sa va fie (mai) bine acolo unde ati plecat.
butic arheologic mai special
Un butic arheologic mai special
Yaffo este un oras mic si cochet incorporat marelui Tel Aviv. Daca ajungeti aici merita sa va rezervati o zi pentru a vizita muzeul si galeriile in care au dormit soldatii lui Napoleon dupa retragerea din Egipt, pentru bazarul colorat – Shuk Hapishpishim ( adica piata de purici), pentru patiseria Aboulafia ( o familie veche care de peste o suta de ani a lasat mostenire din tata in fiu arta prepararii celor mai bune bourekas si alte minuni), pentru restaurantele mici si buticurile de designer.
Dar neaparat trebuie sa va plimbati pe strazile inguste, cu nume de zodii in care se afla unele dintre cele mai elegante si mai bine cotate galerii de arta din tara.
Pe strada Mazal Dagim ( Zodia Pestilor), intre un butic cu postere si carti postale vintage si o galerie cu bijuterii se afla un magazin cu antichitati cu un nume care spune totul: Archaeological Center. Am petrecut aici o ora, admirand vasele antice, bijuteriile si alte splendori care au o vechime de peste 2,000 de ani.
Preturile variaza, intre 50 si 10,000 de dolari, dar exista piese de o valoare ametitoare.
Daca ajungeti aici, cereti sa vedeti piese aduse de familia celebrului general si om politic israelian Moshe Dayan. Acesta a fost arheolog amator si multe din descoperirile sale se afla in prezent la Muzeul de Istorie din Ierusalim. Copiii lui Dayan sunt personaje destul de controversate: Yael Dayan este scriitoare si a fost Ministrul invatamantului pentru o vreme, Assi este regizor, premiat cu un Urs de Aur la Berlin iar Udi Dayan este sculptor. Acestia si nepotii lui Dayan sunt de-ai casei in acest loc minunat, asa ca se poate sa va intalniti cu unul dintre membrii celebrei familii in timpul vizitei voastre.
Pe curand!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
cum sa te imprietenesti cu timpul
“maxima generozitate in arta implica mult egosim: ca sa faci ceva pentru ceilalti, trebuie sa te pregatesti pe tine, sa-ti acorzi timp tie”
nu cred ca sunt foarte multi artisti care ar recunoaste asta, dar cred ca e foarte adevarat.
a spus-o Ducu Darie intr-un interviu acordat lui Cezar Paul Badescu zilele trecute.
*
pentru mine Ducu Darie e cel mai bun exemplu ca poti sa traiesti bine merci cu numele tatalui tau celebru. sa-ti gasesti un drum si sa respiri linistit fara prea multe orgolii sau suspine cu gindul ca n-o sa fii niciodata ca el.
“am avut norocul ca n-am avut bona” , zice Ducu in acelasi interviu motivindu-si alegerea de a ramine conectat la lumea teatrului. “de la 3 ani am crescut in teatrul de comedie”.
*
am avut norocul sa lucrez cu Ducu Darie pentru un dosar tabu de acum ceva ani care se numea “celebritatea in pielea goala” si in care vorbeam despre fata mai putin vazuta a celebritatii. mi-a raspuns atunci la orice intrebare, oricit de intima ar fi fost ea, ba chiar a acceptat sa pozeze nud, asezat pe un scaun in biroul lui.
mi-am spus atunci ca marele lui secret este ca nu se ia in serios, are relaxarea de a lua lucrurile asa cum vin si a le face fata unul cite unul. dar de-abia acum cu acest interviu mi-am dat seama ca adevaratul lui secret tine de relatia cu timpul. “sa nu faci o obsesie pentru timp”.
uitati de 8 minute din viata voastra si vedeti acest interviu; s-ar putea sa descoperiti un secret care va va face viata mai frumoasa in relatia cu timpul vostru.
dar nu i-am zis niciodata lui Ducu Darie cit de tare mi se pare mie curajul lui de a face fata mitului Lucia Sturza Bulandra si de a tine teatrul Bulandra la un nivel care ar face-o mindra si pe doamna care i-a dat numele.
de fapt cred ca definitia lui Ducu Darie este tocmai asta: melanjul dintre curaj, relaxare si munca multa ca sa parcurga un drum ascendent si-n viata (regizor fata in fata cu numele celebrului lui tata, Iurie Darie), dar si-n profesie (director de teatru fata in fata cu prestigiul unuia dintre cele mai bune teatre din tara). plus o imprietenire cu timpul.
