Category : culturale

poster_miccum arata scriitorii pe care-i citesti?
culturale
14 years ago

cum arata scriitorii pe care-i citesti?

intr-un fel ciudat (sau poate magic), scriitorii cartilor noastre preferate reusesc sa “dispara” din mintea noastra cind le citim romanele.

ne “fura” actiunea, traim viata personajelor si, rareori, ne gindim ca o parte din viata personajelor e inspirata de ce-au trait autorii. si mai rar ne imaginam cum arata autorii.

Mircea Struteanu, fotograf, vernizeaza astazi o expozitie de fotografie cu o mare valoare jurnalistica pentru literatura noastra contemporana.

Scriitori romani. Chipuri si taine.

iata citeva fotografii din expozitie

Simona Popescu

Paul Cernat

Mircea Martin

Expozitia, care contine 55 de portrete de scriitori romani, va fi vernisata astazi la ora 18.30 la ICR (Aleea Alexandru nr.38).

*

(foto Mircea Struteanu)

4
2453
buna_ce_faci1Buna! Ce faci?
filme simpa
14 years ago

Buna! Ce faci?

cind am vazut la TIFF anul trecut filmul “Buna! Ce faci?” am anuntat imediat ca vreau sa sustin promovarea acestui film. cu orice pot eu.

(am un respect deosebit pentru ce au facut regizorii premiati la marile festivaluri si pentru efortul lor de a deschide un nou drum cinematografiei noastre, dar cred ca e loc pentru toata lumea sub soare si ca noi, spectatorii, avem nevoie de filme de toate genurile. “nu poti sa maninci doar caviar, e nevoie si de cite o friptura la gratar cu cartofi prajiti”, imi spunea acum ceva vreme o prietena care are 87 de ani si apartine boierimii de alta data)

*
aseara, de martisor, citeva dintre cele mai importante bloggerite din Romania au vizionat in avanpremiera filmul “Buna, ce faci”.

A fost o vizionare diferita de avanpremierele pe care le-am tot gazduit cu Tabu; in primul rind totul a fost foarte personalizat (fiecare invitata a primit un mesaj pentru ea: fie de la regizorul Alexandru Maftei, fie de la actorii din rolurile principale Dana Voicu si Ionel Mihailescu); Dana Voicu si Ana Popescu, actritele din film, au conversat cu fetele; a fost bere ( Redd’s) asortata cu floricele calde si aromate; au fost cocktailuri ( Cointreaupolitan) linga nachos picante, au fost cafele (chiar si fara cofeina) de la Illy si tehnologie on line cu sprijinul Samsung si Logitech.

Dar nu doar asta a facut diferenta. Aseara in sala-cafenea, mica si cocheta, de la Cinema Patria (unde puteti vedea si proiectii 3D, e noua si f cool, linga sala mare) a fost o atmosfera de familie.
am auzit chicoteli familiare;
am vazut miini ridicate in semn de marturisire a experimentarii unei iubiri via net;
am vazut tinere care au adus martisoare pentru celelalte invitate (Oana Bratila – love u, ma bucr tare ca te-am cunoscut, esti un spiridus s!mpa – a facut ea insasi martisoare origami);
am intilnit bloggerite pe care le citesc, dar nu le cunosteam (imi doream mult sa o cunosc pe Iren; acum pot sa spun ca e tres tres s!mpa – la fel ca si blogul ei mintea de ceai);
mi-am revazut prietene bloggerite cu care am descoperit ca am lucruri comune (cam ca-n filmul asta) in seri lungi petrecute in fata paharelor cu vin roshu.

A fost o energie foarte foarte buna; daca Sex & The City ar fi avut 50 de personaje principale, in loc de 4, ar fi fost ca aseara. (am avut-o printre noi si pe Daniela Petrescu pe care de cite ori o vad o invidiez pentru gratia si eleganta ei care-mi aduce aminte de Carrie Bradshaw)

Plus ceva ce invitatele n-au de unde sa stie: lucrurile pentru avanpremiera aceasta s-au legat intr-un fel minunat si toata echipa de la voodoo films (distribuitorul filmului) a muncit cu drag pentru fiecare detaliu al acestei intilniri. multumesc frumos Cristiana, Marina si my dear “veri peri” Ada Teslaru.

*
Mie imi place foarte foarte mult “Buna, ce faci”, ii iubesc personajele si replicile; m-a emotionat si m-a bucurat. Sper sa mergeti la cinematograf si sa va bucurati de el.

Iata cronici ale filmului de la invitatele de aseara. Multumiri tuturor ca au inceput primavara cu noi bucurindu-se de un film tres s!mpa.

miruna molodet (coborita de pe ecran, direct pe canapelutza)
ina taranu hofnar
raluca popa
nina costea
marie jeanne
adina necula
andreea pietrosel
anca bundaru
daniela petrescu
elena ciric
diana stoleru
corina georgescu
andreea vasile
anne marie chelariu
ana maria ciobanu
alina constantinescu

daca sunt cronici pe care eu nu le-am descoperit inca, anuntati-ma si va link-uiesc aici, intru istoria evenimentului.
Claudia Tocila
ruxandra predescu
a scris si spiridusa Oana Bratila 🙂

si Iren cea zen
si Andra Zaharia

si Bicuitele meu preferat
*
stiti cind m-am bucurat cel mai mult aseara? la 11 jumatate noaptea cind am ajuns acasa.
eram obosita, scapasem de orice grija pentru vreun detaliu al evenimentului si fost primul moment in care am putut savura un cocktail.
am deschis laptopul si am vazut 50 de postari pe twitter cu #bunacefaci si cronici pe bloguri. era la o ora de la terminarea evenimentului.
astazi hastagul #bunacefaci era al treilea la nivel national!

iar asta inseamna ca si voua v-a placut tot la fel de mult ca mie.

P.S. am vorbit astazi cu Lia Bugnar (autoarea scenariului). vine cu noi la cafea ca sa ne explice cum e cu camasile de insurati sau vinatori de femei:) cine doreste sa o intilneasca pe Lia, sa se anunte aici.

cinemacinematografia romaneasca…acum?
culturale
14 years ago

cinematografia romaneasca…acum?

la prinz merg aici sa dezbatem lucruri, sper, interesante. intrarea e libera, deci… daca aveti timp, veniti

Comedia „Bună! Ce faci?” provoacă o dezbatere:
„Ce urmează în filmul românesc?”

