Category : diverse

downshiftRemedii pentru oboseala

Remedii pentru oboseala

text de Noemi Revnic

Imi programasem sa scriu astazi despre o multime de evenimente citadine. Dar cum acestea vor fi aici si peste o saptamana, si peste o luna, m-am hotarat brusc, sub impulsul unei stari de oboseala inexplicabile, sa scriu despre ce mi-as dori sa mi se intample in urmatoarele zile.

In primul rand mi-ar placea sa castig la Loto. Apoi mi-ar lua vreo trei luni ca sa impart o parte din bani (am o lunga lista de prieteni, mama, normal, adaposturi de animale, camine de batrani, copii bolnavi). Apoi as investi in cateva proprietati care sa imi aduca o renta lunara si linistita si mi-as lua o lunga vacanta. De vreun an. Un an in care sa calatoresc si sa ma bucur de viata asa cum am facut-o de putine ori pana acum.

Dar cum premiul cel mare la loterie este o fantezie copilareasca, voi aplica Planul B: deschid agenda si vad ca in saptamana cu 1 Mai-7 mai este liniste. Si ma grabesc sa-mi programez un masaj si un tratament cosmetic, cafele cu prieteni cu care ma vad in ultima vreme doar de “tzoc-tzoc” pe la evenimente si nu este normal, o sa dorm foarte mult, voi citi mai mult de 10 pagini pe seara (ca imi pica pletele de oboseala, nu altceva) si voi avea grija sa folosesc telefonul mobil la minimum de capacitate.

O sa-mi plimb cainii mai mult si voi incepe sa scriu o carte despre familia mea.

Viata e frumoasa atunci cand suntem odihniti.

Va doresc o vacanta pascala plina de bucurii si ne revedem aici, peste o saptamana, cu idei de petrecere a timpului liber la inceput de mai.

Pa, pa, pa!

 *
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
1290
louis-vuitton-ads-2o1Louis Vuitton, putina istorie

Louis Vuitton, putina istorie

V-ati facut bagajele? Louis Vuitton – „Securely packs the most fragile objects”

Citatul reprezinta cuvintele care puteau fi citite pe sigla primului magazin Louis Vuitton din Paris. In 1854.

Moda si istoria au defilat mereu in sincron. Sincronizarea s-a ivit, adesea, intre oamenii care au facut istorie si cei care au facut istoria modei. Pe langa oameni, au existat, desigur, contexte, momente si locuri potrivite.

Sa privim, de aceasta data, exemplul casei de moda Louis Vuitton (asta si pentru ca, printr-un concurs nefericit de circumstante, ca si in cazul altor brand-uri, uneori, beneficiaza, pe nedrept, si de conotatii semi-peiorative). LV este unul dintre brand-urile cu poveste si istorie, care depasesc neindoielnic frontierele modei.

Ca orice poveste de succes, povestea LV a inceput cu mult curaj si cu o doza de nebunie. Si, in acest caz, cu o calatorie. A lui Louis Vuitton, la varsta de 13 ani, din satucul natal Anchay spre Paris, pe jos (distanta de aproximativ 370 km), intr-o zi din primavara anului 1835.

Dupa doi ani de hoinarit, slujbe de tot felul si nopti dormite pe oriunde putea si apuca, tanarul Louis  s-a stabilit in Paris. Aici, Monsieur Marechal l-a luat ca ucenic la atelierul sau unde facea cutii personalizate pentru impachetat. De mentionat ca in secolul al XIX-lea, aceasta era o meserie foarte respectata si cautata. Nu a trecut mult pana cand Louis Vuitton s-a remarcat ca unul dintre cei mai buni meseriasi in domeniu.

Avea, insa, nevoie de mai mult de atat. Si a primit. Povestea si-a continuat drumul de mana cu istoria. Si ce mana! Mana Imparatului Napolen al III-lea. Mai exact, a sotiei acestuia, contesa spaniola Eugenie de Montijo, care l-a angajat pe Louis Vuitton ca „personal box-maker and packer”. Pe fisa postului noului angajat scria cam asa: „packing the most beautiful things in an exquisite way”. Poarta spre cea mai rafinata clientela din societatea franceza era deschisa.

In 1854, istoria a scris doua capitole frumoase in povestea lui Louis: s-a casatorit cu tanara Clemence-Emilie Parriaux si si-a deschis primul atelier in Paris. Cel care „Securely packs the most fragile objects”, mentionat in titlu.

Peste 4 ani a venit randul lui LV sa scrie un capitol in istoria modei (si in propria poveste). A gandit si confectionat un nou tip de „packing-box”. A folosit, in loc de piele, un tip special de panza, impermeabila, rezistenta in timp, de diferite culori -in special o nuanta pala de gri, numita gri Trianon. Mai mult decat atat (si mai important), forma noilor creatii era dreptunghiulara pentru a se adapta la noile mijloace de transport, cu trenul si cu vaporul cu abur. Acest episod este considerat de multi -in mod legitim, zic- nasterea bagajului modern.

Evolutia valizelor LV de-a lungul timpului aici .

Firul povestii a continuat cu perioade de succes enorm, dar si cu momente mai putin fericite ca in anul 1870, cand Louis Vuitton a fost nevoit sa-si inchida afacerea pentru ca izbucnise razboiul franco-prusac. De data  aceasta, moda s-a impiedicat putin de istorie.

Razboiul s-a incheiat in 1871, povestea LV, evident, nu. Louis Vuitton si-a deschis un nou magazin in Paris, la o noua adresa, 1 Rue Scribe, de unde a (re)pornit la drum, cu aceeasi ambitie si imaginatie a pustiului de 13 ani care a mers pe jos aproape 400 de kilometri. Destinatia: topul celor mai valoroase branduri de lux din lume.

In bagajul oricarei povesti frumoase este impachetata si niste ironie. In valiza LV e celebra monograma a brand-ului, care a fost creata de George Vuitton, fiul lui Louis, tocmai pentru a evita falsificarea produselor create. (astazi LV este unul dintre cele mai contrafacute branduri din lume, iar bugetul companiei rezervat pentru a contracara falsificarea reprezinta jumatate din bugetul pentru comunicare).

„Specializing in packing fashions” -continua mesajul de pe primul magazin LV „…and fashion history”, am putea adauga noi azi.

P.S.: „daca nu stim de unde venim, nici nu stim unde ne indreptam”, zice Ovidiu Buta intr-un interviu care mi-a atras atentia in timp ce scriam acest text.

I couldn’t agree more.

*

Mihaela Simina, masterand in Relatii Internationale, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucuresti; jurnalist

 

4343
faceBEAUTY: protectia solara bio

BEAUTY: protectia solara bio

Text de Mihaela Dumitrescu

Pentru ca nu sunt singura care iubeste bronzul….

Ma intreba recent o prietena ce as putea sa-i recomand ca si crema bio de zi care sa includa si partea de protectie solara naturala. Raspunsul a fost – orice crema care sa fie pe baza de unt de shea organic –  dar ma gandeam ca noi, sau o parte din noi, folosim doar vara creme de fata care sa contina si filtre de protectie solara … Ca si recomandare pentru un ten sanatos si care sa nu arate imbatranit prematur  este bine ca tot timpul  tenul sa fie protejat prin folosirea unei creme de zi cu filtre de protectie solara. Si nu doar vara…

Pentru ca ne sta gandul doar la vacante, soare …sa nu uitati sa aveti in kitul vostru de cosmetice si o crema de protectie solara pentru ten cat si pentru corp. Pentru voi dar mai ales pentru cei mici.

