Category : culturale

amos-oz308x418Oz, vrajitorul
carti simpa
13 years ago

Oz, vrajitorul


Acum vreo luna, la o cafea, Cristina mi-a spus ca Amos Oz urmeaza sa vina in Romania, la finalul lui februarie. Acum o saptamana, Alice Ene de la Humanitas imi trimitea un email cu detaliile venirii lui Oz si despre seara de 27 februarie, cand va vorbi in fata fanilor, la Atheneul Roman.

Nu sunt o fanatica obsedata de personalitati si nici nu obisnuiesc sa-mi rup hainele pe la concerte si alte adunari cu celebs. La serata Oz voi merge ca sa il ascult pe unul dintre scriitorii mei preferati, care in acelasi timp este un mare sustinator al pacii in Orientul Mijlociu.

Daca nu ati citit cartea ,,Cum sa lecuiesti un fanatic’’, este o recomandare valabila nu numai celor care traiesc in acea zona de coflict.

[caption id="attachment_15449" align="alignnone" width="232" caption="Amos Oz copil"][/caption]

L-am descoperit pe Amos Oz prin clasa a X-a, cand am citit mult premiatul roman ,,Sotul meu, Michael’’. Apoi am citit ,,Cutia neagra’’ ( care mi-a placut la nebunie!) si apoi au urmat toate celelalte carti scrise de Oz si traduse in limba romana.

De cate ori mi se face dor de casa, de mama, citesc un fragment ales la intamplare din cartile lui Oz. Apoi inchid ochii si vad Marea Mediterana, kibutzurile cu portocali si cu oameni cool, bronzati de vant si de soare si ma simt tare bine.

In urma cu cativa ani am primit de la mama ,,Poveste despre dragoste si intuneric’’. O rugasem sa mi-o cumpere dupa ce am citit in ziarul Yediot Aharonot un fragment foarte bine ales din acest roman autobiografic, care urmeaza a fi ecranizat de Natalie Portman.

Acum recitesc aceasta carte minunata, de aceasta data, in limba romana, ( publicata de Humanitas) pentru ca, sper sa nu se supere Mr Oz pe mine, tot in limba materna rezonez cel mai bine cu scriitura si pot spune ca traducerea este foarte buna.

Cred ca ati aflat deja, daca vreti sa-l vedeti pe Amos vorbind, biletele se pun in vanzare in data de 21 februarie.
Pana atunci, aici este un link cu trailerul filmului documentar despre viata lui Oz, Amos Oz: The Nature of Dreams.

Un weekend minunat,
Noemi

foto: Amos Oz in copilarie, cu mama sa Fanya si tatal, Arye, sursa: www.eilatgordinlevitan.com

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

0
1984
Ricky-Gervaismarketingul lui Ricky Gervais
filme simpa
13 years ago

marketingul lui Ricky Gervais

foarte multa lume spune despre Ricky Gervais ca e un mitocan, cu umor, dar mitocan

uitati-va la acest filmulet in care participa la un concurs nevinovat.

uitati-va cum isi face curaj – “ce poate sa iasa rau?!” – pentru ca e pe teritoriu nesigur, uitati-va cit de “uman” este (ba chiar timid) si o sa intelegeti ca umorul lui “mitocanesc” e o strategie de marketing

1
1777
andreiprimul cintec al lui Andrei Leonte
muzici simpa
13 years ago

primul cintec al lui Andrei Leonte

ieri, cistigatorul X Factor, Andrei Leonte ( si preferatul meu din competitie:) ) si-a lansat primul cintec din cariera lui de artist.

multi dintre voi ati ascultat deja melodia (are peste 45.000 de vizualizari pe youtube in 24 de ore si nu vorbim de un videoclip, e doar cintecelul); imi place ca duce cu el, in acest cintec, o parte din cea mai intensa prestatie din show-ul tv… o sa va prindeti la “fluieraturi”:)

dar eu vreau sa va povestesc altceva despre ziua de ieri…

*

ziua de ieri, mult asteptata de fanii lui (are aproape 40.000 de fani pe pagina oficiala de Facebook si mai exista alte pagini neoficiale) a fost una care a avut in program:

– matinatul de la Antena 1, cu o cintare live

– matinalul de la Zu

– prezenta la Acces Direct

– probe de sunet la concertul Zu

– cintare la concertul Zu (a fost cel care a inchis concertul, ca un adevarat star)

nu stiu daca realizati cit consum nervos inseamna toate acestea si ce efort fizic. show-ul s- a terminat la ora 22.00 si avea mai mult de 14 ore de cind era in “live”-uri de toate felurile.

de ce scriu asa ceva? ca sa intelegeti, daca vreti sa faceti meseria asta, ca e cu foarte multa munca pe care fanii nu o simt si nici nu o stiu.

*

am vorbit cu Andrei de dimineata (aseara, pt ca era f f f f aglomerat in AFI Cotroceni unde era concertul, am plecat mai devreme). era entuziast si fericit, chiar daca obosit. astazi o lua de la capat, pentru ca merge diseara la emisiunea Rai da’ buni.

dar era la fel de modest, cum il stiti de la tv…

4
2954
catalin - toata lumeatoata lumea din familia noastra… vorbeste despre moarte.
filme simpa
13 years ago

toata lumea din familia noastra… vorbeste despre moarte.

toata lumea din familia noastra… vorbeste despre moarte.

