Un fotograf amator de origine romana a fost premiat in urma cu doua zile la Annual Photography Masters Cup Honorable Mention, sectiunea nud
fotografia cu care a cistigat, dintre peste 8000 de inscrieri este aceasta
aici e blogul lui Ovidiu cu multe alte fotografii
in week endul S!MPA special Oscar, putin erotism nu strica.
(mai ales ca postarea mea cu filme erotice de facut cadou continua sa faca un trafic impresionant, desi este despre filme de arta:) )
iata 3 dintre filmele prezente la Oscaruri si care au avut secvente la limita dintre ertotism si pornografie.
sau, oricum, secvente pentru care parintii din Ro isi trimit copiii dupa un pahar cu apa…
***
din trimisul asta dupa paharul cu apa li se trag multe adolescentilor si adultilor de mai tirziu. poate daca generatia noastra intelege ca sex-ul e parte din viata noastra la fel ca si mincarea, erotismul va fi mai mult decit o fotografie care circula pe facebook si spune ceva de genul “conversatia e cel mai erotic lucru”.
no no no, conversatia e doar inceputul.
***
People vs Lary Flint
Milos Forman regizor, Woody Harrelson actor intr-o combinatie ravasitoare. ma rog, parte ade erotism a asigurat-o Courtney Love.
doua nominalizari in 97, cel mai bun regizor, cel mai bun actor
daca n-ati vazut filmul, va rog.
e unul dintre exemplele ca un film bun sta in picioare si la mai bine de 15 ani de cind a fost lansat.
Brokeback Mountain
Cu povestea de dragoste dintre cei doi cowboy s-au si promovat in campania pentru Oscaruri, mizind tocmai pe comunitatea gay foarte puternica in america (nu ca la noi, unde se opreste un film multi premiat pentru ca… e cu lesbiene.brr)
Black Swan
in aceeasi directie, secventa visului – cu Mila Kunis si Natalie Portman in asternuturi si cu secventa in care Portman se simte bine de una singura. Portman a si cistigat Oscarul pentru acest rol.
cum pot fi mixate trailerele filmelor de Oscar intr-o poveste amuzanta si coerenta?
iata filmuletzul: o lectie despre puterea montajului cu efecte catre manipulare
pentru special Oscar S!MPA si citeva recomandari de carti.
mai intii un fragment dintr-o carte minunata Judi Dench and furthermore, ca sa simtiti putin din cum se vad Oscarurile pe dinauntru; cind esti cistigator.
“Robin Williams was presenting the award, and when he looked down to read the name, Michael squeezed my arm and said, ‘jude, you’ve got it’ just before we heard him say, ‘There is nothing like a Dame.’ he said he could tell by the look on Robin’s face. All I can remember after that is looking at Michael, standing up and kissing him, but I don’t remember walking up all those steps.
The only other thing I remember is Robin Williams curtseying; I don’t remember the speech, nor anything about how I got off the stage.
I Remember crying in a lift, completely overcome, and then meeting the immensely tall James Coburn, who had won Best Supporting Actor for Affliction, and having my picture taken with him, and then with Gwyneth, who won best actress.
(…) All the world’s press asking, ‘Why aren’t you waering diamonds?’ I said, “I’m not a diamond girl, I’m afraid.’
(…)
The next day Michael and Finty (nota mea , sotul si fiica) went home, but I had to fly to New York, where Amy’s View was due to open on Broadway. I was wandering about the airport at Los Angeles, and suddenly on air hostess came up to me and said,”whould you like to get on the plane early?’ So I said , would be very nice, anad she aid ‘well, you might find it tricky otherwise’
(…)
They put me in a first class seat, right at the front of the plane. The only thing that we had not thought of was that every single person had to file past me as they came on board. So there was a lot of shaking hands and taking photographs, until I felt I had met the whole of the plane.
I went to sleep on the floght, and when I woke up there were a lot of tick-on notes on the rug over me.”
