Category : culturale

amy_winehoussedespre amy winehouse un pic mai altfel

despre amy winehouse un pic mai altfel

ma enerveaza comentariile de la televizor si imaginile cu amy winehouse cit mai distrusa…

amy winehouse nu doar ca avea o voce minunata, dar avea si un simt artistic foarte special; sigur ca ii era greu sa traiasca in propria minte si in propriul trup cind era atit de diferita de restul, dar ea a inspirat pe foarte multi cu felul ei de a vedea lumea.

cred ca daca i s-ar fi spus mai des asta, i-ar fi fost mai linistita excursia din lumea de pe aici.

iata citeva imagini care vorbesc despre influenta lui amy winehouse in moda.

a avut o colectie cu numele ei pentru fred perry in 2008

a inspirat una din filele celebrului calendar lavazza in 2010, realizat (anul acela) de Miles Aldridge

*
coafura ei a fost punct de inspiratie pentru pictoriale ale hairstilistilor de la marile publicatii de fashion

*
tusul negru din jurul ochilor, marca a make-up-ului lui Amy Winehouse a fost preluat in prezentarile pentru marile colectii sau in pictoriale de fashion peste tot in lume

Chanel 2008

*
eu cred ca oamenii diferiti fac lucruri diferite si imping limitele pentru perceptia “normalitatii”. e mai util si pentru noi sa-i acceptam pe nebunii frumosi asa cum sunt si sa ne bucuram ca ne inspira, decit sa-i judecam pentru deciziile pe care le iau pentru felul in care-si traiesc viata.

si ca putem sa gasim oricind un unghi frumos din care sa-i prezentam.

Adriana Lima look a like Amy Winehouse, Love Magazine

Isabeli Fontana look a like Amy Winehouse, Vogue Magazine

3548
credit petrica tanaseCristi Puiu si senzatia de libertate

Cristi Puiu si senzatia de libertate

“Urca la etajul unu”, am auzit vocea lui Cristi Puiu de cum am deschis usa inalta din lemn a blocului din centrul Bucurestiului. Eram la al doilea interviu pe care-l faceam.

Primul fusese in martie, cu citeva zile inainte ca Aurora, cel mai recent film al lui, sa intre in cinematografele din Romania. Ne intilniseram la Cafepedia. Ajunsesem prima. Aveam emotii atit de mari – negociasem vreo luna pentru interviu, facusem tot atita documentare, stiam reputatia lui de “dificil” si mi-l imaginam vulcanic  – incit l-am rugat pe fotograful care ma insotea, Petrica, sa-mi povesteasca orice numai sa-mi potolesc mintea.

“De dimineata, pina sa ne-ntilnim, m-am gindit cum o sa-ti pun primele doua intrebari, n-or sa-ti placa si-o sa te ridici si-o sa pleci”, a fost primul lucru pe care i l-am spus lui Puiu, fata in fata, netezind nervos foile cu intrebari. “Da, sa stii, am mai facut din astea”, a inceput sa rida.

***

Acum doua saptamini documentam o ancheta pentru Adevarul literar despre artisti care vor sa plece din Romania. Puiu fusese invitat sa predea, din toamna, la Geneva. L-am sunat. “Mai am un interviu diseara, vino la mine acasa si-l facem dupa 7”. Invitatia de acum a fost confirmarea ca prima data mi-am facut bine treaba; e onorant pentru un jurnalist ca intervievatul lui sa lase garda jos si sa te invite acasa.

In bucataria lui Cristi Puiu, cea la care se referea intr-un interviu acordat Eugeniei Voda printr-o metafora: “stau la mine-n bucatarie si privesc lumea” – la geam, doua orhidee. Si ciinele Otto, un mops cafeniu, care mai intii a latrat, s-a linisit cind si-a gasit osul din plastic si s-a pus pe glojgait, apoi a adormit, torcind ca un motan. Inconjurat de toate lucrurile familiare, Puiu a povestit despre Romania lui

*

(foto Petrica Tanase)

Si dincolo de jurnalism, s-au strecurat crimpeie de umanitate: miinile care maseaza fruntea – afara erau peste 30 de grade –, atitudinea unui jongler cind isi toarna apa in pahar.