(sau despre un debut cinematografic in rolul mortului)

***

am fost o zi la filmarile de la cea mai recenta pelicula a lui Radu Jude, Toata lumea din familia noastra, care are premiera in aceasta seara la Festivalul de film de la Berlin.

era la sfirsitul lui iunie, se filma foarte aproape de str Armeneasca, iar soarele era necrutator: 39 de grade la umbra. in ziua aceea era o secventa in care eroul principal – tatal aflat in divort – are o discutie cu fiica sa de numai 6 ani despre viata si moarte, inspirata de o inmormintare care se vedea in fereastra apartamentului lor. Serban Pavlu, tatal, si Sofia Nicolaescu, fiica, erau intr-un apartament intr-un bloc vechi de pe bulevardul Carol purtind discutia, dubla dupa dubla, iar vis a vis figurantii executau pe “repeat” inmormintarea.

inainte de a incepe secventa, Radu Jude, aflat in apartament alaturi de protagonisti, a cerut prin statie:

“sa vina in fata baiatul care-l joaca pe mort”

un tinar in costum negru, la camasa si sacou, a aparut in soare. Jude i-a spus Sofiei.

“vezi, el e Catalin, l-ai vazut in birou zilele trecute. e bine, sanatos, nu o sa fie mort, doar joaca un rol.”

tinarul i-a facut cu mina, au zimbit amindoi si-au trecut la treaba.

***

in urma cu citeva saptamini, in biroului Hi Film ( casa producatoare a filmului) Catalin Anchidin, PR-ul companiei, glumea pe seama colegilor care facusera figuratie in diverse filme: “n-aveti si voi un rol misto pentru mine?”
ca sa-i faca placerea sa joace, i-au propus rolul politistului din filmul la care tocmai lucrau “Toata lumea din familia noastra”. n-avea replici, aparea intr-o secventa, o zi de filmare.

au ajuns insa foarte curind la concluzia ca arata prea intelectual (poarta ochelari dreptunghiulari cu rama neagra), asa ca i-au schimbat rolul.

“avem nevoie de un mort”

lui Catalin i s-a parut a fi una dintre glumele de la birou si-a trecut linistit mai departe. pina intr-o joi seara cind a primit un telefon: “miine la 11, la locatie, trebuie sa vii sa probezi costumul si cosciugul.”

nu mai putea da inapoi; stia – ca membru al unei echipe care produce filme – cit de importante sunt detaliile si ce greu e sa gasesti un inlocuitor pentru orice in ziua filmarii si, ca sa nu mai puna o presiune in plus pe colegii lui, s-a dus la proba.

locatia era blocul vechi de pe Bulevardul Carol, iar in beci il astepta recuzita lui. era intuneric, o boxa veche de bloc intr-un subsol.

“ok, acum aseaza-te”, l-a auzit pe responsabilul de recuzita.

cu totii ne gindim la moarte, e parte din drumul nostru in viata, dar prea putini dintre noi fac probe cu cosciugul cind sunt bine-merci-sanatosi-tun. lui Catalin i-au trecut fiori pe sira spinarii, a strins din dinti si s-a bagat in cosciug.

***

a doua zi a fost filmarea cu secventa inmormintarii. la 10 s-a adunat toata echipa, actorii au urcat in apartamentul care e casa tatalul in film, iar figurantii au ramas in strada. toti imbracati in haine negre, cu 6 femei trecute de 50 de ani purtind valuri intunecate peste chip. printre ele, o doamna de 70 de ani care facuse figuratie si la filmele de tinerete ale lui Sergiu Nicolaescu si care, in semn de respect, era protejata de toti ceilalti: i se adusese un scaun pliant, era invitata sa stea cit mai mult timp la umbra.

camionul pe post de dric cu cosciugul gol a parcat in fata intrarii blocului, baietii cu fanfara s-au asezat la umbra, coroanele de flori au sprijinit peretii din jur. crucea cu numele – Vasile Cotoarcă – a fost atirnata de marginea camionului.

“gata, ne pregatim de filmare, figurantii la cadru, mortul mai asteapta ca e cald”…

era putin trecut peste ora 11 cind toata lumea s-a asezat la cadru. prin statie s-a auzit vocea lui Jude care a asezat figuratii in jurul cosciugului. sus, in apartament actorii au spus prima data textul, au agreat cu regizorul directia si cind totul a fost gata “mortul” a fost chemat la cadru.

Catalin s-a asezat in cosciug.

“Motor!”

in apartament actorii au inceput sa-si spuna replicile, in strada a fost debutul unui alt (reality) show: cum reactionezi fata in fata cu moartea.

dupa prima dubla in care fanfara a cintat un mars, iar bocitoarele au mers in urma cosciugului, au inceput sa iasa vecini la fereastra; in spiritul traditiei crestine, s-au inchinat la vederea mortului si i-au urat “sa-i fie tarina usoara”

“stop! pauza citeva minute”, s-a auzit prin statie. “mortul” s-a ridicat din cosciug si vecinii s-au inchinat din nou: “pfiu drace!”

la a doua dubla, cei care stiau ca nu e inmormintare pe bune priveau cu superioritate si asteptau mindri sa auda “stop” ca sa vada reactiile celorlati: spaima, mirare, incurcare… si-abia apoi aparea si cite un zimbet timid.

la dubla 3 a venit un batrin pe strada, s-a inchinat in timp ce mortul cu tot cu cosciug era urcat in dric si-a privit oftind din mijlocul trotuarului. cind s-a auzit stop si “mortul” s- a ridicat din cosciug a dat de pamint cu palaria care-l proteja de soare “n-aveti nimic sfint? de ce faceti asta!”. cineva i-a explicat ca e o filmare si s-a asezat in coltul strazii Spatarului. in pauza dupa dubla 4 a vrut sa-i ofere palaria lui unuia dintre figuranti “e cald, dvs aveti mai multa nevoie”.