Interviul face parte dintr-o serie de momente insufletite de Silva Dark
Pina: rugaminte
saptamina aceasta in cinematografele din bucuresti, dar si din cluj, constanta si brasov, in 3D, filmul PINA.
am scris de multe ori despre el, sunt sigura ca stiti deja ca este o experienta minunata pe care trebuie sa o incercati; o poveste nu doar despre o coregrafa care a schimbat viata oamenilor cu care a lucrat, ci si o poveste despre efortul pe care-l faci pentru a te perfectiona – nu doar in arta, in orice meserie ai avea.
dupa cum iara stiti, nu sunt in tara, pentru ca daca as fi fost aproape ca as fi batut la usa fiecaruia ca sa mearga sa vada acest film, dar…. pentru ca sunt departe si nu stiu cum merge filmul in cinematografe, vreau sa va rog ceva.
daca ati vazut Pina lasati un comentariu pe pagina voastra de Facebook si tag-uiti-ma. sau comentati aici. sau comentati oriunde, pentru ca lumea sa vada mesajul vostru si sa incerce si ei aceasta experienta minunata.
daca filmul acesta va avea un numar decent de spectatori in sala de cinematograf va fi inca un semn ca nu suntem o generatie tabloid. si ne vom putea mindri cu asta.
teatru britanic, live de acasa
dupa cum stiti eu am mers in vara asta la Londra ca sa vad 2 spectacole de teatru ( ambele dupa texte de Shakespeare – Furtuna cu Ralph Fiennes in rolul lui Prospero si Richard al III-le cu Kevin Spacey).
stiu ca la vremea respectiva multi m-au invidiat. dar uite ca si voi puteti avea o experienta asemanatoare, de acasa, dintr-o sala de cinematograf.
The Light Cinema prezinta Sluga la doi stapani (One Man, Two Guvnors)
Adaptare de Richard Bean dupa Carlo Goldoni
Joi, 15 septembrie 2011,21:00
Durata: 3h
am mai fost la spectacole de la The Light Cinema si trebuie sa va spun ca e o super senzatie. la sfirsitul spectacolului iti vine sa aplauzi, dar stii ca esti intr-o sala de cinematograf, actorii sunt departe si nu te aud… dar pentru ca spectacolul e bun (sper sa fie si acesta, eu am vazut Frankenstein), am trecut peste acest “obstacol” si-am aplaudat ecranul…
pentru ca dincolo, la mii de km erau actorii britanici care jucasera minunat si pe care-i vazusem mai bine decit unii dintre spectatorii din sala: se filmase cu 12 camere, vedeam fiecare sclipire din ochii fiecarui personaj.
asa ca daca vreti sa incercati teatrul britanic nu e nevoie sa mergeti pina la Londra. The Light Cinema. joi. ora 21:00. show-ul e facut in asa fel incit aveti si making of si o excusie prin culise, in prima jumatate de ora, pina incepe spectacolul.
De neratat.
diseara la TLC…
doar un scurt remember, de la ora 22.00 diseara la TLC , un nou episod din Private Practice…
ca sa vi se faca pofta sa-l vedeti, uitati-va 2 min jumatate la filmuletul acesta… o sa merite timpul vostru
si daca aveti timp, poate va uitati si inainte , de la 21.00 la Odraslele Noastre, un nou serial f f chic.
o sa avem concursuri curind, dar acum sunt intre avioane si inca ma mai gindesc cum sa fac concursul ca sa nu-l mai smekeriti:)
orice sugestie e bine venita. (nu voi putea aproba comentariile pina diseara, pentru ca am in fata un zbor de 8 ore… fara internet,of cors)
Pina, de miine in cinema. 3D
de miine, Pina – filmul lui Wim Wenders despre coregrafa Pina Bausch – e in cinematografe.
