Category : diverse

ioana4lectia

lectia

Intotdeauna inaintea Pastelui mi se intampla lucruri minunate, lucruri care imi schimba cumva cursul vietii.
Inca nu am inteles care e legatura mea cu perioada asta. Stiu insa, ca exista ceva si acum nu fac decat sa analizez cam tot ce mi se intampla.

Saptamana asta a fost una foarte speciala pentru mine pentru ca am cunoscut niste oamenii cu totul deosebiti, niste oameni luminati care in mod sigur au un mesaj de transmis tuturor oamenilor care sunt dispusi sa-i auda.

Miercuri am cunoscut-o pe Miki.
O doamna extraordinara care m-a facut sa inteleg ca darul cel mai scump al unui om e iubirea si ca ea trebuie impartita catre toti oamenii in mod egal. Ea mi-a amintit ca in fiecare om din noi exista un inger, iar noi trebuie sa-l lasam sa-si desfaca aripile ca sa ne poata proteja.

Joi a fost o zi exceptionala.
As putea spune ca am avut una din cele mai frumoase emisiuni “Bine dimineata” de la Radio 21 pentru ca inca de la inceputul zilei am incercat sa transmit acea iubire, de care imi vorbea Miki, tuturor oamenilor care ma ascultau (cunoscuti si necunoscuti). Rezultatul s-a simtit imediat. Oamenii reactioneaza la iubire prin iubire. Este extraordinar sa faci exercitiul asta.

Tot joi am intrat in direct la rubrica “Romanii au valoare” cu Toma Coconea, cel mai tare parapantist din tara (participant la cea mai spectaculoasa competitie de sport extrem din lume: Reb Bul X Alps – traversarea Alpilor intr-o saptamina doar cu parapanta si in alergare). Toma, ca sa intre cu noi in direct, s-a urcat pe varful unui munte, pentru ca nu avea semnal.
In momentul in care ne-a urat “buna dimineata” am simtit un val de energie buna. Rareori poti sa simti un om cu tot ce are el de dat prin doua cuvinte.

Toma e un om care colinda munti non stop, care zboara si care se bucura de Pamant si Aer asa cum foarte putini dintre noi o fac. E un om LIBER. Cind l-am intrebat ce mesaj are de transmis romanilor ne-a raspuns ca “Fericirea ti-o poti gasi din lucruri simple. Avem o tara frumoasa. Sugerez multor persoane sa iasa din tiparul asta, din viata cotidiana, si sa se deplaseze in locuri apropiate, dar mirifice”.

Ca ziua sa fie completa, dupa acest scurt interviu, am primit un mesaj de la Cristina Bazavan care mi-a spus ca i-am facut ziua frumoasa pentru ca, in sfarsit, a avut ocazia sa-i auda vocea lui Toma.

Eu am invatat ceva saptamana asta: sa ma las libera si sa ofer si altor oameni, ceea ce in mod normal, ii ofer doar mamei mele. Cred ca asta e una din lectiile mele preferate!

Abia astept sa ma trezesc maine dimineata, ca sa o iau de la capat.

Cristina edit: sunt unul dintre cei mai mari fani ai lui Toma Coconea; in ziua aia in care emisiunea lor chiar mi-a dat o stare de as fi putut zbura pina la birou, Ioana a facut mai mult decit povesteste: mi-a dat numarul de telefon al lui Toma ca sa pot sa-l felicit pentru determinarea, ambitia si moralul lui, precum si pentru incredibilului efort pe care-l face in traversarea Alpilor.

i-am dat un sms. mi-a raspuns, la 3 zile distanta, in aceasta dimineata, pentru ca se antreneaza in munti pentru noua competitie XAlps care incepe in 2 luni: „Iti multumesc.”

2492
janietaylor5cind „moda= arta”

cind „moda= arta”

 o demonstratie despre „moda=arta” intr-o idee simpla, dar extrem de eficienta, de pozitionare a noii colectii Chloe. prim balerina NY City Ballet, Janie Taylor, prezinta hainele din colectie dansind.

(via Alex Traila)

Janie Taylor for Chloé on Nowness.com.

asta imi aminteste ca in tabu de aprilie e un pictorial de fashion inspirat de dans facut de Sinziana Pop (a carei zi de nastere e astazi, la multi ani Sanzi) si ma face sa zimbesc pentru ca suntem in acelasi trend si gind cu „lumea buna”

3072
catherine_zeta_jones_weddingcatherine zeta johnes intr-un spital de boli nervoase

catherine zeta johnes intr-un spital de boli nervoase

stirea diminetii de la CNN spune ca doamna Douglas – Catherine Zeta Johnes – s-a internat intr un spital de boli nervoase pentru bipolar disorder, gradul 2.

boala de care sufera Zeta Jones e una care se manifesta prin depresii grele si prin treceri bruste la momente de optimism; ea vine dupa ce mai bine de un an Zeta Jones a stat alaturi de sotul Michael Douglas in lupta cu cancerul la git.

ma gindeam vazind analizele complicate despre cum se manifesta aceasta boala ca, de cele mai multe ori, ascundem dincolo de paravanul public secrete teribile.

erau unul dintre cele mai misto cupluri din industria cinematografica; el o legenda, ea de o frumusete teribila si o ambitie pe masura. acum ies secrete la iveala.

cit de greu o fi fost de fapt mariajul lor dincolo de paravan?