Cu prilejul lansării în cinematografe, pe 4 martie, a comediei romantice
regizate de Alexandru Maftei, „Bună! Ce faci?” – considerată de unii dintre
primii săi spectatori un punct de cotitură în filmul comercial autohton – vă
provocăm la o dezbatere despre cinema-ul românesc şi publicul său.

Criticii de film Andrei Gorzo şi Mihai Chirilov vor discuta despre starea
actuală a Noului Cinema Românesc şi despre posibilele lui direcţii de urmat
miercuri, 2 martie, de la ora 13.00, la Hollywood Multiplex din Mall Vitan, sala
4.

Discuţia va fi moderată de Cristina Bazavan, redactor-şef „Tabu”.

Dezbaterea este deschisă criticilor şi jurnaliştilor, studenţilor la şcoli de
cinema şi împătimiţilor filmului. Intrarea este liberă, în limita locurilor
disponibile.

3
4695
1298484509_gaga-lgborn this way
muzici simpa
14 years ago

born this way

noul clip Lady Gaga, born this way

da, seamana cu Madonna, dar generatia de 15-20 de ani n-a vazut-o pe Madonna asa.

plus ca, odata inventata roata pentru caruta, oamenii au inceput sa creeze cauciucuri: de iarna, de vara, all seasons.

2
1998
Poza-2-Alexandru-China-Birta-micul-print_thumbRepetitiile de la Micul Print
teatru
14 years ago

Repetitiile de la Micul Print

Un pusti de 11 ani si jumatate sa stea singur pe scena unui teatru bucurestean de top, timp de o ora si sa joace unul dintre cele mai frumoase personaje din literature universala nu e o intimplare pe care sa o gasesti des. Asa ca n-am vrut sa ratez o perspectiva “din culise”.

In ziua premierei, cind mai erau doar citeva ore pina la intilnirea cu publicul – si presiunea era cu atit mai mare pe echipa – am fost la repetitiile de la Micul Print (cu Alexandru China Birta, in regia lui Carmen Lidia Vidu)

*
Un actor invata in scoala o multime de trucuri tehnice prin care poate, pe scena, sa fie “natural” orice spune sau face, dar cum poate sa invete un copil asta, intr-un timp scurt (aproape 2 luni)? Si cum il inveti fara sa-l stresezi, fara sa-l intimidezi, ca sa-i pastrezi prospetimea?

Asta cred ca a fost marea provocare pentru Carmen Vidu si mi-ar fi placut sa vad mai mult din repetitii ca sa inteleg trucurile pe care le-a folosit. Iata insa citeva dintre secventele pe care le-am vazut in mai putin de o ora cit am stat la repetitii.

*

– Spui asta ca la Cintarea Romaniei, ai o melodie in ce spui, nu e bine.

Carmen il opreste pe Alex care e aproape de marginea scenei, are o stea (un bec) in fata si trebuie sa vorbeasca cu publicul despre cum prietenia ii schimba pe oameni. E dificil ce are de facut pentru ca trebuie sa ajunga in lumina becului pe o anumita replica (pe care o aude de pe banda – toate celelalte personaje sunt in proiectii video), trebuie sa se aseze astfel incit becul sa nu-i optureze privirea, dar sa-I dea o lumina aparte pe chip. Tocmai ce i-a fost schimbat parcursul pina la aceasta stea, trebuie sa-si ia repere noi, sa-si schimbe tonalitatea interpretarii, sa tina minte tot ce e nou (sa “fixeze” cum spun actorii, dar ei sunt antrenati cu zeci de exercitii ca sa se obisnuiasca cu “fixatul”).
Alex are 11 ani jumate si sta cu becul in fata, ride de expresia “cintarea romaniei” – nici nu se nascuse pe atunci, habar nu are ce e.

– Joaca-te cu becul, cauta-ti o miscare care sa-ti fie familiara si in timpul asta spune-ti textul in cap, ii spune Carmen.

Alex ia becul cu podurile palmelor si-ncepe sa-l miste in balans, apoi cu stinga il miingiie ca si cum ar fi o floare. Ii imprima din nou o miscare de balans. E concentrat la bec, pentru ca nu stie inca in ce fel sa-l miste ca sa nu-l incurce pe fatza lumina, dar isi spune incet textul

– Mai spune-l o data. Aici vorbesti despre prietenie, despre cum tocmai ti-ai facut un prieten, pentru ca ai imblinzit vulpea si e unica pentru tine. Gindeste-te la ce spui, ce semnifica cuvintele, continua Carmen.

Si Alex in timp ce zimbeste la bec incepe sa spuna textul; isi ia pauze, coboara vocea, e constient de ce spune… sta o vreme cu privirea in bec, apoi – pentru ca simte ca e altfel, ca a ajuns intr-o zona diferita – isi ridica ochii si se uita catre scaunele goale unde, peste citeva ore, va fi public.

Si-si spune textul de ti se zbirleste pielea si te gindesti la toti prietenii care au insemnat vreodata ceva pentru tine.

*

– E foarte frumos ce faci, ii spun lui Alex in prima pauza pe care o are.
– Multumesc.
– Stii ca s-au vindut toate biletele la spectacolele din saptamina asta.
– Stiu, pentru ca vrea o colega sa vina si nu a mai gasit.
– Dar asta e foarte tare, stii da? Iar spectacolul e foarte bun, eu am plins de citeva ori acum.
– Of. Si mama mi-a zis ca o sa plinga. Stii, eu inteleg ca e important ce fac, ca e ceva mare, ca e teatru, dar pentru mine e tot ca o serbare scolara. Asa pot sa vad eu cu mintea mea de copil, sa nu te superi pe ce am zis.
(…)
– Dar cind te-ai intilnit cu actorii care apar in proiectii cum a fost?
– Wwwwaaau. M-am simtit….mic.

*

– Alex, aseaza-te pe jos si ia-ti mai mult timp ca sa te ridici. Ai 2 minute cit vorbeste banda ca sa te ridici, fa in asa fel incit miscarile tale sa fie lente si sa nici nu te simtim ca te ridici, ii spune Carmen indicindu-i sa se duca sa se aseze catre spatele scenei linga un norisor care coboara din tavan.

Alex se aseaza cuminte pe jos, in salopeta neagra cu care e imbracat tot spectacolul, isi intinde picioarele, apoi pune miinile dupa ceafa. Incepe banda si el, cu miscari atit de lente de par relanti, incepe sa se miste. Pare un practicant de yoga, asa concentrat isi misca fiecare muschi, mai intii piciorul drept, apoi stingul, apoi se ridica in fund, isi pune miinile sub el ca sa se ajute sa se ridice… Cind se termina sunetul de pe banda e in picioare, pregatit sa-si spuna replica.