*
cartea Judi Dench & furthermore nu a fost tradusa la noi, dar o puteti cumpara pe Kindle sau audio book de aici.
dintre cartile biografice ale actorilor care au primit un Oscar recomand din suflet
Al Pacino, in dialog cu Lawrence Grobel ( un minunat portret al actorului facut doar din tehnica interviului, cu interviuri realizate de-a lungul multor ani, dar si un manual despre tehnica interviului pentru cei care vor sa invete jurnalism)
Alan Alda – Sensul vietii intr-un pahar cu apa – despre actorie si lupta cu tine ca sa fii mai bun in meseria ta, scrise si spuse cu garda jos.
text de Noemi Revnic
Pentru ca se apropie Oscarurile (in noaptea de duminica, 24 februarie spre luni, 25 februarie), astazi voi scrie despre un film care nu a fost premiat, dar care il are in rolul principal pe un actor premiat cu Oscar (pentru cel mai bun actor in rol secundar intr-un film minunat, “Good Will Hunting”): Robin Williams. Este vorba despre “Jakob mincinosul”, vazut in urma cu cateva seri la televizor, pe HBO.
Exact ca in prezentare, filmul m-a dus cu gandul la “Trenul vietii” si la “Vitta e bela”. Actiunea nu se petrece intr-un steitel (satuc, in idish) sau intr-un lagar, ci intr-un ghetto evreiesc, in miezul anului 1944, in Polonia, exact in perioada in care armata germana incepuse sa piarda din putere iar trupele SS erau ocupate sa curate ghetourile si lagarele cat mai repede, ca sa nu lase urme.
Initial nu am vrut sa vad filmul. Nu eram intr-o dispozitie sa ma intristez din nou si sa-mi amintesc de povestile din familia mea, de tomurile de documentare vizionate in clasa a XII-a pentru proba de bac la istorie in Israel. Dar Williams m-a fermecat cu fata sa bonoma si cu jocul simplu. In film, Williams este Jakob, un fost proprietar de cofetarie, renumit in ghetto pentru clatitele cu dulceata de caise. Atunci cand este trimis la comandament pentru ca ceasul unui soldat arata ora 8 seara (cand se dadea stingerea), ca sa dea socoteala pentru asta, in biroul ofiterului aude la radio ca se dau lupte grele in apropierea localitatii, intre trupele sovietice si cele germane. Scapat ca prin minune de la moarte, Jakob ii povesteste unui amic ce a auzit la radio si, exact ca in jocul “telefonul fara fir”, vestea se raspandeste repede printre locuitorii ghettoului, in varianta: “Jakob are un radio si asculta zilnic stirile”. Atunci cand medicul cardiolog, cel mai vestit in Polonia, devenit spalator de latrine observa ca nimeni nu s-a mai sinucis de cand cu vestea buna data de Jakob, ii propune acestuia sa nu nege faptul ca are un radio si sa continue sa le dea vesti optimiste oamenilor ramasi fara speranta si slabiti de foame si frig.
Jakob intra in acest joc atat de bine, incat sunt in film cateva scene delicioase, asa cum imi imaginez ca ar fi fost clatitele sale cu dulceata de caise. Mai ales scena in care o aduce pe fetita pe care mama sa o aruncase dintr-un tren al mortii chiar langa ghetto (in speranta ca aceasta va scapa de moarte) si pe care o ascunde la el in casa, in incaperea fostului restaurant si vorbeste pe mai multe voci, ca sa o convinga ca radioul exista si ca in curand razboiul se va termina si aceasta isi va revedea parintii. Numele de Jakob nu este ales intamplator. In Vechiul Testament, Jakob, fiul lui Isaac (si nepotul lui Avraham) si al Rebeccai, intemeietorul celor 12 triburi israelite, s-a nascut tinandu-l de picior pe fratele sau, Esau. Dar Jakob mai inseamna si “cel protejat de Dumnezeu”, “cel care da speranta”, exact cum a procedat si in film.
Finalul este exact asa cum vi-l alegeti voi, aveti doua variante. Eu am preferat-o pe cea mai optimista. Pentru ca am fost mereu de parere ca speranta moare ultima.
Cat despre filmele despre Holocaust, genocidul din Africa si alte orori, chiar daca a fost o vreme in care s-au facut in exces, asa cum o imagine face cat 1000 de cuvinte, sa nu uitam ca putem avea 6 milioane + de povesti. Pentru ca fiecare are povestea sa, nu-i asha? Eu sper ca aceste orori nu se vor mai repeta. Niciodata.