Ca si noutate in domeniul bio exista creme de protectie solara pe baza de filtre minerale/pigmenti minerali & ingrediente naturale (unt de shea, ulei de morcov, etc) vs. filtrele sintetice, cu potential alergen, din cosmeticele conventionale.  E interesant modul in care aceastea actioneaza si factul ca sunt eficiente in lupta cu radiatiile solare.

De ce bio?

  • Cremele de plaja cu filtre minerale au actiune completa impotriva razelor UVA,UVB, UVC.

  • Pe langa filtre minerale ele contin si extractele de rodie, catina si uleiul de masline si untul de shea care asigira si o hidratare optima si nutrientii esentiali pe timp de vara.

  • Sunt produse recomandate pentru cei mici precum si pentru persoanele cu tenul alergic.

  • Este bine de stiut ca in cazul filtrelor sintetice acestea transforma razele UV in raze inofensive abia dupa ce acestea au patruns in piele, la nivelul epidermei – eliberand in cadrul procesului radicali liberi periculosi. Adesea, ele absorb doar radiatiile UVB, lasand radiatiile UVA sa penetreze pielea – razele UVA sunt cele mai periculoase, fiind responsabile de imbatranirea celulara si de cancerul de piele. Plus faptul ca au potential alergen.

  • Filtrele minerale sunt saruri minerale de origine 100% naturala care reflecta razele ultraviolete, actionand ca o oglinda. In acest mod, razele soarelui nu penetreaza pielea deloc, asa cum se intampla in cazul filtrelor chimice.

  • Sunt fotostabile si raman la suprafata pielii, actionand fara a-si modifica structura si fara a elibera radicali liberi in organism.

  • Au eficacitate si stabilitate imediat dupa aplicarea cremei.

In concluzie alege ce e mai bun si mai sanatos pentru pielea ta.

…si Sarbatori fericite sa aveti cu mult soare!

 *
Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international
2672
geam5 reguli ca sa nu-ti ratezi brandul personal

5 reguli ca sa nu-ti ratezi brandul personal

aceasta este o adaptare (putin scurtata) a prezentarii mele de la PR FORUM unde am vorbit despre Brandingul personal pentru manageri. cum a fost ultima data cind am mai vorbit public despre strategia in brandingul meu personal, m-am gindit sa fac publice si aici regulile de baza. sper sa va ajute si pe voi, pentru ca pe mine m-au ajutat foarte mult. succes.

*

e un moment din spectacolul Saraiman (cu Razvan Mazilu si stand up comediantul Dan Badea) in care Dan povesteste despre lucrurile pe care trebuie sa le faci ca sa fii in rindul lumii. sa te casatoresti, sa faci copii, sa-ti iei casa si masina, sa ai un job care cu care sa te lauzi.

si zice “toti ne spun sa intram in rindul lumii. asa, si dupa aia?!”

dupa regulile societatii eu sunt o ratare: nu am un job stabil, nu am casa mea, nu sunt inca maritata, nici copil nu am facut. am o masina dar nu e a mea – e un audi a 3 sportback parte dintr-un proiect pe care-l fac pentru un an de zile in care spun povesti de pe scaunul din stinga. nu am voie nici ciine sa-mi iau pentru ca plec foarte mult de acasa si ar trebui sa aiba altii grija de el.

Dan Badea in piesa spune: “daca ne asezam toti in rindul lumii, aliniati sa nu fim nici mai in fata, nici mai in spate, n-o sa ajungem niste oameni de rind?”

prima regula pentru un brand personal care sa te ajute sa ai oricind job, indiferent de pozitia pe care ai ocupat-o intr-o companie, este ca la orice produs:

Diferentiaza-te in categoria ta.

e greu sa faci asta pentru propria persoana. eu am inceput sa lucrez la brandul personal in 2000 la sugestia francezului care era consultant pentru lansarea Europa FM (Frank Lanoux) si care m-a pus sa iau o foaie de hirtie si sa -mi imaginez ca sunt angajata cristinei bazavan si ca trebuie sa-i fac comunicarea publica. stiam sa fac asta, faceam pentru orice DJ pe care-l aveam in radio. a fost brusc foarte simplu: ii cresteam notorietatea si ii gaseam o nisa in care sa se exprime ca specialist. (la vremea aia eram brand manager al statiei)

fiecare dintre voi daca face acest exercitiu si se gindeste ce ar comunica daca ar fi angajatul propriei persoane ar avea brusc luminat drumul pe strada.

ce am invatat insa de-a lungul timpului este

Nu comunica functii, ci aptitudini.

functiile vin si pleaca, aptitudinile tale ramin. si ceea ce ai invatat va fi cu tine mereu.

oamenii nu te angajeaza pentru ca ai fost sef la o companie, ci pentru ceea ce ai facut in interiorul acelui proiect. asa ca e mai util in loc sa comunici o insiruire de functii, sa ai grija ca lumea sa stie rezultatele muncii tale si mai ales cum ai ajuns la ele.

partea asta cu aptitudinile e greu de dus daca nu ai exercitiu. in iarna am facut o prezentare despre brandul personal, cu explicatii ample despre strategia mea de 12 ani in brandingul personal si la sfirsit mai multi manageri – middle si top – m-au rugat sa discutam in particular sa-i ajut sa-si seteze drumul/ pozitionarea / cararea pe care sa mearga in brandul personal.

cu o singura exceptie, n-au stiut sa spuna din prima aptitudinile lor: doamnele si domnisoarele spuneau “sunt un om bun, sensibil, imi plac oamenii frumosi si sa ajut lumea” si stiu ca am intrebat-o pe una dintre ele, avind avantajul ca suntem si prietene: daca vrea branding personal ca sa se marite sau sa o ajute in cariera. domnii vorbeau de rezistenta la stress, spiritul de echipa.

desi nu pare, e greu sa-ti setezi aptitudinile, dar tehnica prin care poti sa le arati lumii vine din jurnalismul narativ (sau din cinematografie) si spune “show , don’t tell”: nu-mi spune ca esti inteligent, arata-mi o actiune prin care ai luat decizii corecte si cu rezultate bune si o sa inteleg singura ca esti inteligent.

 cea de-a treia regula care te ajuta sa nu -ti ratezi brandul personal oricit de manager ai fi este

3. iesi din zona de confort.

vorbeam mai devreme de statul in rind cu restul lumii si ca asta nu aduce progres, pentru ca daca nu iese nimeni din rind, nu o ia in fata, e stagnare. e la fel si cu propria persoana: daca ramii tot timpul in linia lucrurilor cu care te simti confortabil, nu progresezi.

de exemplu: mie nu-mi plac aparitiile publice. de niciun fel. nu ma simt confortabil cind ma aflu in fata multor oameni pe care nu-i cunosc si cu toate astea, ceea ce cititi vine dintr-o prezentare publica in fata a citorva zeci de oameni. in ziua respectiva, dupa aceasta prezentare , a trebuit sa merg la biblioteca nationala sa inminez un premiu la gala bun de tipar- gala care desemneaza cele mai bune carti ale anului, eu am facut parte din juriul care a desemnat cartile anului 2012.