Imaginile se aseaza-n tine cu fiecare interviu, le tot mesteci in minte. O deschidere rara, care – pentru ca-ti da incredere ca-ti faci bine meseria –, te face sa te simti, fie si pentru 30 de minute, liber. Libertate pe care o pretuiesti sau inveti s-o pretuiesti pentru ca, de cele mai multe ori, spune Puiu extinzind la Romania, “suntem baricadaţi în interiorul nostru, iar comunicarea devine aproape imposibilă; suntem ca nişte turnuri fortificate, pe picioare. Ne apărăm.”

*

Ana Maria Onisei este jurnalist – Adevarul, Dilema veche

1946
Amy-Winehouseamy winehouse cu 3 zile inainte de a muri

amy winehouse cu 3 zile inainte de a muri

mie imi placea amy winehouse. era o fata foarte talentata.
lumea spune ca era cea mai mare dovada de talent irosit pe prostii.eu cred ca fara prostiile alea n-ar mai fi fost amy.

a inspirat pe multi cu felul ei aparte de a fi. n-ar fi mai frumos sa ne gindim ca atit a avut ea de povestit lumii si ca de asta a plecat acum?

a facut oricum cit unii nu reusesc in 90 de ani de viata.

iat-o in ultima ei aparitie publica, cu 3 zile inainte de a muri, la concertul finei sale

2589
un-echipaj-pentru-singapore-682155l-imaginesssssshhhhhhhhhh, liniste

sssssshhhhhhhhhh, liniste

Muzică din coloana sonoră a filmului „Un echipaj pentru Singapore” (regia Nicu Stan, 1981)

via Daniel Cain.

nu stiu filmul (am sa-l caut), dar am avut norocul sa-l intilnesc pe domnul care a scris melodia – Vasili Sirli – si sa si scriu despre dinsul.

week end linistit sa aveti

1621
HL_3_helmut langsa-ti distrugi opera ca sa construiesti alta

sa-ti distrugi opera ca sa construiesti alta

“In 2009-2010, I donated a large volume of my body of work in fashion to the most important fashion, design, and contemporary art collections worldwide,” Lang went on. “After a fire in the building where our studio in New York is located, which could have destroyed the rest of the archive, and after going for months through the pieces to see in which condition they are, I slowly became intrigued by the idea of destroying it myself to use it as raw material for my art.”
Helmut Lang, fashion designer

Lang lanseaza astazi o expozitie de sculpturi realizata dintr-un amestec de gips, plastic si schite ale lucrarilor precedente.
o minunata metafora despre a putea sa treci peste ce ai construit, ca sa o iei de la capat.

Imi aminteste de o vorba pe care mi-a spus-o Gigi Caciuleanu “oamenii sunt ca niste cesti de ceai: ca sa putem sa punem lucruri noi in noi, trebuie sa avem exercitiul golirii”.

Make It Hard runs July 22 through August 8, 2011, at The Fireplace Project, 851 Springs Fireplace Road, East Hampton, N.Y., www.thefireplaceproject.com.

1351
alexandru-tomescu-Timpul cintat de o vioara

Timpul cintat de o vioara

Unul dintre subiectele pe care le pastrez in minte si sper sa le scriu cindva e legat de Alex Tomescu. despre talentul lui si despre ce a facut pentru public din momentul in care a inceput sa cinte pe vioara Stradivarius s-a scris mult. dar eu visez la un portret al lui Alexandru in care el sa nu rosteasca niciun cuvint, sa nu faca nicio declaratie.

am fost anul trecut unul din concertele lui la Sala Radio. cinta pe vioara celebra, asa ca pe lateralul salii erau bodyguarzii firmei care, prin contract, pazesc vioara. in dreapta mea era un domn care nu trada ca are vreo pasiune pentru muzica: chipul si atitudinea standard de bodyguard. cind Alex a inceput sa cinte, chipul bodyguardului s-a schimbat cu totul, misca barbia in ritm cu muzica, isi tinea respiratia in pauzele dintre note sau cind ritmul devenea extrem de alert. era evident ca stie bucata muzicala pe care o cinta Alex pe scena, dar era incredibil cit de profund o traia.
am aflat dupa aceea, ca la unul dintre spectacolele din tara a fost pe scena alaturi de pianist – Horia Mihail-, dind paginile partiturii, atit de familiarizat era cu muzica din acel spectacol.