e un film pe care trebuie sa-l vedeti din foarte multe motive:
1. pentru ca aveti nevoie sa mai vedeti si altceva decit nenorocirile de la tv
2.pentru ca nu e nevoie decit sa simtiti ce e pe ecran si sa uitati de tot ceea ce stiati
3. pentru ca e primul film 3D despre dans si vezi dansatorii ca si cum ar fi in fata ta pe o scena, iar stropii de apa par ca ies din ecran
4. pentru ca o sa-ti faca bine: e un film cald si bun despre o femeie care – pentru unii dansatori – a fost ingerul care le-a intrat in suflet si le-a gasit acel ceva care sa-i faca sa-si depaseasca limite, asta in timp ce pentru alti dansatori a fost o coregrafa “dificila”.
si pentru ca stiu toate astea multi oameni de cultura, mai tineri sau mai putin tineri, si-au unit mesajele de sustinere ca sa te invite sa mergi sa vezi PINA. cu onoare ma aflu si eu printre ei.
de miine in cinematografe, PINA. 3D – o senzatie, la propriu.
zoli toth, diseara la Enescu
il stiti pe Zoli Toth mai ales din trupa Sistem. nu mai e o noutate ca are muuulta scoala de muzica in spate ( toti baietii din sistem sunt absolventi de conservator), dar noutatea – pentru bucuresteni, mai ales – e lucrarea simfonica pe care o interpreteaza Zoli impreuna cu orchestra Filarmonicii Banatul din Timisoara.
diseara in parcarea din fata Ateneului, in cadrul festivalului Enescu, Zoli cinta DOMINO, concert pentru percutie Solo si orchestra, lucrare scrisa special pentru el de catre compozitorul Adrian Enescu.
ora 20. in fata la Ateneu. cum il stiu eu pe Zoli (cu mega bun simt, super educat si profesionist) o sa fie un concert minunat.
ne vedem acolo.
Ultima rola de Kodachrome
din 1973 filmele Kodachrome au fost baza pentru milioane de fotografii de amator sau de profesionisti pina in 2009 cind compania a incetat sa le mai produca.
fotograful Steve McCurry ( domnul cu fata afgana de pe coperta National geographic) i-a convins (cu greu) pe producatori sa-i dea lui ultima rola de Kodachrome produsa. fotografiile rezultate sunt acum intr-o expozitie itineranta prin lume; era la istanbul, la muzeul de arta contemporana.
31 din cele 36 de pozitii ale ultimei role de Kodachrome. Steve McCurry – care a zburat 30.000 km in 6 sapt pentru fotografiile care incap in aceasta rola – spune ca daca ar mai avea o data ocazia ar avea o strategie diferita: cel putin 2 cadre pe locatie.
asta pentru ca unele dintre fotografii sunt mai intunecate…
*
oricum ar fi e o parte din istoria fotografiei in aceasta expozitie; era digitala ne-a cucerit deja si in foto.
cu mindrie spun ca eu sunt detinatoarea a unei fotografii de Steve McCurry si va reamintesc ca puteti fi fotografiati de el, la New York, cu toata familia voastra.
doi romani in cea mai tare expo a toamnei
anul trecut, cind am fost la expozitia Romanian Cultural Resolution de la Craiova, mi-a placut foarte mult un tablou care avea si o poveste extraordinara.
era adus de la Galati, din depozitul muzeului local, mai exact fusese descoperit intr-o pivnita a muzeului de curatorul Mihai Pop (care avea in grija toata sectiunea de pictura din expozitia de la Craiova).
fusese realizat in anii 70 si pentru ca parea atipic, l-au “ascuns”. a stat in beciul acela multi ani pina cind Mihai Pop cautind lucrari interzise in perioada comunista a ajuns la el…
iata-l.
Corneliu Brudaşcu
Singer
1970
oil on canvas, 130 x 96 cm
The Museum of Visual Arts Collection, Galaţi
m-am gindit inca de atunci ca ar fi o frumoasa poveste de film: ce s-a intimplat cu pictorul in acesti ani pina cind tabloul lui a ajuns sa fie expus?
autorul, pictorul Corneliu Brudascu, are astazi 74 de ani, locuieste in cluj si are o cota foarte buna pe piata.
va fi expus in aceasta toamna la Muzeul Ludwig din Budapesta cu o alta lucrare din anii ’70 intr-o expozitie despre Hiperrealismul in Europa de Est.