inainte de dubla 5 s-a mai auzit o data vocea regizorului Radu Jude prin statie – “bocitoarele sa vina mai aproape de dric si sa plinga linga mort”-, iar pentru Catalin a inceput un nou cosmar. erau 40 de grade, era imbracat pina-n dinti, statea intins in cosciug, gindindu-se la orice lucru senin i-ar fi putut trece prin minte, ca sa nu i se miste niciun muschi de pe fata, iar bocitoarele au inceputul sa-l atinga cu miini reci si transpirate.

disconfortul lui de la fiecare atingere, pe care nu le putea anticipa pentru ca era cu ochii inchisi, a fost incomparabil mai mic decit cel al trecatorilor din tramvaiul 69 care circula regulamentar pe Carol. daca aveau ghinion sa se opreasca la stop cu citeva secunde inainte de “stop! pauza citeva secunde!”, vedeau cum se ridica mortul din cosciug si, in putinul timp pe care-l petreceau acolo, nu aveau cum sa-si dea seama ca e o filmare. mai ales ca filmarea era in apartament, inmormintarea se vedea pe fereastra.

de la miini duse cu spaima la gura pina la cruci, de la groaza pina la risete, tramvaiul 69 a gazduit in dimineata aceea reactiile trecatorilor in raport cu moartea. ca idee. si stare.

la fel s-a intimplat si cu figurantii din aceasta secventa, iar “mortul” – Catalin – a apelat la tot umorul lui ca sa faca fatza nu doar caldurii imense, ci si gindului ca sta intr-un cosciug pentru citeva ore.

***
in film, secventa inmormintarii e de citeva secunde, dar in ziua aceea de sfirsit de iunie, cei de pe platoul inmormintarii au avut mult timp sa se gindeasca la propria moarte.

din iulie trecut, Catalin a mai jucat intr-un scurt rol in filmul lui Paul Negoescu 365 de revelioane, iar zilele acestea a filmat o reclama.

filmul lui Radu Jude, Toata lumea din familia noastra, a avut deja o vizionare la Berlin si are critici foarte bune.

Toata lumea din familia noastra va avea premiera in Romania pe 6 Aprilie.

5
3931
Berlinale2De astazi, la Berlin se vorbeste (si) romaneste
filme simpa
13 years ago

De astazi, la Berlin se vorbeste (si) romaneste

in aceasta seara are loc la festivalul de film de la berlin, premiera filmului Diaz, Don’t clean up this blood. o coproductie romano, italiana, franceza. producatorul roman e mandragora.

filmul e inspirat de un incident din Genova 2001, cind protestantii fata de un summit G8 a intrat intr-un incident singeros cu politia, iar autoritatile au mascat adevarul.

la vremea la care se filma aceasta pelicula, am povestit cu Monica Birladeanu (care are un rol in acest film) despre cita munca de cercetare au facut realizatorii: au vorbit cu multi dintre cei care au fost inchis in seara respectiva intr-o sala de sport, au ajuns la politisti si autoritati. e un film artistic – dar aproape ca un documentar si, date fiind dezvaluirile lui politice sunt sigura ca se va vorbi mult despre el.

***
miine are premiera filmul Toata lumea din familia noastra al lui Radu Jude, povestea unui tata aflat in divort cu mama copilului lui, care petrece o vacanta cu fetita si incearca sa-i explice lucruri importante de viata.

am fost o zi la filmari si am o poveste simpatica despre …moarte, desi in film e doar in trecere prin cadru o inmormintare. miine vi-o povestesc. Bafta echipei Hi Films!

***
pentru ambele premiere biletele sunt sold out:)

diaz , don’t clean up this blood

0
1604
ryan-goslingRyan Gosling la primul show tv
filme simpa
13 years ago

Ryan Gosling la primul show tv

daca mai aveati nevoie de vreun motiv ca sa-l iubiti pe Ryan Gosling, uitati-va (10 min) la acesta inregistrare de la Ellen How. e primul show de divertisment la care a mers vreodata Gosling. se intimpla in 2007.

si e rusinat, incurcat, timid:)

vorbeste despre mama lui, despre Meryl Streep si o invata salsa pe Ellen.

8
3265
pay-it-forwardDespre rezistenta la schimbare
filme simpa
13 years ago

Despre rezistenta la schimbare

I guess it’s hard for people who are so used to things the way they are – even if they’re bad – to change. ‘Cause they kind of give up. And when they do, everybody kind of loses.

asta e una dintre replicile finale ale pustilui Trevor in filmul Pay it forward.

a fost aseara filmul la tv si, reamintindu-mi replica, m-am gindit sa o dau mai departe.

