cu toate astea, s-au vindut majoritatea biletelor la Concertul Regal. pentru mine e cea mai frumoasa dovada ca atunci cind oamenii au incredere intr-o actiune, cind au respect fata de o idee si fata de niste oameni, se mobilizeaza sa -i sprijine.

faptul ca anul acesta Concertul Regal e la un pas de a fi sold out mi se pare una dintre cele mai frumoase vesti. e semnul ca se revigoreaza o generatie care poate pune mina de la mina sa-si sustina copiii si-o face in cea mai eleganta dintre forme, participind la un concert caritabil.

***

dintre zecile de tineri pe care Fundatia Principesa Margareta ii ajuta in fiecare an, e o poveste pe care eu o iubesc mult: un tinar violonist care vine dintr-o familie de hipoacuzici, cu o situatie financiara foarte modesta. tinarul e foarte foarte talentat (dupa ce a intrat in grija Fundatiei Principesa Margareta a ajuns sa fie invitat in concerte la Sala Radio, sub bagheta minunatului dirijor Tiberiu Soare), cinta astazi pe mari scene si studiaza cu cei mai importanti muzicieni. si tatal lui – surdo mut – nu a auzit niciodata cum poate sa-i emotioneze pe ceilalti vioara fiului lui.

Violonistul Alexandru Tomescu a spus cindva dupa ce l-a ascultat cintind “S-a echilibrat universul”, referindu-se la deficienta tatalui si talentul fiului.

***

de ce mai scriu astazi despre Concertul Regal daca biletele sunt sold out?

mai intii ca sa ma plec elegant in fata tuturor celor care au cumparat bilete si mai apoi ca sa va rog sa facem o fapta buna la care nu se asteapta nimeni, dar cu atit e mai frumoasa si poate sa aiba o parte de magie.

sa facem saptamina asta de dinaintea concertului, saptamina in care tinerii care mai cred in valorile adevarate din tara lor fac o donatie catre Fundatia Principesa Margareta.

Ar fi un ajutor pentru alti tineri – in special cei din domeniul artelor, dar si un semnal social despre oamenii in care noi, tinerii, mai credem. puteti dona de al 15 pina la 100 ron , online aici   

ce ziceti? nu e vorba despre suma in sine pe care o donam, ci despre mesajul pe care-l transmitem prin numarul donatiilor.

0
1939
Virginia-ZeaniPatru vieti – Virginia Zeani
culturale
11 years ago

Patru vieti – Virginia Zeani

text de Sorana Savu

Astazi, soprana Virginia Zeani implineste 88 de ani, celebrata in Statele Unite si aici de prieteni si de iubitorii muzicii de opera. Sunt 88 de ani adunati, precum ea insasi spune, in patru vieti – petrecute pe mai multe continente, numarand  sute si sute de spectacole, concurand cu gratie, virtuozitate si profesionalism riguros cu cele mai mari nume ale lumii: Callas, Tebaldi, Sutherland.

In Fort Lauderdale, anul acesta, la aniversare, Doamna Zeani a primit omagiul mai multor sute de fani, care au venit sa asculte inregistrarile ariilor din rolurile sale celebre – de la Traviata la Consulul, de la Rigoletto la Maria di Rohan. Si, desigur, sa-i asculte povestile – populate cu personaje care ar fi fantastice daca n-ar fi reale – pe care le istoriseste cu umor si verva.

La 88 de ani, Doamna Zeani isi imparte viata in patru capitole – si il scrie in continuare pe acesta din urma, pentru ca nu si-a pierdut nimic din curiozitatea si vitalitatea tineretii. Primii 20 de ani sunt petrecuti in Romania, intr-o perioada pe care noi, cei care n-am trait-o, o consideram mai degraba romantica: perioada interbelica.

Pentru tanara cu ochi verzi si voce exceptionala, care trecea granita intre Transilvania si Romania si care a trait direct experienta razboiului, romantismul e mai temperat. E vremea lectiilor cu Lucia Anghel (care a considerat-o mezzo-soprana) si, mai apoi, cu Lidia Lipkowska (care a invatat-o primele patru roluri, printre care si cel care urma sa-I devina semnatura: Violetta). E o vreme care a format-o, si personal si profesional, si nu tocmai cu blandete. Fie si numai prima viata a Doamnei Zeani si tot s-ar transforma cu usurinta in scenariu de film.

A doua viata – peste 30 de ani – incepe in Italia, unde Virginia Zehan din Solovastru devine Virginia Zeani si cucereste, rand pe rand, scene si audiente din lumea intreaga, in perioada de maxima glorie, dar si de maxima concurenta, a operei. Cele peste 60 de roluri, cele peste 600 de reprezentatii cu Traviata, drumul impecabil si implacabil de la partituri de coloratura la marile roluri dramatice, longevitatea artistica extraordinara justifica intru totul titulatura “L’Assoluta” pe care criticii si publicul i-au conferit-o.

Aparandu-si cu tenacitate viata personala, doamna Zeani a ramas in atentia publicului doar pe scena, nu si in paginile tabloidelor. Iar inregistrarile – putine pentru o cariera atat de stralucita si de indelungata – abia acum ies la iveala, pe internet, si ii fac dreptate.