(e un lucru complicat sa te coordonezi pe timp si sa ai rabdare si calm interior ca sa faci niste miscari atit de lente; si asta e un exercitiu pe care studentii la actorie il exerseaza mult)

*

Mi-a placut tare ca semanau Carmen si Alex – ca atitudine, ca look; ca Alex – desi ii vorbea la per tu- o privea pe Carmen cu mult respect, iar Carmen – desi avea in fata un copil- il trata ca pe un adult.

M-am gindit ca, oricit de serios e el si oricit de respectuos il trateaza ceilalti (m-au impresionat tehnicienii care-i vorbeau cu un deosebit respect – si-am vazut tehnicieni vorbind de sus si cu actori f f mari), el tot copil ramine: “Ma pacaleeesti”, a ris cind Carmen i-a zis ca nu intelege engleza ca sa nu-l incurajeze sa vorbeasca in alta limba si sa se concentreze pe ce are de facut.

Mi-a mai placut ca parintii lui i-au dat independenta pentru acest proiect. A venit singur la repetitii dupa scoala, cu metroul, pe toata durata repetitiilor; in ziua premierei parintii au venit ca spectatori la sala, desi el ajunsese cu doua ore jumatate inainte sa mai repete o data.

(nu cred ca putem descrie ce era in sufletul Adinei si al lui Cristi, parintii lui, dar au tot respectul meu ca s-au luptat cu ei insisi si nu l-au cocolosit, nici nu l-au intimidat cu emotiile pe care ei le aveau. ce zice tatal lui, Cristi China Birta – chinezu – despre aceasta experienta puteti citi aici)

*
Mai zic inca o data: e foarte greu ce face Alex pe scena la virsta pe care o are, stiu ca o parte din lucrurile de acolo le face instinctual (iar parintii lui, in caz ca nu se asteptau la asta, tre sa se prinda ca se va face artist), o alta parte o face pentru ca a deprins-o via Carmen Vidu, dar cea mai mare parte o face pentru ca a descoperit-o singur, exersindu-si textul. Si pentru un copil de 11 ani si jumatate asta e f f tare.

*
– Repetam aplauzele?, ii zice Carmen.
– Sigur, hai sa-ti arat ce vreau sa fac.
Alex se duce prin lateralul scenei, in partea stinga unde e un fel de pod care merge pina la culise.
– Pe aici am iesit, merg pina in spate, astept sa se termine banda si vin de acolo, dansind, spune Alex aratindu-si dansul cu miinile in sus, ca de personaj animat.
Merge pe podul acela din lateralul scenei, ca si cum nu ar vrea sa ia caimacul atentiei.
– Pai nu, trebuie sa vii aici in fata, in centru. Vii de acolo, iti faci un traseu, aici e mijlocul scenei, cind ajungi te uiti in fata si apoi te apleci.
Alex o insoteste pe Carmen pe traseul din spatele scenei pina in fata, se apleaca.

Ride si-i sopteste ceva.

Bate palma cu ea, in salutul acela smekeresc “hai 5!”, si trec unul pe linga altul, in directii opuse. Carmen spre stinga, unde se misca ceva la décor si trebuie sa verifice; Alex spre dreapta catre unul din scaunele din primul rind, unde are bagajele si se uita la mesajele de pe telefonul mobil.

*

Micul Print se joaca la Teatrul Odeon.

7
4110
2134551cronicarilor de teatru, din nou
teatru
14 years ago

cronicarilor de teatru, din nou


toata dimineata am citit cronici pentru piese de teatru pe care le-am vazut sau la care n-am ajuns inca.
unele m-au infuriat cumplit (pentru ca e cel mai usor sa scrii din virful penitei ca e rau), altele m-au amuzat, altele mi s-au parut niste panglicarii teribile.

mi-am adus aminte de un editorial pe care l-am scris pentru JN acum mai bine de 4 ani in care cred si acum pina la ultima litera. nu e vorba de o generalizare, stiu ca sunt si mici exceptii printre criticii cu multa scoala in teatrologie care nu sunt in descrierea de mai jos, dar MAJORITATEA…

*
Merg rar la teatru pentru că m-am fript cu montările româneşti şi suflu-n orice piesă, dar şi pentru că, rareori, găsesc în cronicile de specialitate ceva care să mă convingă să intru în sălile de teatru. E motivul pentru care astăzi, în ziua deschiderii Festivalului Naţional de Teatru, vreau să vă spun dvs., criticilor de profil, oful meu.

Nu sunt din lumea teatrului, nu am studii de specialitate, nu ştiu mai mult de 10 nume de actori şi regizori de acum 50 de ani. Sunt un spectator obişnuit, care merge la teatru de bucurie, ca să simtă o energie specială, ca să se minuneze cum între el şi cei de pe scenă se creează un flux prin care se transmit, în dublu sens, emoţiile.

Dar sunt un spectator care, din cauza “scrierilor” dvs., nu are repere ca să poată alege unde să meargă.

Când citesc cronicile de teatru, mi se pare că am deschis dicţionarul de neologisme şi că am nimeritîntr-un concurs unde vor fi premiate cea mai lungă frază, cele mai multe gerunzii folosite, cele mai multe adjective puse în faţa unui substantiv, cele mai multe cuvinte care să nu exprime nimic.

Dvs. nu scrieţi pentru mine, spectatorul. Scrieţi pentru gloria personală, să vadă ceilalţi critici / regizori cât de culţi şi de rafinaţi sunteţi; scrieţi ca să plătiţi poliţe. Fie că plătiţi o favoare ce v-a fost făcută de regizor, actor, director de teatru, fie că sunteţi supăraţi şi le arătaţi astfel aceloraşi actori, regizori, directori de teatru ce putere aveţi cu pixul în mână. Scrieţi pentru premii sau pentru deplasări la festivaluri. Scrieţi ca să fiţi remarcaţi. Uneori scrieţi pentru o masă bună, după premieră. Şi mă uitaţi pe mine, spectatorul.

V-am văzut la premiere. Vă scoteaţi tacticoşi şi ostentativ hârtiile şi notaţi, notaţi, notaţi. Aţi ratat multe detalii din piese, eraţi cu ochii în hârtii tot timpul. V-am citit, apoi, cronicile; mi-aţi dat un spectacol din capul dvs., cel pe care-l ştiaţi de când aţi intrat în sală, nu cel care era pe scenă. V-amvăzut şi la alte premiere. Vă plictiseaţi şi căscaţi. Băteaţi uşor din picior, a nerăbdare. (În sală, eu – spectatorul – căscam ca şi dvs. şi nu înţelegeam ce e cu porcăria aia.) Şi când v-am citit cronica era… elogioasă. Pentru că regizorul, un “maestru”, vă era prieten şi n-ar fi dat bine să scrieţi că tocmai a dat rateu.