pentru mine ziua aceea a fost un efort emotional imens (am slabit aproape 2 kg in acea zi) si singurul lucru care m-a motivat dimineata sa o iau la galop a fost faptul ca o sa treaca tot ceea ce aveam de facut si, a doua zi, urma sa imi petrec timpul la arenele progresul uitindu-ma la turneul de tenis brd nastase tiriac.

cum fac eu ca sa -mi depasesc limita de confort? ma intorc la exercitiul francezului consultant pentru europa fm, si ma gindesc ca angajat al cristinei bazavan “e bine pentru brandul ei sa fie acolo? are competente si o ajuta in business?” daca raspunsul la toate aceste intrebari e da, orice alta motivatie personala – de teama, oboseala, stress – intra in categoria mofturi. si merg mai departe stringind din pumni sau dinti:)

4. regula celor 2 aparitii publice

o parte din brandul personal e notorietatea si pe asta nu poti sa o obtii fara networking. fara sa iesi in lume.

eu de 12 ani functionez dupa regula celor 2 aparitii publice pe saptamina. 2 evenimente la care ies sau situatii (aparitii la tv sau in presa) prin care sa cunosc lumea si oamenii sa ma intilneasca. regula are si o anexa: evenimentele nu se reporteaza pentru saptamina urmatoare, adica daca ai marcat 3 evenimente publice intr-o saptamina nu inseamna ca in saptamina urmatoare poti sa mergi doar la unul.

nu vorbesc de evenimente mondene, nu merg deloc la asemenea evenimente; aparitii publice pot fi aparitii la tv, in presa, conferinte. sigur ca pe astea nu le obtineti din prima saptamina si ca inceputul e in hard way: imbracati frumos si iesit la evenimente la care sa cunosti lume din industria ta sa faci networking.

5. fii un role model.

ultima regula mi-e cea mai draga pentru ca e cea mai grea: nu pentru ca trebuie sa faci lucruri bune pe care trebuie sa le urmeze altii.nu e vorba despre asta.

cei mai multi dintre noi cred ca a fi un role model inseamna sa arati perfectiunea, reusitele, doar ca oamenii nu empatiteaza cu perfectiunea pentru ca ei stiu ca nu sunt perfecti.

perfectiunea e rece. imperfectiunile sunt calde si motivationale.

pentru mine, un manager care e role model stie sa lase garda jos sa spuna lucruri despre cind i-a fost greu ca sa-i motiveze pe ceilalti. sa-i faca pe ceilalti sa simta ca nu exista curaj, daca nu e insotit de frica, altfel ar fi o stare obisnuita de fapte. ca nu exista reusita, fara sa fi fost si un esec inainte.

tehnica de aici e ceea ce eu numesc “geamul” si este exact ce ati intilnit in minutele in care ati citit aceste rinduri: v-am spus din viata mea lucruri care au “dat din casa” lasind orgoliul la o parte, doar ca, desi vi se pare ca ati privit pe geam in casa mea, din ce va apropiati nu vedeti mai bine inauntru, ci propria reflexie pe “sticla”.

pentru ca am ales acele intimplari in care sa va recunoasteti cit mai multi.

bonus track

mai vreau sa va spun ceva pe care l-am invatat in 11 ani de manager pentru diferite companii: cind esti manager (esti liderul unui grup) oamenii pe care-i ai in grija se asteapta ca in situatii de criza, super solicitante emotional, sa gaseasca in tine un sprijin; sa fii acolo sa-i mingii pe cap si sa le dai aripi sa mearga mai departe.

doar ca in situatia aceea de criza si tu esti tot om, cu aceleasi nevoi de motivare externa ca sa poti sa mergi mai departe si e posibil ca pe scara ierarhica sa nu mai fie nimeni mai sus care sa-ti dea un imbold.

ca top manageri trebuie sa va asumati ca in situatii de criza puteti fi singuri emotional. (nu vorbesc de sprijinul familiei, ci de cel de la companie), ca middle management ar trebui sa va aduceti aminte de superior ca si el e om si ca are si el nevoie de incurajari. si-atunci, la brandul dvs personal o sa fie adaugat prin fapte, nu prin vorbe, spiritul de echipa, pe principiul show, don’t tell.

***

“daca o sa fim toti in rindul lumii, nu o sa ajungem niste oameni de rind?” . sa vedeti spectacolul de la Odeon. dupa mine, e o prostie sa vrei sa fii in rindul lumii, nu ajuta la nimic.

6505
george fluieranNea Gicu Fluieran – unul dintre cei doi mecanici de locomotive cu aburi din RO

Nea Gicu Fluieran – unul dintre cei doi mecanici de locomotive cu aburi din RO

Nea Gicu are regulile lui despre respect. Cind “face teren” -adica e pe peron intimpinind calatorii – poarta haina bleumarin cu epoleti arginii si chipiu. Cind sta in cabina,  isi schimba uniforma.

E al doilea om care mai are brevet sa conduca locomotivele cu aburi in Romania. Desi are 58 de ani si este de 6 ani la pensie, face naveta de la Rosiori de Vede pina la Bucuresti ca sa fie sef de locomotiva de fiecare data cind e nevoie.

De fiecare data cind Trenul Regal este scos in public.

***

Cind era mic George Fluieran voia sa se faca aviator.  I-au placut motoarele, dar nu i-a placut cartea. “Am baut calimara cu cerneala”, ride din cabina lui din Trenul Regal.

Cabina e chiar linga locomotiva, arata ca un mic living – cu mocheta rosie si o masa mare patrata in miloc. Doar ferestrele, largi, cu minere duble, care se vad printre draperiile din catifea rosie, iti dau indiciul ca ai fi intr-un tren.Uniforma cu epoletii arginitii e agatata de unul dintre minerele geamului si pluteste deasupra mesei.

Cit trenul e in statie, Nea Gicu fumeaza pe o canapea impreuna cu prietenul si colegul lui, Adrian Ciobanescu, celalalt roman care stie sa conduca o locomotiva cu aburi si care e in activitate.

Asezati unul linga altul par un fel de personaje de comedie: nea Gicu e subtire ca un fir si foarte agil, cu mustata rasfrinta ca-n filmele cu jandarmii lui Funes;  Adrian, desi mult mai tinar, e solid si greoi. De asta si cind pregatesc locomotiva Nea Gicu face unele dintre lucrurile pe care ar fi trebuit sa le faca Adrian.

Intra prin patratul cu laturile de 30 cm ca sa verifice pina sus daca totul e bine in cuva in care vor pune carbunii. E o tehnica pe care si-a rafinat-o de-a lungul anilor: “intri cu picioarele in fata, te prinzi cu mina stinga de partea de sus, te ridici si verifici peste tot”

Vrea sa-l lase pe Adrian in locul lui cind n-o sa mai munceasca pe locomotiva, asa ca l-a trimis la scoala de mecanici. In trei luni va deveni egalul lui.

***

George Fluieran a ajuns vedeta ca mecanic pe locomotiva Trenului Regal: a parut in aproape 20 de filme, are un autograf de la Francis Ford Coppola si e la curent cu muzica rock – trenul lui a aparut in multe dintre videoclipurile rockerilor din tarile vecine.

La prima filmare (era un film italian pe care l-a vazut apoi pe Youtube) a fost surprins cit de mult stau actorii pe o secventa, dar l-a fascinat si ca filmarea nu era cronologica. Acum e obisnuit cu munca de actor si stie inclusiv termenii tehnici: “figuratia speciala” inseamna bani in plus pentru el pentru ca nu doar conduce locomotiva, ci si apare in film.