Si mai stiu de ce mi-a placut filmul. Exista o poveste care se asemana putin, dar cu final fericit, in familia mea. Matusa mamei mele, tanti Sally si sotul sau au fost in lagarul de la Dachau si au ascuns intr-o lada de paine o fetita orfana, timp de doi ani. Imi pare rau ca nu stiu cum o cheama si daca mai traieste, as fi vrut sa o cunosc pe “fetita” care acum ar trebui sa aiba vreo 70 de ani.
Va doresc un weekend plin de voiosie si de fapte bune.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
daca as fi in locul vostru, miine – miercuri, 20 feb – as fi la Grand Cinema Digiplex, de la ora 20.00.
va avea loc prima dintre cele doua proiectii ale filmului War Witch nominalizat la Oscar 2013 pentru film strain. filmul nu va ajunge in cinematografele noastre, este o proiectie speciala in cadrul Saptaminii filmelor de Oscar care are loc la Grand Cinema Digiplex pina duminica.
fata care are rolul principal a cistigat premiul de interpretare anul trecut la Berlin, iar filmul este foarte puternic si foarte, foarte emotionant. uitati-va la trailer, dupa ce ajungeti la “am invatat ca lacrimile sa curga in interiorul ochilor pentru cind nu aveam voie sa pling”, sigur o sa vreti sa vedeti filmul.
a doua vizionare a filmului are loc vineri de la ora 22.45.
ne vedem miine la film.
TVR a decis sa faca un fel de concurs pentru online ca sa aiba bloggeri oficiali ai noii editii Eurovision.
cei care sunt interesati trebuie sa scrie un articol, sa-si arate entuziasmul pentru Eurovision si au sanse sa fie selectati printre cei 12 care merg la semifinale si finala.
ce e gresit aici?
afinitatea cititorilor si audienta blogurilor nu sunt deloc mentionate sau luate in calcul.
***
un calcul simplu, de bun simt, arata ca daca implici 3 bloggeri mari in promovarea acestui eveniment, audienta pe care ei o genereaza e de 5 spre 10 ori mai mare decit a sumei tuturor audientelor celor 12 bloggeri mici care s-ar inscrie in joaca “ia uite ce mult imi place eurovisionul”.
plus ca daca alegi – asta inseamna research, cautat si vorbit cu titularii de bloguri pe nisa muzicala – blogurile care au cititori cu afinitati catre concursurile de muzica, iti creste si business-ul ca primesti mai multe sms-uri de la cititorii din online.
***
nu stiu cine se ocupa de social media la tvr, dar ceva e foarte foarte gresit in abordare.
P.S. am prieteni care concureaza la Eurovision, sunt subiectiva. deci n-am sa scriu despre show ca nu e etic:)
****
Later edit: colegul meu de la Europa FM, Toader Paun, care are in grija partea de SM de la TVR, m-a informat politicos ca de fapt bloggereala de la Eurovision e un mix din bloggeri noi si cei cu vizibilitate. ca asa nu prea am dreptate.:)
ieri a fost facut public desenul care reprezinta cea mai veche pornografie din lume. are o vechime de peste 3000 de ani.
stiu ca nu vi se pare pornografie, dar sa analizam putin.
Desenele Kangjiashimenji reprezinta un basorelief descoperit in regiunea Xinjiang din Nord estul Chinei. Ele au fost descoperite in 1980 dar desi sunt mentionate in citeva jurnale stiintifice nu au fost aratate publicului.
Desenul care are 100 de figurine (mai sus e un fragment din el) reprezinta un ritual de fertilitate. mina dreapta in sus , iar stinga in jos e posibil sa fi indicat o incantatie cu trimitere la cer si pamint.
Arheologii spun ca figurinele mai mari – mai largi – cu umerii ampli reprezinta femeile , iar barbatii sunt cei reprezentati cu triunghiuri mai mici cu picioare subtiri si cu penisul erect.
Cei care au desenat pe piept o figurina ar putea fi shamani.
