Category : culturale

Amalia2” Toata viata ar dura cat o respiratie. Si atunci respiri adanc…foarte adanc!”

” Toata viata ar dura cat o respiratie. Si atunci respiri adanc…foarte adanc!”

Despre spectacolul din seara trecuta “Amalia respira adanc”, un one woman show al Teatrului Act, cu Cristina Casian, imi vine foarte greu sa scriu, pentru ca sunt inca ravasita de atatea emotii si trairi, incat imi gasesc cu greu cu greu cuvintele sa descriu starea in care ma aflu.

Am gasit o Cristina Casian foarte buna, teribil de expresiva, cu o forta aproape neomeneasca de a juca destinul trecut prin comunism al Amaliei Anastasia, in mai multe etape ale vietii.

Amalia este scolarita cu cravata rosie, de pionier de o veselie molipsitoare, care-si spune rugaciunile si nu intelege de ce nu are voie sa mearga la biserica, dar fericita ca a scapat de lectiile de pian si de guvernanta nemtoaica si ca poate canta in voie ” voi oropsiti ai sortii”.

Eleva din clasa a XI-a F seral, sfatuita de tovarasul comandant sa-si aleaga ca prieteni pe soldatii de la ambasade si sa-i spioneze, cautand prin gunoaie a aflat despre o multime de tari si ca “Franta era toata o branza”.

Este pe rand tanara indragostita, dar ii trece repede pentru ca in comunism te poti indragosti si anesteziezi onoarea, iar fericirea are picioare scurte, corista in Ansamblul Pastorasul, casatorita cu un tanar intalnit la miting pe care-l insala de cate ori are ocazia, mama indurerata de disparitia copilului in incercarea de a trece Dunarea inot.

Ne-o arata pe Amalia ajunsa femeie de serviciu la Otopeni si care se intalneste dupa multi ani cu fratele sau, Vitea, dansator emigrat in Franta, dar care nu o mai recunoaste.

Amalia a ajuns batrana si singura la un azil de batrani cu toate visele ei, asteptand sa se deschida usa si sa-si ia zborul spre norii pufosi si albi, fericita sa-i intalneasca pe maman, papa, Fanny, pe babuska. “Viata adevarata incepe abia dupa ce mori.”

Este o piesa care vorbeste de bucuriile si durerile Amaliei si, surprinzator, pana la final ajung sa fie si ale tale.

*
Corespondenta de Ioana Tugearu de la Festivalul de teatru independent de orice, Undercloud.
Undercloud are loc la Muse, pe LIpscani, pina pe 9 septembrie.

2225
Amalia 1undercloud ziua 3, corespondenta Amalia respira adinc

undercloud ziua 3, corespondenta Amalia respira adinc

Amalia respira adanc
Aseara am vazut la festivalul Undercloud spectacolul Amalia respira adanc. Stiam ca e o piesa pe care trebuie sa o vad, auzisem numai cuvinte de lauda despre ea si actrita Cristina Casian, insa nu o prinsesem in stagiune. Asa ca am mers.

Amalia… e un one woman-show care lasa urme adanci in mintea si, mai ales, inima spectatorului. Cu cateva zile in urma defineam teatrului ca fiind atunci cand stii ca personajul de pe scena iti vorbeste numai tie si simti ca inima iti bate pe dinafara. Asa s-a intamplat aseara la Amalia.

M-am simtit expusa, personajul imi vorbea mie despre o parte din mine. Eram eu, mica si naiva, mandra nevoie-mare de cravata mea rosie de pionier, cantand cat ma tineau plamanii cantece patriotice comuniste. Nu din convingere, ci doar din placerea de a canta.

Apoi, am vazut-o pe Amalia crescand in epoca de aur, suferind de foame si cautand prin tomberoane. Si nu mai eram eu, Lucia-cand-era-mica, ci Amalia la adolescenta si apoi la tinerete. Chiar daca povestea ei nu mai era cea pe care o traisem eu (eu fiind dintre cei care la Revolutie mai erau copii), am continuat sa ma simt Amalia si sa ma identific cu personajul.
Ea mi-a povestit despre Romania mirosind a transpiratie si spray Mozaic (singurul de pe piata), despre nechezol si tacamuri, despre perchezitii si arestari ale Securitatii, despre calcarea in picioare a spiritului prin umilinte repetate.

Am aflat ca singura modalitate de a te ridica din mocirla de zi cu zi este sa respiri adanc, adanc si sa te lasi prinsa in respiratie ca mai apoi sa te ridici usor de la pamant catre un Rai si un Dumnezeu interzise de partid, alaturi de psihanaliza, cola si libertate.