3142
All-New_Ford_Focuscel mai prost copilot ever: eu

cel mai prost copilot ever: eu

saptamina trecuta am fost pentru doua zile intr-un testdrive de la viena pina la bratislava, cu noul ford focus, impreuna cu un grup mic de jurnalisti si citiva prieteni. eu am fost copilotul lui Zoli Toth (pe care cei mai multi il stiti de la Sistem)

am avut un roadbook si-a trebuit sa ajungem in diverse puncte pe traseu, cu scopul de a testa facilitatile masinii dar si de a vedea o parte din frumusetile locului.

cum era prima data in viata mea cind vedeam un roadbook, iar pentru mine a sta in dreapta soferului = vorbit mult la telefon-uitat in oglinda-povestit aiureli-ris, rezultatul excursiei noastre a fost unul de pomina.

doresc sa-i multumesc lui zoli pentru rabdarea, politetea si diplomatia lui. nu s-a enervat nicio secunda, desi in primele 5 minute in loc sa inteleg ce e cu harta am dat sms-uri, dupa aia m-am apucat sa-i povestecs chestii pentru ca nu ne vazusem de 2 ani, pina cind a zis:

– pe unde o luam?
– eu de unde sa stiu?, am raspuns cu roadbook-ul in brate.
– uita-te dupa autostrada.
-unde?
– pe roadbook….

au urmat citeva clipe lungi in care ma uitam precum curca-n lemne si silabiseam niste cuvinte in germana, care mi se parea oricum chineza (oamenii aia ar trebui sa aiba niste nume de orase mai decente si mai fara atit de multe consoane)

– o luam spre orasul care incepe cu G…, m-am scos eu cind mai m-am prins cum statea treaba.

(mai nashpa a fost cind erau doua orase cu G pe indicatoare)

dupa 10 min, zoli politicos a tras pe dreapta si s-a uitat singur pe harta:
– uite, o luam pe A24 dupa aia facem la dreapta. ai aici fotografii cu intersectia, cind e o intersectie complicata.
– am fotografii???? (pe cuvintul meu ca nu ma prinsesem ca alea erau fotografii de reper)

*
ca sa intelegeti ce copilot maret am fost, doresc sa raportez cit mai exact: prima data am ajuns la un super mall (zoli n-a vrut sa ne oprin, nu era in traseul nostru desigur); dupa primul punct de intilnire aveam 30 de km rabat de la drum, dar stiam cum arata casele celor din imprejurimi, plus pe unde bicicleau oamenii si alte detalii despre ce a mai facut fiecare dintre noi in ultima vreme.

la a doua oprire oficiala aveam 90 de km rabat (dar risesem de ne durea burta si cu uimire constatasem – cam la vreo 2 ore de la plecare – ca existau pe traseu si niste sageti Ford pentru ajutor in intersectii complicate. nu ne-am prins noi, ne-a zis Ana Timis de la Ford, care venise ajutor de copilot pentru ruta 2 si, in loc sa ne aduca ea pe drumul bun, am distrat-o noi tare si-am distras-o de la cartulie)

daaaaaaaaaaaaaaaar, la a treia oprire – a doua zi- n-am avut niciun km rabat. mergeam la un shopping outlet city si aveam putin timp de shopping pina trebuia sa ajungem la aeroport. cu ochii pilnie am stat pe roadbook.

*
noul ford focus e foarte foarte misto, dar mai am timp sa va povestesc despre asta.
acum cind ma uit in urma la aventura de copilot am urmatorul bilant: am ris mult, ne-am simtit bine, am povestit despre planurile noastre pe termen mediu sau lung, despre realizarile din ultimii 2 ani (ma stiu cu zoli de vreo 6-7 ani, m-a ajutat de citeva ori la editiile eco ale tabu-ului, a fost si pe coperta intr-un an; acum mi-a dat o idee geniala pentru o viitoare editie de tabu).

daca e sa rezum in putine cuvinte excursia asta as spune: sentiment de familie.

multzumesc zoli pentru rabdarea, politetea si umorul tau care m-au mai scos la liman in ipostaza mea de copilot catastrofic.

P.S. povestile lui zoli din copilarie despre cum a cintat el in orchestra europeana de tineri, cum a cistigat in liceu o competitie super grea de percutie ca sa mearga in america m-au facut sa ma gindesc ca e suuuuper subiect jurnalistic. o sa va mai povestesc despre el.
btw, o sa cinte la festivalul enescu – muzica clasica:)