2
1932
all-the-president-s-menall the internet’s men
filme simpa
13 years ago

all the internet’s men

vineri seara am revazut , din intimplare, pe TCM All The President’s Men, filmul care descrie una dintre cele mai importante anchete din istoria jurnalismului.

e o secventa in film (apare si in trailer) in care cei doi jurnalisti, Carl Bernstein si Bob Woodward, investingind scandalul Watergate, merg la biblioteca Congresului sa caute o dovada ca se imprumutase din partea unui reprezentant de la Casa Alba o carte. la biroul oficial nu le da nimeni datele, asa ca intra intr-unul din birourile angajatilor si il conving sa le dea toate fisele de lectura de la Casa Alba. si se trezesc cu niste teancuri imense de hirtiute mai mici decit bacnotele pe care le iau la mina, una cite una, sa vada daca exista o insemnare utila lor.

n-o gasesc, dar literalmente ling hirtiuta cu hirtiuta mii de fise de lectura.

astazi nu se mai intimpla asa ceva in jurnalism decit extrem, extrem de rar.

un reporter tinar e mai degraba tentat sa dea o spaga domnului care are in grija baza de date ca sa-i scoata datele rapid si organizat, decit sa stea sa caute singur.

tot asa cum astazi, la noi – ca sa pastrez comparatia cu filmul -, nu-ti da nimeni doar indicii despre un dosar mare: ti-l pune pur si simplu in fata, iar tu transcrii constiincios laudindu-te cu o mega investigatie. cind de fapt, tu esti doar o mica unealta in platirea unor polite politice sau economice.

***
astazi stirile se fac din scaun, cu sau fara google… ma uitam de dimineata pe site-urile televiziunilor de stiri, tinerii care scriu acolo se misca cel mai bine cind traduc. n-am gasit nicio stire proprie, facuta cu sursa – telefon, mail, vizita etc – de cineva care e angajat la site; toate sunt numai preluari cu o forma mai rafinata de copypaste de pe site-uri partenere sau producatoare de stiri internationale. (din perspectiva asta, un sistem de reglare a copyright-ului ar trebui sa existe, nu neaparat in forma ACTA)

astazi facem stiri din fund, de pe scaun. tot mai putini merg la biblioteca/ pe teren sa cerceteze arhive pas cu pas pentru adevarate investigatii jurnalistice…

e o diferenta mare intre all the president ‘s men si “all the internet’s men”. vine din viteza cu care vrem informatia, din schimbarea obiceiurilor jurnalistilor si din lene.

dar, de dragul jurnalismului in care cred, eu vreau inapoi in biblioteca.

0
1482
cucuienfrunteoftat – cucuienfrunte
teatru
13 years ago

oftat – cucuienfrunte

aseara am fost la Godot la Cucuienfrunte, o piesa cu Radu Iacoban si Tudor Aaron Istodor , dupa monoloagele lui Eric Bogosian. (stiu ca se joaca de aproape un an si are mare succes, dar nu ajunsesem la ea. )

stiti cum e la Cafe Godot, stai la mese, bei un vin sau un wiskey (eu am baut cafe latte fara cofeina ), te uiti la cei de pe scena mica si simti rasuflarea spectatorilor, la propriu, in ceafa. sau in ureche. pt ca sunt foarte aproape de tine, si ei la mesele lor.

***

aseara in spatele meu era un domn la 40 si ceva de ani, cu gulerul de la camasa rasfrint regulametar peste pulovar, cu alte 3 femei alaturi; poate sotia si fiicele, poate niste prietene.

domnul acesta a ris in hohote toata seara. imi venea sa rid de risul lui, oricum acoperea o parte mare din hohotele salii.

ridea cind baietii  de pe scena faceau glume despre oamenii cu notorietate din politica sau showbiz ( e in deschidere o secventa cu un cosmar al unuia dintre personaje in care Petre Roman se intilneste cu Raluca de la bambi, Elena Udrea cu Madonna ), ridea in hohote la glumele despre batrinete si despre inutilitatea vietii, ridea la trimiterile despre consumerism (“iti cumperi o plasma mai mare cu telecomanda ca sa ai si tu putin control”)… ca toti cei din sala, s-a distrat foarte bine domnul din spatele meu. avea si o sticla de vin pe masa, din care degustau cu voiosie si el, si doamnele. vin roshu.

intr-o secventa in care Tudor Istodor povestea ironic despre relaxarea orgasmica pe care ti-o da banul, pentru ca poti plati orice, in supermaket care – sigur – e magazinul lui Superman, a fost un moment de tacere.

apoi Tudor a zis “ia cardul meu”, sau asa ceva, catre ipotetica vinzatoarea de la casa de marcat din supermarketul lui superman.

si in tacerea aia, care a durat nu mai mult de o secunda, domnul din spatele meu a oftat atit de adinc incit m-am intors sa-l vad cum arata. si sa-i zimbesc.

***

despre oftaturile astea dintre uriasele hohote de ris am sa-mi aduc aminte cind am sa ma gindesc la “cucuienfrunte”. sa va duceti sa vedeti piesa; e un umor dulce amar.

(daca baietii ar fi inregistrat o secventa sa o puna pe youtube, v-as fi si aratat putin din ea:) )

pentru mine a fost o surpriza sa-l vad pe Tudor Istodor atit de relaxat intr-un rol, dar in acelasi timp f intens (stiam numai rolurile lui  din piese clasice ) si sa constat nu doar versatilitatea lui Radu Iacoban, ci si generozitatea: el a tradus textul, a ales monologurile, a avut ideea show-ului, dar partile cele mai mari de text le are Istodor.