Am vazut-o pe Amalia la maturitate, curatand toaletele din aeroport si sperand sa isi revada fratele fugit din tara de mult timp. “Nu vreau sa mor inainte sa ma trezesc din visul asta care e viata mea!” spune ea. Caci ce poate fi o viata plina de durere si suferinta, decat un vis urat?
Si iat-o pe Amalia la portile Raiului unde maman se inaltase tot respirand adanc. E iar Amalia-mica, exuberanta, fericita sa isi revada familia iubita, oamenii carora le crescusera aripi de inger.
Chiar, cum ar fi daca viata ar dura cat o respiratie?

*
corespondenta de Lucia Grosu. Festivalul de teatru independent de orice, Undercloud, se desfasoara la Muse, pe Lipscani pina pe 9 septembrie.

1981
Richard-lll--001My Richard III (cu Kevin Spacey)

My Richard III (cu Kevin Spacey)

Stiu ca fiecare spectator dintre cei peste 1000 care incap in sala Old Vic seara de seara are povestea lui despre aceasta piesa.
A mea este asa:

*
L-am descoperit pe Kevin Spacey la Usual Suspects si mi-a placut atit de mult incit, apoi, i-am vazut toate filmele; si cele de dinainte de US si cele de dupa (chiar si prostioara Horrible Bosses).
Sa-l vad pe scena la citiva metri de mine, mai degraba sa-l simt, a fost un foarte mare privilegiu si noroc (mi-am luat bilete din februarie)

*

De cind mi-am luat bilete n-am zis niciodata altfel, referindu-ma la aceasta piesa, decit “ma duc sa-l vad pe Spacey in Richard III-lea”, iar aseara la Old Vic exact asta mi s-a dat.

Pentru ca piesa a fost asezata ca sa fie Spacey peste tot; pe pereti, pe un ecran urias ( pentru ca spectatorii din spate sa poata vedea, macar intr-o secventa – cheie – expresia geniala a fetzei si a ochilor lui); ceilalti actori sunt anexe pe scena, chiar si atunci cind sunt singuri, tot simti prezenta lui Spacey acolo.

Kevin Spacey peste tot, spre fericirea platitorilor de bilet, veniti din toate colturile lumii.

Dar performanta tehnica a lui Kevin Spacey e incredibila; sigur ca l-am vazut in filme cu o tehnica impecabila de a trece de la o stare la alta doar din zimbet sau de a dansa si cinta ca-n musicalurile de demult sau de a fi cel mai nesuferit om de pe planeta doar din privire; dar cind il vezi 4 ore intr-un maraton de stari si emotii, desfasurindu-se secunda de secunda cu aceeasi intensitate (si cind da el replica si daca e doar prezent in scena), iti dai seama ca omul asta are niste calitati si abilitati incredibile.

Pe la pauza ma gindeam ca piesa asta e ca si cum Usain Bold (detinatorul recordului mondial la 100 m) ar cistiga un maraton doborind recordul mondial. E o demonstratie de campion mondial ca in actorie ia medalia de aur oriunde. Si in teatru, si in film.

(ca si la sportivi, sunt sigura insa ca sacrificiile din spate sunt la fel de mari; si nu cred ca le va povesti vreodata; e in caietul program o declaratie despre cum s-a lasat de fumat, n-a mai baut nimik si, in general, a renuntat la orice cit a pregatit acest rol pentru ca e foarte solicitant. Dar eu cred ca e mult mai mult de atit, la nivel personal in raport cu efortul pe care-l face si in teatru si in film; si ca manager de teatru)

*
Montarea in versiunea Sam Mendes ( domnul care a mai lucrat cu Spacey si pt American Beauty) e adusa in actualitate; Richard 3 poate fi oricare dictator contemporan. Nu m-a impresionat asta, desi are coerenta si se sustine in text (dar am mai vazut multe montari moderne pentru Richard sau pentru lucrari shakesperiene). E corecta. Atit as spune.

Insa am doua secvente pe care le iubesc mult din experienta de aproape 4 ore de aseara.

Prima e din timpul piesei si nu e una in care Spacey sa fi sprintat pe scena in rolul lui exceptional.

E secventa in care unul dintre apropiatii lui Richard aduce la curte, ca dovada a indeplinirii misiunii, capul uneia dintre victimele sale. E intr-o cutie de carton maro si-l aseaza pe un scaun de lemn din fata lui Richard care, abil si manipulatoriu, incepe sa spuna cit de mult a iubit el victima, pentru ca apoi sa –si aminteasca neintelegerile dintre ei; moment in care bastonul care-l ajuta sa se deplaseze pare ca se transforma intr-un pumnal cu care incepe sa loveasca adinc in cutie de unde sar stropi de singe.

Toti spectatorii din sala teatrului Old Vic au avut o reactie de “chhh; auuu, brr”, a fost un murmur general la sincron, din toate colturile, cu gindul ca in cutia aceea era un cap de om.

Asta e magia teatrului si puterea imaginatiei spectatorului pusa in valoare de actori si regizori inteligenti.

Cea de-a doua secventa pe care o voi pastra in minte multa vreme este chipul lui Kevin Spacey la final, la aplauze.