I-a cunoscut pe Principesa Margareta si pe Principele Radu si-a fost impresionat de naturaletea lor “Ne-au invitat in living, ne-au servit cu un paharel de vin si niste gustari: pe noi, oamenii de la locomotiva si ne-au multumit ca i-am dus la Alba Iulia, la o aniversare”. N-a avut emotii “ce nu sunt si ei oameni, chiar daca sunt Regi?”

Cum l-a cunoscut si pe nepotul industriasului resitean Max Auschnit, cel care a fost actionarul fabricii de locomotive de la Resita in perioada interbelica. Fiul, Steven Auschnit, are 92 de ani si-a fost anul trecut la Resita la aniversarea a 140 de ani de la deschiderea fabricii. Steven n-a vrut sa stea cu oficialii, nu l-a interesat nici presa, nici deputatii. A venit la ei in locomotiva, a cerut voie sa bage carbuni, sa traga semnalul de pornire si, dupa ce toata ceremonia s-a incheiat, n-a plecat cu restul lumii. “A venit sa-si ia la revedere de la baietii lui, cum ne-a zis. Ne-a respectat, iar la citeva luni ne-a trimis din America fotografiile pe care le-a facut cu noi.”

Fiecare a avut fotografia lui, in plicul lui si un mesaj pe spatele ei “O calatorie indepartata care a meritat fiecare secunda”.

***

Sa fii mecanic pe locomotiva trenului cu aburi e o treaba foarte barbateasca. Pentru un drum bagi la lopata si 7 tone de carbuni, n-ai timp sa te odihnesti sau sa respiri. Dar chiar si-asa, in locomotiva lucrurile se intimpla ca intr-o familie: specialitatea casei e friptura la lopata.

“Se spala lopata de praful de carbune, se baga in foc sa se dezinfecteze. Se mai spala o data, se baga din nou in foc. Se pune bucata de carne pe ea, se baga in foc, se perpeleste si se maninca cu pofta.” Sau ouale coapte pe corpul central al locomotivei.

Mecanicii locomotivelor cu aburi participa la concursuri internationale de abilitati. Nea Gicu si Adrian au iesit anul trecut pe locul 2 la un concurs la Budapesta. Printre probe: cum sa mergi cu o cutie de bere asezata pe osia din spatele trenului fara sa o versi pe o distanta de 500 de metri.

“Le-am facut asta si granicerilor cind ne-am intors in tara si au uitat sa ne mai ceara pasapoartele”, ride Nea Gicu.

Pastreaza multe momente in minte din cei 40 de ani de CFR . Ca acela cind o doamna a inchiriat Trenul Regal ca sa-i faca o surpriza sotului ei colectionar de mini locomotive cu aburi. “L-a adus pina in gara Baneasa, i-a zis surprinsa’vai e Trenul Regal aici, hai sa intram sa ne uitam si noi’ si cind a intrat in salon erau toti prietenii lui: la muuuulti ani!. foarte frumos a fost.”

Sau ca in situatiile in care s-au sinucis in fata lui oamenii pe sina de cale ferata. Are 3 asemenea experiente in 40 de ani de mecanic de locomotiva.

“Dupa prima n-am putut sa dorm doua nopti. O si cunosteam pe femeia care se aruncase in fata trenului, ma lua tremuratul numai cind treceam pe linga locul ei de munca”

Apoi a invatat sa-si spuna ca sina de cale ferata nu e un drum, oamenii nu ajung acolo din greseala. A gasit explicatii tehnice pentru fiecare dintre situatii, explicatii care arata ca el nu putea face mai mult. “Un marfar se opreste la 900 de metri dupa ce ai pus frina, un tren de persoane la 800 de metri. Daca e la 2 metri in fata mea sau daca e la 100 de metri, eu nu mai am ce sa fac. Nu mai am.”

Ca mecanic de locomotiva, lucrurile cu care ramii dupa anii de munca sint cele pe care la cauta toti. Respectul. Validarea. Intimplarile care arata iubirea. Si cele in care, asa ca Nea Gicu, te intilnesti cu moartea.

 

5081
calatordragoste de tata

dragoste de tata

aseara, dupa calatoria cu Trenul Regal pina la Sinaia si retur

 

m-am suit in taxiul lui in Piata Victoriei. i-am zis adresa si nici n-a ridicat ochii din aparatul pe care-l tinea in stinga sus, agatzat de coltul capotei. pentru o fractiune de secunda am crezut ca acolo e GPS-ul si m-am incruntat in gind “alt taximetrist care nu stie drumul de la victoriei pina la universitate?”, dupa care am auzit zgomotul pe care-l facea aparatul.

piuitul unui joc. aparatul era un telefon si pe ecranul lui era un maimutzoi care piuia cind primea niste bilutze rosii drept hrana.

soferul avea peste 30 de ani, era imbracat intr-un tricou verde, uni, si jeans. in masina nu era nicio jucarie de plus, nicio cruciulitza. totul era curat si decent.

– va jucati?, am intrebat cind inca mai stateam in statie si nu plecasem, desi eram in masina de citeva secunde bune.

– da, ca plinge asta micu. moare daca nu-l hranesc.

– moare? e un joc din ala in care cresteti un animal virtual?

– da, si-am avut treaba toata ziua, el a mai piuit si n-am avut timp sa-i acord atentie. acum imi arata ca are si temperatura, uite aici termometru, si trebuie sa-i dau o solutie sa se faca bine.

a pornit masina si, la fiecare stop, a continuat sa ii acorde atentie maimutzoiului care arata ca o gilma cu fes, portocalie cu niste ochi mari si rotunzi, negri, in timp ce-mi explica:

– e jocul fiului meu. cum ajung acasa imi ia telefonul si se duce in camera sa aiba grija de el. daca sunt plecat de dimineata cu masina, am nevoie de telefon ca primesc comenzi printr-o aplicatie, dar e si PUK care vrea ceva.

– si-l are de multa vreme?

– de 6 luni. in joc are deja 55 de ani.

– si-l hraniti in fiecare zi?

– da, si de 2-3 ori pe zi. mai trebuie sa te si joci cu el ca uneori ii stingi lumina si nu vrea sa se culce. ce sa fac, e jocul copilului. ar suferi daca ar pati ceva PUK.

***

un tata care invata iubirea virtuala pentru ca-si iubeste mult fiul.

 

2054
logo campanieIn lumea adevaratilor invingatori

In lumea adevaratilor invingatori

ne luam energia din validarile celorlalti: un bravo spus de la un superior ierarhic sau de la un prieten in care avem incredere, o imbratisare in familie, un premiu pentru efortul care e deja cu impact public.

victoriile noastre personale sunt ca la un concurs cu jaloane: daca te incadrezi in standardele de timp si miscare (trebuie sa ai casa, masina , copil, familie in timing corect) si exersam partile tehnice cu religiozitate ca sa terminam competitia decent.

***

mie nu-mi plac invingatorii astia. nu sunt nici buni, nici rai. le respect efortul, dar nu-mi plac. nu (mai) vreau sa fac parte din echipa lor, cu orice risc.

pentru mine, adevaratii invingatori sunt cei care se lupta sa cistige razboaiele cu mintea si trupul lor, oamenii care nu se lasa.

oamenii care traiesc intr-o lume a victoriilor precum Guliver in tara uriasilor. tot ceea ce pare minuscul pentru ceilalti e urias pentru ei, si stiu sa se bucure de ce li se intimpla.