Corneliu Brudaşcu
Composition
1972
oil on canvas, 161 x 180 cm
courtesy the artist and Plan B Cluj / Berlin
expozitia se numeste EAST OF EDEN, Photorealism: Versions of Reality va fi vernisata pe 14 septembrie si va fi deschisa pina pe 15 ianuarie. daca ajungeti la Budapesta, vizitati-o, alaturi de lucrarea dlui Brudascu se mai afla o pictura de Ion Grigorescu. doi romani intr-una dintre cele mai importante expozitii ale acestei toamne din Europa.
in sala
Uneori, la cine stie ce spectacol, mi se pare ca ii stiu pe toti oamenii din sala.
Pe unii ii cunosc personal, pe altii ii stiu pentru ca le-am vazut spectacolele, iar despre ceilalti am sentimentul ca – si daca nu-i cunosc – sigur sunt prieteni ai unor oameni pe care-i stiu.
E o gasca mica de oameni care merge la spectacolele de teatru, dans, muzica, la expozitii. S-a mai marit in ultimul an, dar tot a ramas la citeva mii de oameni.
Dar de fiecare data cind plec de la intilnirea in care am stat printre oamenii astia, nu-mi mai vine sa deschid televizorul, radioul; sa am orice contact cu lumea “de afara” – aia cu stirile mizerabile si cu apocalipsa anticipata in fiecare seara.
Si pe drumul catre casa imi spun mereu “teoretic, matematic, daca in fiecare oras ar exista o multime de oameni ca astia de la spectacol, o multime care creste, cindva multimile se vor intersecta si vom fi victoriosi in a vedea lumea mai bine si a face lucruri mai frumoase”.
Ceea ce-mi doresc si-n seara asta, dupa spectacolul dlui Caciuleanu.
mergeti in sala de spectacol: Noche Bach se joaca si la Sibiu pe 7 sept, Cluj 9 sept si Timisoara 11 sept.
concurs Private Practice
asa cum am promis si astazi avem un concurs simpa inspirat de serialul Private Practice care a inceput din acest week end la TLC.
dupa multele raspunsuri de la concursul de ieri am tras concluzia ca v-ati uitat simbata la primul episod. ei bine……
daca v-ati uitat si la al doilea, inseamna ca aveti o sansa sa cistigati unul din cele 3 premii ale zilei de astazi.
un ipod, o pereche de manusi si o agenda.
intrebarea este: de ce suferea pacientul pe care l-au tratat Sam si Cooper?
ca si la concursul precedent, raspunsurile vor fi aprobate la ora 24;00 si tot atunci vom trage la sorti cistigatorii.
saptamina aceasta va mai povestesc lucruri simpa despre Private Practice, dar si despre serialul care se difuzeaza la TLC fix inainte de Private Practice, Odraslele noastre. si mai am doua concursuri tare tare dragute.
pentru inspiratie si intru convingerea de a vedea acest serial simpa, iata un filmuletz
Private Practice se difuzeaza la TLC in fiecare simbata si duminica de la ora 22.00
Comedia dell’arte la Undercloud
Mult public si in aceasta seara la festivalul Undercloud, ceea ce inseamna, cred eu, ca sunt aduse spectacole foarte bune, dar si ca avem public dornic de teatru.
Astazi s-a jucat “Un exercitiu de comedia dell`arte”, un gen de teatru pe care eu nu l-am mai vazut pana acum pe viu. Un spectacol delicos in care se imbina foarte placut improvizatia, actoria si mima, delectand publicul cu o poveste plina de umor si energie, despre iubirea sincera a doi tineri venetieni, Prudenzia (Raluca Aprodu) si Cintyio (Andrei Hutuleac). Dragostea lor e pusa in dificultate de nenumarate ori, insa fara succes, de diavolul simpatic interpretat de Stefan Lupu, mai intervine si El Purcinella care-l slujeste pe capitanul rus Akaki si un amuzant Arlechino, un pierde vara vesel si jucaus.
M-au uimit pe de-o parte usurinta acestor tineri, inca studenti la actorie in anul 3, de a improviza si a interpreta o scena de slow-motion, si pe de alta parte viziunea regizorului Tudor Lucanu de a introduce mici pasaje din reclamele TV actuale, una chiar a sponsorului principal al festivalului care a starnit ropote de ras si aplauze.