1863
marilyn-monroe_0daca vreti sa va luati ramas bun de la ALS…

daca vreti sa va luati ramas bun de la ALS…

Mi-am scris primul testament pe când aveam 18 ani. Pe vremea aceea nu prea aveam ce să las (era „vremea lui Ceauşescu”), aşa că testamentul meu consta în instrucţiuni clare în privinţa funeraliilor: în mod obligatoriu, trupul urma să fie incinerat (şi nu înmormântat), sicriul urma să fie acoperit, lumea (puţină, oricum: doar membrii familiei şi prietenii foarte apropiaţi) ar fi trebuit să aducă numai un tip de floare (am uitat care…), iar ceremonia funebră s-ar fi desfăşurat având ca fundal sonor piesa Good Night, Ladies a lui Lou Reed („Good night, ladies / Ladies, good night/ It’s time to say good-bye”)…în fine, ştiu – acum – şi ce flori vreau să fie aduse la catafalc: micsandre sălbatice. Ştiu şi că sunt greu de găsit. Dar sunt florile mele preferate. Abia atunci se va vedea cine m-a iubit cu adevărat şi cine nu; 5. iar dacă nu şi nu, chiar nimeni nu poate găsi acele flori blestemate (cresc mai mult în Franţa, în regiunea Provence…), atunci vreau să fie adusă câte o poză – oricât de mică, indiferent de unde luată, alb-neagră sau în culori – cu Marylin. Hai, că nu e greu, dacă mă gândesc numai câte poze cu Marylin există… (Sfatul meu: colecţionaţi DE ACUM!)

ALS

Cei care vor să-și ia rămas bun de la Alex. Leo Șerban o pot face astazi, între 16 și 22, la Uniunea Scriitorilor – Casa Monteoru (Calea Victoriei cu B-dul Dacia) sau marți, între 14.00 și 14.30, la Crematoriul Vitan-Bârzești, unde va fi incinerat.

*
zilele astea m-am gindit mult daca s-ar bucura sau nu de reactiile pe care le-a generat si cu vestea asta. e un grup pe Facebook unde oamenii posteaza amintiri legate de el, fragmente din corespondenta cu el, fotografii care-l surprind in diferite ipostaze.
oare i-ar fi placut sa fie publice informatiile astea? oare i-ar fi placut sa se vada in fotografiile acelea?

n-am un raspuns.

dar nu pot sa nu constat ca, si dupa moarte, mai lanseaza un trend cu stil: cum sa-ti omagiezi un prieten.

e foarte in stilul lui, asa de dandy.

*
drum bun.

717
591px-Mistake_svgce greseli ai repeta in viata?

ce greseli ai repeta in viata?

intrebarea de duminica asta vine de la ruxa „ce greseli ai repeta in viata?”

regula jocului e ca trebuie sa raspund si eu, dar am avut nevoie de citeva secunde sa ma prind ce as putea scrie.

1. as mai da o data la matematica, desi am ales-o din comoditate (stiam ca intru usor) si stiu si acum ca a fost o greseala pentru ca, aparent mi-am pierdut timpul, nu profesez.
2. as mai parasi uitindu-ma in ochii LUI spunindu-i „m-am plictist” (daca mi se intimpla asta din nou), desi stiu ca e urit si ca asta se va intoarce cindva impotriva mea.
3.m-as lupta pentru adevar si-as pune punct oricarei comunicari cu membrii ai familiei care nu respecta principii la care tin, desi stiu ca e gresit si ca „trebuie sa lasi de la tine”.

tu ce greseli ai repeta in viata?

1842
ioana4dor

dor


Ma uit pe geam. Vremea de afara imi contureaza niste imagini fumoase.

O masina mica, doi oameni in ea care isi tin maine strans unite pe schimbatorul de viteze. Parca odata cu schimbare unei viteze se misca ceva prin stomacul amandurora. Asculta Massive Attack si viseaza impreuna la acelasi lucru. Amandoi miros a primavara. In fata lor nu e decat o strada uscata, proaspat marcata, in dreapta si stanga un camp cu rapita inflorita. Mintea le e acoperita de aceeasi imagine, iar sufletele lor tresar la fiecare respiratie. Nu isi vorbesc. Se simt.

O plaja goala, doi oameni care stau pe nisip si ofteaza. In fata lor e marea, deasupra lor e cerul senin, in stanga nisip si stanci, in dreapta Vama Veche, iar undeva in spate o masina mica. Sunt plini de emotie, relaxasati si, in acelasi timp, isi simt gatul blocat. Nu se tin de mana. Fiecare e cu gandurile lui si cu imaginea lui, insa peste foarte putin timp se intalnesc. Se imbratiseaza si simt caldura cu aer de mare. Sunt doar ei doi… Aa, si marea.

Un drum national, o singura masina cu geamuri deschise in care sunt doi oameni. Aproape de Eforie Nord. Au in stanga un apus rupt dintr-un vis, in dreapta vad marea, in fata si spate… drumul lor. Se tin de mana, nu se privesc.. Unul priveste spre mare, altul spre apus. Privirile li se incruciseaza cand fura unul din imaginea celuilalt. Miros pentru ultima data pe ziua asta marea. E un miros mai puternic ca niciodata. Inspira puternic si inchid geamurile.

Visez intr-un apartament dintr-un Bucuresti vechi si care nu miroase a mare.
Stiu ca mai e putin , dar pana atunci mi-e imposibil sa nu strig cat pot de tare: MI-E RAU DOR DE MARE!