In explicatii se spune ca una dintre figurine pare a fi bisexuala, dar nu am identificat-o.
***
stiu ca textul asta va fi precum cel cu filmele erotice care e vizitat zilnic de minim 100 de oameni si care descopera ca de fapt sunt niste filme de arta:) asta-i viata.
ca sa celebreze cea de-a 84 editie a premiilor Oscar care are loc in 10 zile, artistul Olly Moss a realizat ilustratii in care personajele unor filme de Oscar s-au transformat in statueta.
proiectul e minunat, il puteti gasi integral aici, acum va arat doar citeva statuete foarte usor de recunoscut din ce filme sunt inspirate.
e un minunat exemplu despre puterea filmelor, cit de mult fixeaza in mintea omului niste simboluri si imagini
aici toate filmele, cite puteti identifica?
pentru astazi la Europa FM m-am gindit sa fac un top al celor mai frumoase filme de dragoste, vechi sau noi, ca sa le mai dam sugestii ascultatorilor ce sa vada.
acum ca e valentine’s day.
eu am ales 3 filme:
Great Expectations
La Vita e bella
Eternal Sunshine of the Spotless Mind
si ma folosesc de blog sa vad care-s preferintele voastre ca sa ma inspir pentru interventia mea de la radio.
deci care e filmul de dragoste cel mai cel pentru voi?
stiu ca cei mai multi dintre voi il stiu pe Pavel Bartos drept prezentatorul energic si charismatic de la Vocea Romaniei.
da, e energic, e charismatic, face mult din show-ul ala pentru ca e foarte perfectionist si isi repeta fiecare replica, dar cu tot respectul pentru munca lui, pentru mine Bartos nu e ala de la tv, ci cel din teatru: de la Odeon.
am vazut acum interviul pe care l-a dat in proiectul special Silva Dark si ma bucur ca, in sfirsit, nu mai e prezentat drept zglobiu si cu glumele la el, ca in sfirsit e el, aseazat, relaxat care spune “pentru mine, teatrul etotul”.
Bartos e un super actor de teatru, maniac de profesionist si cu o energie teribila pe scena.
***
mai e ceva care-mi place foarte mult in interviul asta: e un moment in care povesteste cum a dat la actorie fara sa stie parintii lui si , inainte de el, isi aminteste despre momentele magice si rare cind veneau trupe de teatru la el in oras, in Miercurea Ciuc.
imi plac artistii care-si aduc aminte de magia pe care o simteau ei cind erau mici si se uitau la spectacole; daca nu uita asta si daca stiu sa o foloseasca oferind momente magice pentru alti copii, sunt dintre artistii frumosi.
***
eu am o teorie despre Pavel Bartos si despre cizelarea talentului lui: e dintre cei care in scoala a facut eforturi ca sa compenseze ceva ce el considera o slabicine (poate inaltimea sau poate a fost timid) si asa si-a fortat caracterul si charisma sa iasa la lumina.
uitati-va la interviul asta si neaparat, dar neaparat, sa va duceti sa-l vedeti la teatru.
un moment insufletit de Silva Dark.
la propriu cea mai mare expozitie facuta vreodata in romania, adica 1900 mp
e ideea unui tinar fotograf de 27 de ani care a vrut sa puna in fata lumii oamenii frumosi pe care presa nu-i mai prezinta. asa ca i-a pus, in portrete foarte frumoase, pe niste mash-uri uriase.
tinarul are 27 de ani, se numeste Matei Buta si a muncit pentru acest proiect timp de 2 ani, cautind prin toata lumea romanii care merita sa fie vazuti de compatriotii lor. romanii care ne-ar putea fi modele.
site-ul lui Matei este aici
update s!mpa: Claudia Penda de la Europa FM a vazut postarea si-a zis “eu vad asta de pe fereastra” .
lumea e mica. si frumoasa.
Nu stiam ca Mircea Cartarescu e interesat de noile tehnologii. am aflat zilele trecute cind prietenii mei de la Vodafone (da, am prieteni acolo, buni. nu este un post comercial:) ) mi-au explicat ca sesiunea de autografe digitale – prima din RO – pe care o fac astazi cu Mircea Cartarescu, nu e asa… de dragul PR-ului.