P.S. afisul lor e facut cu mult inainte de afisul filmului The Ideas Of March pentru ca l-am gasit inclusiv pt un spectacol din iunie 2011:) adica am verificat sa vad cine a fost primul:))))

1
2133
one worldConfessions of a Free Woman
filme simpa
13 years ago

Confessions of a Free Woman

in martie e editia nr 5 a festivalului de film documentar One world, o editie care vorbeste despre schimbarile exceptionale la care am asistat în ultimul an: despre o generaţie de tineri capabila sa miste lucrurile, despre Primavara Araba, despre tensiunile din Iran, din Rusia si din Cuba sau despre turbulentele anti-globaliste din vestul Europei.

vedeta editiei 2012 a festivalului One World e regizoarea Jennifer Fox care are o retrospectiva in festival. Doamana aceasta a avut minunata idee a a vorbit cu peste 100 de femei din 17 tari despre problemele lor, iar rezultatul este un portret al femeii moderne extrem de emotionant. la bucuresti vom vedea doua episoade de cite o ora din serialul ei aclamat la toate marile festivaluri ale lumii, Flying: Confessions of a Free Woman.

Anul asta vom avea 50 de filme, impartite in 8 sectiuni, dupa cum urmeaza: Sectia Revolutii Online, Sectia Munca si Rasplata, Sectia Minori si Batrani, Sectia Probleme de Familie, Sectia Pasapoarte, Sectia Politica, Sectia Activisti si Indignati. Cinematografele la care vor fi proiectate filmele sunt: Cinemateca Eforie, Cinemateca Union, Cinema Corso si NCRR (unde vor fi cate 2 proiectii speciale in fiecare zi, de miercuri pana duminica). Deschiderea de pe 13 martie va avea loc la Cinema Scala.

ne vedem acolo…

2
1880
creature comfortscare e obiectul tau “de confort”?
carti simpa
13 years ago

care e obiectul tau “de confort”?

am descoperit o carte foarte simpatica pe care mi-am si comandat-o imediat.

se numeste Creature comforts si contine fotografii alb negru cu obiectele care sunt in zona de confort pentru fiecare dintre noi: o jucarie, o anume haina, un obiect de decoratiune interioara etc… ceva care inseamna “acasa” pentru fiecare dintre subiectii cartii.

motiv ca sa va intreb care e obiectul vostru de confort?

***

al meu e afisul cu Bleu, l-am carat in ultimii 15 ani oriunde m-as fi mutat. iar cind sunt peste hotare si am nevoie de ceva “de acasa” ca sa ma relaxeze, ma uit pe net la Neata cu Razvan si Dani. (am mai scris despre asta aici)

***

nu vreti sa facem si noi un ebook cu obiectele noastre “de confort”?

imi spuneti aici printr-un comentariu care e obiectul vostru? eventual imi lasati si o poza (aici sau pe mail la cristina.bazavan la gmail.com) multumesc.

o sa fie simpatic sa descoperim o alta fata a prietenilor nostri/ sau povesti despre oameni via obiectele lor de confort.

***

Ana Maria Onisei

citeva cd-uri cu muzica clasica. un samovar. si o fotografie alb-negru de radu afrim, primta cadou de la tine :)

***

Mara

Un album foto de Andrew Moore, “Detroit Disassembled” si o cana de cafea cu galben si negru. Primul l-am primit cadou de la un var care locuieste in Franta – e pe o etajera, zilnic imi trece privirea pe acolo si imi aduc aminte de el iar cana am primit-o de la cea mai buna prietena si de atunci imi torn cafeaua de dimineata numai in ea. Simt ca imi poarta noroc..intr-un fel:))

***

Simona

Era undeva acum 4 ani, chiar pe vremea asta, locuiam cu zuzele mele în Pallady. Era frig și ningea și eram înghețată și tristă (deh, pe vremurile acelea tristețile dureau mai tare iarna). Ieșeam de la metrou de la Grigorescu și pe scări era o bătrânică înfofolită și înghețată, și sigur mai tristă… Avea lângă ea cutiuțe de iaurt cu floricele mici și mi s-au umplut ochii de lacrimi când am văzut-o. Dintr-o mie de motive, mă dor foarte tare durerile bătrânilor. Am dat 3 lei pe floare, era mică și aproape înghețată, dar am iubit-o pentru că îmi amintea de bătrânică. Am așezat-o frumos pe noptieră și i-am dat un nume, pentru că în căsuța noastră din Pallady totul avea un nume: frigiderul, calculatorul chiar și câinele nostru imaginar. Floarea a crescut frumos, deși era să o omor de câteva ori prin neglijența mea. Dar a ea a rezistat nebuniilor mele, ba chiar a și înflorit după vreun an și ceva. Are niște flori mici și albe, ca niște buchețele și arată tare frumos când înflorește. Probabil bătrânica a murit, tristețea mea din vremurile acelea a fost înlocuită cu o dragoste mare, iarnă e și azi, dar la primăvara R. va înflori de dragul amintirii unei bătrâne care a plantat-o într-o cutie de iaurt… intreaga poveste aici

***

Ruxandra

piatra in forma de inima pe care o port la gat, una banala, de pe malul marii, dar pretioasa pentru mine – ma simt inconfortabil daca n’o am, si vladut, ursul vechi si ponosit pe care’l am de cand eram copil.

am mai avut un poncho pe care’l caram cu mine peste tot, indiferent de destinatie sau anotimp, dar care a disparut in mod misterios intr-o calatorie :(

poza alb negru cu barca

***

Manuela

m-am mutat de 11 ori, de 2 ori mi-am bagat tara in ranita si m-am dus langa alta granita (vorba Adei Milea):). Si “obiectele mele de confort” au ramas vasele taranesti de lut pe care le car de ani dupa mine. Daca le am p-alea – sunt acasa.