Uite de asta merg din ce în ce mai rar la teatru. Şi-mi pare al dracului de rău că nu vă pasă, că daţi vina pe oricine altcineva (că televizorul prosteşte lumea, că nu mai există interes pentru teatru, pentru cultură, că n-avem bani şi pentru această distracţie) în loc să vă gândiţi că nici dvs. nu mă trimiteţi în sală.

Eu, spectatorul ăsta care are suficienţi bani să poată plăti un bilet la orice spectacol bun, vreau să fiu convins să-mi scot banii din buzunar. Vreau să ştiu că nu-mi pierd timpul. Vreau să mi se recreeze, pe hârtie, emoţia din sală, în câteva rânduri şi cuvinte simple. Ca şi cum mi le-ar spune un amic. Cu sinceritate. Un prieten care să aibă curajul să recunoască atunci când un alt prieten sau protector al lui a dat-o în bară, sau când unul care nu face parte din gaşca lui a realizat ceva frumos. Ce ziceţi, ne împrietenim?

P.S. Am făcut o selecţie de fraze, expresii şi neologisme pe care le-am găsit în cronici, în doar 2 zile de documentare. Ştiu că o să râdeţi când o să le citiţi şi-o să ripostaţi că sunt ale altora. Îmi pare rău că veţi gândi aşa. Dar sper încă să citesc una din cronicile dvs. viitoare care să mă trimită în sala de teatru.
Jurnalul National, noiembrie 2006

*
la link sunt fragmente din cronici, iar aici reactiile pe care le-a generat articolul la vremea respectiva. mai mult, regretata Magdalena Boiangiu a facut un dosar la Dilema pe tema asta. din pacate, desi a trecut atit de mult timp, tot acolo suntem cind e vorba de cronica de teatru.

*

si-acum mai rid de exprimari gasite in cronici, dar doua – din reasearch-ul de atunci – bat orice asteptare

Mărturisesc de la început că am trăit un sentiment de aprehensiune în drum spre întîlnirea “vîlceană” cu personajele lui Cehov.

aprehensiune = Teamă vagă, frică nedesluşită

Lamentările capătă şi ele o melodicitate soporifică.

Soporifică = (Substanţă, medicament) care are proprietatea de a produce somn

7
4761
oscarTabu Oscar Party 2011
filme simpa
14 years ago

Tabu Oscar Party 2011

si anul acesta vedem ceremonia Oscarurilor la un party care tine pina-n zori, alaturi de regizori, actori, producatori si alti oameni implicati in industria de cinema din romania.

irina( brand managerul tabu) nu ma lasa sa spun foarte multe detalii despre party pentru ca e una foarte exclusivista; daaaaaaaaaaaar am obtinut de la ea 4 locuri pe care le scot la concurs miine.

pina atunci cite ceva din delicatesele care vor fi la party:

– vom avea cocktailuri inspirate de numele filmelor nominalizate. click pe foto sa vedeti ingredientele cocktailurior

– cea mai frumoasa tinuta a unei invitate va fi premiata cu o rochie de seara de la Molecule F

– avem concursuri adhoc din istoria Oscarurilor cu premii f f s!mpa.

cum ziceam, 4 norocosi cinefili, merg cu mine la party; miine e concursul.

9
4223
Picture 4http://chinezarisme.chinezu.eu/
culturale
14 years ago

http://chinezarisme.chinezu.eu/

Cristi China Birta – Chinezu pt cei mai multi – lanseaza astazi un sub brand al blogului lui, specializat pe chestiuni culturale http://chinezarisme.chinezu.eu/

Vezi gasi acolo cronici de spectator obisnuit pentru teatru/ dans/muzica/ filme, spectacole pe care Chinezu le vede.

Salut cu bucurie acest loc cultural in online, din mai multe motive:

1. Cristi a ajuns la un nivel in online (expunere, credibilitate, notorietate) care, pentru ca e un om cu bun simt, il obliga sa si construiasca lucruri.

2. Pentru acest blog va face reporting (va merge la spectacole, va iesi din sfera lui de interes) si va oferi un content original spatiului virtual, iar in acest moment online-ul romanesc are nevoie de content care sa nu mai fie facut din fotoliu de acasa, din fata televizorului.

3. E spectator, nu specialist in teatru/film/dans (la muzici stie mai multe, nu pun si categoria asta) si oamenii au nevoie sa stie daca un film-spectacol e bun/prost de la unul ca ei, nu de la cronicari care scriu ca sa vada toata lumea cit de mult au studiat ei in scoala.

4. E o schimbare pe care o face si pentru el (pentru ca nu era un spectator obisnuit de teatru sau dans), iar asta e un lucru care o sa-l imbogateasca si o sa-i deschida alte perspective.

Marea provocare pe care o are Cristi de trecut e CU SINE: sa stie sa ramina spectator, sa fie mereu proaspat; sa nu-si faca prieteni in lumea teatrului/filmului/dansului – nu pentru ca prieteniile lor n-ar fi valoroase, ci pentru ca aceste prietenii il vor schimba si nu va mai ramine doar SPECTATOR.

bafta chinezu. o sa te citesc:)

2
5717
39116i like to see you naked
muzici simpa
14 years ago

i like to see you naked

m-am trezit fredonind sub dus “I like to see you naked”, am continuat cu versurile astea – asezate pe muzica – si cind preparam micul dejun.

dupa vreo 15 minute deja ma enervasem: de unde naiba sunt? si ce vrea subconstientul meu sa zica?:)

am vorbit putin la telefon si apoi am continuat sa cint ” there ain’t no cure for love” si brusc am realizat ca e cintecul asta al lui cohen

acum mai am doar o dilema: daca eu am adormit cu realitatea fm vorbind in computer si era nush ce emisiune de stiri de la rtv, iar cind m-am trezit tot stiri erau, cum naiba a ajuns cohen in capul meu? si cam pe la ce ora l-au difuzat de l-a inregistrat creierasul meu si-a ramas acolo?