Pentru mine, ce face Alexandru Tomescu cu vioara lui Stradivarius e oglindit in chipul domnului bodyguard; care n-avea pregatire muzicala si pe care muzica lui Alex l-a schimbat. Pe dinauntru.

Alexandru Tomescu e unul din oamenii aia rari care au smerenie fata de talentul lor si care , constienti de darul pe care-l au, nu doar ca lupta asemeni marilor campioni sa si-l perfectioneze, dar stiu sa-l si imparta cu lumea. si ce ma uimeste pe mine si ma emotioneaza (si ma face sa-l iubesc tare) e ca, intr-un mod pe care nu mi-l explic, ajunge cu muzica lui si in urechi si suflete mai putin educate in ale muzicii clasice (eu ma aflu in aceasta situatie, asemeni multor tineri care se bat pe bilete la concertele lui, cum s-a intimplat si pe blogul meu acum ceva vreme)

Zilele trecute Alexandru i-a dat un interviu lui Cezar Paul Badescu despre timp si valoarea lui . uitati-va la primele 2 minute din interviu fiind atenti la chipul lui Alexandru (s-a tuns recent, am zimbit cind l-am vazut in filmuletz, si n-ai zice nicicum ca el e cel care cinta muzica aia complicata de Bach), mai incolo uitati-va la miinile lui (pe la minutul 4 e un primplan cu degetele … genial) si-ascultati-i povestile despre pasiuni si perfectionism.

Eu stiu ca, mai devreme sau mai tirziu, am sa scriu versiunea mea despre cum il vad pe Alexandru Tomescu, dar pina atunci bucurati-va de 10 minute de interviu cu el, parte dintr-o serie de momente insufletite de Silva Dark.

2011
reading_450x450Citindu-l pe André Kertész la muzeu

Citindu-l pe André Kertész la muzeu

Va recomand o expozitie la MNAC, al carei vernisaj a fost saptamana trecuta. O puteti vedea pana in 28 august si credeti-ma ca dupa aceea veti avea o stare de bine si veti dori sa intrati in prima librarie si sa va cumparati o carte. Este vorba despre expozitia ANDRÉ KERTÉSZ, L’intime plaisir de lire, organizata in colaborare cu Jeu de Paume Paris. Peste 40 de fotografii alb-negru realizate de fotograful de origine maghiara care a pendulat toata viata intre Budapesta, orasul de origine, Paris si New-York.

Exact ca un scriitor, Kertész si-a ales ca erou principal cartea. Sau ziarul, revista, tema lecturii fiind intalnita in fiecare imagine, fie ca se intampla pe strada, intr-o cafenea, in tramvai sau pe terasa locuintei.

Dupa ce am vazut expozitia, acasa, am cautat mai mult info despre fotograf si am citit ca tatal sau a fost librar.  Mi s-a parut foarte frumos, cum fiul a continuat cumva pasiunea tatalui pentru carte, surprinzand unul dintre cele mai linistite si mai placute momente: lectura.

Sper sa va placa si voua aceasta expozitie. Pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

2514
radcliffDaniel Radcliffe altfel

Daniel Radcliffe altfel

in nebunia asta cu finalul lui Harry Potter ( n-am vazut decit primul episod, nu sunt in target deloc), m-am gindit sa va arat o alta fatza a lui Daniel Radcliffe

un pictorial de anul trecut din Dazed & Confused

1654
polymorphic love diagramsimpa Matthew Stone

simpa Matthew Stone

Matthew Stone e un artist britanic a carui deviza este Optimism as cultural rebellion.
iata citeva dintre lucrarile lui, instalatii cu picturi/fotografii.

si un fragment dintr-un text scris de el despre frumusete:

If beauty is unavoidable, as I feel it is, it should be taken on and developed with thought and sensitivity. If anything can now be considered beautiful. That means that the morality of beauty is not inside it, but in how we process the experience of it, develop ideas surrounding it and ultimately where we choose to perceive it. Beauty is like love, dangerous but not to be avoided! It has great power that can easily be used to harm oneself and others and like any other aspect of humanity, the pursuit of beauty has been abused and manipulated for material gain. But, beauty is not simply a false invention tacked onto a primordially beauty-free world by soulless marketeers. It is a gateway to limitless possibility.