***

imi pare rau sa va anunt dar, chiar daca vi se pare ca va recunoasteti in textul asta, nu e despre voi. foarte putini dintre cei care cititi aceste rinduri stiti cu adevarat ce inseamna bucuria de a da la cos, intr-un meci de baschet, asezat intr-un scaun cu rotile. sau – cum am vazut anul trecut la Jocurile Paralimpice si mi s-a parut cel mai emotionant, suprauman si puternic lucru pe care l-am trait vreodata –  sa bati recorduri de inot viteza cind n-ai nici miini si nici picioare.

(va rog tare sa cititi aici despre cum s-au vazut Paralimpicele , de la fata locului, de la Londra)

unii dintre cei mai adevarati invingatori  sunt copiii aceia minunati care se inscriu in competitiile paralimpice. care merg la concurs stiind ca vor fi validati nu doar in interiorul gastii/ familiei lor ci pentru ca au facut ceva special, in conditiile in care ei simt ca nu pot face lucruri ca toti ceilalti. (da, stiu, “adevarat” n-are grad de comparatie, dar vreau eu sa aiba acum)

***

sunt onorata sa va anunt ca Comitetul National Paralimpic  si Olympus, unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata romaneasca de lactate, lanseaza campania naționala “Sustinem adevaratii invingatori”, prin care sportivii cu dizabilitati sunt sprijiniti activ si pe termen lung in lupta pentru victorii, pe drumul lor către Rio de Janeiro, unde vor avea loc Jocurile Paralimpice din 2016.

am fost acolo de la primul moment al colaborarii Olympus cu paralimpicii si sunt foarte bucuroasa ca vor sa-i ajute pe in continuare.

saptamina trecuta au fost  Cupa Danubius  dedicata sportivilor cu dizabilitati locomotorii si Campionatul National de Powerlifting ( la Galati, 18-20 aprilie) dar si Campionatul National de Popice pentru Nevazatori ( la Cinciș, Hunedoara,  20-21 aprilie)

am sa va arat curind fotografii de acolo si am sa va fac cunostinta cu cistigatorii.

si am sa va anunt care sunt competitiile viitoare ca sa mergeti sa-i aplaudati pe copii. sa nu ziceti ca mergeti pentru ei, o sa mergeti de fapt pt voi: pentru ca dupa ce ii vedeti pe copiii aceia cum se bucura de micile lor victorii, dar si ce eforturi uriase fac pentru actiuni pe care voi le considerati naturale, o sa va reasezati scala victoriilor.

si s-ar putea sa nu va mai pese foarte tare de concursul cu jaloane.

1655
lime cafealime & coffee – aromele mele fetish

lime & coffee – aromele mele fetish

imi place foarte mult parfumul fructului de lime, cum imi place si mirosul cafelei.

am invatat chiar sa le combin – in directia cafea si citrice , cu anumite cafele: ethiopia sidamo (pe care o gaseati la starbucks, nu se mai fabrica) in combinatie cu portocala sau mandarina e la un pas de raiul aromelor si gusturilor

daca as fi in stare, as face un parfum din lime si cafea, o anume aroma de cafea.

mai trisez primavara si vara cu picaturi de lime plasate strategic in locul parfumului, dar n-am gasit inca un parfum care sa le combine pe amindoua.

(stiu hermes a scos orange verte un parfum unisex, il am si pe ala, dar …. nu e chiar pe gustul meu)

*

parfumul meu – histoires de parfum 1969 – e si el un amestec de cafea cu fructe (piersica) dar si cu ciocolata si mosc. e un parfum gurmand si foarte senzual. (zic de el pentru ca nu-l gasiti in magazinele obisnuite si nici nu e foarte ieftin, deci n-o sa fie foarte multa lume care sa si-l cumpere:) )

***

zilele astea am descoperit o aroma de cafea care ma bintuie. de asta si scriu acum despre aceste arome. (cind sunt departe de casa si la hotel e o cafea nashpa)

la  aniversarea de 75 de ani a Nescafe (tocmai s-a implinit), compania a lansat un pachet cu cana roshie emblema si un extract de cafea pura. ei bine, aceasta cafea – robusta, foarte bine prajita – miroase dumnezeieste.

nu stiu daca e in magazine acest pachet special – eu l-am primit cadou – dar daca il gasiti, va rog va rog va rog luati-l. miroase cafeaua aia incredibil.

atit de frumos miroase incit pentru prima data m-am gindit sa n-o mai beau, ci sa o folosesc strategic facindu-mi scrub cu ea pe piele, poate ramine pe corpul meu.

***

altfel, pentru ca am fost unul dintre norocosii care au ajuns in viata asta fix in cuibul Nestle, stiu cum a aparut Nescafe-ul: cafeaua instant a fost facuta pe acelasi principiu ca laptele praf si a fost o rugaminte expresa pentru a ajuta cu depozite de cafea – intr-o forma usor de transportat si care sa poata fi depozitata cit mai mult – pentru soldatii americani in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

 

2907
canutesuper s!mpa: hainute pentru canute

super s!mpa: hainute pentru canute

mai simpatic de atit nu se poate
ca sa nu va deranjeze cana fierbinte de ceai, ii faceti o hainutza tricotata.

iata pas cu pas cum se face.
(imi si imaginez canutele din dimineata Craciunului cu hainute alb cu roshu si nasturasi verzi:) )

ideea e de aici.

1710
menage-a-troismenage a trois: Bonnie & Clyde de Mangalia

menage a trois: Bonnie & Clyde de Mangalia

aseara, intr-o circiuma din Mangalia

de cind au intrat am stiut ca e ceva gresit cu ei.

ea, inalta, subtire, imbracata cu jeans albastru inchis si o bluza de trening mov cu dungi negre pe brate si-o inscriptie ADIDAS, cu o fata rotunda care o facea sa para plinuta in ciuda trupului filiform, cu ochii mici si rotunzi, cu ploapele asa de apropiate ca abia se vedeau ochii albastri. nu parea sa aiba mai mult de 18-19 ani.

il tinea de mina pe unul dintre barbati. cit ea de inalt, slab, cu ochelari ingusti si lentile groase, cu un pulovar maro, cu fermoar, tricotat cu modele care aminteau de ski. roshu la fata, alb la par, cam la 40 de ani.

trupul ei spunea ca nu barbatul acesta o intereseaza, ci celalat. la 20 si putin de ani, si el cu o bluza de trening verde, dar jeans roshu si incaltaminte Puma – cu plasa deasupra labei piciorului, unde se leaga sireturile.

s-au asezat la o masa si-au facut semn chelneritei ca vor meniurile. fata a continuat sa-l tina de mina pe barbatul mai in virsta, dar – pe sub masa – piciorul ei sting s-a lipit de cel al tinarului.
prin semne – cu gesturi ample si miriit in loc de orice cuvint- i-a explicat barbatului in virsta ca vrea ceva din geanta lui. el a zimbit si a scos tableta cu o singura mina (cealalta avea degetele impletite cu ale ei), iar fata s-a desprins si-a inceput sa se joace ceva.