1940
foto-loredana-1micHai cu mine la Lorendana in garajul EFM

Hai cu mine la Lorendana in garajul EFM

acum doua saptamini, am fost la primul concert live in garajul europa fm, cu andreea a carei zi de nastere era chiar atunci, iar andrei prietenul ei a vrut sa-i faca o surpriza.

acum va mai invit pentru diseara in garajul efm, la concertul Live al Loredanei. de la ora 19.00

desigur, pachetul invitatiei mai contine citeva delicase: faceti cunostinta cu George Zafiu (intiatorul proiectului Live in garaj la EFM si gazda emisiunii care se transmite in direct din garaj), foto de backstage.

pentru fanii Loredanei, m-am rugat de Zaff sa-mi dea citeva detalii despre ce va fi in concert.
asa ca stiu sa spun ca Loredana va cinta si dintre cintecele de inceput ale carierei ei: “buna seara iubite”, ” o inima la 16 ani”

ca sa participati la concurs trebuie sa-mi spuneti care dintre melodiile Loredanei va place cel mai mult si de ce.

zaff va alege cistigatorul:)
care poate veni insotit.

inchidem concursul la ora 16.00. succes

799
Shadow-Stripe-Shopping-BagsMango & Tabu Shopping Night – miercuri

Mango & Tabu Shopping Night – miercuri

miine seara, de la ora 18, in Mango din Baneasa Shopping City e raiul fashionistelor.

pe scurt
30 % reducere de la orice produs achizitionat.
machiaje profesionale facute de Mirela Vescan de la Rimmel London (care iti ofera si o sedinta de manichiura)
trucuri pentru reimprospatarea look-ului de la hair stylist-ul Keune.
cocktailuri de la Campari, cafele de la Nescafe Dolce Gusto.

primele 100 de cumparatoare primesc cadou o gentuta mango care contine: revista tabu,mascara si oja de la Rimmel London, produse pentru par de la Keune, sticlutze de campari, brumizatoare evian.

mai are rost sa va spun ca TREBUIE sa ajungi la Baneasa Shopping City?

FA UN PUSTIU DE BINE PRIETENELOR TALE SI DA VESTEA MAI DEPARTE.

ne vedem la Mango de la Baneasa Shopping City.

1251
orhideea spama duc la SPA si nu mi-e rusine

ma duc la SPA si nu mi-e rusine

merg la SPA cit de des pot, am vazut si testat o multime de SPA-uri din lume, cred ca a merge la SPA nu e o forma de snobism si nici de a-ti arata muschii din portofel; e o forma de a avea grija de tine – de corpul tau, de pielea ta, de sufletul tau.

saptamina trecuta am mers pentru prima data la SPA Orhideea la invitatia lui Alex Lapusan, cu o gasca de prieteni.

lumea asta e bloggerilor e mare – dar si mica: ii stiam pe toti cei cu care petreceam la BLog in Spa. cu o singura exceptie – Doru Panaitescu pe care-l mai rog inca o data sa ma ierte: de obicei lumea face cunostinta cu mine cind sunt imbracata serios, nu in chiloti. ma rog, costum de baie.

ne-am distrat foarte mult pentru ca aveam lucruri multe in comun si, la stat in ciorba cum au zis baietii despre jacuzzi, am avut multe de povestit cu doamnele (anurim, cristina, anca si simona, sotia lui alex), iar cind ne-am reunit cu domnii am ris cu lacrimi de povestile cu gemeni.

dar dincolo de distractie am citeva lucruri de spus despre acest SPA (spre deosebire de tovarasii mei de suferinta in ale masajelor cu uleiuri aromate si ale dushurilor tropicale de la Orhideea Spa, eu am putere de comparatie cu muuuulte stabilimente de gen).

chiar e cel mai mare spa din bucuresti, dar cel mai tare mi-au placut:
– piscina – nu e publica, nu e voie la balaceala pentru orsicine; e doar pentru clientii spa-ului si asta inseamna ca beneficiezi de liniste. si discretie.

– sala de kinetoterapie – intima, facuta pentru recuperare individuala, cu participarea antrenorului. toti cei care s-au luptat vreodata cu gimnastica de recuperare si stiu cit e de greu pentru sufletul si orgoliul tau sa te razboiesti cu niste miscari pe care le gindesti dar trupul nu le poate face, inteleg cit de mult inseamna intimitatea in asemenea situatii.

– salina. atit de utila si de sanatoasa, cu programul special pentru copii, in week end, cind cu joculete sunt tinuti la terapie aproape o ora fara sa simta.

– orinduirea sectiunilor – sport la – 1, piscina, sauna & dusuri cu diverse tratamente la parter, tratamente faciale & corporale la +1. e asa de bine structurat incit aproape ca nici nu te intilnesti cu restul oamenilor care fac tratamente in complex.

– sala de relaxare. mi-a amintit de Spa-ul din «Elounda Beach» din Creta ( da, fix complexul ala de 5 stele in care si-a petrecut si Chivu luna de miere).

de saptamina viitoare ma duc la lectii de inot la Orhideea Spa (mi-e frica de apa, dar piscina aceea mi-a inspirat incredere).

cit despre ce moft e sa mergi la SPA mai am de adaugat asta:

romanii isi tratau lipsa de fier la Aquae Spadanae, un orasel cu ape termale, acum aflat pe teritorul belgian si redenumit SPA.

procedura sauna + dus cu apa rece e recunoscuta inca din antichitate drept tratament impotriva problemelor articulatiilor.

mai aproape de zilele noastre, cauza celor mai multe dintre bolile contemporane – stres-ul – are leac ( cu demonstratii stiintifice) cu aromaterapia, cromaterapia, reflexoterapia.

cele mai noi tratamente de anti ageing se bazeaza pe contrastul dintre rece si fierbinte, fiind demonstrat stiintific ca hormonul de crestere (a carui functie scade pe parcurs ce inaintam in virsta) devine mai activ la trecerea brusca de la temperaturi foarte mari la cele foarte mici.

probabil ca domnii chinezu, lapusan si todoran habar nu au ca distrindu-se cu dusurile scotiene dupa ce au stat la sauna, au intinerit cu cel putin un an. dar cu siguranta s-au simtit mai plini de energie, mai „activi”.