1261
282742_10150255338882710_690752709_7245551_3035778_nam o fotografie de la Steve McCurry

am o fotografie de la Steve McCurry

Am primit cadou o fotografie de Steve McCurry (domnul care a fotografiat-o pe celebra fata afgana ajunsa pe coperta National Geographic). Am si autograful autorului.

An image has power when it tells a story

asta scrie domnul McCurry si semneaza pe fotografia aceasta.

Me happy. Voi puteti fi fotografiati de McCurry, cu toata familia, de Craciun la NY. am scris despre asta aici.

2306
the-tree-of-life-terrence-malickTerrence Malick – Tree of life – la Anonimul

Terrence Malick – Tree of life – la Anonimul

editia din acest an a festivalului de film Anonimul se deschide cu filmul lui Terrence Malick – Tree of live, Palme D’or de anul acesta.
filmul nu va fi distribuit in cinematografele din romania, asa ca asta e cam singura sansa sa-l puteti vedea pe ecran mare.

Anonimul 2011 se desfasoara anul asta intre 8 si 14 august ca de obicei la Sfintul Gheorghe si ar fi bine sa dati niste telefoane, sa faceti niste rezervari ( in campus sau in sat) pentru ca se anunta cu o editie cu filme tari si niste invitati foarte foarte simpa.

1615
ThereIsOnlyOneSunastazi e ziua lui Wong Kar Wai

astazi e ziua lui Wong Kar Wai

sper ca wong kar wai are o zi minunata, tocmai ce a implinit 55 de ani.

in cinstea lui (stie el ca-l iubesc, chiar daca n-a auzit in viata lui de mine), un cadou pentru voi – un scurt metraj de 10 min facut de wkw:)

1537
sinaia-ve4Sinaia – Povesti pe care nu l-ati auzit niciodata

Sinaia – Povesti pe care nu l-ati auzit niciodata

v-am povestit ieri o intimplare incredibila:

cum citeam o carte despre Sinaia anilor 20-30 si m-am intilnit cu o ruda a unuia dintre personaje.

acum citeva fragmente tres simpa din aceasta carte

*

Pe vremea regelui Carol, Sinaia avea gradina zoologica.
Cind ingrijitorul animalelor, Mos Aron, un batrin cu mustati albe, pleca dimineata la cumparaturi pe Furnica, era insotit de un pui de urs, spre marea bucurie a copiilor, care se tineau dupa ursulet sa-i dea fiecare cite ceva: un covrig, biscuit, bomboane, un mar; spre bucuria reciproca.

*
Teatrul Antic isi incepe activitate in vara anului 1913, intr-o poiana din padurea de pe Valea Caseriei, in vecinatatea vilei Smarandescu. Aici s-a amenajat un loc pentru spectacol, pentru cor si poteci pe care se plimbau printre fagi, nimfele. Spectatorii stateau pe banci de lemn si nu de putine ori, pe rindul din fata, lua loc familia regala. Printre protagonisti puteau fi vazuti Ion Manolescu, Ion Petrescu si viitorii soti Lucia Sturza si Tony Bulandra. Biletele erau scumpe, locurile putine si multi tineri dornici sa vada tragediile grecesti cereau permisiunea sa stea pe margine, asezati pe iarba. Teatrul Antic este primul teatru care si-a desfasurat spectacole in aer, la noi in tara.