“o sa mergem la mama ei, are nevoie de semnatura”, a spus tinarul.
“merg si eu?”, a intrebat celalalt
“sigur, daca vrei poti sa mergi si tu. apoi vizitam imprejurimile. mergem si la constanta.”

vorbeau in engleza – cel batrin cu un accent impecabil britanic, tinarul intr-o engleza aproximativa cu accent rusesc. din cind in cind virstnicul se uita la ce face fata in jocul de pe tableta – “mmmmm”, zicea cu autoritate si dadea din cap a negatie cind ea gresea tactica.

au mai facut o data semn chelneritei ca vor meniurile si cum aceasta nu parea interesata, desi in circiuma nu era prea multa lume, virstnicul s-a ridicat de la masa. cind a iesit din camera mare, pe holul dinspre toaleta, la masa cei doi s-au imbratisat si au inceput sa se sarute. cald, asezat, asumat, cu placere. ca doi oameni care se stiu de multa vreme si se bucura de ei.

i-a intrerupt un sunet de telefon – o manea stridenta – si fata a scos din rucsacul ei un iPhone.

“da, mama, vin la tine, mai am putin si ajung. … da, ma ia matusa Elena in spatiu, dar am nevoie de semnatura ta ca sa pot sa-mi fac buletin de Bucuresti.”

in partea cealalta a telefonului era o serie de ingrijorari din partea mamei, asa ca fata a dat aparatul de-o parte si l-a certat pe baiat care se juca cu tableta

“lasa-mi tableta in pace”
“nu e a ta”
“e ca si cum ar fi a mea”, a ris ea complice… si-a continuat in telefon “da mama, ajungem intr-o ora la tine, mincam ceva si venim.”

englezul s-a intors de la baie, i-a prins din nou degetele in causul palmei, iar ea a continuat sa vorbeasca la telefon, uitindu-se la mina care parea ca nu-i mai apartine.
“mama stii ce ceas frumos am?”

de la incheietura miini drepte se zarea un ceas barbatesc, mecanic, cu curea de piele.

apoi a venit chelnerita, englezului i-au comandat o saramura de peste, ea si-a luat un tiramisu si-o Coca Cola, iar tinarul o Timisoreana.

***
Bonnie & Clyde de Mangalia. raufacatori din dragoste.

2734
Autor Doina LevintzaSa mergem la targ…uri

Sa mergem la targ…uri

text de Noemi Revnic

In acest weekend avem doua targuri simpatice si care sunt deja o traditie printre elegantele care evita uniformele.
Targul AUTOR, sambata si duminica, 20-21 aprilie, la Sala Dalles, cu orar intre 11:00 si 20:00. Anul acesta Doina Levintza este invitata de onoare si curatoare a accesoriilor preferate din cadrul targului, care vor purta eticheta “Recomandat de Doina Levintza”.

Cel de al doilea targ este The ONE Scisors Day, tinut la The Ark, in data de 20 aprilie (sambata), intre orele10:00 si 20:00. Printre participanti (ii enumar pe cei care imi plac mie), va veti intalni cu Aerwear, BCBGmaxazria, Brands & Gangs, BoConcept, Boots, Depot 96, Marionnaud, Melkior, Micrigold, Molecule-F.com (Adelina Ivan, Keszeg Agnes, Bold, Emotii florale, Fe[male], George Neagu, Ludique, Maria Marinescu, Mirela Diaconu, Murmur, Oana Vasiloiu, Raluca Mihalceanu, Sandra Galan), Musette, Nissa, Oxette, Petit’s, PNK Casual, Stefanel, Venera Arapu. Pe restul va lasi sa ii descoperiti singuri.

Un weekend minunat si cumparaturi placute!

Pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1476
Prada_Donna_ADV_SS_2539701aPrada Journal project -Ochii vostri cum filtreaza realitatea?

Prada Journal project -Ochii vostri cum filtreaza realitatea?

Pentru că moda este ceva mai mult decât haine scumpe, genţi frumoase şi pantofi pretenţioşi.

Pentru că, în modă (şi în orice), viziunea, creativitatea şi inteligenţa fac istorie.

Şi pentru că Miuccia Prada ştie asta, casa de modă care îi poartă numele a lansat, împreună cu editura Giangiocomo Feltrinelli Editore, un concurs internaţional de eseuri pentru a descoperi noi minţi talentate.

Conceptul din spatele concursului: “the label’s curiosity to explore innovative languages by means of forms of expression leading to the written word; inspired by the metaphor of prescription glasses – as a tool through which to see and investigate new creative worlds, and enhance the individual interpretation of reality.”

Cei de la Prada adaugă: “By using the metaphor of prescription glasses, Prada enters a world made of written words, rather than spoken, thus launching a challenge to explore and enhance the individual interpretation of reality. Optical eyewear [has] become an opportunity and a tool to investigate diverse creative worlds: a preferred channel and a window on our world, and — why not — on new potential worlds.”

Întrebarea la care trebuie să răspundă participanţii: ”What are the realities that our eyes give back to us? And how are these realities filtered through lenses?”

Lucrările trebuie să cuprindă între 4000 şi 8000 de cuvinte şi pot fi încărcate până pe 18 iunie 2013 pe aceasta pagina . Câştigătorul va fi anunţat pe 31 decembrie 2013, premiul său va fi suma de 5000 de euro, iar eseul său va fi publicat într-un digital book disponibil pe website-ul Prada.

Pentru mai multe detalii puteti merge aici 


Text de Mihaela Simina, jurnalist,  masterand in Relatii Internationale, in cadrul Universitatii Bucuresti

2194
oja naturalaBEAUTY: Tu ce culoare porti astazi pe … unghii?

BEAUTY: Tu ce culoare porti astazi pe … unghii?

As incepe cu un experiment pe care l-am facut si care a durat nu mai mult de 1 luna. Pentru ca sunt adepta unei manichiuri impecabile, facuta acasa sau la salon, ojele erau cele care nu lipseau din trusa de cosmetice. Dar asta pana la un moment dat cand unghiile mi-au devenit casante, fragile, se exfoliau rau si se rupeau foarte repede.

Reactia imediata a fost sa caut sa vad care ar fi cauza (am pus acest lucru si pe o posibila lipsa de calciu dar nu s-a confirmat) si m-am interesat ce se “gaseste” in compozitia unei oje. Si as incepe cu … formaldehide, toluen, camfor si ftalati … ingrediente care determina in timp alergii si iritatii ale pielii si care afecteaza structura unghiei. In acel moment am decis sa nu mai folosesc acest gen de produse dar totul a tinut doar o luna.

Stiu ca tineti la nuantele superbe de oja, lac de unghii, dar pentru a nu trece prin ce am trecut si eu aflati ca exista variante de oje naturale, oje bio  care nu contin acele ingrediente care patrund si afecteaza structura unghiei si in timp apar probleme…Si nu trebuie sa renuntati la nuantele superbe pentru ca ojele bio au de la cele mai calde culori la cele mai indraznete, sunt culori care rezista pe unghii si arata foarte bine.

Cei din Germania, mai exact Benecos, au lansat anul acesta o colectie vibranta de culori dedicate primaverii si verii 2013. Nuante pastel, nuante de roz pana la culori vibrante, puternice. Va invit sa le decoperiti in magazinul online Seebio.ro in categoria Oja Bio  si sa alegeti sa imbinati frumosul cu tot ceea ce e sanatos.

Un week-end frumos sa aveti.