A treia viata e cea petrecuta in Statele Unite, la Bloomington Illinois, unde, invatand engleza din mers, marea soprana isi folosea vocea si expresivitatea pentru a-si pregati elevii pentru marile roluri. Alaturi de sotul sau, celebrul bass Nicola Rossi-Lemeni, au fost, timp de doua decenii, cuplul de aur al Universitatii, mentori pentru zeci de studenti si zeci de prieteni.

In Miami, intr-un cartier inecat in flori, Doamna Zeani continua sa tina legatura cu lumea operei (si cand spun “lumea” chiar lumea inseamna): de la Angela Gheorghiu, cu care are o prietenie calda, de peste doua decenii, la Sylvia McNair, care i-a fost studenta la Illinois; de la Placido Domingo la centenara soprana Magda Oliveiro sau la directorul Operei din Palm Beach, opera de care o desparte doar un parc. Si poate n-ar fi rau sa spun ca, uneori, mai lasa sa rasune Vocea impresionanta. Pentru ca Vocea, respectata si antrenata cu inteligenta, e tot acolo.

Nu poti comprima 88 de ani in cateva paragrafe – dar poti spune din toata inima “La multi ani” unui artist minunat si il poti celebra reamintind unul dintre momentele sale de geniu

*
Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication

0
2082
3613Zadie-Smith-Nord-VestNord Vest – in mintea unei femei
carti simpa
11 years ago

Nord Vest – in mintea unei femei

Nord Vest e o carte despre o femeie de 30 si ceva de ani, cu o diploma sofisticata, un barbat mai frumos decit ea si un parcurs care poate fi rezumat in drumul de la o casa sociala – cea in care s-a nascut – pina la un apartament cochet cu chirie dintr-un cartier londonez.

Nord Vest e o carte despre o femeie care si-a schimbat numele ca sa-si depaseasca limitele impuse de originile familei, care e casatoria cu un barbat care nu creste in acelasi ritm cu ea, care vede in citeva clipe, din citeva detalii, cum prietenii ei fac lucruri de complezenta si se plictisesc ingrozitor la intilnirile care “sustin prietenia”.

Nord Vest este o carte despre o femeie pe care o preseaza sotul si mama sa faca un copil, dar cind ramine insarcinata face avort fara stirea lor. pentru ca vrea ca lucrurile macar intr-o privinta sa ramina neschimbate, in cuplul ei.

Nord Vest este o carte despre o femeie pentru care numarul 37 reprezinta ceva. asa ca dupa capitolul 15 vine cel cu nr 37, apoi vine nr 16, continua numaratoarea consecutiv, dar din cind in cind mai apare capitolul 37.

 Nord Vest este o carte in care stai pret de 310 pagini in mintea unei femei pentru ca scriitoarea, Zadie Smith, are o tehnica incredibila. E o carte care urmareste povestea transformarilor interioare ale unei femei destepte si-o face cu o acuratete incit te intrebi, in rarele cazuri in care poti citi obiectiv – fara sa fii in mintea personajului profund cuprinsa de actiune -, cum naiba face de ma prinde asa?

Nord Vest este o carte despre lupta dintre “a face ce trebuie” si “a face ce simti”

***

Mi-ar placea sa cititi Nord Vest, cea mai recenta dintre cartile lui Zadie Smith. E o scriitoare atit de pasionata de ceea ce face incit in copilarie si-a consumat vacante intregi ca sa exerseze tehnici de scris, povestind acelasi lucru in stilurile marilor scriitori ai literaturii universale. Asta ii da acum o acuratete a tehnicii si un stil personal atit de rafinat incit citesti si recitesti si nu poti identifica decit foarte greu ce face printre cuvinte: ele par o insiruire minimalist, simpla si naturala, fireasca de vorbe care descriu o actiune,

Mi-ar placea sa o cititi daca sunteti femeie pentru ca in macar unul dintre capitole o sa va recunoasteti. (poate chiar in cel cu nr 37 care se tot repeta in carte). Dar la fel de tare mi-ar placea sa o cititi daca sunteti barbat. Nu e usor de dus lectura, dar e una dintre putinele ocazii in care puteti fi 100% in mintea unei femei.

*

acum un an cind cartea se lansa in Marea Britanie, mi-am organizat o deplasare la Londra in asa fel incit sa prind si ziua lansarii si am fost primul primul cumparator al unui exemplar al acestei carti intr-un Waterstone 🙂 asta pentru ca imi place foarte mult zadie smith si cred ca e una dintre cele mai bune scriitoare din lume, in acest moment.

am citit cartea in ziua aia, o parte intr-un parc din londra, restul in avion pe drumul catre casa. am recitit- in acest week end, in traducerea in RO care e minunata. (felicitari Casianei Ionita)

faptul ca am recitit-o si in limba romana cred ca spune mult despre cam cit mi-a placut cartea asta.

Nord Vest, Zadie SMITH, a aparut la Editura Polirom.