3
2369
premiilegoponominalizari premiile Gopo 2011
filme simpa
14 years ago

nominalizari premiile Gopo 2011

tocmai ce au fost anuntate nominalizarile pentru premiile Gopo 2011. am multi favoriti pe  lista asta (am si bucuria ca votez) si, de data asta, unul dintre prietenii mei buni, Razavn Penescu, e sef de proiect pentru numaratoarea vourilor. asta pentru ca de anul acesta PricewaterhouseCoopers se ocupa de numaratoarea voturilor, dupa o procedura similara cu cea de la Oscar.

l-am intrebat daca el o sa stie inaintea tuturor cine ia premiile si, serios cum e el mereu, a zis: Nu. Vor avea rezultatele doar 2 oameni, cei care duc plicurile la sala.

deci nu voi avea prea multe avantaje, dar asta nu inseamna ca nu-l voi chinui cu intrebarile:)

ceremonia de decernare a premiilor Gopo are loc la sfirsitul lui martie. cum regulamentul imi permite, voi face publice voturile mele, saptaminile viitoare:)

NOMINALIZĂRI PREMIILE GOPO 2011

CEL MAI BUN FILM (LUNGMETRAJ)

AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUŞESCU (România, 2010)

Producător: Velvet Moraru (ICON Productions)
Regia: Andrei Ujică

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER (România-Suedia-Germania, 2010)

Producători: Cătălin Mitulescu, Daniel Mitulescu (Strada Film, Film I Väst, The Chimney Pot)

Regia: Florin Şerban

MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN (România, 2010)

Producător: Dragoş Vîlcu (Multi Media Est)

Regia: Radu Muntean

MEDALIA DE ONOARE (România-Germania, 2010)

Producător: Liviu Marghidan (Scharf Film, Abis Studio, Pandora Films)

Regia: Peter Călin Netzer

MORGEN (România-Ungaria-Franţa, 2010)

Producător: Anca Puiu (Mandragora Movies, Slot Machine, Katapult Film)

Regia: Marian Crişan

CEL MAI BUN REGIZOR (LUNGMETRAJ)

PETER CĂLIN NETZER

MEDALIA DE ONOARE

FLORIN ŞERBAN

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

MARIAN CRIŞAN

MORGEN

RADU MUNTEAN

MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN

RĂZVAN RĂDULESCU ŞI MELISSA DE RAAF

FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE

CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICŢIUNE

ANDRÁS HATHÁZI

Pentru rolul NELU din filmul

MORGEN

GEORGE PIŞTEREANU

Pentru rolul SILVIU din filmul

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

MIMI BRĂNESCU

Pentru rolul PAUL HANGANU din filmul

MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN

VICTOR REBENGIUC

Pentru rolul ION din filmul

MEDALIA DE ONOARE

YILMAZ YALCIN

Pentru rolul BEHRAN din filmul

MORGEN

CEA MAI BUNǍ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICŢIUNE

ADA CONDEESCU

Pentru rolul ANA din filmul

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

ADRIANA TRANDAFIR

Pentru rolul MAGDALENA din filmul

EUROPOLIS

MARIA POPISTAŞU

Pentru rolul RALUCA din filmul

MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN

MIRELA OPRIŞOR

Pentru rolul ADRIANA HANGANU din filmul

MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN

OZANA OANCEA

Pentru rolul FELICIA din filmul

FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE

CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL SECUNDAR ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICŢIUNE

BOGDAN DUMITRACHE

Pentru rolul LAURIAN HAŞIU „LEU” din filmul

PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE

IGOR CARAS-ROMANOV

Pentru rolul SENIA din filmul

NUNTĂ ÎN BASARABIA

MIHAI CONSTANTIN

Pentru rolul DIRECTORUL din filmul

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

MIRCEA DIACONU

Pentru rolul TANASIE din filmul

CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ

VASILE MENZEL

Pentru rolul DNUL MATEESCU din filmul

FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE

CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL SECUNDAR ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICŢIUNE

CAMELIA ZORLESCU

Pentru rolul NINA din filmul

MEDALIA DE ONOARE

CLARA VODĂ

Pentru rolul MAMA din filmul

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

ELVIRA RÎMBU

Pentru rolul FLORICA din filmul

MORGEN

ILEANA CERNAT

Pentru rolul DNA MATEESCU din filmul

FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE

IULIA LUMÂNARE

Pentru rolul CORINA din filmul

CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ

CEL MAI BUN SCENARIU DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE

ALEXANDRU BACIU, RADU MUNTEAN ŞI RĂZVAN RĂDULESCU

MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN

CĂTĂLIN MITULESCU ŞI FLORIN ŞERBAN

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

adaptare a piesei „Eu când vreau să fluier, fluier” de Andreea Vălean

MARIAN CRIŞAN

MORGEN

RĂZVAN RĂDULESCU ŞI MELISSA DE RAAF

FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE

TUDOR VOICAN

MEDALIA DE ONOARE

CEA MAI BUNĂ IMAGINE (LUNGMETRAJ)

LIVIU MARGHIDAN

PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE

MARIUS PANDURU

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

TUDOR MIRCEA

MORGEN

TUDOR LUCACIU

MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN

VIVI DRĂGAN VASILE

CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ

CEL MAI BUN MONTAJ (LUNGMETRAJ)

ALEXANDRU RADU

MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN

CĂTĂLIN F. CRISTUŢIU ŞI SORIN BAICAN

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

CĂTĂLIN F. CRISTUŢIU

MEDALIA DE ONOARE

DANA BUNESCU

AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUŞESCU

TUDOR POJONI

MORGEN

CEL MAI BUN SUNET (LUNGMETRAJ)

CONSTANTIN FLEANCU ŞI DANA BUNESCU

FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE

DANA BUNESCU

AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUŞESCU

DRAGOŞ STANOMIR

MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN

MIHAI BOGOS

PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE

THOMAS HUHN, ANDREAS FRANCK, FLORIN TĂBĂCARU ŞI GELU COSTACHE

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

CEA MAI BUNĂ MUZICĂ ORIGINALĂ (LUNGMETRAJ)

ANATOL ŞTEFĂNEŢ

NUNTĂ ÎN BASARABIA

DIEGO LOSA, FRANÇOIS PETIT

EUROPOLIS

MIRCEA FLORIAN

KAPITALISM – REŢETA NOASTRĂ SECRETĂ

VASILE ŞIRLI

CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ

CEA MAI BUNĂ SCENOGRAFIE (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

ANA IONECI

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

CRISTIAN NICULESCU

CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ

MIHNEA MIHĂILESCU

MEDALIA DE ONOARE

RÓBERT KÖTELES

MORGEN

SORIN DIMA

MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN

CELE MAI BUNE COSTUME (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

ALEXANDRA UNGUREANU

MORGEN

CRISTINA MITITELU

PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE

VIORICA PETROVICI

CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ

CEL MAI BUN MACHIAJ ŞI CEA MAI BUNĂ COAFURĂ (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