*
Cind actorul englez Peter Gilmore, binecunoscutul Onedin, a sosit la Sinaia – locuind in vila Caprioara- a fost intrebat daca vrea sa manince sarmale, iar acesta a refuzat spunind ca e deranjat la stomac. Bucatarul nu numai ca nu l-a descurajat, dar l-a asigurat ca sarmalele noastre au sa-I faca bine de stomac, ceea ce s-a intimplat. Curiosii care au dorit sa stie cum a procedat bucatarul, au aflat ca mai inainte i-au servit un aperitiv: feliute de franzela cu razatura de cascaval bine prajite si cu citeva paharele de afinata. Sarmalele le-a pudrat din plin cu praf de orez, le-a rumenit la cuptor pina cind au facut o crusta si apoi le-a servit tot cu afinata.

*
Marin Preda a scris mult la Sinaia si, desi nascut pe brazda, nu suporta sa auda noaptea vreun ciine latrind, sau tiriitul greierilor in dupa amiezele de vara. In furia enervarii isi trimitea consoarta sa umble prin iarba dupa micutii muzicanti, sa-i prinda, sa le suceasca gitul, sa-i striveasca cu calciul, numai sa nu se mai auda niciun tiriit.
*
Fragmente din cartea De la Plaiul Prahovei la Sinaia, istorie si contemporaneitate – Gheorghe Nistorescu.

2159
ursulmood board with movies

mood board with movies

locurile in care stam ne dau o stare.

de citeva zile sunt la sinaia, in mare parte a timpului, pe o terasa de linga peles.

iata un moodboard cu filmele la care m-am gindit vazind lucrurile din jur. lucrurile frumoase (nu manelistii care joaca table la 9 seara la lumina felinarelor de la Peles)

si un bonus pe care nu pot sa-l postez ca nu ma lasa youtube dar merita vazut:)

1621
karl_lagerfeld_3acasa la Karl Lagerfeld

acasa la Karl Lagerfeld

newyorker publica un portret foarte frumos al designerului Karl Lagerfeld. jurnalistul John Colapinto a petrecut o zi cu Largerfeld si se foloseste de aceasta “rama” ca sa faca un parcurs impresionant al unei mega cariere.

“I go to Colette,” he says, referring to the eclectic boutique on the Rue Saint-Honoré. “I buy all the new things, I buy all the music magazines, listen to new music.” (Last year, Lagerfeld released “My Favorite Songs,” a two-disk CD that included selections by hipster artists like Devendra Banhart, LCD Soundsystem, Super Furry Animals, the Fiery Furnaces, and Stereolab, as well as by the punk band Siouxsie and the Banshees, the bandleader Xavier Cugat, and Igor Stravinsky.) Famous among his friends for his capacity to absorb information, Lagerfeld is also renowned for his ability to translate what he consumes into fashion. “Karl reads everything, looks at everything,” the Paris fashion stylist Camille Bidault-Waddington says. “He’s permanently filling himself with independent culture and establishment culture, so basically he knows everything, and he’s like a sampling machine.” Lady Amanda Harlech, Lagerfeld’s “muse,” concurs. “He said to me once, almost in a worried way, that he has to find out everything there is to know, read everything,” she says. “The curiosity is ceaseless.”
*
Lagerfeld spoke like this, almost without interruption, for nearly two hours. He then nodded discreetly to his hovering manservant, who vanished, then quickly reappeared with a silver salver upon which sat a pitcher of water, an empty glass, a foil envelope, and a spoon. Lagerfeld sprinkled brown powder from the envelope into the glass, added just enough water to wet the granules, then used the spoon to stir the mixture into a thick paste that resembled chocolate pudding but was, he said, protein. He spooned the substance into his mouth without relish, swallowed it, and was soon speaking again, about his plans to reprint the work of a once-popular poet named Anna de Noailles—“who was born Anna de Brancovan, and was of Romanian descent, and who was one of the first women elected to the Académie in Belgium—not in France, because she died in 1933—and her poetry is stunning.…”

*
He spends most of his time in a thousand-square-foot room, at the center of which sat a modern fourposter bed. The posts were made of fluorescent bulbs, and a sable bedspread was strewn with paperbacks and magazines and more iPods. Lagerfeld says that he sleeps seven hours a night in this bed; he also spends considerable time lounging on it during his waking hours, reading and drawing. There was a large desk a few feet away, piled with papers, sketchbooks, magazines, books, newspapers, and art supplies. Lagerfeld complains that his desk kept getting “buried.” To deal with the problem, he recently bought four more desks. They got buried, too. A Mac G5 computer was visible among the messy stacks of books and papers on a long table at the foot of his bed, but Lagerfeld insists that he rarely uses it and does not surf the Internet—partly because he is fearful of how it might compromise his privacy. “I don’t want to be on the Internet,” he said. “I hardly use a credit card—everything where you can be fixed. I’m floating. Nobody can catch me, mmm?”