4
3337
Fana TesfagiorgisSpendid Isolation – totul e sa stii sa pui corect problema
culturale
11 years ago

Spendid Isolation – totul e sa stii sa pui corect problema

acum ceva vreme, pe un drum sibiu bucuresti, un domn sofer care ma avea in grija mi-a pus sa ascult Mahler. luase primul cd “cultural” pe care-l gasise in masina sefei lui. i se spuse ca ma ocup cu “cultura”:)

pasiunea mea pentru muzica clasica e spre zero, cu mici exceptii recente, asa ca dupa o jumatate de ora aveam creierii pe bigudiuri si nu mai stiam ce lucruri despre vedete sa-i spun ca sa-i distrag atentia si sa se creeze ceva conversatie. voiam sa oprim tristetea aia de muzica. (imi cer scuze fata de iubitorii muzicii lui Mahler, iertare, iertare, iertare)

aseara, la o cina, mi-am reamintit asta si un prieten a zis “ai vazut Splendid Isolation? seria de dansuri semnate de Jessica Lang?”. cum nu vazusem si o stiam mai degraba pe Jessica Lange, nu pe doamna coregrafa cu numele apropiat, m-a pus sa promit ca atunci cind ajung acasa caut episodul cu Mahler.

***

Splendid Isolation nr 3 este despre iubirea dintre Alma, o tinara socialite, si compozitorul Gustav Mahler. prima lor intilnire a fost la balet unde au polemizat teribil asupra temei din spectacol. ea n-a dat prea mult credit parerilor lui, dar a acceptat sa-l revada a doua zi. s-au casatorit 5 luni mai tirziu.

Alma studia si ea muzica si ar fi putut fi o compozitoare de succes, doar ca sotul ei, prea tristul si depresivul Mahler a decis ca nu pot fi doi muzicieni in familie, iar ea a renuntat la tot ce ar fi insemnat ca artist ca sa se dedice iubirii pentru un geniu. ( in scrisori povesteste despre cit de greu ii e sa faca fata acestei renuntari chiar si la multi ani dupa casnicie, cind e mama a doua fetite.)

dupa o dragoste cu nabadai, Alma a derapat din mariaj cu o iubire pentru un tinar domn arhitect, moment in care Mahler a scris Simfonia nr 8, pe care i-a dedicat-o.

iata un minut din ceea ce se cheama Spendind Isolation nr 3, dansul inspirat de Alma.

iar aici un making of despre splendid isolation nr 3.

are sens sa va mai spun ca toata noaptea am citit si am ascultat Mahler?
desigur, mi se pare in continuare teribil de trist, ma doare stomacul cind ascult, dar acum ascult cu… alti ochi. cautind ceva printre note.

ma tot gindesc cam cum a pus problema Mahler ca sa o convinga pe Alma sa renunte la ce o reprezenta ca sa se izoleze in lumea lui.

0
1906
101205_5despre cum ne oglindim in lucruri
culturale
11 years ago

despre cum ne oglindim in lucruri

cind arta poate esentializa un comportament uman fara sa arate oameni in cadru intelegem cit de puternica poate fi in viata noastra influenta unor oameni cu har creativ.

iata un proiect al unui japonez pe nume Ramon Todo care mixeaza geamul, oglinda, in diverse contexte: aici in piatra si carti.

de fapt vorbeste indirect despre cum ne oglindim in lucrurile din jurul nostru, cum le vedem “altfel” de la privitor la privitor, influentati de proiectiile personale, de experientele pe care le avem, de unghiul din care privim.

uitati-va la aceste creatii din perspectiva pe care tocmai am descris-o. sunt sigura ca o sa zimbiti.

 

si e frumos ca exemplificarea oglindirii e cu un obiect – cartea – care-ti permite usor accesul la alte lumi, dar si cu un altul – piatra – care aparent nu-ti permite niciun acces. desi e una dintre marturiile cele mai importante, stabile, ale trecerii timpului.

mai multe dintre creatiile lui aici

 

0
1646
BenFosterBen Foster si Stephen Frears fac un film despre Lance Armstrong
filme simpa
11 years ago

Ben Foster si Stephen Frears fac un film despre Lance Armstrong

de cind i-am citit biografia lui Armstrong si-am vazut apoi evolutia scandalului legat de dopajul lui, astept cu nerabdare sa vad cine si cum se incumeta sa faca un film despre el.

sunt sigura ca vor fi multe filme despre Armstrong si ca magia care e in jurul ambitiei si vointei lui il va ajuta sa faca multi bani in continuare.

astazi, Andrei Paleu (simpaticul de la stirile de dimineata de la europa fm) mi-a dat vestea ca Stephen Frears pregateste un film despre viata lui Armstrong. prima mea intrebare a fost cine e in rolul principal.

a zis Ben Foster si m-am declarat multumita. e frumusel:)

pentru cei care nu stiu, dl Frears este cel care a facut The Queen si tocmai a avut in grija un alt film inspirat dupa viata unui sportiv, produs de HBO, Muhammad Ali’s Greatest Fight.

0
2308
Only Lovers Left AliveOnly Lovers Left Alive – puterea unui titlu
filme simpa
11 years ago

Only Lovers Left Alive – puterea unui titlu

Nu-mi plac filmele cu vampiri. Asta e. Nu m-a prins febra niciuneia dintre seriile cu iubiri intre vampiri.

Dar pentru prima data, vreau sa vad un film cu vampiri. Only Lovers Left Alive – noul film al lui Jim Jarmusch care va fi prezentat in premiera la Les Films de Cannes à Bucarest (25 – 31 octombrie, CinemaPRO, Studio, Elvira Popescu).