Fata care arata epuizarea totala, dar cu o privire bucuroasa; trupul drept chiar daca mai pastra urmele (din costum) ale cocoasei lui Richard, dar fragil si tremurind de oboseala. ( dupa efortul incredibil pe care -l face in primele 4 acte, in ultima secventa sta spinzurat in scena, de picioare, cu capul in jos, peste 5 minute).

Urarele publicului si chipul lui epuizat au fost pentru mine ca o metafora “sa –ti dai sufletul pentru ceea ce crezi”.

Si pentru asta a meritat sa vin de la mii de km distanta si stau patru ore pe scaun.

4430
House-Of-Annie-Lennox-Postcard-Bookscrisoare de la Noemi

scrisoare de la Noemi

Draga Cristina,

Stiu ca esti la Londra ca sa-l vezi pe Mr Spacey la Old Vic Theater.

Nu am idee pana cand intentionezi sa stai in orasul care iti place atat de mult, dar cred ca ar trebui sa-ti prelungesti sederea ca sa vezi vernisajul unei expozitii minunate la Victoria & Albert Museum. Este vorba despre House of Annie Lennox. Prima expo din cadrul unui proiect de promovare al artei postmoderne initiat de V & A. ( da, cred ca Mrs Peggy Guggenheim ar fi fost tare fericita sa auda ca se intampla asa ceva, dupa ce a fost sabotata rusinos de directorul acestui muzeu pe cand aceasta incerca sa promoveze artistii dadaisti in galeria sa londoneza, Guggenheim Jeune, la finele anilor ’30. Ar fi dat o petrecere cu multa sampanie in fata casei de bilete a muzeului).

House of Annie Lennox inseamna cateva incaperi ale muzeului amenajate ca un apartament in care sunt expuse hainele de scena ale lui Mrs Lennox, obiecte de arta ale artistei si fotografiile alese chiar de aceasta pentru display. Vei putea viziona si cateva interviuri si scene din concerte sau videoclipuri din perioada Eurythmics. In cazul in care totusi nu mai poti ramane in Londra, mai ai timp sa vezi expozitia pana in 26 februarie 2012.

Uite aici mai mult info despre expozitie, de pe un site special creat in colaborare cu Annie Lennox si V & A.

Si uite si piesa mea preferata.

Te pup si bucura-te de Londra la maximum !

Noemi

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

1413
tlcPrivate Practice in curind la TLC

Private Practice in curind la TLC

N-am terminat de numarat raspunsurile de la primul concurs din seria celor care promoveaza noul serial de la TLC, Private Practice. ma iertati, data viitoare fac un concurs la care se raspunde cu un singur cuvint; promit!

dar ca sa stiti sa raspundeti la concursurile viitoare, mai am 4 Ipod-uri de dat, 6 perechi de manusi si 3 agende super chic, tre sa cititi ce o sa tot scriu despre serial:) nimik nu e gratis pe lumea asta.

*
asta o informatie tres tres simpa: numele serialului, care dezvolta viata unor personaje din Grey’s Anatomy, vine de la un album. ‘Private Practice’ a fost lansat de Dr. Feelgood in 1978.

*

Private Practice incepe simbata, 3 sept, la TLC de la ora 22.00.

iata o melodie tres tres simpa din film si un clip care sa o va faca sa simtiti un pic atmosfera din serial

1809
327106_245006962206207_245005065539730_727442_1045443_oUndercloud – corespondente ziua 2 (part 2)

Undercloud – corespondente ziua 2 (part 2)

Cum m-am lasat de gandit. Mic tratat pentru intelectualii epuizati.

Spectacolul este povestea tulburatoarea a zilelor noastre. Textul, adaptat dupa romanul lui Hannes Stein, este o satira a prezentului in care ne zbatem. Anca Sigartau si 1Q Sapro dau viata unor personaje care incearca sa convinga publicul, intr-o maniera usor interactiva, sa se lase de gandit.
Piesa se structureaza in 3 parti: argumentare, exercitii practice si concluzii. Din argumentele care sustin renuntarea la activitatile intelectuale ar fi: gandirea iti distruge sansa la o cariera, gandirea insingureaza, duce la plictiseala si in final rapeste tot misterul vietii.
Textul spumos si jocul entuziast al celor doi actori au contribuit la crearea unei atmosfere calde si prietenoase in sala de spectacol. Relatia nascuta intre actori si public e remarcabila.
Jocurile de cuvinte, improvizatia si replicile memorabile (“Femeile frumoase si destepte au mari sanse sa ramana singure!”) construiesc un spectacol in esenta tragic-comic. Autorul ne indeamna sa avem mintea goala si inima plina. Gandirea nu duce la nimic bun, “Jos intelectualitate!”, striga cele doua personaje.
La ce bun sa gandesti intr-o lume in care se pare ca doar superficialul are success? Mai bine iti speli mintile cu droguri si esti fericit.
Dupa o incursiune comica in ceea ce numim drama existentei noastre, piesa ne impinge incet catre marginea prapastiei, catre masuri extreme, catre disperare si deznadejde. Fie te implici si iti asumi nefericirea care poate sa te puna la pamant, fie renunti la gandit si traiesti in ignoranta si nepasare. ”Alegerea este a voastra”, spun personajele la final.