2245
ioana4echipa

echipa


Saptamana asta a fost una foarte grea. Poate una din cele mai dificile pentru mine.

Notiunea de timp liber nu a mai existat. Dar, daca stau si ma gandesc, imi dau seama ca asta mi-am dorit. Sa fiu ocupata.

De cand ma stiu, eram fascinata de oamenii care lucrau foarte mult si care nu aveau timp liber. Acum am ajuns sa fiu unul dintre ei si imi dau seama ca nu imi mai doresc asta, pentru ca nu sunt sigura ca pot face fata.

E foarte important ca in momente ca astea sa ai oameni care sa te sustina si care sa te inteleaga. Sa ai o echipa.

Pentru orice ai nevoie de ea: fie ca faci echipa tu cu tine, tu cu partenerul de viata sau tu cu colegii de serviciu.
Echipa exista in orice situatie, iar daca nu o ai, esti cam mort. Eu nu mi-am dat seama de asta, decat acum, cand m-am lovit din plin.

Ca sa ai o echipa, in primul rand, trebuie sa stii ce e aia. Apoi, e foarte important sa cunosti scopul ei, dupa care, ajungem la cel mai greu punct, cum comunici cu ea si cum o pastrezi.

Foarte multi dintre noi mai avem foarte mult de invatat, pana sa ajungem sa stim sa ne pastram echipa.

Intrebarea mea e: cum supravietuim pana atunci cand ajungem intr-adevar sa stim cum sa o pastram o echipa?

In ultimele zile, m-am izbit, de oameni care lucreaza numai in echipa si care o fac impecabil. Am inceput cu premiile Gopo, cu echipa de la Apropo TV, am continuat cu cei de la Music Chanel si am terminat cu echipa de la MAI MULT VERDE.

Toti luptau pentru acelasi lucru, ei ca identitati separate, nu mai existau, interesul lor pentru alte lucruri in afara de scopul lor nu-si mai gasea locul, iar produsul final era unul exemplar.

Eu n-am ajuns la performatele astea si nici nu stiu daca o sa ajung in curand, in schimb am tot respectul din lume, pentru toti cei care lucreaza intr-o echipa si reusesc sa o pastreze pentru mult timp.

Cred ca si echipa, e o arta.

740
teddy-bearAutismul – uita-te la copiii din jur si nu-i mai judeca

Autismul – uita-te la copiii din jur si nu-i mai judeca


acum citiva ani am facut un reportaj despre copiii care sufera de autism. dupa o saptamina de reporting in familiile cu copii autisti si pe la cei mai mari doctori romani specializati in probleme ale spectrului comportamental, viata mea s-a schimbat radical.

– nu ma mai uit niciodata cu condescendenta la copiii care pling isterici in alimentara, magazine sau parcuri. s-ar putea sa fie un copil rasfatat, dar la fel de bine s-ar putea sa fie un copil autist. oricum parintilor le este foarte foarte greu in incercarea de a-si integra copilul in societate; pentru ce sa mai contribui si eu la stresul lor?

– nu mai judec niciodata un parinte cind isi cocoloseste mult prea tare un copil, aproape promptindu-i reactiile. sunt copii care asa invata sa se adapteze, sa intre pe niste culoare/in niste tipare care ii vor ajuta sa supravietuiasca.

– apreciez orice dovada de atentie si iubire din partea unui copil, chiar daca sunt ingrozitor de obosita si n-am chef sa ma joc de-a trenuletul or hotii si vardistii. am auzit replica ”n-o sa fiu niciodata pentru el altceva decit o papusa de plastic care-i satisface nevoile de foame, sete etc” din partea unei mame care avea un copil autist si care era absolut constienta ca fiul ei nu e capabil de nicio forma de iubire familiala. (nu stiu daca acesti copiii au sau nu sentimentul iubirii, dar m-am confruntat cu privirea femeii aceleia: un cocktail de gheatza si durere)

– ma bucur in orice secunda de independenta mea emotionala si o incurajez pe a celor din jur; am vazut o alta mamica, la 30 si un pic de ani, care se intreba ”acum cind e mic – avea 8 ani-pot avea grija de el. dar mai tirziu cind va avea 20, 25, 30 de ani, cum o sa ma descurc?”. eram intr-un parc, copilul urla ca un animalutz pentru ca isi dorea sa se suie intr-o masinuta pe care statuse vreo 2 ore, dar se facuse seara si trebuia dus in casa. iar el nu avea nicio notiune despre casa, seara.

astazi 10% din copiii care se nasc sunt autisti (pe un spectru mai grav sau mai usor) si, uneori cind ne alitam, spunem despre noi ca suntem autisti: prea obositi ca sa mai socializam, prea plictisiti ca sa ne aratam iubirea.