Am citeva motive: imi place Jarmusch (desi ma intreb de ce naiba a simtit el nevoia sa intre in trendul asta cu vampiri?!), imi place Tilda Swinton – care e eroina principala a filmului lui si… imi place titlul filmului – Olnly Lovers Left Alive.

Mi se pare f f f smart gasit. prinde la femei – si ele sunt cele mai mari consumatoare de filme -, iti vinde faptul ca e un romance si e foarte aspirational.

Mi se pare cel mai bun titlu de film din anul asta.

si, oricit de straniu ar suna, fix pentru acest titlu vreau sa vad filmul. sa vad de unde l-a extras, sau cum l-a declinat din film.

1
2120
0primul concert Iyeoka in Romania
muzici simpa
11 years ago

primul concert Iyeoka in Romania

imi place mult mult Iyeoka si sigur stiti minunatia de cintec Simply Falling care era viraj acum ceva vreme pe facebook.

fata vine in romania , pe 5 noiembrie la Silver Church. ma bucur foarte tare

ce nu inteleg este de ce o artista ca ea nu are in bucuresti un concert intr-o sala de spectacol, un teatru de exemplu.
si-mi pare foarte rau pentru ca nu mi se pare ca i se acorda respectul pe care-l merita. (da, o sa-mi spuneti ca poate nu vinde bilete pentru Sala Palatului, dar stiu sali de teatru – la Odeon de ex – care au capacitati mai mici si arata impecabil)

1
2138
300x250-mica-roxconcurs: va invit acasa la mine, la film
culturale
11 years ago

concurs: va invit acasa la mine, la film

pentru un cinefil e foarte importanta experienta pe care o ai cind vezi un film: de la ce poveste e pe ecran pina la cum e imaginea, sunetul si cum te duce pe tine intreaga experienta in poveste. astazi tehnica a avansat atit de mult incit poti sa ai un cinematograf acasa, dar asta nu se refera doar la dimensiunile ecranului pe care vezi filmul.

pentru cunoscatori experienta asta poate sa insemne si Ambilight. e ca si cum filmul ti-ar iesi din perete in casa, dar… pentru moment nu vreau sa va spun mai multe.

cum mie imi plac filmele si stiu si cum puteti experimenta o senzatie cu totul si cu totul speciala m-am gindit sa va fac o invitatie speciala.

“acasa” la mine la film, marti 22 oct, de la ora 19.30.

nu e chiar acasa pentru ca nu ati incapea toti cei pe care vreau sa-i invit, dar e aproape acasa la mine. si este cu tehnologia despre care vorbesc si cu un film care-mi place foarte tare, proaspat lansat in cinematografe si pe care as vrea sa-l vedeti: Roxanne.

ca sa fiti printre cei 25 de simpatici care veniti cu mine la film, va rog sa-mi spuneti doi actori din distributia acestui film. eu va promit ca veti avea o seara memorabila si… atentie… veti afla ce inseamna Ambilight. pina la sfirsitul serii vom descoperi impreuna ca, la fel ca si in viata, in experienta de a vedea un film lumina face diferenta.

aveti timp de raspuns pina vineri la ora 12.00, cistigatorii vor fi anuntati via email care este adresa unde ne vom intilni.

 

Patrice_Chéreau_66ème_Festival_de_Venise_(Mostra)a plecat si Patrice Chereau
filme simpa
11 years ago

a plecat si Patrice Chereau

acum o saptamina a murit Patrice Chereau, un regizor francez de opera, teatru si film foarte foarte talentat. din cind in cind si producator, dar si actor.

este autorul unuia dintre cele mai frumoase filme franceze – Regina Margot – cu Adjani in rolul principal, dar si a unei alte bijuterii cinematografice: Intimacy.

*

l-am intilnit pe Patrice Chereau acum ceva ani cind a fost in romania. am si facut un interviu cu el atunci si speram sa-l gasesc pe vreun hard disk ca sa vi-l arat. nu-l gasesc. imi pare rau.

ce-mi amintesc din intilnirea aia e ca eu am fost ultima care am facut interviul dintre jurnalisti. ca era obosit si plictisit si ca mi-am dat seama ca n-am prea multe sanse sa aflu multe lucruri de la el in doar 15 min cit aveam agreat pentru intilnire.

asa ca am inceput prin a -i spune “la multi ani” fusese ziua lui cu o zi sau doua inainte. imi aduc aminte ca s-a uitat lung la mine si mi-a zis: nimeni nu mi-a spus la multi ani aici.

dar acasa?, am intrebat eu.

putini. cei care conteaza.

s-a intimplat acum 4-5 ani cred si-mi pare rau ca nu pastrez revista in care a aparut interviul, a vorbit acolo despre singuratati si tot felul de tristeti, dar si despre cum te poti incarca din ele ca sa spui lumii mesajul tau de artist,

0
1356
kelliconnell02double life – imaginarul din mintea noastra
culturale
11 years ago

double life – imaginarul din mintea noastra

ne petrecem timp imaginindu-ne lucruri. despre oamenii pe care-i iubim, despre cei pe care nu-i (mai) iubim, sau despre noi insine.

uneori ne ajuta sa progresam – pentru ca imaginile create sunt motivationale si ne dau aripi sa mergem mai departe, alteori ne autodistrugem putin cite putin – deconstruim prea mult ceea ce ar trebui lasat asa cum vine si sansele trec pe linga noi.