Omul e chiar pasionat de tehnologie si vrea sa se extinda in domeniul acesta.
Intilnirea e cum nu se poate mai potrivita pentru amindoua institutiile (Cartarescu e o institutie), asta pentru ca scriitorul realizeaza o premiera absoluta pentru Romania, iar Vodafone relanseaza biblioteca digitala – bucuria aceea de intiativa care era in statia de metrou Victoriei (citeai QRcode-ul si iti venea pe telefon un capitol din cartea care-ti placea. tocmai bun de citit in metrou)
Partea simpatica este ca evenimentul e deschis publicului larg, oricine ajunge astazi la 18.00 in Vodafone Concept Store din AFI Cotroceni primeste un autograf personalizat dar digital de la Mircea Cartarescu pe cea mai recenta carte a sa, Ochiul caprui al dragostei noastre.
“Eu n-am fost niciodata un actor frumos” mi-a spus Dl Rebengiuc, acum ceva ani, pe o alee din Muzeul Satului.
Eram acolo pentru ca dinsul acceptase cu mare modestie si smerenie invitatia de a reface un cadru din filmul Morometii, cu Moromete stind pe prispa. un proiect pe care-l initiasem pt revista la care lucram.
“Nu e adevarat. Ati fost si sunteti foarte frumos. Erati minunat in Padurea spinzuratilor”, am ripostat eu sustinuta de Laura Cirnici, stilista care-l transformase din nou in Moromete, iar pe doamna Luminita Gheorghiu in Catrina, nevasta lui.
“N-am purtat in niciun film machiaj, dar acolo – la Padurea spinzuratilor – mi-au ridicat nasul cu putin tul, il lipsera ca sa-mi faca nasul mai frumos, sa stea mai in sus”, a continuat dinsul sa se justifice. “Ciulei, ei bine, Liviu Ciulei era frumos… umplea ecranul cu frumusetea lui. Si cu talentul lui.”
***
‘Tin minte discutia asta ca si cum ar fi fost ieri si-mi pare rau ca eram prea tinara atunci ca sa am prezenta de spirit si sa spun ca frumusetea pe care o vedem noi, spectatorii, e acolo dintotdeauna la fel, cu si fara machiaj, pentru ca lumineaza dinauntru.
astazi domnul Rebengiuc implineste 80 de ani.
mi-a luat mult pina sa ajung sa vad Django Unchained.
aseara cind am iesit din sala de cinematograf, aveam in minte ca Tarantino e un copil care n-o sa creasca niciodata, ca face filme ca sa se distreze si pune in ele toate valorile la care barbatii/baietii reactioneaza frumos.
ce mi se pare insa cu adevarat frumos e ca, in toata joaca lui, reuseste sa transmita serios niste mesaje si sa faca spectatorul sa iasa din sala cu o stare de bine, desi subiectul filmului era, in esenta lui, unul greu.
daca nu l-ati vazut inca, go for it.
(si nu, DiCaprio nu merita nominalizare la Oscar, e departe de rolul pe care l-a facut, de exemplu, in The Quick and the Death – ca sa iau tot un western ca referinta, un film de la inceputul carierei lui)
Dar domnul Christoph Waltz… ce charisma, ce rasfat pe ecran.
iar Jamie Foxx ce concentrare. stiu ca tuturor place dl Waltz, dar daca e sa aleg cine sa ia Oscarul dintre ei doi, zic din tot sufletul dl Foxx. din pacate in categoria sa e Daniel Day Lewis si nu cred ca-l poate invinge.
uite insa ceva simpatic cu dl Foxx legat de Django
zilele astea ne-am intors la a spune ca ungurii sunt nashpa si ne vor felia de piine de pe masa.
am prieteni unguri foarte misto care nu vor nimic de la mine sau de la voi…
uite un ungur, fotograf, pe care sigur o sa-l placeti…
se numeste Bence Bakonyi si are un proiect prin care arata cum ne pierdem in urban…
lucreaza indeaproape cu o stilista pentru ca e f f important cum aseaza hainele pe oamenii pe care-i fotografiaza pentru ca ei sa se piarda in peisaj… nu sunt prelucrate fotografiile.