Cada cu picioare

El si Ea.Si o cada. Doar ca El (Cristi Balint) si Ea (Stefana Samfira) intruchipeaza cate 5 personaje fiecare.
Spectacol amuzant si foarte bine receptat de publicul festivalului, Cada cu picioare este un tur de forta actoricesc. Desi piesa, scrisa de Werner Trieschmann si regizata de Florin Zamfirescu, prezinta publicului 10 personaje care se perinda pe scena, fiecare cu personalitatea sa,in final Cada…e o poveste despre singuratate si cautarea implinirii in doi.
Am fost foarte impresionata de rapiditatea cu care cei doi actori au trebuit sa isi schimbe mastile. Odata cu modificarea unui obiect din costumatie, care dureaza mai putin de un minut, Cristi Balint si Stefana Samfira schimbau radical tipologia personajului.
Ca spectator, m-am surprins asteptand cu nerabdare urmatoarea masca, urmatorul personaj. Am ras cu pofta, textul fiind de un umor remarcabil. Dintre replici imi amintesc una memorabila: “Era un frig! Daca stranutai pe-un hamster il ciuruiai cu gloante de gheata!”.

*
Corespondenta de la festivalul de teatru independent de orice, Undercloud, de Lucia Grosu. festivalul se desfasoara la Muse, pe Lipscani, un bilet costa 30 ron

1828
UNDERCLOUD 2011_ ProgramUndercloud, corespondenta ziua 2

Undercloud, corespondenta ziua 2

Cada cu picioare

Oamenii ajung sa cumpere lucruri de care nu au nevoie pentru a impresiona sexul opus sau …pentru a-i uita. Dupa ce se depart incearca sa scape de toate amintirile. Asa ajung Scott si Olivia sa scoata la vanzare o cada cu trei picioare.
Olivia, o tanara singura si retrasa care se simte bine in linistea apartamentului sau intunecat,racoros si vechi, este invadata de potentiali cumparatori ai cazii, fiecare interesat mai mult de persoana fetei decat de obiectul scos la vanzare:
-un priceput meserias, bun la toate, insistent si posesiv
-Angus “erou scotian”, tanar regizor de videoclipuri si dependent de pastile convins ca omul este facut din karma si sange
-tatal tanarului, un obsedat sexual cu trei sotii la activ si nenumarati amante, care ar achizitiona cada daca iubita si-o doreste
-un maseur cu alte orientari sexuale care stie tot ce se intampla prin vecini, si….
-Scott, un tanar singur, normal si placut….interesat de cada, dar si in cautarea iubirii.
Atunci cand relatia lor scartaie si se despart, este randul lui Scott sa scoata cada la vanzare si sa scape de amintirile ce s-au strans de-a lungul relatiei lor si apar interesate mai intai
– o antrenoare de baschet dornica de o partida de sex cu palidul Scott
– Maria, o tanara iubitoare de inmormantari si tot ce implica acestea, imbracata permanent in negru pt ca nu se stie niciodata cand moare cineva si…sa fie pregatita
-o alcoolica care aduce karma pozitiva
-Gertude, vanzatoarea de vechituri, si…
-Olivia, fata draguta si timda interesata de cada dar si de un partener de apartament.
O poveste amuzanta in care toata lumea este in cautarea iubirii…

Toate personajele feminine sunt interpretate de Stefana Zamfira, toate personajele masculine sunt interpretate de Cristi Balint.

*
corespondenta de la festivalul de teatru independent de orice, Underground, de Ioana Tugearu.

click pe foto si puteti vedea toate piesele din program. festivalul se desfasoara la Muse, pe Lipscani, un bilet costa 30 ron

1883
festivalul_enescucistigatori concursul Enescu

cistigatori concursul Enescu

in urma cu citeva zile lansam provocarea de a ne arata via blogurile voastre care va sunt cele mai dragi lucrari de muzica clasica; la schimb pentru intimitate, oferim ( eu si UNICREDIT TIRIAC, partener al Festivalului Enescu) cite 2 bilele pentru 3 cistigatori.

iata-i pe fericiti

Lohengrin de Richard Wagner, la Sala Palatului, pe 3 septembrie. – Liviu
Residentie Orkest/Filarmonica din Haga pe 2 septembrie: – Corina
2 bilete la Korean Chamber Orchestra, 9 sept, ateneul roman, 17.00 – Andrada

dragii mei, felicitari si multumesc ca ati participat la concurs; astazi veti pe primi pe e-mail “instructiuni de folosire” aka “cum primim biletele si ce bine o sa ne simtim”

sa va fie (de) bine.