traim doua vieti: una in mintea noastra si alta in afara ei.

iata un proiect fotografic foarte emotionant care vorbeste despre aceste doua lumi: Double Life. fotografiile de mai jos par ca surprind secvente obisnuite de viata. la o privire mai atenta, pentru ca personajele seamana, pare ca e o relatie (oarecum incestuasa) intre gemeni.

dar ele sunt imaginar. e acelasi personaj fotografiat si asezat sa fie in relatie cu el in mai multe cadre. ii apartine  fotografei Kelli Connel

1
1793
Revizorul.-Afis-TNBIn aceasta stagiune, Revizorul la TNB
teatru
11 years ago

In aceasta stagiune, Revizorul la TNB

pe 23 septembrie 1972 Teatrul Bulandra isi incepea stagiunea cu Revizorul (dupa textul lui Nikolai Gogol), in regia lui Lucian Pintile, cu Toma Caragiu in rolul unui primar corupt care atunci cind aude ca vine de la centru un revizor incepe sa ascunda dupa pres problemele de la spital, scoala, strazile distruse sau de la biserica pentru care s-au cheltuit banii de constructie si e inca in paragina.

Alaturi de Caragiu erau Octavian Cotescu, Tamara Buciuceanu Botez, Mircea Diaconu, Mariana Mihut, Virgil Ogasanu, Victor Rebengiuc. la repetitii – unele dintre ele deschise, cu public, Lucian Pintilie dadea indicatii care sunau cam asa “intimpinati-l cu piine si sare” si publicul ridea pentru ca un text vechi, foarte politic, era adus in actualitate prin detalii, iar vorbele capatau si mai multa putere.

Piesa a fost interzisa de cenzura comunista (la una dintre reprezentatii, Toma Caragiu – care se spala intr-un lighean pe scena – a stropit-o intentionat pe nevasta lui Mauer, un reprezentant de seama al comunistilor) si-a fost motivul pentru care Lucian Pintilie a plecat din tara. (inainte ii interzisesera si filmul Reconstituirea)

Textul acesta – Revizorul – are deci o importanta aparte in istoria teatrului romanesc contemporan, iar faptul ca Teatrul National a decis sa-l reia intr-o noua montare a fost o miza foarte mare pentru fiecare dintre actorii din distributie.

***

Vineri, la premiera 2013 a Revizorului de la National, l-am vazut pe Mihai Constantin in rolul primarului corupt preluind stafeta de la Toma Caragiu. Nu-l mai vazusem de multa vreme pe Mihai si m-am bucurat de citeva momente in care isi arata tehnica impecabila si harul. M-am gindit ca tatal lui ar fi fost foarte foarte mindru sa-l vada in rolul asta pe scena Nationalului.

Cum m-am bucurat ca Marius Manole e Revizorul. E frumos pentru cariera lui ca are rolul asta pe scena Teatrului National, o partitura care inseamna foarte mult in istoria teatrului nostru.

Textul e la fel de puternic si la 40 de ani distanta de la montarea celebra in Romania si-a fost trist  pentru mine sa constat ca publicul ride la replici  ca “e greu sa lucrezi acum in invatamint” sau “sa imprejmuim locul ca si cum ar fi in constructie ca sa se justifice de ce e in paragina” pentru ca proiecteaza totul pe o realitate foarte apropiata.

Cum a fost trist sa remarc cind de mult s-a schimbat comportamentul spectatorului influentat de televiziune: la fiecare sfirsit de scena, cind simtea ca se pune punct intr-o situatie, publicul aplauda. Si erau false aplauzele, cam ca acelea care se aud “din Off” la sitcom-uri.

Textul care e unul profund politic a fost mutat catre vodevil prin interpretare, dar publicul se va distra mai mult asa, chiar daca nu va sti ce a pierdut din profunzime.

Mi-ar placea sa va duceti sa vedeti Revizorul la TNB si dupa aceea, cind stiti textul, sa cautati sa cititi despre impactul pe care montarea lui Pintilie a avut-o in urma cu 40 de ani.

Aici transcrierea Securitatii asupra unor conversatii dintre Lucian Pintilie si Clody Bertola, sotia sa si o mare actrita de la Teatru Bulandra, despre reactiile post interzicerii montarii Revizorului. 

Sper insa ca  Dl Pintilie sa nu vada aceasta montare pentru ca-i lipseste regia si cred ca domnia sa ar suferi sa vada ce (nu) fac pe scena actorii, chiar daca ar avea diplomatia sa nu o spuna.

***

Sa mergeti sa vedeti Revizorul de la TNB e o lectie pe care o da un text care vorbeste de valori universale: te intristeaza ca lumea nu se schimba cind e vorba de coruptie si delasare. La orice nivel.

0
3266
Edouard_Manet_022O poveste despre Degas, Manet si despre respect
carti simpa
11 years ago

O poveste despre Degas, Manet si despre respect

credeati ca doar noi dam foc tablourilor celebre?

iata o poveste cu Degas si familia pictorului Edouard Manet, intimplata la putin timp dupa moartea lui. pictura despre care se vorbeste e cea care e in fotografia de mai sus.