La recomandarea lui Chris Simion, directorul festivalului, am luat-o la spectacol si pe fiica mea de 9 ani, dar nu mi-am putut inchipui ca va rade atat de mult si ca la sfarsitul piesei ma va pune sa ma interesez unde se va mai juca pentru ca ea mai vrea sa o vada inca o data!
Si uite asa s-a mai terminat o zi in care teatrul m-a coplesit cu stari emotionale care mai de care mai diferite.
*
corespondenta de Ioana Tugearu.
mai puteti vedea piese din festivalul de teatru independent de orice Undercloud, la Muse, pe Lipscani, pina simbata, inclusiv…
dati click pe foto ca sa vedeti programul
Private Practice concurs
heeeei, v-am promis un nou concurs legat de Private Practice, iata-ma-s.
daca ati vazut aseara primul episod transmis de TLC de la ora 22, inseamna ca acum sunteti la un pas de a cistiga un Ipod sau o pereche de manusi f chic.
intrebarea concursului este: cine a atacat-o pe Violet in episodul care s-a difuzat aseara?
(dupa cum am promis avem un concurs la care se raspunde cu un singur cuvint. la concursul de saptamina trecuta n-am reusit inca sa termin de numarat link-uri 🙁 dar am o scuza, abia in aceasta seara ma intorc de la londra. anunt curind si cistigatorul acela)
regula acestui concurs este asa: toate raspunsurile valide pina la 24:00 intra intr-o tragere la sorti; primul extras primeste Ipod-ul, cel de-al doilea manusile. nu aprob comentariile pina la ora 24:00.
si miine am concurs simpa cu private practice, dar nu uitati ca diseara de la 22:00 la TLC e un nou episod din Private Practice, iar de la 21:00 am descoperit ca e un alt serial simpa: Odraslele noastre.
succes!
Magie pe scena Undercloud
In seara asta am vazut ce nu mai vazusem niciodata: un show de magie! Si nu orice fel de magie, ci un spectacol interactiv si captivant, care m-a facut sa ma simt ca un copil.
Cand am intrat in sala si am vazut recuzita specifica unui show de iluzionism am fost un pic circumspecta. Nu prea ma vedeam amatoare de trucuri si giumbuslucuri. Ce greseala!
Cristina Strecopitov este o prezenta fascinanta pe scena. Timp de o ora, a reusit sa isi lase publicul cu gura cascata (la propriu). Si pe mine alaturi de ei, bineinteles. Am stat foarte aproape de scena si eram in permanenta cu ochii pe mainile ei, poate-poate vad o miscare gresita, o ezitare. Nimic! Dupa primele doua trucuri eram deja acaparata.
Actrita-magician (de altfel printre primele femei-magician din Romania) si-a construit One woman magic show, sub indrumarea lui Andrei Teasca, imbinand elemente teatrale cu trucuri de magie. Multe dintre momente se bazeaza pe participarea publicului si iluziile, fie ca sunt cu sfori, carti de joc, lame de ras, fie ca sunt din categoria mentalism si predictii, au uimit pe toata lumea din sala, mai ales pe cei alesi aleatoriu din public, ca ajutoare.
Pe scurt, a fost o seara relaxanta la festivalul Undercloud, o seara in care am vazut copii si adulti cu ochii mari de uimire si cu zambete largi pe fete.
*
corespondenta de Lucia Grosu. Festivalul de teatru Underground se desfasoara la Muse, pe Lipscani, pina pe 9 septembrie.
undercloud ieri part 2
L de la LOIALITATE
A 5 a zi de UNDERCLOUD, piesa “American Buffalo”, avalansa de public la festival, sala arhiplina, o piesa cu mult umor diferit de cel cu care este obisnuit publicul de la noi, niste actori profesionisti care au jucat impecabil, dupa parerea mea, distribuiti perfect in rolurile lor.
Trebuie sa recunosc ca am mai vazut piesa de doua ori si nu ma asteptam sa ma mai amuze la fel de mult. Din contra, am ras si de data aceasta cu lacrimi la aparitiile loialului si baiatului bun la toate, Bobby (Marius Florea Vizante), astmaticului “mafiot sicilian” Donnie (Gheorghe Ifrim) si exaltatului, egoistului si neseriosului Teach (Vlad Zamfirescu).