1794
Foto poster NOCHE BACHce TREBUIE sa vedeti la Festivalul Enescu

ce TREBUIE sa vedeti la Festivalul Enescu

tocmai ce scriam putin mai devreme despre spectacolele de la Festivalul Enescu la care daruiesc bilete, toate in seria Mari Orchestre ale Lumii.

acum as vrea sa scriu despre spectacolele la care va rog foarte foarte tare sa va duceti.

pe 4 si pe 5 septembrie, El Ballet Nacional Cilleno – NOCHE BACH (Consiertos / Cantico)

e un spectacol in coregrafia domnului Gigi Caciuleanu si sunt absolut convinsa ca e mi-nu-nat. pe domnul Caciuleanu l-am intilnit in urma cu 3 ani si de atunci sunt indragostita totalmente de dinsul. e acolo o combinatie ucigatoare: pasiunea pentru matematica si pentru dans. l-am si intervievat la vremea respectiva.

mai aveti de vazut la obligatorii (sper din suflet sa mai gasiti bilete, pentru ca aud ca e o nebunie, s-au vindut cu mult timp inainte)

“MAGIFIQUE” – 17.09.2011, ora 19:00 la TNB

Coproducţie :
Opéra Théâtre de Saint-Etienne
Teatro Victoria Eugenia de San Sebastian
Grand Théâtre de Reims
Centre Chorégraphique National d’Aquitaine en Pyrénées – Atlantiques
Malandain Ballet Biarritz

Muzica : P.I.Ceaikovski
Coregrafia : Thierry Malandain

“ROMEO SI JULIETA” – 20.09.2011, ora 19:00 la TNB

Coproducţie :
Grand Théâtre de Luxembourg
Festival le Temps d’Aimer de Biarritz
Théâtre Victoria Eugenia de San-Sebastian
Grand Théâtre de Reims
Auditorio de Sant Cugat
Centre Chorégraphique National d’Aquitaine en Pyrénées-Atlantiques
Malandain Ballet Biarritz
Festival d’Ekaterinbourg

toate trei spectacolele sunt aduse in festival cu participarea si suportul Fundatiei Art Management (cei care organizeaza in fiecare an galele JTI de suuper dans)

3011
festivalul_enescuconcurs cu muzici simpa

concurs cu muzici simpa

m-am bucurat intotdeauna cind cititorii acestui blog au anuntat ca au mers la un film, la un concert sau si-au cumparat o carte, pentru ca au citit aici recomandari. e o senzatie minunata sa stii ca sunt oameni care impartasesc aceleasi gusturi ca si tine, sau ca incearca sa afle de ce iti place tie ceva… citeodata bucuria asta a impartasirii emotiilor culturale capata o alta lumina; ca atunci cind te suna prietenii de la banca la care ai deschise conturi si-ti spun “stii noi suntem parteneri la festivalul Enescu, vrem sa facem o bucurie cititorilor tai, si-ti oferim citeva bilete. vrei?”

asadar… gratie UNICREDIT TIRIAC, partener oficial al festivalului Enescu, avem:

2 bilete la Residentie Orkest/Filarmonica din Haga, 2 sept, sala palatului, 19.30

2 bilete la Lohengrin de Richard Wagner, 3 sept, sala palatului, 19.00

2 bilete la Korean Chamber Orchestra, 9 sept, ateneul roman, 17.00

le puteti cistiga dupa cum urmeaza: puneti pe blogul vostru un filmuletz cu una dintre lucrarile preferate de muzica clasica si ma tag-uiti specificind pentru care dintre spectacole “aplicati”.

miine tragem la sorti. bafta.

Festivalul Enescu se desfasoara in perioada 1- 25 septembrie la Bucuresti. Multumesc UNICREDIT TIRIAC pentru biletele cadou.

theatre1sa scriem un ebook despre teatru

sa scriem un ebook despre teatru

De ce joaca actorii in teatrele independente?

V-ati intrebat vreodata?

Unii o fac pentru ca in teatrele lor nu sunt distribuiti in roluri care sa le exploateze abilitatile; altii o fac pentru ca in teatrele in care sunt angajati nu sunt distribuiti deloc; unii o fac pentru ca vor sa experimenteze si un alt gen de abordare a publicului; altii pentru ca doar acolo, in circiumi mai speciale, sau in teatre mici, sau in spatii care sunt orice – magazine, bulevarde etc –, pot sa vorbeasca.

Dar toti actorii fac teatru in companiile independente pentru ca-si iubesc meseria. Sigur ca tremura de emotie la fiecare aparitie (ne-a povestit minunat Marius Manole pe blogul lui ), sigur ca primesc bani putini, sigur ca le e greu sa joace cind in dreapta se ciocnesc halbele de bere, dar… ei se bucura pentru fiecare sansa de a juca. Si daca observa in sala oameni care uita de bere sau de vorba si privesc transpusi la/in ei, seara aia e o victorie mare.