de fapt, nu stim ce inseamna autismul: nu putem trece de pinza neagra dintre lumea noastra si a lor, si nici chiar ei – dupa ce se recupereaza – nu inteleg de ce nu puteau vedea de dincolo de pinza.

uitati-va pe strada la copii si nu-i mai judecati pe parinti pentru reactiile pe care le au copiii lor.

astazi e ziua de constientizare a autismului. ati putea sa va apropiati de lumea familiilor copiilor autisti citind cartea Portretul lui M – Matei Calinescu. e o poveste reala, simpla si atit de emotionanta incit devine un omagiu pentru toti copiii autisti de oriunde ar fi ei.

leater edit: pentru informatii despre autism viziteaza site-ul campaniei constientizeaza autismul

1646
supergluesuperglue a fost inventat din greseala

superglue a fost inventat din greseala

Dr. Coover first happened upon the super-sticky adhesive — more formally known as cyanoacrylates — by accident when he was experimenting with acrylates for use in clear plastic gun-sights during World War II. He gave up because they stuck to everything they touched.

In 1951, a researcher named Fred Joyner, who was working with Dr. Coover at Eastman Kodak’s laboratory in Tennessee, was testing hundreds of compounds looking for a temperature-resistant coating for jet cockpits. When Mr. Joyner spread the 910th compound on the list between two lenses on a refractometer to take a reading on the velocity of light through it, he discovered he could not separate the lenses. His initial reaction was panic at the loss of the expensive lab equipment. “He ruined the machine,” Dr. Paul said of the refractometer. “Back in the ’50s, they cost like $3,000, which was huge.”

But Dr. Coover saw an opportunity. Seven years later, the first incarnation of Super Glue, called Eastman 910, hit the market.

In the name of science, Mr. Joyner was not punished for destroying the equipment.

Harry Coover, Super Glue’s Inventor, Dies at 94, New York Times , via Mr P

886
heinekenam cucerit teritoriul barbatilor. iar.

am cucerit teritoriul barbatilor. iar.

Stiti reclama aia in care o tinara isi cheama prietenele sa-i vada casa noua si cind ajung toate in dressing izbucnesc in urale?

Care urale sunt intrerupte de ragetele de maimutze ale iubitilor lor care deschisesera usile unui “dressing pentru bere”…

Sigur o stiti.

*

ei bine, am fost in casa aia. Am vizitat dormitoarele, unul are semineu si e al “doamnei”, iar dressingul cu bere e… waaaaaaaw.

n-am scos sunete ca domnii din reclama, daaaaaaaaaaaar pe teritoriul lor, impreuna cu 12 bloggerite am facut cele mai feminine lucruri:

–       am povestit despre iubiri. ma rog, am birfit, ca explic mai exact

–       am mincat muuuulte praji cu ciocolata

–       ne-am retusat machiajul  (rujul roshu a fost vedeta serii)

–       plasma super smekera care (am aflat pe surse)  a fost prilej de multe conversatii intre domnii care au fost in casa, pentru noi n-a fost decit o lupa cu care am analizat in detaliu hainele si machiajul doamnelor care erau la gala premiilor gopo.

–       ne-am emotionat la unii cistigatori de la Gopo

–       eram la doi pasi sa vedem Breakfast at Tiffany’s

–       am mai birfit

–       si iar am mai discutat

cind mai era putin si se termina gala Gopo la care ne-am uitat vreo 2 ore (niciun barbat nu s-ar fi uitat la asa ceva cu pasiunea si dedicatia cu care noi am facut-o! ma rog, si cu replicile acide la adresa celor care urcau pe scena) mi-am dat seama ca pentru ceea ce reprezinta heineken mansion  – raiul microbistilor – noi am executat o gratioasa profanare.

asta e. am ajuns si noi pe teritoriul domnilor si  ne-am facut locul nostru.

daca participati la concursurile Heineken puteti sa cistigati un sejur in casa exact la meciurile din liga campionilor. si daca ajungeti in casa si vedeti ceva urme feminine, un ruj, o mascara, ceva… sunt de la noi. ne-am marcat si noi teritoriul cum am putut ca sa va aduceti aminte si de noi cind ‘meci, e meci. lasa-ma: meci. meci”

Aaaa, si am semnat un contract ca nu spunem adresa casei; dar  daca ne cumparati pantofi, multi pantofi, ne riscam sa incalcam contractul.

au mai fost in misiunea de cucerire a casei  Daniela PetrescuPietricelAnurimRuxaMinxiAndressaAndra ZahariaiYli,Adina NeculaMarie JeanneSana si Raluxa. am si poze, dar le postez zilele viitoare.

P.S. noi il cunoastem pe administratorul casei, Cristi, pentru o ciocolata va putem pune o pila buna la el in caz ca sunteti unul din cei 30 de cistigatori la concursul Heineken si mergeti in casa sa vedeti Liga Campionilor intr-un sejur de lux. nu stiu ce alte beneficii puteti avea in plus, pentru ca sunt conditii VIP, dar noi o sa ne bucuram de ciocolata :)

2075
27136cicatrici

cicatrici

Pentru duminica aceasta am o intrebare intima: ce cicatrici ascundem? Si ce ascund ele?