*
corespondenta de Ioana Tugearu.
Festivalul de teatru Undercloud se desfasoara la Muse pe Lipscani pina pe 9 septembrie.
iata programul pieselor viitoare
undercloud – ieri – part 1
Nu conteaza cine esti,cine esti conteaza!
Aseara la Undercloud s-a jucat “American Buffalo”, in regia lui Cristi Juncu. Cei trei protagonisti, interpretati de Gheorghe Ifrim, Marius Florea Vizante si Vlad Zamfirescu, au coplesit publicul festivalului cu un umor de proportii. Vazusem spectacolul la “el acasa”, pe scena Teatrului Act si asteptam cu nerabdare sa vad cum va fi jucat “in deplasare” .
Pe langa intamplarile amuzante ale celor trei interlopi si textul savuros al lui David Mamet, cei trei actori au impanzit piesa cu momente de improvizatie care au facut deliciul spectatorilor. Un astfel de moment, chiar la inceputul piesei, a zguduit sala de râsete si a avut ca subiect sunetele stridente ale unui telefon mobil uitat deschis.
Usurinta cu care cei trei actori au jonglat cu textul si contextul in care au jucat (sala plina pana la refuz) m-au facut sa realizez cat de sudati sunt cei trei ca parteneri pe scena, cat de bine se cunosc si cum ia nastere, la fiecare spectacol, un alt “American Buffalo”.
Daca esti iubitor de teatru si stii sau iti imaginezi cata munca si sacrificiu stau in spatele rolurilor de care te bucuri, atunci nu ai voie sa ratezi urmatoarea reprezentatie a acestei piese!
* corespondenta de Lucia Grosu.
Festivalul de teatru Undercloud se desfasoara la Muse pe Lipscani pina pe 9 septembrie
judi dench and furthermore
Franco was quite unlike other director I had ever worked for. I was used to them being down in the stalls, and asking you to make a certain move from out there. He rehearsed the scenes wit h Romeo and Juliet separately from the rest of the cast, and would tell us what to do, and you would be doing it, and suddenly he would be doing it beside you, which was a bit off – putting because he was better than either of us.
Judi Dench despre Franco Zeffirelli, in perioada in care au lucrat impreuna la Romeo si Julieta la Old Vic in Londra. prima montare dupa Shakespeare a lui Zeffirelli.
*
am cumparat ieri de la libraria Royal National Theatre si citesc Judi Dench and furthermore, autobiografia acestei minunate actrite care are relaxarea sa povesteasca cum la o piesa a uitat replica (era formata din nume de orase italiene) si a pus in locul lor toate numele de mincaruri italiene pe care le stia.
Dame Judi Dench
diseara Private Practice
diseara de la ora 22.00 la TLC incepe Private Practice, spin off-ul dupa Grey’s Anatomy.
povesti despre viata si moarte, despre iubiri si despartiri, despre problemele care nu-i ocolesc nici pe medici, dar mai presus de toate o poveste despre dragoste…
sa va uitati. miine dimine facem concurs simpa (si simplu) cu ceva din ce e in seara asta la tv….:)
simbata minunata sa aveti
Private Practice – doar o zi
mai este doar o zi pina la difuzarea unei serii noi din Private Practice la TLC.
stiti deja ca promovez cu drag acest serial (pentru ca imi plac mult filmele cu medici) si ca am muuulte cadouri simpa pentru voi ( acush acush vine iar un concurs)
*
Private Practice este un spin off dupa Grey’s Anatomy si o are in distributie pe una dintre actritele mele preferate Ammy Brenneman. ati mai vazut-o in “Judging Amy” pe post de judecatoare cu multa inima.
Amy este absolventa de Harvard, in istoria religiilor, iar una din temele ei finale de prezentare la absolvirea facultatii a fost un sudiu dupa Mircea Eliade – Istoria religiilor.
Parintii ei sunt amindoi avocati, mama este chiar judecatoare.
In Private Practice o vom vedea in ipostaza de medic, Dr Violet Turner
*
miine de la ora 22.00, la TLC vedem Private Practice. ne intilnim pe frecventa, cum s-ar zice:)
si daca stai pe aproape, va povestesc curind despre o romanca din distributia filmului Grey’s Anatomy… veeeeeeeeeeeeeery exclusive.