**

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international

1827
360ambasador de brand pentru zorilestore.ro

ambasador de brand pentru zorilestore.ro

se vorbeste tot mai des in conferintele – de la noi si din lume – despre o tendinta de comunicare in social media: ambasadorul de brand.

e normala tendinta asta: cind ai identificat reprezentatul social media care are afinitatea cea mai mare cu publicul pe care-l tintesti, e bine sa poti sa creezi impreuna cu el experiente relevante pentru public.

se intimpla si la noi, chiar si eu ma aflu – impreuna cu Cristi Manafu –  in mijlocul unui asemenea proiect, numit Pe scaunul din stinga, care mixam stilul nostru de viata cu experienta pe care o avem in compania unor branduri diferite de masini ( toate distribuite in Romania de  Porsche Inter Auto Romania – Skoda, Volkswagen, SEAT, Audi, Porsche, Bentley si Lamborghini)

de citeva zile este in online un concurs inedit pentru desemnarea unui ambasador de brand pentru zorilestore.ro.

prin intermediul Bogal Initiative, bloggeri care cred ca se potrivesc cu produsele pe care le comercializeaza zorilestore.ro (echipamente sportive sau de strada pentru persoane care obisnuiesc sa se imbrace casual sport) au fost invitati sa se inscrie intr-o competitie: primesc un produs spre testare, sunt invitati la citeva experiente speciale in tara, scriu un articol si sunt supusi evaluarii unui juriu.

*

din juriul asta fac parte si eu si simt nevoia sa va spun care sunt criteriile dupa care voi evalua (sunt peste 300 de inscrieri):

(ceilalti jurati sunt Manafu – www.manafu.ro, Costin Cocioaba – www.refresh.ro , Alex Negrea – http://alexandrunegrea.ro/ )

– implicarea dincolo de articolul pe care-l scrieti (promovarea in social media, alte solutii creative)

– modul creativ in care aratati ca stilul vostru de viata este potrivit cu produsele pe care le promoveaza zorilestore.ro (forma si continutul articolului de pe blog)

 

e o ocazie minunata de a experimenta cum este sa te pui in pielea agentiei/clientului si sa incerci sa-l promovezi creativ, aplicat pe stilul tau de viata. cind inveti asta, jumatate din business-ul de pro- blogger (adica bloggerul care traieste din banii pe care-i face in online) e rezolvat.

cealalalta jumatate se rezolva cu disciplina si perseverenta. si content bun.

succes.

 

 

 

 

1687
dungiThe Creative Personality

The Creative Personality

dintr-un articol in altul, plecind de la ceva ce am citit de la Corina Suteu, am ajuns la o minunatie de analiza psihologica despre patternul personalitatilor creative.

trec caracteristicile pe scurt aici, daca va recunoasteti in ele sigur va veti simti bine:) ma iertati ca nu le-am mai tradus,suna mult prea bine in engleza si azi noapte cind citeam cartea tot ce imi doream era sa impart cit mai repede cu cit mai multa lume informatia.

1. Creative people have a great deal of physical energy, but they’re also often quiet and at rest. They work long hours, with great concentration, while projecting an aura of freshness and enthusiasm. (…) This does not mean that creative people are hyperactive, always “on.” In fact, they rest often and sleep a lot. The important thing is that they control their energy; it’s not ruled by the calendar, the dock, an external schedule. When necessary, they can focus it like a laser beam; when not, creative types immediately recharge their batteries.

2. One manifestation of energy is sexuality. Creative people are paradoxical in this respect also. They seem to have quite a strong dose of eros, or generalized libidinal energy, which some express directly into sexuality. At the same time, a certain spartan celibacy is also a part of their makeup; continence tends to accompany superior achievement. Without eros, it would be difficult to take life on with vigor; without restraint, the energy could easily dissipate.

3. Creative people tend to be smart yet naive at the same time. (…) Another way of expressing this dialectic is the contrasting poles of wisdom and childishness. As Howard Gardner remarked in his study of the major creative geniuses of this century, a certain immaturity, both emotional and mental, can go hand in hand with deepest insights. Mozart comes immediately to mind.

4. Creative people combine playfulness and discipline, or responsibility and irresponsibility. There is no question that a playfully light attitude is typical of creative individuals. But this playfulness doesn’t go very far without its antithesis, a quality of doggedness, endurance, perseverance.

Nina Holton, whose playfully wild germs of ideas are the genesis of her sculpture, is very firm about the importance of hard work: “Tell anybody you’re a sculptor and they’ll say, ‘Oh, how exciting, how wonderful.’ And I tend to say, ‘What’s so wonderful?’ It’s like being a mason, or a carpenter, half the time. But they don’t wish to hear that because they really only imagine the first part, the exciting part. But, as Khrushchev once said, that doesn’t fry pancakes, you see. That germ of an idea does not make a sculpture which stands up. It just sits there. So the next stage is the hard work. Can you really translate it into a piece of sculpture?”

5. Creative people alternate between imagination and fantasy, and a rooted sense of reality. Great art and great science involve a leap of imagination into a world that is different from the present.

6. Creative people tend to be both extroverted and introverted. We’re usually one or the other, either preferring to be in the thick of crowds or sitting on the sidelines and observing the passing show. In fact, in psychological research, extroversion and introversion are considered the most stable personality traits that differentiate people from each other and that can be reliably measured. Creative individuals, on the other hand, seem to exhibit both traits simultaneously.

7. Creative people are humble and proud at the same time. It is remarkable to meet a famous person who you expect to be arrogant or supercilious, only to encounter self-deprecation and shyness instead. Yet there are good reasons why this should be so. These individuals are well aware that they stand, in Newton’s words, “on the shoulders of giants.” (…) And they’re usually so focused on future projects and current challenges that past accomplishments, no matter how outstanding, are no longer very interesting to them. At the same time, they know that in comparison with others, they have accomplished a great deal. And this knowledge provides a sense of security, even pride.

8. Creative people are both rebellious and conservative. It is impossible to be creative without having first internalized an area of culture. So it’s difficult to see how a person can be creative without being both traditional and conservative and at the same time rebellious and iconoclastic.

9. Most creative people are very passionate about their work, yet they can be extremely objective about it as well. Without the passion, we soon lose interest in a difficult task. Yet without being objective about it, our work is not very good and lacks credibility.

10. Creative people’s openness and sensitivity often exposes them to suffering and pain, yet also to a great deal of enjoyment. Most would agree with Rabinow’s words: “Inventors have a low threshold of pain. Things bother them.” A badly designed machine causes pain to an inventive engineer, just as the creative writer is hurt when reading bad prose.

 

din cartea lui Mihaly Csikszentmihalyi –  Creativity: The Work and Lives of 91 Eminent People  

1854
bazavan heinekenun ebook tres tres simpa. si verde. pt 140 de ani.

un ebook tres tres simpa. si verde. pt 140 de ani.

mai stiti cind v-am povestit despre aplicatia simpatica de pe Cocorul cind puteai sa dai noroc cu Heineken si sa-i spui La multi ani la aniversarea de 140 de ani?

ei bine, dupa aplicatia aceea, aniversarea Heineken a continuat cu aplicatia Time Capsule, apoi cu un super super party la Biblioteca Nationala unde a fost jumatate din lumea mondena a capitalei.

in seara aia toata lumea isi dorea sa fie la party-ul Heineken si sa vada lucrurile super creative pe care le aveau acolo – istoria companiei era prezentata intr-o camera printr-o piesa de teatru, intr-o alta camera puteai sa joci fotbal cu o aplicatie pusa pe un ecran urias, il alta invatai de la profesionisti cum sa fii DJ si faceai mixaje:)

***

cum Heineken are cele mai smart campanii pentru online (in Romania au fost primii care au gindit un top special pentru bloggeri tintind direct comunitatea masculina din online) in incheierea campaniei aniversare a fost lansat un ebook foarte simpatic in care sunt prezentate detalii din campanie dar si toate lucrurile simpatice de la petrecerea minunata.

e cu multe fotografii si un layout foarte frumos. puteti citi ebook-ul aici.