 

O pictura celebra a lui Manet infatisa Executia lui Maximilian, replica la fel de importanta ca si cea cu care se mindreste muzeul din Mannheim. Fratele doamnei Manet considerase aceasta pinza inferioara, fiindca era mai putin “migalita”. Ocupind prea mult loc pe perete, aceasta replica la Maximilian a fost scoasa din rama, facuta sul si azvirlita intr-o debara, sub o mobila.

Intr-o buna zi, fratele doamnei Manet si-a zis ca poate “scoate” ceva si pe aceasta pinza socotita nevandabila. De exemplu sergentul care isi incarca pusca, prezentat singur ar putea trece drept un subiect de gen. Sergentul a fost deci decupat si vindut.

Dupa aceasta mutilare, ceea ce mai ramasese parea cu atit de greu de plasat cu cit pinza era crapata in dreptul soldatilor cu arma la ochi. Pinza a fost din nou azvirlita sub mobila, de unde fratele a scos-o inca o data ca sa mi-o propuna mie. Imi amintesc aerul de tristete al doamnei Manet cind a vazut ramasita aia intinsa pe jos:

– Ce pacat ca Edouard s-a canonit atita cu pinza asta. Cite lucruri frumoase ar fi putut sa picteze in timpul asta.

(…)

Cind i-am aratat lui Degas aceasta pinza pe care a recunoscut-o numaidecit ca fiind cea din care fusese scos sergentul proaspat achizitionat de el, a ramas uimit:

– Familia si iar familia. Sa te fereasca Dumnezeu de familie.

Apoi stapinindu-se, s- a asezat intre mine si tablou si, cu mina peste el ca o lucrare in posesie, mi-a spus:

– Asta ai sa mi-l vinzi mie. Si-ai sa te-ntorci la doamna Manet ca sa-i spui ca vreau sa-mi dea si picioarele sergentului care lipsesc din bucata mea si ceea ce lipseste dintr-a dumitale: grupul format de Maximilian si de generali. Spune-i ca am sa-i dau ceva….

M-am dus la doamna Manet. Fratele ei m-a ascultat. A dat din umeri.

– Mi s-a parut – a spus el – ca sergentul cistiga foarte mult fara picioarele acelea care-i atirnau ca o cirpa; ca si soldatii cu arma la ochi, care erau mult mai bine fara grupul generalilor si fara ceea ce mai raminea din capul lui Maximilian. Daca m-as fi gindit ca niste bucati de pinza mincata de igrasie au valoare, n-as fi aprins focul cu ele.

***

din memoriile unuia dintre cei mai mari negustori de tablouri, Ambroise Vollard – o poveste care spune, peste timp, despre respectul pe care ar trebui sa-l avem pentru creatia artistica de orice fel. si despre smerenia pe care ar trebui sa o cunoastem cind ne apuca gindul modificarii unei creatii.

am citit azi noapte “amintirile unui negustor de tablouri” – ambroise vollard si ma gindesc sa mai scriu  zilele astea citeva povesti din viata pictorilor din alte vremuri.

0
2121
101108_330_Interior renderingO oaza de bine in mijlocul Bucurestiului
culturale
11 years ago

O oaza de bine in mijlocul Bucurestiului

Stiti cum e un mall care nu are cinematograf, ci o terasa rafinata care iti aminteste de vremurile de inceput a ceea ce se numea “ La Motoare”?

Stiti cum e un mall care are podeaua ce reflecta culori in forma de curcubeu si care arata ca o nava spatiala?

Stiti cum e un mall care te intampina la intrare cu mesaje scrise pe … apa?

N-aveti cum sa stiti pentru ca nu ati mai vazut asa ceva in Romania si nu seamana cu nimic din ceea ce stim noi ca se numeste mall.

Daca pastram definitia cu “mai multe magazine in acelasi loc care acopera o diversitate de nevoi si de categorii de varste de public”, atunci si locul despre care va vorbesc poate fi numit un mall.

Doar ca el nu arata ca un mall si nici nu veti gasi in el oamenii pe care -i intalniti in mall-uri de obicei.

***

Vorbesc despre Promenada – noul centru comercial care se deschide in doar cateva zile in mijlocul Bucurestiului, in Floreasca si care este conceput ca un complex de magazine care sa-ti satisfaca nevoile tale saptamanale.

E foarte accesibil ca orientare, totul e gandit astfel incat sa poti ajunge foarte repede acolo unde ai nevoie, exact pentru momentele de dupa munca, atunci cand vrei sa faci cateva cumparaturi si sa te relaxezi intr-un fel smart.

Am avut placerea sa-l vizitez inainte de deschidere si pot sa va spun ca la ultimul etaj este o terasa superba cu gazon si locuri de joaca pentru copii, cu un ecran mare care aminteste de cel care era pe terasa de la Teatrul National si cu un gen de atmosfera pe care nu o gasesti in Romania decit in foarte putine locuri.

“O sa poti sa stai pe iarba, la picnic, daca vrei”, mi-a spus cineva din echipa Promenada si mie mi s-a parut minunat gindul ca niste tineri relaxati si frumosi la minte  vor petrece niste momente frumoase, acolo, in aer liber, linga cea mai inalta cladire din Bucuresti, intr-o atmosfera occidentala, relaxata. Un loc care pune pret pe respectul tau si pe faptul ca fiind respectat, si tu ii vei respecta pe altii.