***

Maria

cand eram studenta in anul I, proaspat aterizata in Bucuresti, fara prea multe contacte cu viata , cu venituri limitate am avut colega de camera o fata cu venituri mari ( nebunia si razvratirea ei fata de mediul in care a crescut a fost sa stea la camin si sa fie o fata “normala” o vreme:) ).  Desigur conditia ei financiara “transpira ” din ceea ce avea, nu neaparat afisa . La ea am descoperit parfumul “Diorissimo” de la Dior care miroase a lacramioare ca nuanta de baza. Fiind primul meu contact mai indelungat cu un parfum de calitate a ramas si va fi mereu “parfumul meu” … Pe scurt are asupra mea efectul lui Pavlov… daca ma dau cu Diorissimo sunt 5 minute (cel putin) extrem de fericita si mandra de mine…… Acum am cel putin 4 parfumuri bune in casa , le port in functie de stare si anotimp. Diorissimo nu lipseste niciodata din casa mea, doar ca il folosesc pentru momentele cand am nevoie ca fericirea sa vina din afara mea.

***

Anne

o papusa matrioshka ce a apartinut scumpei mele bunici. o vedeam mereu la ea pe raft, copil fiind. acum am carat-o dupa mine la berlin.

si mai e un poster mare cu audrey hepburn pe care mi l-am cumparat cand ma simteam singura si departe de tot (eram proaspata studenta erasmus). de atunci l-am dus purtat si pe el prin 3 apartamente.

***

Noemi

cele doua cani-pahare de cafea de la Innova, primite de la tine si de la fostii colegi, in era Tabu, in decembrie 2006.

***

Alex

un desen facut de mama mea, acreditarile de la festivaluri (pentru ca intr-o camera de hotel nu le-as lua, dar intr-un loc in care locuiesc, punandu-le intr-un colt, am senzatia de stabilitate si istorie – falsa ce-i drept- a locului respectiv), si cele 4 carti : Citadela lui Saint Exupery, pe care o am de mai bine de 8 ani peste tot, Hesse, Jung cu amintirile lui, si cartea de bucate.

***

Mihaela

Plapumioara de numai 160/200 pe care o iau cu mine indiferent unde ma mut si cat de mare e bagajul. Stiu, toti imi zic ca este mai simplu sa cumpar una noua de la magazinul din apropiere si sa nu ma mai complic cu trasportul, dar e facuta de bunica…cum sa o las in urma?

***

Raluca

Colectia de broaste testoase, cumpărate de mine şi prietenii mei de peste tot din lume, m-a insotit si s-a imbogatit pe traseul Iasi-Bucuresti-Dublin. Tot pe traseul acesta am descoperit pasiunea pentru ceramica si mi-am cumparat diverse lucruri de la targurile de la Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman, din Budapesta, Barcelona si pe unde m-au mai purtat pasii. Visez la o casa mare, luminoasa, cu o biblioteca ce sa cuprinda toate colectiile mele şi un perete cu farfurii asemanator celui de la MTR. Mai e pana atunci asa ca acum mi-am impachetat testoasele şi le-am pus în cutii la părinţii mei acasă, iar pe cele mai de suflet si vasele preferate le-am adus in Dublin si le-am pus cuminti pe semineu si pe pervaz. Cand ma uit la ele uit ca sunt la 2500 de km de Romania si dorul parca se mai estompeaza.

***

Lucia

Inca de cand eram copil nu m-am despartit de cruciulita primita de la parintii mei. In plus, am un set de ulcele in miniatura la care tin foarte mult si care vor insemna mereu ‘acasa’ pentru mine, oriunde m-as duce. Sunt foarte mici, nu stiu daca se distinge din fotografie, cam un centimetru inaltime si le ador pur si simplu!

***

Corina G

Nu e un obiect , ci e Blacky

***

Roby

Un obiect care mă face să mă simt acasă oriunde m-aş duce e una dintre cele două căni ale mele de cafea.

***

Raluca Elena

Colectia mea de papusi din portelan, pe care o completez cu fiecare ocazie sau calatorie, inca de la varsta de 7 ani, cand am primit-o pe prima cadou, de la mama mea.

***

Anne Marie

Eu am un tablou cu Turnul Eiffel pe care primul meu iubit a scris o declaratie de dragoste. Prima declaratie de dragoste. Il tin la capatul patului si il am de cand m-am mutat in Bucuresti.
Apoi mai am scaunul rotativ din clasa I care inca rezista si ma am pe mine cu cat ACASA incape!