In the now.
Where Karl Lagerfeld lives.

aceste doua fotografii nu sunt publicate in newyorker, ele fac parte dintr-o sedinta foto de anul trecut, dar mie imi plac foarte mult pentru ca arata cit de pasionat de informatie e Lagerfeld si ca partea aia cu creatia care tine de inspiratie, care vine din neant, nu e chiar asa: e nevoie de o baza solida de informatie ca sta stea bine “muza” si sa si ramina pe linga tine

2110
agnesSa facem cunostinta cu…

Sa facem cunostinta cu…

…domnisoara care ilustreaza experimentul meu “Cum sa economisesti cumparind cu cardul” realizat in colaborare cu MasterCard.

De fapt domnisoarele…


Mai intii e tinara asta blonda, filiforma in fuga dupa cele mai simpatice cumparaturi. Ea se va regasi si pe tricourile unicat pe care le daruiesc in aceasta campanie. Daca vreti sa-i punem un nume, simtiti-va libere sa comentati… cel mai simpa, primeste un premiu.

*

Mai apoi e tinara care a creat aceasta ilustratie. Este unul dintre cele mai celebre ilustratoare din Ungaria si ilustratorul official ELLE Spania, ales printr-un concurs la care au participat artisti din mai multe tari.
Se numeste Agnes Keszeg, are 28 de ani, s-a nascut la Turda si locuieste la Cluj.

Ii place sa ilustreze carti pentru copii, dar dupa cum vedeti este si o minunata ilustratoare pentru revistele glossy & fashion. Blogul ei este o excursie printr-o lume de basm, asa ca va invit sa va luati o pauza si sa va plimbati un pic.

Sunt sigura ca o sa va faca placere sa purtati un tricou, in editie extrem de limitata – 20! de exemplare – cu o ilustratie semnata Agnes Keszeg, trebuie doar sa participati la provocarile pe care le lansez pe durata experimentului meu.

(am imprumutat fotografia de la simpaticii de la mauVErt, unde puteti afla mai multe despre Agnes)

intre 15 iulie- 15 august povestesc tot ce cumpar, parte din experimentul „Cum sa economisesti cumpărând cu cardul”, realizat cu sprijinul MasterCard.

3011
genuine_ro-macheta-net-469x640azi mergi te rog la GENUINE.ro

azi mergi te rog la GENUINE.ro

astazi la Carturesti, in mansarda, GENUINE.ro e in plina desfasure cu prima sa editie dedicata designului MADE in RO (design vestimentar contemporan, accesorii, obiect si fotografie).
Evenimentul creaza un mediu multicultural, alaturi de designeri si branduri romanesti.

aseara publicul a vizionat un film documentar ceh – The beauty exchange.

va invit cu drag sa mergeti si sa achizitionati un item romanesc de la acest tirg si, cum spuneam si intr-un spot pentru sustinerea acestui proiect, ginditi-va ca de fiecare data cind cumparati un produs romanesc faceti o investitie tripla: intr-un produs care nu seamana cu al altora, e unicat, apoi e o investitie in munca unor tineri designeri, iar pe termen lung, e o investitie intr-o industrie care e in plina desfasurare.

genuine.ro e un proiect alomoda.ro
va rog mergeti astazi la carturesti la acest tirg, categoric e cel mai cool loc din bucuresti in aceasta zi; cu oamenii cei mai misto si cu atmosfera pozitiva.