Ii stiu pe oamenii care se ocupa de Promenada, le stiu gusturile si intentiile si pot sa va spun ca , acolo, in inima Bucurestiului, pe terasa aia, o sa fie curand o oaza de bine.

Ne vedem la Promenada din 17 oct.

2
3555
Campari Calendar 2014stiu ca vrei sa o intilnesti pe Uma Thurman. e f simplu.
filme simpa
11 years ago

stiu ca vrei sa o intilnesti pe Uma Thurman. e f simplu.

daca spun ca o intilnire cu Uma Thurman e doar la un click distanta de tine suna ca si cum ai avea o fantezie pe care ti-o satisfaci pe net. (oricit de cu dublu sens ar suna asta)

numai ca la propriu, la un click distanta, intr-o aplicatie pe facebook si ceva efort creativ dupa aceea, poti sa o intilnesti pe Uma Thurman.

femeia asta care e atit de frumoasa incit pare de pe alta planeta e imaginea noului calendar Campari pentru 2014 si, ca in fiecare an, pentru lansarea acestuia se pregateste un mega party super exclusivist si intilniri cu protagonista, acum poti sa o vezi foarte foarte aproape de tine.

anul acesta printr-o aplicatie speciala pe facebook,  www.facebook.com/CampariRomania , poti sa te joci si sa-i creezi actritei un outfit in jurul unui rosu puternic , iar jocul asta te poate pune pe lista scurta a minunatei intilniri.

mai urmeaza un scurt interviu cu reprezentatii romani, in care iti vor fi testate cunostintele de limba engleza si-apoi… magia se intimpla.

***

sunt printre cei care s-au intilnit, gratie Campari, cu Olga Kurylenko si Mila Jovovich si pot sa va spun ca sunt unele dintre intilnirile mele cele mai pretioase din cariera de jurnalist.

de la Olga am invatat ce inseamna disciplina si profesionalismul in relatia cu presa cind esti o vedeta internationala: stia citeva ceva personal despre fiecare dintre jurnalistii pe care-i intilnea si-avea pregatit sa povesteasca o experienta in directa legatura. (si-a intilnit atunci citeva zeci de jurnalisti!) interviul cu ea e  aici

Mila Jovovich a fost una dintre cele mai calde si mai sincere persoane pe care le-am intervievat si gasiti povestea ei  aici

ce vreau sa va spun cu asta? echipa Campari alege in fiecare an pentru calendarul lor faimos in toata lumea, femei care nu sunt doar foarte frumoase si foarte celebre, ci ai si ceva de invatat de la ele.

si intr-o lume autohtona in care celebritatea e doar cu poleiala, daca veti cistiga dreptul de a o intilni pe Uma Thurman la lansarea calendarului Campari, ar putea fi ca o calatorie initiatica despre ce inseamna de fapt celebritatea.

2
2554
don quihotemai am o speranta sa fac ceva in viata:)
culturale
11 years ago

mai am o speranta sa fac ceva in viata:)

am citit astazi un articol in the guardian despre obiceiurile de trai ale unor oameni care au schimbat ceva in lumea asta, in principal scriitori, si mi-a mai revenit speranta: am o parte din datele care arata ca as putea sa fac si eu ceva important in viata:)

de exemplu ma trezesc la 6 dimineata ca domnul Hemingway, sau ca domnul Mozart.
zice la articol ca “Psychologists categorise people by what they call, rather charmingly, “morningness” and “eveningness”, but it’s not clear that either is objectively superior. There is evidence that morning people are happier and more conscientious, but also that night owls might be more intelligent.”

ma rog, eu folosesc – in conditii normale, cind nu sunt f f aglomerata cu proiecte – timpul de la 6 la 8 dimineata nu ca sa muncesc si ca sa invat: citesc articole din zonele mele de interes, carti si uneori chiar vad filme. sunt orele in care nu ma deranjeaza nimeni.

un alt exemplu care imi da sperante ca voi face ceva in viata e ca-mi plac plimbarile. in categoria plimbaretilor intra Beethoven, Mahler, Erik Satie si Chaikovksy. partea proasta la exemplu asta ca e ca toti sunt muzicieni, iar eu si muzica nu suntem prietene.

exista si o explicatie stiintifica, desigur

It’s long been observed that doing almost anything other than sitting at a desk can be the best route to novel insights. These days, there’s surely an additional factor at play: when you’re on a walk, you’re physically removed from many of the sources of distraction – televisions, computer screens – that might otherwise interfere with deep thought.

alt exemplu este “sa inveti sa poti sa muncesti/scrii oriunde”. la asta sunt maestra. am scris in metrou, in aeroport, in cafenele etc. deci, stau bine; am o speranta cit de mica sa fiu o Jane Austen sau o Agatha Christie.

singura chestiune care-mi lipseste si e mentionata in articol tine de consumarea unor substante care sa ajute la creativitate. mai mult de vin roshu n-am executat, dar asta e… pot sa accept ca am scapare aici.

ma rog, mai am nevoie de ceva talent si ceva perseverenta, plus niste multi ani de munca pentru a face ceva memorabil dar ce sens avea sa fie mentionat asta in articol ca sa -mi strice visurile?

textul din the guardian e aici. e un fragment din cartea Daily Rituals , scrisa de Mason Currey pe care desigur tocmai mi-am comandat-o:) iese luna asta. la ei, nu la noi.