***

Alexandra

Am trei obiecte pe care le simt foarte strâns legate – de mine și între ele. O schiță foarte tandră a lui Toulouse Lautrec, cu buldogul Boulboul. Poate că e kitchoasă – dacă e, cu atât mai bine, o iubesc mai mult. Un mic idol felin, primit cadou de nuntă de la prietena mea cea mai veche, după vreo trei luni de la eveniment – în ziua respectivă fusese prea emoționată. Și o vioară din Bucovina, ajunsă la mine fără arcuș, dar cu povești de război, refugiu și meșteșug. Cel mai important e că nu sunt doar obiectele mele, ci ale noastre – și nu le-a aranjat nimeni în mod special. Au fost lăsate să-și găsească armonia. Uneori, Boulboul cântă la vioară și pisica dansează pe ritmuri bucovinene…
Și în jurul lor, întotdeauna, cărțile.
***
Cristian
Asemenea lui Al Bundy am si eu un loc numai al meu. Nu e o baie, ci un fotoliu cu fermoar. Are o perna moale si un taburet numai bun pentru a ma intinde confortabil cu laptopul in brate. Am incercat odata chiar sa dorm in el!
***
Denisa
Pentru mine “acasă” sunt toate acele obiecte pe care le-am adunat în cei 28 bis bis de ani de viaţă. Sunt multe rău. Dar nici un alt obiect nu mă face să mă simt acasă aşa cum o face cana mea de cafea. Sunt dependentă de cafea şi nu mi-e jenă să recunosc asta. Îmi place cafeaua, beau câte două-trei-patru căni pe zi [şi observi că nu am o cană tocmai micuţă, tip “ceaşcă” :P] şi nici una, oricât de bună, nu e la fel de bună ca asta de acasă. Mai ales din cana mea.
Apropo de cana mea, de-a lungul timpului am schimbat multe căni şi mă gândesc că la cât sunt de aiurită, într-o bună zi o s-o sparg pe cea pe care o am acum, de aceea mi-am făcut o colecţie destul de consistentă de căni “ale mele”. Cred că-s cel puţin 10 bucăţi.
Acum, “cana mea de cafea” e asta roşie, care nu are nici o poveste specială.
Împreună cu laptopul etern [are mulţi, mulţi ani de viaţă, dar e cel mai bun laptop ever] Dell, reprezintă “acasă”. Că dacă laptopul îl mai iau cu mine în deplasări, cana o ţin acasă.
*
Alexandru
Nu sunt genul foarte ataşat de un loc anume, nu-mi place să am bagaje multe când mă mut, dar cred că magneţii mei din călătorii au tot mers cu mine prin diverse case, deci iată-i!
***
alte povesti si obiecte in care e obiectul tau de confort, part 2
Meryl_StreepMeryl Streep despre barbatii cu care a lucrat
filme simpa
13 years ago

Meryl Streep despre barbatii cu care a lucrat

Meryl Streep despre barbatii cu care a lucrat, intr-un fragment din interviu pt emisiunea 60 minutes care n-a intrat in show-ul final.

vorbeste despre Jack Nicholson – “pure pleasure”, despre Clint Eastwood – barbatul care i-a intimidat pe toti ceilalti cu care am lucrat-, despre Dustin Hoffman, Robert de Niro si altii.

enjoy. are 4 min

1
1787
HouellebecqHOUELLEBECQ despre singuratate si casatorie
carti simpa
13 years ago

HOUELLEBECQ despre singuratate si casatorie

INTERVIEWER What about marriage?

HOUELLEBECQ :I think that there is a sharp contrast for most people between life at university, where they meet lots of people, and the moment when they enter the workforce, when they basically no longer meet anyone. Life becomes dull. So as a result people get married to have a personal life. I could elaborate but I think everyone understands.

INTERVIEWER So marriage is just a reaction to . . .

HOUELLEBECQ To a largely solitary life.

***
Dintr-un interviu mai vechi din Paris Review, in care recunoaste ca plinge la anumite pasaje din carti:)

(…) that’s what I like best in literature. For example, the last pages of The Brothers Karamazov: not only can I not read them without crying, I can’t even think of them without crying. That’s what I admire most in literature, its ability to make you weep. There are two compliments I really appreciate. “It made me weep,” and “I read it in one night. I couldn’t stop.”

2
2221
michael papendieck fototrupuri – studii
culturale
13 years ago

trupuri – studii

din categoria de fotografii din / de dans, astazi va arat un alt fotograf: michael papendieck.

e un fotograf german cu colaborari la publicatii din germania si spania.

iata citeva dintre fotografiile lui

2
1881
ce_nu___tie_vlad_ivanov_f6d1b58Vlad Ivanov intr-un film cu Nastassja Kinski
filme simpa
13 years ago

Vlad Ivanov intr-un film cu Nastassja Kinski

Vlad Ivanov va juca alaturi de Nastassja Kinski intr-o productie maghiara al carei titlul este Hier.

Filmul este regizat de Bálint Kenyeres si ii mai are in distributie pe Maurice Benichou, Jesper Christensen si Stellan Skarsgard.

Conform Hollywood Reporter, film va fi un policier noir si va avea la baza povestea unui domn de 50 de ani care detine o companie de constructii cu filiale in toata lumea si care, dupa o excursie in Africa, incepe sa-si reaminteasca lucruri din tinerete pe care incercase sa le ascunda multi ani.

Filmarile vor incepe in toamna si vor avea loc in Maroc.

0
1421
Cirque-du-Soleil-RomaniaDe astazi Cirque du soleil in Bucuresti
culturale
13 years ago

De astazi Cirque du soleil in Bucuresti

de astazi si pina duminica, la romexpo e cirque du soleil si vibe-ul care se simte in oras e unul de bucurie.

nu stiu daca e vorba de un racord pe care-l facem la copilarie, nici daca e atractia catre magie sau admiratia pentru lucrurile care sfideaza gravitatia, dar in ultima saptamina cu toata lumea cu care m-am intilnit am vorbit si despre cirque du soleil.

si gindul pe care l-am avut de fiecare data a fost legat de industria de spectacole si de divertisment: cind nu se vind biletele pentru un spectacol, nu dati vina pe saracia oamenilor- e vorba despre calitatea show-ului.

la cirque du soleil s-au vindut 36.000 de bilete (vindute, nu invitatii, nu protocol etc), intr-o romanie care n-o duce bine financiar.

***

astazi la ora 14.00 merg la repetitiile de la Cirque du Soleil si diseara va spun povestea mea despre de ce cred ca Cirque du Soleil e unic si isi pastreaza magia chiar si cind intelegi mecanismele interioare.

altfel, ca un motiv de mindrie autohtona, avem doi romani care au lucrat pentru Cirque du Soleil: Adrian Berinde si Ada Milea.