1768
maria-popistasu-marti-dupa-craciuno exclusivitate simpa de la Maria Popistasu

o exclusivitate simpa de la Maria Popistasu

Am vazut-o pe Maria Popistasu ( Legaturi Bolnavicioase, Marti, dupa Craciun) la TIFF, pe fuga (am fost la concertul ei cu Electric Brother, de unde cu putin noroc va arat si o inregistrare curind) si pentru ca stiam despre bijuteriile pe care le face, am rugat-o sa-mi povesteasca despre proiectele pe care le are intre munca la doua filme.

I-am spus atunci despre o conversatie cu Ethan Hawke in care povestea ca cel mai important lucru pentru el ca actor e cum si administreaza timpul si mintea, in perioada dintre proiecte. In contextul acesta am rugat-o pe Maria sa-mi raspunda.

*

Mi-ai zis sa iti scriu cateva randuri in care sa spun de ce fac lucrurile pe care le fac pe langa actorie. M-am tot foit si l-am intrebat si pe barbata-miu in prealabil, crede el ca eu sunt acum intr-o criza? Raspunsul a venit prompt, calm si rece, ceea ce ma face sa cred ca nu m-a protejat, ci mi-a spus exact ce crede. Asa ca m-am relaxat si dupa alte sondari mi-am dat seama ca, in fapt, eu am fost tot timpul asa.

Cred ca a inceput ca o chestie de conjunctura. Parintii mei lucrau si, ca sa nu ma stie cu cheia de gat aiurea prin parc pana se intorc el de la serviciu, m-au inscris la toate cercurile de la casa pionierilor si soimilor patriei. Asta ma tinea ocupata si cred ca ma ajuta si sa imi depasesc un fel de deficienta de concentrare de care am suferit si sufar inca.

Am facut un exercitiu si am incercat sa insir toate cluburile si cercurile pe care le-am frecventat: balet, desen, engleza, gimnastica ritmica, modelaj, gimnastica sportiva, aerobic, franceza, Clubul de geografie si stiinte naturale, cercul de muzica de la scoala, cor la Casa Armatei, alaturi de inca 4 vecini de varsta mea, un club de dans de la Rapsodia cu aceiasi 4, o sedinta de karate la care tin ca la ochii din cap si un fel de club de indemanare, care nu mai stiu cum se numea, in care tin minte doar ca faceam niste impletituri si niste vase de udat din niste recipiente reciclate. Apoi, mama ne-a facut haine asortate toata copilaria la masina de cusut Veronica, iar eu nu mai stiu cand am fost lasata sa prestez croitorie pentru prima data.

Tata m-a indemnat tot timpul sa stau pe langa el cand repara cate ceva asa ca stiu sa pun un intrerupator pe fir, daca e nevoie. Apoi am facut arte plastice cu scenografia ca alegere principala si, mai tarziu, actorie.

Acum, anul asta adica, am facut un curs de bijuterie si am de gand sa lucrez o zi pe saptamana in atelier, am facut niste fete de masa brodate pe care le am intr-un magazin din Bucuresti si o serie de aproane pentru bistroul “La Bonne Bouche” si am raspuns cu entuziasm invitatiei lui Electric Brother. Am cantat trei piese in concertul de lansare al noului album, si mai apoi la B’estfest, inainte de L.A.M.B.

Cred ca tarie ca sunt o fata harnica, ca am un fel de energie in plus pe care simt nevoia sa mi-o canalizez catre lucruri palpabile in final. Asta ca sa nu am senzatia ca ma irosesc sau ca pierd vremea. Imi place sa fac film mai mult decat orice altceva, dar as fi ipocrita sa declar ca e viata mea si cred cu tarie ca n-as muri daca nu s-ar lega proiecte mai departe.

Maria Popistasu, 15 iulie

*

Cind pui o intrebare intr-un interviu, nu te gindesti decit la raspunsul pe care urmeaza sa-l obtii. Pentru ca el va face parte dintr-un articol la care tu ai deja o structura in cap.

Uneori, raspunsurile care-ti vin iti schimba optica si te ajuta sa te reevaluezi pe tine, ca jurnalist. Si sa-ti dai seama ca intrebarile tale au si alte urmari.