*

Cu ocazia festivalului de teatru independent (de orice) – UNDERCLOUD – va propun sa le aratam actorilor cit de mult ne bucura pe noi, spectatorii, pasiunea lor de a juca.

Spuneti o definitie personala a teatrului sau a actorului pe hashtag-ul #undercloud pe twitter, le voi aduna pe toate intr-un ebook s!mpa pe care-l vom trimite tuturor actorilor din festival.

Si tuturor actorilor care ne-au bucurat vreodata. Va fi o multumire publica, colectiva pentru munca si talentul lor.

Hai! E momentul sa spunem si noi cit de mult ne bucura ei, actorii, si cum n-am putea trai fara emotiile pe care ni le dau.
*
Ca sa fim cit mai eficienti, am sa va rog sa faceti cunoscut celor care va citesc aceasta initiativa: un ebook despre emotiile pe care ni le-au adus actorii si teatrul, definitii personale ale teatrului, realizat din statusuri de twitter. Si hashtag-ul #undercloud.

Apoi, evident sa scrieti despre emotiile voastre pe twitter.

Multumesc frumos.

*
Undercloud – Festival de teatru independent de orice – incepe miine 29 august si se incheie pe 10 septembrie. Toata spectacolele au loc la Muse, in centrul vechi, biletele costa 30 ron. Programul spectacolelor l-am postat aici.

1995
Private-Practiceconcurs cu Ipod

concurs cu Ipod

v-am mai spus ca de simbata viitoare , in fiecare week end, de la ora 22.00, putem vedea la TLC Private Practice, un serial in care este dezvoltata viata unor personaje din Grey’s Anatomy. tot cu medici, tot cu povesti despre viata si despre moarte, tot cu actori minunati.

eu caut pretexte ca sa va reamintesc cit mai mult data de incepere a serialului Private Practice si m-am gindit ca ar fi frumos ca in duminica aceasta sa ne jucam cu…muzicile din Grey’s Anatomy

serialele astea cu medici sunt insotite de muzici f f dragutze. uite si un exemplu mai jos din Private Practice.

ca sa cistigati un IPod trebuie sa puneti la comentarii link-uri de la cit mai multe muzici care au aparut – oficial! – in Grey’s Anatomy, cu numele piesei, desigur.

concursul se inchide la ora 21.00 diseara si toate comentariile vor fi facute publice dupa acea ora. voi scrieti, eu le vad, dar nu le vede si restul lumii ca sa nu se inspire de la voi.

cine are cele mai multe muzici primeste Ipod=ul.

second best – primeste manusi de piele, fina fina fina.

bafta! cum ziceam zilele trecute, sa va vad ce fani Grey’s Anatomy sunteti.

the-skin-i-live-in1almodovar se intoarce

almodovar se intoarce

din 2 septembrie, spaniolii (dar si englezii) beneficiaza de noul film al lui Petro Almodovar: The skin I live in, cu Antonio Banderas

ca un omagiu pentru Almodovar, V Magazine – editia spaniola – a pregatit pentru septembrie un numar special almodovar si o coperta cu trimitere la “tie me up, tie me down”, cu Naomi Champbell

1559
Ian-McKellen-in-Chicheste-007Ian McKellen in the Guardian. genial.

Ian McKellen in the Guardian. genial.

“I did have a fall the other day. I was running for the river bus and it was a bit slippy. I went down, just the day before we started rehearsing. Does that mean I’m going to be in a sling? Have I broken a bone? Things like that. I have got prostate cancer and I have to keep monitoring that. It’s no problem, it’s under control and I’m very cool about it but other people are dying from it. And the memory – will the time come when I can’t remember the lines? So yes, I’m always talking about age.”

*

I wonder how he copes with the adoration. “Adored?” he says, sounding just surprised enough to make me think he means it. “Am I?” He’s a national treasure! He laughs and looks pleased. “It’s lovely when someone comes up and says: ‘My husband and I saw you in a play, in fact it was our first date,’ and I’ve been a part of their lives without knowing it and they’ve got a sentimental attachment [to me], as we all do to actors. But I’m only an actor. I’m not a writer. I’m not going to leave any legacy.” He pauses. “All I’ve ever done is learn the lines and say them.”