***

la multi ani Heineken inca o data. si tie (am mai dat noroc cu tine), dar si simpaticilor care muncesc in numele tau si fac unele dintre cele mai creative campanii.

 

1538
ana alexecind pierzi ceva cistiga altcineva

cind pierzi ceva cistiga altcineva

vineri seara, cind ma intorceam de la NEXT, am vrut sa scot bratara de hirtie pe care mi-o lipisera de mina organizatorii in speranta ca ma duc la petrecerea de Oscar Nights, desi eu le spuneam “nu, nu, nu merg la nicio petrecere. am venit doar pentru filme” si -am rupt bratara subtire de la Ana Alexe pe care o iubeam tare.

mi-a parut rau ca s-a rupt. o cumparasem intr-o perioada dificila a vietii mele si impreuna cu inelul la fel de subtire, cu aceeasi cruciulita minuscula de aur, erau singurele bijuterii pe care le port.

a ramas inelul. in ultimii 4 ani l-am dat jos o singura data pentru o fotografie. a lui. a inelului.

***

vineri seara am ramas in mina cu bratzara, dar am pierdut cruciulitza, undeva pe Magheru, pe linga Galeriile Orizont. cind am ajuns acasa, ca sa nu-mi mai para rau ca am rupt-o, ma gindeam ca imi doresc sa o gaseasca cineva si sa-i poarte noroc pt ca mie mi-a fost paznic de rele o vreme.

fie si femeia care va matura strada dimineata.

mai devreme m-am intilnit pe scara blocului (de fapt la ghena de gunoi) cu una dintre putinele studente vecine pe care le cunosc. avea la mina un fir roshu cu o cruciulita ca aceea care sta ascunsa tot timpul in causul palmei mele.

ii zic ca e dragutz cum a legat cruciulita si ea spune “am gasit-o simbata dimineata pe strada cind ma intorceam de la o petrecere”

e ireal, stiu. tot ce am putut sa-i spun a fost “sa-ti poarte noroc”

 

5300
Samsung-Smart-TVdescopera viitorul setat pentru mintea ta

descopera viitorul setat pentru mintea ta

Scriam zielele trecute despre cum ni s-a modificat mintea in era tehnologiei si despre adaptarea la tehnologie pe care ar trebui sa o faca jurnalistii.

Stiati ca, spre deosebire de acum 20 de ani, astazi incercam sa aflam lucrurile diferit?

generatia care a facut ceva scoala si pe vremea comunistilor isi facea lectiile documentindu-se pe orizonatala: citea carte si lua o referire pentru alta, o citea si pe aceasta si gasea o alta referire . si tot asa pina cind avea suficiente informatii.

Astazi, chiar si noi cei de atunci, dar mai ales tinerii, isi fac documentarile – incearca sa afle lucruri – intr-o cautare pe verticala: dau un search pe google cu subiectul pentru care vor sa afle raspunsurile, se uita la primele rezultate si isi rafineaza cautarea cu noi cuvinte cheie , apoi se uita din nou la rezultate si da un nou search pe google , pina la informatiile de care are nevoie.

Astazi mintea mea – dar si mintea voastra – vrea informatia in citeva secunde si trebuie sa o gaseasca foarte aproape de ea.

Eu nu mai am rabdare sa descopar cartile autorilor care-mi plac la momentul traducerii lor in Ro, le cumpar direct in ebook cum apar in engleza; facem la fel cu filmele sau cu muzicile.

Timpul si spatiul s-a comprimat si noua ni se pare ca ni se cuvine sa avem informatia ACUM.

***

Va ajuta asta , incepind din 15 aprilie, noua oferta UPC care te invita sa descoperi ceva nou in fiecare zi. Totul sta in citeva cuvinte: Connect. Discover. Be Free si intr-o oferta de pachete care iti dau acces la informatii in cea mai rapida dintre formule, asigurindu-ti libertatea de a afla si de a sti cea mai valoroasa dintre libertatile pe care ni le-am cistigat.


Principiul care a stat la baza construcției pachetelor a fost oferirea celei mai bune combinații de servicii. Clienții care aleg noile pachete UPC vor putea descoperi ceva extraordinar în fiecare zi cu ajutorul celui mai rapid Internet din România – Fiber Power 150 Mbps, grilei TV diverse și abonamentului de telefonie cu sute de minute incluse. Toți clienții noi vor beneficia de o perioadă de promoție de 4 luni, în care pachetul conține beneficii suplimentare pentru toate serviciile incluse în acesta (TV, Internet, telefonie).

aici detalii despre pachetele UPC

***

Cred intr-o lume a viitorului in care in timp ce te speli pe dinti, pe oglinda de la baie poti citi si stirile diminetii. Suntem la citiva ani distanta de asta, daca nu citeva luni pentru ca astazi ne putem uita la televizor si, in acelasi timp, pe acelasi ecran sa cautam informatii despre actorii pe care-i vedem. Se intimpla astazi cu Smart TV-urile si cu pachetele asemeni celor pe care le anunta acum UPC.

1364
http://www.dreamstime.com/stock-photos-hush-secret-image3358563Cartea secretelor. Scrie si tu un secret!

Cartea secretelor. Scrie si tu un secret!

Nu am spus niciodata “te iubesc”, desi am o relatie de 6 ani.

*

Dimineata, cand sunt in in tramvai in drum spre serviciu simt nevoia sa ma lipesc de oameni.

*

Nu am avut niciodata un barbat doar pentru mine. Am fost mereu “a cincea roata la caruta”, “a doua”, “cealalta” sau cum doriti dumneavostra sa-i spuneti.

*

Mi-ar placea enorm sa lucrez ca ospatar pe un vas de croaziera. Macar 6 luni. Sa las tot, familie, tara, prieteni si sa merg in necunoscut.

*

Il ador pe viitorul sot al prietenei mele.

***

Secrete. Mici amanunte din vietile altora pe care nu-i cunosti. Dar in care te-ai putea recunoaste.

Secrete anonime intr-o colectie de marturisiri ale celor de pe linga tine. Antropologie urbana.

Adun pentru un Ebook – Ce nu stiai despre mine – secretele oamenilor. Anonime.

*

va invit sa raspundeti printr-o poveste scurta, o intimplare, intr-un singur paragraf  la intrebarea “ce nu stiai despre mine?”

semnati cu initiale, daca alegeti sa raspundeti la comments. nu e importanta identitatea in acest proiect, dar lasati un mic indiciu despre profesia voastra (sau virsta) pentru ca viitorii cititori sa poata avea o imagine despre cine e protagonistul secretului.

daca va e mai usor imi puteti scrie pe mail la cristina.bazavan la gmail.com. va garantez confidentialitatea.

o parte din secretele spuse anonim de cind am inceput proiectul pot fi citite aici.

2287

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!