ANDREEA LUPU ŞI MARIA ANTON

PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE

DANA ROŞEANU

CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ

LIDIA IVANOV ŞI EDWINA VODĂ

EVA

CEL MAI BUN FILM DE DEBUT (LUNGMETRAJ)

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

Regia: Florin Şerban

FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE

Regia: Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf

MORGEN

Regia: Marian Crişan

CEL MAI BUN FILM DOCUMENTAR

AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUŞESCU (România, 2010)

Producător: Velvet Moraru (ICON Production)

Regia: Andrei Ujică

CĂUTARE (România, 2010)

Producători: Cristina Hoffman, Dan Nuţu (Aristoteles Workshop)

Regia: Ionuţ Piţurescu

CIRCUL VESEL (România, 2010)

Producători: Carmen Harabagiu, Aurelian Nica, Andrei Creţulescu (HBO România)

Regia: Claudiu Mitcu

KAPITALISM – REŢETA NOASTRĂ SECRETĂ (România-Franţa, 2010)

Producător: Alexandru Solomon (HiFilm, Sepia, Neon Rouge Production, ARTE G.E.I.E, RTBF)

Regia: Alexandru Solomon

THE SHUKAR COLLECTIVE PROJECT (România, 2010)

Producători: Marc Lorber, Aurelian Nica, Andrei Creţulescu (HBO Central Europe)

Regia: Matei-Alexandru Mocanu

CEL MAI BUN FILM DE SCURT METRAJ

CAPTIVI DE CRĂCIUN (România, 2010)

Producător: Sorin Botoşeneanu  (UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti)

Regia: Iulia Rugină

COLIVIA (România – Olanda, 2010)

Producători:

Monica Lăzurean-Gorgan, Adrian Sitaru, Mete Gümürhan (4 Proof Film, Kaliber Film)

Regia: Adrian Sitaru

MATEI, MATEI (România-Ungaria, 2010)

Producători:

Jànos Szàntai, Ròbert Lakatos, András Muhi (Inforg Stúdió, Argo Audiovizual)

Regia: Cecília Felmèri

OXIGEN (România, 2010)

Producător: Doina Dragnea (Filmex România)

Regia: Adina Pintilie

STRUNG LOVE (România, 2010)

Producător: Sorin Botoşeneanu (UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti)

Regizor: Victor Dragomir

PREMIUL “TÂNĂRĂ SPERANŢĂ”

ADINA PINTILIE

pentru regia filmului

OXIGEN

BOGDAN MIHĂILESCU

pentru realizarea filmului

GRAND CAFÉ

GEORGE PIŞTEREANU

Pentru rolul SILVIU din filmul

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER

IULIA RUGINĂ

pentru regia filmului

CAPTIVI DE CRĂCIUN

MARIUS IACOB

pentru imaginea filmului

OXIGEN

CEL MAI BUN FILM EUROPEAN (DINTRE CELE DISTRIBUITE ÎN ROMÂNIA ÎN 2010)

O LECŢIE DE VIAŢĂ / AN EDUCATION (Marea Britanie, 2009)

Regia: Lone Scherfig

Distribuitor: MediaPro Distribution

ANTICHRIST / ANTICHRIST (Danemarca, 2009)

Regia: Lars von Trier

Distribuitor: Transilvania Film

ILUZIONISTUL / L‘ILLUSIONNISTE (Marea Britanie-Franţa, 2010)

Regia: Sylvain Chomet

Distribuitor: Transilvania Film

PANGLICA ALBĂ / DAS WEISSE BAND (Franţa-Germania-Austria, 2009)

Regia: Michael Haneke

Distribuitor: Independenţa Film

UN PROFET / UN PROPHÈTE (Franţa, 2009)

Regia: Jacques Audiard

Distribuitor: Independenţa Film

PREMIUL PUBLICULUI (PENTRU FILMUL ROMÂNESC CU CEL MAI MARE SUCCES LA BOX OFFICE ÎN 2010)

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER –  55,858 bilete vândute

Producători: Cătălin Mitulescu, Daniel Mitulescu (Strada Film, Film I Väst, The Chimney Pot)

Distribuitor: Metropolis Film

Regia: Florin Şerban

PREMIUL PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE

ANUŞAVAN SALAMANIAN

INGINER DE SUNET

1
2036
Black-Swan-movie-posterBlack Swan – lebada sau gisca?
culturale
14 years ago

Black Swan – lebada sau gisca?

Bunul meu prieten Razvan Penescu zice pe FB ca Black Swan e
‎

prostie cu accente horror, muuuult kitsch, găuri în scenariu la fiecare pas, muuultă actorie de slabă calitate (inclusiv premiata Portman care se luptă cu tone de clişee despre cum e o balerină ce se scufundă în rol). O să prindă pt că arată frumos, pentru că dă fiori (ieftini) şi pt că e muuuultă muzică frumoasă. Şi o să fie muuuulte comentarii despre cât de înălţător e să te sacrifici pentru artă.

Iar asta e un motiv pentru mine sa zic “Ba NU!”

*

Black Swan nu e despre cit de inaltator e sacrificiul in arta. E despre proasta administrare a resurselor personale in raport cu viata profesionala: cind nu mai ai din ce sa te “incarci”, n-ai nici ce sa “dai”.

E mai vizibil in arta, dar e la fel pentru oricare alta meserie.

Daca n-ai o viata, daca n-ai intimplari care sa te emotioneze, daca nu experimentezi la nivel personal, la un moment dat seci pe dinauntru si nu ai ce sa mai transmiti.

(Asta e unul din motivele pentru care in fiecare interviu pe care-l fac cu un artist il intreb “ok, si din ce te incarci? Pentru ca in spectacole e un mare consum nu doar fizic, ci si emotional”)

*
intre prietenele mele e o vorba pe care eu am “inventat-o”. cind una greseste i se spune “lebada” – e upgrade-ul de la gisca; pentru ca si lebada e un fel de gisca dar mai eleganta. oricum la capitolul inteligenta sta la fel ca si gisca.
Si ati vazut ce capsor mic are? Cum sa aiba mult creier acolo?!

Eu cred ca Black Swan e despre a fi gisca in viata privata cind te dedici cu totul vietii profesionale:)
*
Nu discut cit de bun e filmul; eu l-as mai fi taiat un sfert.
Spun insa ca mi se pare foarte desteapta constructia coloanei sonore in raport cu actiunea filmului (pentru ca pune gradat toata partitura din Lacul Lebedelor). Si-mi plac costumele de antrenament f mult, dar am o scuza: toata lumea stie ca gri-ul e culoarea mea.