Ian McKellen intr-un minunat interviu in The Guardian

1735
Rum Diary movieJohnny Depp Rum Diary

Johnny Depp Rum Diary

v-as putea pacali ca e un film despre jurnalism si poate ca n-as fi foarte foarte departe de adevar…

de fapt e un film care are o combinatie f f periculoasa: Hunter S Thompson si Johnny Depp – The Rum Diary

Hunter S Thompson a fost jurnalist american ( a murit in 2005, s-a sinucis). a scris printre altele romanul Fear and Loathing in Las Vegas ( ecranizat, ba chiar filmul a fost premiat cu Oscar, e tradus in Romania la Polirom). n-a fost chiar usa de biserica (a fost prieten cu alcoolul, cu drogurile grele), dar a scris minunat. am o carte care reuneste cele mai importante scrieri ale lui; dupa ce vedeti filmul, daca vreti sa-l cunoasteti pe bune, va imprumut cartea…

1475
garagetatuaj pe labii pentru o coperta

tatuaj pe labii pentru o coperta

iubita lui Roman Abramovich, Dasha Zukova, a lasat la vedere ieri noua coperta a revistei ei – Garage – care are deja cronici in toate publicatiile mari ale lumii. ( garage – “a magazine about visual amusement”, a ajuns la nr 12 si este un proiect creat pentru sustinerea media a galeriei de arta pe care o detine Dash in Moscova)

sigur ca asocierea cu Abramovich o face sa fie mai atractiva cind e vorba de stiri (e f atractiva, la propriu, si singurica), dar Dasha – fost editor al revistei Pop si curator de arta – e suuuper smart. noua coperta e cu tatuaje… “care nu mai plictisesc detinatorul”.

una dintre variantele de coperta (sunt trei ca sa aiba lumea ce sa comenteze , chiar daca nu citeste revista), infatiseaza un tatuaj desenat de Damien Hirst (unul dintre cei mai mari artisti contemporani ai momentului); tatuajul – un fluture- este destinat pentru pubis, iar el ii apartine deja unei domnisoare care s-a lasat fotografiata corespunzator, Shauna Taylor , fotograful fiind Hedi Slimane.

extrag din comunicatul de presa descrierea tatuajului
“Hirst’s butterfly wings appear on Taylor’s labia majora and mons pubis; her pudendal cleft forms the insect’s thorax and abdomen”.

*
nu ma uimeste ca unii dintre cei mai mari artisti si fotografi s-au reunit pentru un asemenea proiect, nici nu ma surprinde coperta ( e chiar o solutie foarte desteapta – dar si f costisitoare! – de a atrage atentia asupra publicatiei), ce ma intriga e ca un model a fost gata sa se tatueze pe labii cu desenul unui artist ca sa apara pe o coperta.

domnisoara Taylor care are 23 de ani a dat un interviu scurt pt NY Post : “I would have been stupid not to be part of this project. I have a piece of art on my vagina. Not one single person can ever say they gave birth through a Damien Hirst piece of art. I can [if I ever give birth].”

sigur ca o sa intre in istorie drept femeia care are desenat pe pubis o creatie a lui Hirst, banuiesc ca o sa o mai scoata si la ceva expozitii ca sa fie admirat desenul, dar… tot ma face sa ridic putin din sprincene.

stickerul verde de pe coperta e inlaturat desigur de cititor pentru a putea vedea tatuajul. si da, si stickerul a fost creat de Hirst.
*
altfel, n-am nici cea mai mica indoiala ca doamna Abramovich – Dasha Zukova – e f f desteapta. bravo ei.

P.S. in NY Post aflati de la tatuator ca i-a fost destul de dificil sa lucreze pe labiile domnisoarei.

4217
327106_245006962206207_245005065539730_727442_1045443_oSimpa si Undercloud

Simpa si Undercloud

Vrei sa te intilnesti (in locul meu) cu niste actori simpa?

Anul acesta festivalul de teatru independent Undercloud are o semnificatie speciala pentru mine. De fapt, de anul asta incolo, va avea mereu o semnificatie speciala pt mine.

Va fi pentru totdeauna “primul eveniment cultural la care S!MPA a fost partener oficial”, alaturi de nume mari ca VODAFONE, Ministerul Culturii sau revista ELLE.

Va dati seama ce inseamna asta? Pe linga bucuria mea imensa ca sunt pusa alaturi de nume asa de mari, de luni mergem cu totii la teatru. Sunt piese in festival in care joaca prieteni de-ai mei, sunt alte piese pe care nu le-am vazut dar vreau foarte mult sa le vad si sunt citeva pe care le stiu si le iubesc tare (“Amalia respira adinc” TREBUIE vazuta. TREBUIE!)

*
Festivalul se suprapune (4 zile) peste excursia mea in Anglia ( tot in interes de teatru, Richard III-lea cu Kevin Spacey), asa ca am nevoie de ajutoare. Mare mare nevoie.
Caut 2 reporteri speciali care sa mearga la teatru in locul meu si sa scrie, ca special guest pe blogul meu

Regula de inscriere e simpla: daca ai blog scrie pe blogul tau de ce vrei sa mergi la Undercloud ca reporter special (vei avea acces si la actorii din distributie pentru interviuri) si pune un link aici.
Daca n-ai blog, scrie pe Facebook de ce vrei la festivalul de teatru independent si tag-uieste-ma.
Miine la prinz alegem corespondentii:)

*
Iata programul, e f simpa, tre sa mergem! toate piesele se joaca la Muse, in Centrul Vechi. sunt bilete putine, deci trebuie cumparate din timp. costul unui bilet 25 ron 30 ron.