Despre experientele lor acolo, miine:)

***
later edit: in mod exceptional, pentru ca dorinta publicului e foarte mare de a vedea acest spectacol, au fost scoase la vinzare si “biletele tehnice” (rezervele adminstrative), adica mai sunt citeva locuri de vinzare pentru fiecare spectacol. le gasiti de pe eventim.ro si in reteaua eventim (germanos, carturesti, humanitas ).

***

pina diseara, o melodie al carei videoclip vorbeste despre lumea circului – nu doar despre magia lui, ci si despre sacrificiile de dincolo de cortina.

5
5886
richard calmes photodans.
culturale
13 years ago

dans.

fotograf american, richard calmes

There are many reasons why I photograph dancers. At the root is the challenge. The challenge to me AND the challenge to the dancer. Each image I shoot in the studio or “out there” is the result of collaboration. A while back a professional dancer at a prestigious dance company commented after looking at an image on my laptop “I did not know I was that good” I knew at that moment that my work had made a positive difference in her life.

That scenario has grown and repeated itself many times until now I consciously push dancers beyond where they think they can go. Not to the point of risking injury but artistically and athletically beyond their self imposed limits. In this process I push myself as well. They are always pleased with the results!

Another reason I photograph dancers is to show the world what 15 to 20 years of daily training can do. When you watch a ballet dancer on stage you have a certain level of appreciation. But because the dancer moves continuously from pose to pose and from pose to jump, you never see the details. I freeze those beautiful moments so that the world can appreciate the details: the lines of the body, the position of the foot, or the beautiful smile that masks an incredible effort or even pain. All of these skills have been developed and honed in class after class over many years.

detalii despre richard calmes aici

1
1598
radu-beligan-misterul sebastianDl Beligan
teatru
13 years ago

Dl Beligan

“Cum am insistat sa aflu cine e autorul acestei piese minunate si stiau ca n-o sa scape de intrebarile mele, mi-au spus ca e un profesor de la Braila, timid, care nu-si doreste sa fie in atentia publicului. Victor Mincu. Evident, m-am suit in tren si m-am dus la Braila, am parcurs toate scolile, cautindu-l pe acest profesor misterios. Pentru ca nu l-am gasit, m-am intors si mai curios la teatru.”

l-am auzit pe Dl Beligan povestind aseara despre curiozitatea sa legata de cine ar fi putut fi autorul piesei Steaua fara nume. (Mihail Sebastian, fiind evreu, era interzis in 1942 cind a scris aceasta piesa, asa ca a folosit un pseudonim pentru a putea fi acceptata de Teatrul Alhambra – actualul Teatru de Opereta)

citeva clipe mai tirziu, Dl Beligan, povestind despre repetitiile spectacolului Steaua fara nume, s-a “incurcat” la pronuntia unui cuvint. se intimpla oricui, inclusiv actorilor, dar domnia sa poticnindu-se in “repre”…”reprez” s-a incruntat, fata i s-a congestionat, si-a dus usor miinile catre piept – a lupta.

ca spectator, nu stiai daca e lupta mintii sale tinere cu trupul/vocea care urmeaza anii din buletin (pentru ca vorbeste mai lent decit in anii trecuti) sau era doar o bilbiiala banala.

a facut apoi o pauza de o secunda si-a spus impecabil: “reprezentatii”.

si-n pauza aceea, in secunda aceea, am putut simti o parte din ambitia uriasa a Dl Beligan.

***

curiozitatea care l-a facut sa se duca multi kilometri cu trenul in cautarea profesorului care scrisese o piesa pe care urma sa o joace si ambitia cu care s-a adunat pentru a rosti cuvintul “reprezentatii”, mi-au parut a fi cheile longevitatii Dlui Beligan.

sa poti sa ramii mereu alert si viu, curios, dar si sa ai ambitia sa-ti impingi limitele (trupului) sunt lucruri pe care le citim in cartile motivationale, dar – credeti-ma – sunt extrem de impresionante cind le vezi la doi pasi de tine, la un domn de 93 de ani.

aceste doua momente din piesa de aseara au facut cit un interviu lung cu domnul Beligan, la care rivneam de multa vreme.

la sfirsit, la aplauze, la a treia tura de intoarcere din culise, cind a ajuns la mijlocul scenei, Dl Beligan si-a dus mina dreapta la buze ca sa trimita un sarut publicului. si gestul acela – cu degetele contorsionate de batrinete si mina tremurinda care urca incet catre buze – mi-a adus lacrimi in ochi.

***
il puteti vedeti pe dl Radu Beligan povestind despre prietenia cu Mihail Sebastian in Misterul Sebastian, la teatrul Odeon alaturi de Marius Manole, Rodica Mandache si Raluca Aprodu.

1
2096
The-Life-of-Fishviata pestilor – de vazut
filme simpa
13 years ago

viata pestilor – de vazut

am vazut filmul asta in week end, e in cinematografe.

e un film despre alegerile pe care le facem in viata/ in dragoste.

e foarte fin si foarte bine tinut in mina.

iar frumuselul din rolul principal Santiago Cabrera (pe care-l stiti si din Heroes) a crescut in Romania citiva ani pentru ca tatal lui a fost ambasador aici:)

gasca de la “DESPARTIRE – 10” va va placea filmul asta 🙂

1
1498

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!