*
eu am una in partea dreapta, linga osul bazinului, de la o operatie de hernie facuta chiar in ziua in care implineam 6 ani. Are cam 4 cm si e ca o dunga fina, verticala.

e ascunsa intotdeauna de lenjerie, dar ea ascunde o parte din sechelele mele legate de spitalele din Romania.

05-LeftHandBookMina lui Andrei Gheorghe

Mina lui Andrei Gheorghe

La lansarea colectiei Strada Fictiunii (editura ALL) Andrei Gheorghe i-a facut pe spectatori sa rida in primele 30 de secunde.

– Eram acum o luna la New York si-am trecut pe o strada, unde un violonist cinta si-a strigat: uite-l pe Andrei Gheorghe…

Vorbelelui faceau legatura cu povestea pe care o auzise putin mai devreme, despre celebrul violonist Joshua Bell care a cintant cu un Stradivarius la metrou in New York si nimeni nu l-a recunoscut.

Pubicul a ris de “arogantza” lui Gheorghe. Isi incepuse discursul cu o gluma care-l pozitiona drept vedeta ( ii arata ego-ul), specula ceva din conversatiile anterioare (dind fluenta speech-urilor), dar arata si o cunoastere in detaliu a “captarii atentiei maselor”.

In timp ce vorbea, Andrei aseza cu mina dreapta pe masa doua carti. Una era Orase invizibile- Italo Calvino, cealalalta Dezghetul – A. D. Miller (cartea pe care urma sa o si prezinte).
Mai intii a asezat cartile in linie dreapta, cu laturile aliniate catre marginea mesei. In urmatoarea secunda, mina dreapta a vibrat peste coperta lui Calvino care nu se inchidea perfect. A apasat cartea de citeva ori, mutind-o in sus si- n jos. Degetele nervoase, un pic arcuite, s-au mai luptat cu coperta citeva secunde: presind-o, ridicind mina, presind-o din nou. Apoi aceeasi mina a inceput sa faca rotatii intre carti pe masa, ca la o pasentza a nervozitatii.

In timpul asta vocea lui Gheorghe era calma, rostea baritonal si ferm idei despre mafia rusa, despre cum seamana comportamentul afaceristilor autohtoni cu cel al rusilor din carte, dar si despre nevoia de a citi.
Nimic nu trada nervozitatea miinii care invirtea copertele pe masa, pentru ca in fata ei – asezata catre public – era o piramida din cartile ce urmau a fi lansate.

Dar de acolo, de linga el, din spatele piramidei de carti, miina aia care vorbea despre emotiile lui Gheorghe mi-a dat multa incredere:
“daca si el mai e stresat cind vorbeste in public, atunci pot sa ma simt bine”

Imi place Andrei Gheorghe. Mult.

*
sculptura de Francisco Antonio Gijón

1068
paparazzimihai petre si nicolas cage

mihai petre si nicolas cage

aseara la circiuma numita Turn din Piata Mare din Sibiu, Mihai Petre ( tinarul domn din juriile Dansez pt tine, Romanii au talent) venise la un pahar de vorba cu un el si o ea.

cuplu, care statea in fata lui, avea atitudinea unei echipe de dansuri si, de la masa unde eram, nu-i auzeam ce vorbesc.
vedeam insa forfota din jur si toate privirile indreptate catre spatele lui (pentru ca fusese atent sa stea cu spatele la intreaga sala)

cind mihai petre s-a hotarit sa plece, un grup generos de pustoaice de la o masa vecina a navalit pentru poze. apoi cele doua chelnerite care-l servisera si care asteptau in colt de camera cu aparatul de fotografiat in mina.

s-a pozat politicos si-a iesit catre piata pe linga un perete pe care angajatii circiumii pusesera tablouri mici cu Stolojan, Mihai Leu, alti domni si doamne pe care nu i-am recunoscut dar care mincasera acolo. in mijloc fotografia lui nicolas cage, un pic speriat sau derutat, linga un domn cu un ecuson.

oare unde va fi atirnat tabloul cu mihai petre?

ma fascineaza intotdeauna celebritatea expusa pe servetele de hirtie sau pe peretii circiumilor.

1269
ioanacearta

cearta


Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa va certati si sa simtiti o placere nebuna in momentul acela.
Scriu acum, dupa o cearta imensa si ar trebui, in mod normal, sa fiu suparata si incordata, dar surprinzator, ma simt foarte foarte usurata si relaxata.
Nu e prima data cand mi se intampla asa.

In ultima vreme ma cert foarte rar, dar cand o fac, e foarte placut. Dupa fiecare cuvant rostit, curg alte o suta si cu fiecare cuvant care iti iese din gura se creaza tonuri noi si astfel se naste o melodie.

Odata cu melodia vine si dansul. Mainile capata forme, corpul se inmoaie, picioarele se misca haotic si simti cum incepe sa vibreze tot corpul.
Muschii fetei se incordeaza si se relaxeaza pe ritmuri create de tine. Ce satisfactie mai mare exista decat atunci cand simti ca iti masezi tot corpul prin tonalitatea vocii?
Iar la final urmeaza linistea aia ciudata care da culoare melodiei.