site-ul lui este aici
uneori ne e greu. dar uitam ca parte importanta din greul pe care-l simtim sunt pietrele, mai mici sau mai mari, pe care le caram in trupul si mintea noastra.
iata o lucrare a artistei americane Celeste Roberge
nu stiu daca ati vazut campania simpatica pentru sustinera filmului Pozitia Copilului care se afla in competitie la Festivalul de film de la Berlin: unii dintre cei mai mari sportivi ai Romaniei – care stiu cit de mult inseamna sustinerea publicului de acasa cind e vorba de o competitie importanta – isi declara sustinerea pentru filmul romanesc.
intr-o lume in care ne cautam modele si ne speriem ca nu le gasim, sportivii romani dau inca o data dovada de fairplay si de suflet mare.
iata-o pe Ana-Maria Brânză – o tinara care are toate titlurile pe care le poate obtine un sportiv – acum in campania„Susține România la Berlinală!”
au mai fost in campanie Cristian Țopescu, Ivan Patzaichin, Laura Badea și Alin Moldoveanu, iar lista va continua.
Pozitia copilului intra in competie, luni la Berlin.
Acum doua zile am citit un articol AFP preluat de Hotnews despre cel mai recent proiect al Postei belgiene: o serie de cinci timbre cu aroma de ciocolata. Si atunci m-am gandit cum ar fi ca Posta romana sa lanseze o serie de timbre cu arome de mucenici moldovenesti. Ar fi fantastic, nu?
Apoi a venit un email de la Alice Ene de la Humanitas, care ma anunta ca astazi se va lansa la Libraria Humanitas din Cismigiu cartea “Stramosi pe alese. Calatorie in imaginarul genealogic al boierimii romane” scrisa de Filip-Lucian Iorga. Lansarea va fi la ora 19:00, in prezenta autorului si a distinsilor Neagu Djuvara si Lucian Boia.
Apoi m-am intalnit cu prietena Cristina Badea de la agentia Draft FCB care mi-a povestit despre un proiect drag agentiei, Campania Muzeului Taranului Roman care a implinit zilele trecute 23 de ani de la refondare. Cadoul facut muzeului si fanilor sai este o aplicatie tare, tare frumoasa, pe care o puteti descarca si odata citit QR code-ul puteti patrunde in universal acestui muzeu foarte drag mie. Aici gasiti toate detaliile.
Iar pentru cei care cititi aceste randuri si aveti copii, sambata, 9 februarie aveti la MTR spectacolul “Fata babei si fata mosneagului”, chiar la Clubul Taranului Roman (intrarea din strada Monetariei), pus in scena de teatrul de papusi Paiata. Mai multe detalii pentru rezervari gasiti aici www.paiataparty.ro.
Inchei relatarea mea folclorica cu laude multe la adresa colectiei „La Naive” by LANA, pe care o puteti admira si cumpara de pe Molecule F . Mi-as cumpara toate piesele, atat de frumoase si de vesele sunt.
Un weekend minunat, plin de culoare va doresc si daca aveti vreo indoiala, priviti cerul. Este frumos si atunci cand ploua sau ninge, sa stiti.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
in fiecare an, inainte de ceremonia Oscarurilor, nominalizatii se intilnesc la un prinz informal, de imprietenire.
pentru Oscar 2013 , prinzul s-a intimplat ieri.
iata citeva fotografii.
am sa incep cu domnul Joaquin Phoenix pentru ca am si o veste buna atasata. doamna din fotografie e sora lui, ea l-a insotit la prinz, deci… mai avem o speranta.
continuam cu domnul Denzel Washington, pe acelasi criteriu important: domn pe care l-as lua acasa
pentru audienta feminina, inca doi domni cu priza la public (doresc sa spun ca lui Bradley Cooper ii sta mai bine tuns si sper ca look-ul asta e pentru un film, nu pentru ca asa i se pare lui ca e frumusel)
si-acum doua rochii dragutze
iar pentru sfirsit THE ACTOR, Dlul Waltz
ceremonia Oscarurilor are loc pe 24 februarie, mai avem timp sa ne distram si sa pariem pina atunci pe cistigatori.