Am mai scris despre Black Swan si a detine controlul aici (ceva mai serios, sper)

8992-boy-n-baby-elephantmassive attack mood
muzici simpa
14 years ago

massive attack mood

pe repeat, toata ziua, live with me, din cauza lui mihai dinu pt ca a pus-o in play list de dimine la guerrilla.

0
1608
bp08_theme1cartea cu povesti de dragoste – update
carti simpa
14 years ago

cartea cu povesti de dragoste – update

ebook love intra pe ultima suta de metri, motiv pentru care va anunt ca:

– miine ora 12 este ultima ora la care puteti trimite un link la povestea voastra care sa apara in carte (sau o puteti lasa drept comentariu, aici pe blog)

– cartea va avea si o varianta audio de descarcat pentru IPod. 10 dintre povesti, cele mai frumoase, vor fi inregistrate in lectura doamnei Rodica Mandache.

– cartea, in varianta electronica si in cea audio, vor fi publice pe 24 februarie.

partenerii proiectului ebook love sunt Prestigio si Liternet.ro.

ebook love este prima aparitie din colectia Carti S!MPA.

booksValentine’s…altfel
culturale
14 years ago

Valentine’s…altfel

Imagineaza-ti ca desi iubesti pe cineva fara obligatii( iar dragostea e reciproca), nu-ti poti manifesta iubirea in public.
nu va puteti tine de mina in parc sau pe strada, nu ii poti mingiia obrazul; nu va puteti saruta.

Nu puteti face niciun gest tandru in public, iar iubirea voastra – in spatiul care teoretic va apartine si voua, pentru ca e public – nu trebuie sa existe.

*
in asemenea cazuri, iubirea care creste e ca un zid la care ai pus caramida peste caramida, dar nu ai adaugat mortar care sa le sustina; n-are emotiile de legatura care sa te certifice in ochii celuilalt in fata tuturor drept iubit.

Acum citiva ani, cind faceam un interviu, Tudor Kovacs (unul dintre putinii gay care, dup ace si-au facut publica orientarea sexuala, au continuat sa vorbeasca clar despre problemele comunitatii) mi-a explicat ca relatiile intre persoanele de acelasi sex sunt lipsite de o multime de confirmari-emotii publice care le-ar fi putut consolida relatia.

Mi s- aparut bizar in primul moment, dar apoi mi-am dat seama ca oricit de deschisa la minte ma cred eu, daca vad doi barbati care se tin de mina pe strada fac ochii mari.
Si cu siguranta ei simt asta. Si se gindesc ca sunt judecati, analizati etc.

*
de la discutia cu Tudor, mi-am dat seama ca avem nevoie ambele echipe de traininguri speciale: si ca ne ajuta sa vorbim in public despre ceea ce ni se intimpla, ca sa se creeze o familiaritate intre noi.

E motivul pentru care ma bucur foarte mult ca astazi se lanseaza inca o carte care vorbeste despre ce simt barbatii gay cind se indragostesc. Am sa fiu acolo, sa va vorbesc despre carte, despre prietenii mei care joaca in cealalta echipa si despre iubiri de toate felurile.

Ne vedem diseara la ora 18:00, in Art Jazz Club din Bucuresti (B-dul Nicolae Balcescu 23 A – subsolul Galeriilor Orizont), unde va avea loc lansarea volumului Armata Salvarii, de Abdellah Taïa.

0
1374
Carole-Bouquet-OdeonCarole Bouquet si neputinta unui barbat de a iubi
culturale
14 years ago

Carole Bouquet si neputinta unui barbat de a iubi


Am fost in seara asta la lectura Scrisori catre Genica realizata de Carole Bouquet la Teatrul Odeon.

Era pe scena intr-o rochie neagra de sifon, chanel, la baza gitului si cu un V delicat in spate.
Unicul spot de lumina ii lumina chipul si degetele, pentru ca astea erau singurele pete de culoare in negrul din rochie si cu fundalul negru din spatele ei.
Am vrut sa o fotografiez cu telefonul, n-aveam zoom bun si se vedea pe ecran ca o flacara.

Cind ma uitam la ea aveam un dublu sentiment de voyeur: participam la iubirea dintre Artaud si Genica prin scrisorile pline de patima, nelinisti si neincrederi, dar la fiecare noua scrisoare citita ma gindeam “De ce ai ales-o pe asta si nu alta? De ce ai rezonat cu asta si nu cu alta scrisoare?”

Saptamina asta am citit toate scrisorile lui Artaud catre Genica, le aveam proaspat in minte, stiam ca mai sunt unele in care vorbeste despre familia lui, despre neputintele lui financiare, despre orgoliile din grupul suprarealistilor.

Bouquet a ales pentru aceasta lectura doar scrisori in care e o tensiune grea intre rinduri, in care e vorba despre neputinta unui barbat de a iubi o femeie care-l iubeste neconditionat, despre nebunia unui barbat care nu se intelege pe el deci n-are cum sa o inteleaga pe femeia care-l iubeste.

Si m-am gindit tot timpul uitindu-ma la Bouquet care era incredibil de rafinata si de frumoasa: “ce ceva din viata ta te face sa rezonezi atit de mult cu ACESTE scrisori?”

Si simbata seara Bouquet citeste Scrisori catre Genica la Odeon. Puteti sa cumparati bilete de la teatru. Nu ratati intilnirea cu ea. E o intilnire despre rafinamentul simplitatii.

6
2940
morometii-web-213x300Dl Rebengiuc – Morometii
filme simpa
14 years ago

Dl Rebengiuc – Morometii

azi a fost ziua dlui Rebengiuc; i-am spus la multi ani si i-am dorit tot ce mi-am putut eu imagina mai bine pentru dinsul.

la ora asta, la Muzeul Taranului Roman se incheie o ceremonie la care dinsul a fost celebrat pentru cei 78 de ani pe care i-a implinit astazi, o ceremonie la care s-a vizionat Morometii.

de ziua dlui Rebengiuc m-am gindit sa va fac si voua un cadou: o fotografie din tabu noiembrie 2008 cind, intr-un proiect special, am refacut cite o secventa din filmele preferate de trei fotografi.

Cosmin Bumbutz a ales Morometii.