Probabil multi isi pun intrebarea “ fata asta e nebuna?” sau poate foarte multi empatizeaza cu ceea ce simt eu in momentul asta.
De fapt. e foarte interesant sa reusesti sa-ti studiezi reactiile corpului in momente critice. S-ar putea sa ai surprize placute.

Stiu ca e un act egoist sa ma bucur de un asemenea moment care poate, pentru omul din fata mea conteaza foarte mult, dar cateodata e bine sa gasesti si altfel de placeri…

La final de luna martie ati reusit sa vedeti si o partea diabolica din mine, pe care nu vreau sa o recunosc, dar care exista.

Am ales sa impartasesc acest moment pentru ca imi doresc sa ma las libera si sa nu ma mai ascund dupa acel paravan, care imi obtureaza imaginea primaverii.

3140
Dare_to_be_different_by_digitalgodcum piere realitatea fm pe limba ei

cum piere realitatea fm pe limba ei

intr-o vreme ( pe cind faceam si noi, cu tabu, parte din trust) realitatea fm era vedeta trustului in materie de radio. da, chiar asa, in ciuda mult mai simpaticului radio guerrilla.
realitatea fm avea cea mai mare audienta si era extrem de cost effective: avea putine emisiuni proprii, restul le luau de la RTV.

pe vremea aia ma intrebase un domn care se ocupa de analize media de ce cred eu (cu background-ul meu de radio) ca rfm are succes. “e diferita. livreaza ceea ce nu poate livra nicio alta statie de radio: iti da iluzia ca esti conectat la tv tot timpul; iar intr-o tara de oameni obsedati de tv, asta e un foarte mare atu”.

pe vremea aia o ascultam in taxi mai des decit zu. dar vremea aceea a trecut.

cred ca noul director realitatea fm a luat una dintre cele mai proaste decizii din media din ultimii ani: a introdus o multime de emisiuni ca la oricare alta statie, pastrind doar buletinele de stiri de la RTV.

si-a pierdut astfel diferentierea, s-a bagat in turma radiourilor, a intrat pe un teritoriu pe care nu are cum sa-l domine (nici macar nu-l controleaza cu oamenii pe care-i are in acest moment – cu exceptia Anca Florea care nu e pusa pe un tronson orar potrivit) si incepe sa cheltuie foarte mult.

aaaa, si are si o foarte foarte proasta selectie muzicala, f mult axata pe muzica rock.
la formatele de radio: rock + talknews = nu bun.

2139
ioanasurpriza

surpriza

Mi-am dorit intotdeauna ca de ziua mea sa mi se faca surprize, dar am sfirsit de fiecare data sa nu imi placa cum se termina ziua. De fapt, nu imi doream surprize, ci pe cineva care sa-mi ghiceasca gandurile si sa faca exact ce as fi vrut eu. Era destul de complicat sa explic, poate pentru ca nu stiam clar ce vreau.

Anul asta, dupa 24 de ani de zile de nastere, am inteles exact ce inseamna o surpriza pentru ca nu am mai vrut sa-mi imaginez nimic si m-am lasat deschisa. Nu am mai avut asteptari.

E absolut superb sentimentul! E ca si cum ai avea cate o inima in fiecare centimetru de piele, care incepe sa se zbata tare, tare. Si imaginati-va cum e sa-ti bata multe inimi in acelasi timp…

Anul acesta de ziua mea, cind am trait pentru prima data o asemenea emotie, mi-am spus ca e mult prea frumos sentimentul acesta ca sa nu fie trait de toti oamenii cel putin o data in viata.

Asa ca am inceput sa fac surprize.

Nu prea stiam cum se fac, pentru ca nu stiam cum e sa taci pana la capat, dar am zis macar sa incerc.
Momentul a venit manusa. Prietena mea Vichi era plecata la Paris pentru un proiect de teatru si urma premiera. Si m-am intrebat cum ar fi sa apar la finalul piesei in fata ei?
Am luat bilet spre Paris, am rezervat o camera la un hotel foarte aproape de locul premierei si m-am dus la spectacol.

In timpul piesei am avut senzatia ca m-a vazut. Gresit, nu ma vazuse.
Cand a iesit prima data la aplauze mi-am zis “acum sigur m-a vazut”. Gresit, se uita in directia mea, dar nu la mine.
Abia ultima data cand a iesit la aplauze a dat cu ochii de mine. Socul ei a fost spectaculos si am stiut ca in mometul ala simte niste batai foarte ciudate in corp.

A doua surpriza i-am facut-o lui Paul de ziua lui. Stiam ca isi doreste foarte mult un kite. Stiam in acelasi timp ca e destul de scump si nu o sa poata sa-si cumpere tot echipamentul o data, asa ca am inceput sa caut solutii ca sa-i indeplinesc dorinta. As vrea sa povestesc in detaliu cum am procedat ca sa-i fac surpriza, dar stiu ca daca as face-o as demonstra ca inca nu stiu sa tac. O sa spun doar atat…a avut una din cele mai sincere si frumoase reactii pe care eu le-am vazut la un om.

In momentul in care si-a vazut “jucaria” eu am avut ocazia sa vad un alt Paul, un Paul copil, un Paul care avea milioane de inimi care bateau cu disperare in tot corpul lui.

Paul a implinit saptamana asta 26 ani! La multi ani!

2898
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!