0
2401
kissinKissin – legenda lui 2013
culturale
11 years ago

Kissin – legenda lui 2013

e o secventa in filmul Legenda lui 1900 (regia Giuseppe Tornatore) in care pianistul care e erou principal ( e faimos pentru interpretarile lui super emotionante) se confrunta cu cel mai celebru dintre virtuosii jazz-ului, Jelly Roll Morton.

Morton vine pe vasul unde cinta 1900 si-l provoaca la duel. incepe disputa cu o secventa de maxima virtuozitate la pian. 1900 il aplauda cu incintare, ii ia locul si cinta o colinda in joaca, spre disperarea prietenului cel mai bun care ar vrea ca el sa cistige duelul.

Morton vine din nou la pian si, cu aroganta, continua sa cinte cu o virtuozitate inspaimintatoare. 1900 se aseaza la pian si se joaca din nou.

apoi Morton il provoaca (dupa ce initial in jigneste – “marinarule”), iar 1900 se aseaza la pian… si cinta. cu fiecare celula din trupul si sufletul lui.

***

in seara asta ascultindu-l pe Evgeny Kissin la Ateneu, unul dintre cei mai mari pianisti ai lumii in acest moment, mi-am adus aminte de duelul din Legenda lui 1900 pentru ca intr-un mod straniu, Kissin a fost si jazzmanul arogant si pianistul nebun care cinta cu dragoste.

a inceput atit de show off incit m-am gindit de ce mai are nevoie sa dovedeasca lumii ca stie super tehnica, cu un Schubert in care era nevoie de foarte foarte multa virtuozitate pe care l-a cintat spunind cu tot trupul lui ca stie ca e virtuos.

cind cinta, expresia fetei lui Kissin capata nuante comice: apasa cu maxilarele pe ritmul notelor, isi inclesta falcile si ridica din sprincene. e un tic nervos, pare ca face parte din el.

a existat insa un moment in care era atit de dus de muzica incit  se transfigurase. citeva masuri a parut ca nu mai respira, apoi respiratia i-a devenit greoie si eu, care aflasem cu citeva minute inainte ca nu e casatorit, m-am gindit ca nici nu pare ca are nevoie pentru ca acolo, in momentele acelea, tocmai ce traieste o placere de un erotism intens.

era in timpul sonatei nr 2 – Scriabin.

a durat mai putin de 5 minute. de emotie pura. de o intensitate care a facut nu doar sa mi se zbirleasca pielea, dar sa ma ia si tremuratul, la propriu. (nu stiam lucrarea dinainte, nu am pregatirea ca sa inteleg fineturile muzicii clasice, dar emotia curata trece dincolo de stiinta)

dupa care s-a intors la virtuozitate, a ales “slagare” la bis, un Chopin si un Bach cu amestec de emotie si virtuozitate si-a luat aplauzele (uralele, chiar) audientei. dar a meritat fiecare sunet apasat de clapa, fiecare rasucire in viteza de degete pentru cele mai putin de 5 min din sonata 2 – Scriabin.

la sfirsit, cind isi primea aplauzele cu mindrie, m-am gindit ca e tare greu sa fii legenda lui 2013.

***

duelul lui 1900 🙂

2
2526
fin 2 H F_ 50X70 ROMANAda’ tu stii cine e Huck Finn?
filme simpa
11 years ago

da’ tu stii cine e Huck Finn?

pe bune, stii? adica poti spune – fara google – in 2 propozitii cine era si ce facea domnul Huckleberry Finn?

cu maxima sinceritate va spun ca eu n-as mai putea da detalii exacte despre domnu’ Finn asta, desi in copilarie am citit cartea. bine, n-as fi nici ca zuzele astea din campania de promovare (foarte smart si foarte amuzanta).

sunt niste fete care spun un text scris, e o gluma, da? dar e o gluma care – daca suntem onesti – pune in fata ceva ce am putea recunoaste “am cam uitat dintre aventurile lui Huckleberry Finn”.

pentru noi si pentru copiii nostri (care avem, care nu, sa ne bucuram noi de intimplare pur si simplu) e din 27 septembrie filmul Huck Finn.

plus ca filmul a fost filmat o mare parte la noi , la Sulina, asa ca avem un motiv in plus sa ne mindrim.

zic sa ne vedem in cinematografe sa ne distram ca-n copilarie.

*

S!mpa este mindru ca este promotorul acestui film.

2
2361
muzici simpa
11 years ago

my new love – Ludovico

“It is only when we become aware or are reminded that our time is limited that we can channel our energy into truly living” – Ludovico Einaudi

In A Time Lapse is the representation of the bringing together all of life’s experience and emotions into a single moment of time. Recorded in a remote monastery near Verona and written over a period of 2 years it is as Epic and emotional as Divenire and as experimental and adventurous as Nightbook

*
– nu poti sa dormi? asculta asta.
– o nu, nu, nu. nu mai vreau sa ascult nimic prea destept pt ca oricum nu inteleg. si, pentru ca nu ma pricep, efortul de a fi atenta 100% la ce se cinta e mult prea mare.
– asculta!

*
so, this way, my love has a new name: ludovico einaudi

*
mi se pare ca fiecare sunet de clapa e un cuvint dintr-o poezie.

1
1682

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!