P.S. festivalul e plin de premiere pentru lumea 2.0, o piesa care se va juca pe Facebook, plus un ebook s!mpa ( in care veti scrie voi), dar despre astea miine.

5085
private practice1fani grey’s anatomy? bucurati-va…

fani grey’s anatomy? bucurati-va…

Ma fascineaza filmele cu medici. Dr House, ER, Grey’s Anatomy… am dezvoltat chiar o teorie despre de ce au succes la public filmele astea. Pe scurt, teoria suna asa: avem o relatie de iubire si ura cu medicii (ne vad in cele mai vulnerabile situatii), dar nu ne gindim ca si ei sunt suflet; ca daca ei pling la munca, uneori e pt ca le-a murit un pacient; daca plingem noi pare un moft in comparatie cu asta. Iar filmele astea ni-i arata cu suflet. Si cu iubire.

Vrei sa stii pe larg teoria mea legata de filmele cu si despre medici?

Sunt fan Grey’s Anatomy. Nu stiu episode la care sa nu fi plins, de ma si gindesc ca sunt masochista: altfel de ce m-as uita cu o asemenea placere la un serial care ma face sa pling?

Ei bine, pentru fanii foarte foarte speciali ai serialului Grey’s Anatomy din 3 septembrie, la TLC, exista un serial care… continua actiunea medicilor simpa.

In limbaj tehnic se numeste spin off, dar pe limba noastra e asa: actiunea dintr-un episod e dezvoltata – personajele care apar noi in acel episod capata substanta si o viata mai lunga. Si se transforma intr-un serial de sine statator.

Filmul se numeste Private Practice, va fi simbata si duminica de la ora 22.00 la TLC si va promit ca, legat de el, dar si de Grey’s Anatomy, am niste povesti minunate si niste concursuri cu premii si mai si ( girlish stuff – aka manusi de piele si agende super super sic, si Ipod-uri).

Sa va vad cit de fani Grey’s Anatomy sunteti si cum deveniti fani Private Practice!

Slide1Sarah Jessica Parker, Angelina Jolie, Jennifer Aniston

Sarah Jessica Parker, Angelina Jolie, Jennifer Aniston

Sarah Jessica Parker, Angelina Jolie, Jennifer Aniston – pe repede inainte ( cu un scop anume, desigur) cite ceva despre cele mai cele dintre actritele americane, care au depasit elegant grantia de 40 de ani (sau mai au putin pina la ea)

Sarah Jessica Parker are un nou film – o comedioara romantica facuta pentru doamnele care au crescut cu Sex and The City si acum au copii, familie, job complicat si trebuie sa faca fatza situatiei… aglomerate.

Angelina Jolie isi face PR de mare clasa pentru filmul ei facut in Bosnia Hertzegovina. s-a intilnit cu presedintele bosniac, s-a pozat cu toata echipa filmului pentru Vanity Fair

Jennifer Aniston are si ea un film in toamna asta, alta comedioara romantica Wanderlust, despre un cuplu care-si doreste o viata mai culturala.

*
cind am vazut astazi ce proiecte au fiecare dintre ele, m-am gindit ca tot “nebuna” de Jolie iese mai bine pe termen lung… sigur ca si ea a facut comedioare ( aia cu Johnny Depp a fo o maaaaaaaaaaaaaare porcarie), dar stie ea sa se aseze bine in teren si sa faca si lucruri serioase… si-mi place ca , din distributia de no name-uri a filmului ei, se simte ca avea nevoie de intilnirea cu actoria pur singe… actori de teatru sau de film independent, care nu s-au manierizat in reteta hollywoodiana.

nu zic ca e rea reteta aceea, ci doar ca nu poti sa maninci doar prajituri la fiecare masa, mai ai nevoie si de fripturi. (sau viceversa)
btw, cele 3 sunt cele mai bine platite actrite din lume.

2406
monroe mimand fericirea, pe terasaMonroe la Paris, via New York

Monroe la Paris, via New York

Daca ajungeti la Paris pana in 7 octombrie sa mergeti sa vedeti o expozitie la care mi-am trimis deja toti prietenii: Une Blonde à Manhattan, la Maison des Etats-Unis (3, Rue Cassette).

Blonda este nimeni alta decat Marilyn Monroe, fotografiata de Ed Feingersh in timpul perioadei de studiu la Actors Studio ( anii ’50). Fotografiile sunt expuse in premiera si au o poveste de film: negativele au fost descoperite intr-un depozit din Brooklyn in anul 1987 si ulterior au intrat in posesia celor de la Getty Images si in arhivele lui Michael Ochs, un colectionar californian.

Sa cautati in librarii si cartea lui Adrien Gombeaud, “A Blonde in Manhattan”, despre viata lui Marilyn Monroe la New York, ilustrata cu o parte dintre imaginile vernisate.

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

2050

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!