Asa mi s-a intimplat mie cu raspunsul Mariei Popistasu. Mi-am dat seama ca intrebarea mea, care era un pretext ca sa va povestesc pe blog despre bijuteriile sale, pentru ea a fost un motiv de analiza personala.

M-a speriat putin impactul intrebarii mele si, ca sa nu ma gindesc prea mult la ce alte urmari au avut alte intrebari din interviurile anterioare (de genul “de ce ma vede asa?”, “oare cred oamenii lucrul asta despre mine?”), imi spun – pentru moment – ca Maria e mai analitica si introspectiva, ca e felul ei de a analiza profund lucrurile cu care intra in contact.

Iata unul dintre inelele create de Maria; l-am luat de la mina unei prietene si l-am fotografiat pe piciorul meu pt ca altceva nu aveam la indemina.

2545
stevejobsce-am mai citit pt elefant.ro:Steve Jobs

ce-am mai citit pt elefant.ro:Steve Jobs

Pentru cine conduce echipe de creativi nu mai e o noutate că cea mai mare provocare e să știi să lași liber fiecare membru al echipei, dar să-l și poți “constrânge” să-și respecte deadlineurile. O balanță al cărei echilibru e fin, ca și cum ai măsura în karate bijuterii de aur.

Pentru cei care au de condus un business care are în descriere obligativitatea de “a fi diferit”, managementul unei echipe are și alte nuanțe: cu cât sunt mai multe păreri, cu atât uniformizarea e mai mare și se realizează îndepărtarea de unicitate, de diferențiere. Iar managerul trebuie să impună o părere, fără să lase imaginea unui dictator. Și să accepte, oricât ar fi de greu, că nu e acolo ca să fie iubit și adulat de angajați.

Dacă sunteți manageri și nu v-ați împăcat cu gândul ăsta, citiți biografia lui Steve Jobs; dacă sunteți angajați și aveți un șef care nu a învățat încă toate astea, dăruiți-i cartea aceasta.

restul parerilor mele despre cartea Steve Jobs – iLeadership pentru o noua generatie, desigur pe elefant.ro

2273
image001un concurs cu un premiu genial

un concurs cu un premiu genial

Il mai stiti pe fotograful care a realizat celebra coperta National geographic cu Fata Afgana?
Si-a cautat-o la 20 de ani distanta si-a fotografiat-o din nou?

Steve McCurry se numeste fotograful si tu, oricare ai fi tu, poti sa fi fotografiat de el intr-un proiect despre care se va vorbi multi ani de acum incolo.
*
Mai stiti proiectul cu “o lume intr-o zi?” cind in lumea intreaga s-au uploadat filmulete ale oamenilor obisnuiti si, la un an distanta, s-a realizat un lung metraj extrem de emotionant?
Ei bine, proiectul lui McCurry (realizat impreuna cu Hotpoint) e din aceeasi categorie.

*


Familii din România, Italia, Franța, Polonia, Cehia, Rusia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie, Spania și Portugalia isi uploadeaza pe http://family.hotpoint.eu fotografii cu familiile lor ( nu mai mult de 10 fotografii pentru fiecare familie), din fiecare tara va fi aleasa o familie care va merge de Craciun la New York se va intilni cu McCurry si va fi fotografiata de el.

Proiectul e incredibil prin valoarea lui emotionala globala: cind se incheie perioada de uploadare a fotografiilor, se vor aduna marturii super emotionante despre traditiile si cultura fiecarei tari.

Ce trebuie sa faceti?Incarcati poze cu familia voastra (maxim 10) pina pe 15 octombrie pe site-ul http://family.hotpoint.eu.
Imi doresc foarte tare sa scriu povestea intilnirii cu McCurry a familiei care cistiga din RO si cum li s-a parut Craciunul in New York. Succes daca veti cistiga va fi o amintire a carei valoare e, cu adevarat, nepretzuita!
*

My Family este un proiect Hotpoint, marcă înregistrată a Indesit Company. acest post nu face parte din nicio campanie publicitara, mi-a placut atit de mult ideea, incit am scris despre ea:)

5463

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!