0
1954
Meryl-Streep-as-Margaret--001Meryl Streep in Margaret Thatcher
filme simpa
14 years ago

Meryl Streep in Margaret Thatcher

Meryl Streep o interpreteaza pe dna Thatcher intr-un film a carui idee ma enerveaza cumplit.
filmul are la baza cartea pe care a scris-o fiica dnei Thatcher despre viata mamei sale, cu accente deosebite pe ultima parte a vietii cind aceasta sufera de schizofrenie.

desi cred ca atit cartea cit si filmul ar fi trebuit sa apara dupa ce dna Thatcher va fi murit – din respect pentru ceea ce a reprezentat dinsa in istoria mondiala -, nu pot sa nu recunosc ca Meryl Streep e incredibila.

pur si simplu poate sa joace orice.
iat-o aici transformata in doamna de fier pe platourile de filmare (au inceput lucru de o saptamina). sigur ca e si machiaj, ca sunt si costumele, dar… femeia asta e incredibila

3
1880
vonnegut_kurt_garden_800super interviu despre Kurt Vonnegut
carti simpa
14 years ago

super interviu despre Kurt Vonnegut

chuck palahniuk publica pe site-ul lui un interviu minunat cu detinatorul drepturilor de autor asupra operei lui Kurt Vonnegut, Donald Farber.

Farber i-a fost cel mai bun prieten al lui Vonnegut si e minunat cum, in interviu, isi apara prietenul si pentru lucrurile nerostite. “n-am sa-i public niciodata lucrarile neterminate”

JC: Did Kurt leave any instructions as to how his unreleased work should be handled after his death?

DF: The only instructions were that I should do it. While he was alive, I never did anything without asking him. We always discussed everything in detail. He would say, well Don, what do you think? I’d tell him what I thought and he’d say, well then do it. I’d like to think he was pleased with what I did. I have one of the posters that he drew in my office, which says, “for Don, without whom this life would not be possible.”

JC: In Sidney Offit’s foreword to Look At The Birdie, he wrote, “Unpublished is not a word we identify with a Kurt Vonnegut short story. It may well be that these stories didn’t appear in print because for one reason or another they didn’t satisfy Kurt.” Why do you think they went unpublished?

DF: Oh, goodness. I knew Kurt better than anyone in the world, and I would never speculate on what he thought about certain things. I suspect he was too busy writing books to worry about stuff he wrote way back when. He wrote them when short stories were popular. Then books became the thing to write, and the short story magazines, many of them went out of existence. The market disappeared, so then he started writing books.

JC: Do you think he would approve of their publication all these years later?

DF: Absolutely.

restul interviului realizat de JOSHUA CHAPLINSKY il puteti citi aici

*

cind citim o carte rareori ne imaginam cum arata scriitorul; sunt mai  puternice personajele sale, ele isi gasesc formele in mintea noastra. iata-l pe Vonnegut la batrinete in curtea casei sale.

1
2005
7bIncredibil: balet cu cai – Bartabas
culturale
14 years ago

Incredibil: balet cu cai – Bartabas

nu e circ, nu e dans, nu e nici teatru si totusi e o forma de spectacol care – fara indoiala – e emotionanta, speciala, rafinata.

oameni si cai dansind.

bartabas este autorul acestei forme de spectacol, iata-l aici intr-un mini interviu de prezentare a spectacolului lui cu minunate secvente din spectacol

showul Bartabas — The Centaur and the Animal – poate fi vazut intre 1-8 martie la Sadler’s Wells la Londra. bilete va puteti cumpara de aici.

“trebuie sa fim atenti. si caii pot sa moara pentru noi, exact ca oamenii”

6
3057
Salvation-Large-imageexclusivitate S!MPA: Armata Salvarii – Abdellah Taia
carti simpa
14 years ago

exclusivitate S!MPA: Armata Salvarii – Abdellah Taia

IBU Publishing lanseaza o carte eveniment pe 14 februarie: Armata Salvarii de Abdellah Taia
e povestea reala a primului marocan care a recunoscut public ca este gay, cu toate problemele pe care i le-a adus aceasta marturisire.

dupa ce am citit cartea, nu stiu ce a fost mai greu, sa se expuna public spunind ca e gay sau sa povesteasca – post factum- toate ororile prin care a trait, si sa le retraiasca astfel.

pe 14 februarie voi fi la lansarea cartii sa va povestesc mai mult despre “de ce trebuie sa cititi aceasta carte”, acum in exclusivitate un fragment

Câteva luni mai târziu, Jean mi-a mărturisit că a fost foarte impresionat de povestea mea cu Pasolini, mai ales de ceea ce nu spusesem, dar lăsasem să se înţeleagă. Cu timpul, Pasolini avea să devină martorul nostru, preotul-imam1 care ne binecuvânta relaţia.
Când a venit timpul să părăsim plaja din Salé, Jean şi-a apropiat capul de al meu şi m-a mângâiat pe umăr cu mâna dreaptă. Eram mirat, dar, de fapt, nu chiar atât de mirat de această dovadă de afecţiune.
Câştigasem ceva, pe cineva. eram mândru, fără să ştiu exact de ce.
În barca de pe drumul de întoarcere spre Rabat am fost tăcuţi. Ne spuseserăm esenţialul, poate chiar un pic mai mult. Aşa că învăţam să ne simţim bine împreună, în tăcere.
Pe drum spre întâlnirea cu colegii lui, profesori, ca şi el, la Universitatea din Geneva, cu care urma să luăm cina într-un cartier burghez din Rabat, Agdal, i-am dat o veste încă recentă şi de mare importanţă: catedra franceză de la Universitatea Mohamed V îmi făcuse rost de o bursă care îmi permitea să-mi termin studiile la Geneva, dar nu imediat, ci peste doi ani. Mai întâi, timp de vreo douăsprezece secunde, care mi-au părut o eternitate, n-a spus nimic. Apoi m-a surprins trecându-şi mâna stângă prin părul meu. În sfârşit, a murmurat rar şi cu mult efort: „Mabrouke!“ Nu l-am întrebat cine îl învăţase să spună „felicitări“ în arabă. Se bucura pentru mine (pentru noi?)
Mi-a lăsat coordonatele lui.
După cină m-a sărutat de trei ori, pe obraz, chiar în faţa colegilor lui, ca să-şi ia la revedere, rămas-bun.
S-a întors să mă viziteze de trei ori în Maroc. Am văzut împreună trei oraşe marocane: Marrakech, Tanger, Ouarzazat. Eu l-am vizitat în elveţia de două ori.
Ne scriam cel puţin cinci scrisori pe săptămână.

ne vedem luni, 14 februarie, la ora 18:00, in Art Jazz Club din Bucuresti (B-dul Nicolae Balcescu 23 A – subsolul Galeriilor Orizont) la lansarea cartii

0
1359

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!