Category : diverse

paparazzimihai petre si nicolas cage

mihai petre si nicolas cage

aseara la circiuma numita Turn din Piata Mare din Sibiu, Mihai Petre ( tinarul domn din juriile Dansez pt tine, Romanii au talent) venise la un pahar de vorba cu un el si o ea.

cuplu, care statea in fata lui, avea atitudinea unei echipe de dansuri si, de la masa unde eram, nu-i auzeam ce vorbesc.
vedeam insa forfota din jur si toate privirile indreptate catre spatele lui (pentru ca fusese atent sa stea cu spatele la intreaga sala)

cind mihai petre s-a hotarit sa plece, un grup generos de pustoaice de la o masa vecina a navalit pentru poze. apoi cele doua chelnerite care-l servisera si care asteptau in colt de camera cu aparatul de fotografiat in mina.

s-a pozat politicos si-a iesit catre piata pe linga un perete pe care angajatii circiumii pusesera tablouri mici cu Stolojan, Mihai Leu, alti domni si doamne pe care nu i-am recunoscut dar care mincasera acolo. in mijloc fotografia lui nicolas cage, un pic speriat sau derutat, linga un domn cu un ecuson.

oare unde va fi atirnat tabloul cu mihai petre?

ma fascineaza intotdeauna celebritatea expusa pe servetele de hirtie sau pe peretii circiumilor.

1185
ioanacearta

cearta


Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa va certati si sa simtiti o placere nebuna in momentul acela.
Scriu acum, dupa o cearta imensa si ar trebui, in mod normal, sa fiu suparata si incordata, dar surprinzator, ma simt foarte foarte usurata si relaxata.
Nu e prima data cand mi se intampla asa.

In ultima vreme ma cert foarte rar, dar cand o fac, e foarte placut. Dupa fiecare cuvant rostit, curg alte o suta si cu fiecare cuvant care iti iese din gura se creaza tonuri noi si astfel se naste o melodie.

Odata cu melodia vine si dansul. Mainile capata forme, corpul se inmoaie, picioarele se misca haotic si simti cum incepe sa vibreze tot corpul.
Muschii fetei se incordeaza si se relaxeaza pe ritmuri create de tine. Ce satisfactie mai mare exista decat atunci cand simti ca iti masezi tot corpul prin tonalitatea vocii?
Iar la final urmeaza linistea aia ciudata care da culoare melodiei.

Probabil multi isi pun intrebarea “ fata asta e nebuna?” sau poate foarte multi empatizeaza cu ceea ce simt eu in momentul asta.
De fapt. e foarte interesant sa reusesti sa-ti studiezi reactiile corpului in momente critice. S-ar putea sa ai surprize placute.

Stiu ca e un act egoist sa ma bucur de un asemenea moment care poate, pentru omul din fata mea conteaza foarte mult, dar cateodata e bine sa gasesti si altfel de placeri…

La final de luna martie ati reusit sa vedeti si o partea diabolica din mine, pe care nu vreau sa o recunosc, dar care exista.

Am ales sa impartasesc acest moment pentru ca imi doresc sa ma las libera si sa nu ma mai ascund dupa acel paravan, care imi obtureaza imaginea primaverii.

2937
Dare_to_be_different_by_digitalgodcum piere realitatea fm pe limba ei

cum piere realitatea fm pe limba ei

intr-o vreme ( pe cind faceam si noi, cu tabu, parte din trust) realitatea fm era vedeta trustului in materie de radio. da, chiar asa, in ciuda mult mai simpaticului radio guerrilla.
realitatea fm avea cea mai mare audienta si era extrem de cost effective: avea putine emisiuni proprii, restul le luau de la RTV.

pe vremea aia ma intrebase un domn care se ocupa de analize media de ce cred eu (cu background-ul meu de radio) ca rfm are succes. “e diferita. livreaza ceea ce nu poate livra nicio alta statie de radio: iti da iluzia ca esti conectat la tv tot timpul; iar intr-o tara de oameni obsedati de tv, asta e un foarte mare atu”.

pe vremea aia o ascultam in taxi mai des decit zu. dar vremea aceea a trecut.

cred ca noul director realitatea fm a luat una dintre cele mai proaste decizii din media din ultimii ani: a introdus o multime de emisiuni ca la oricare alta statie, pastrind doar buletinele de stiri de la RTV.

si-a pierdut astfel diferentierea, s-a bagat in turma radiourilor, a intrat pe un teritoriu pe care nu are cum sa-l domine (nici macar nu-l controleaza cu oamenii pe care-i are in acest moment – cu exceptia Anca Florea care nu e pusa pe un tronson orar potrivit) si incepe sa cheltuie foarte mult.

aaaa, si are si o foarte foarte proasta selectie muzicala, f mult axata pe muzica rock.
la formatele de radio: rock + talknews = nu bun.

2053
ioanasurpriza

surpriza

Mi-am dorit intotdeauna ca de ziua mea sa mi se faca surprize, dar am sfirsit de fiecare data sa nu imi placa cum se termina ziua. De fapt, nu imi doream surprize, ci pe cineva care sa-mi ghiceasca gandurile si sa faca exact ce as fi vrut eu. Era destul de complicat sa explic, poate pentru ca nu stiam clar ce vreau.

Anul asta, dupa 24 de ani de zile de nastere, am inteles exact ce inseamna o surpriza pentru ca nu am mai vrut sa-mi imaginez nimic si m-am lasat deschisa. Nu am mai avut asteptari.

E absolut superb sentimentul! E ca si cum ai avea cate o inima in fiecare centimetru de piele, care incepe sa se zbata tare, tare. Si imaginati-va cum e sa-ti bata multe inimi in acelasi timp…

Anul acesta de ziua mea, cind am trait pentru prima data o asemenea emotie, mi-am spus ca e mult prea frumos sentimentul acesta ca sa nu fie trait de toti oamenii cel putin o data in viata.

Asa ca am inceput sa fac surprize.

Nu prea stiam cum se fac, pentru ca nu stiam cum e sa taci pana la capat, dar am zis macar sa incerc.
Momentul a venit manusa. Prietena mea Vichi era plecata la Paris pentru un proiect de teatru si urma premiera. Si m-am intrebat cum ar fi sa apar la finalul piesei in fata ei?
Am luat bilet spre Paris, am rezervat o camera la un hotel foarte aproape de locul premierei si m-am dus la spectacol.

In timpul piesei am avut senzatia ca m-a vazut. Gresit, nu ma vazuse.
Cand a iesit prima data la aplauze mi-am zis “acum sigur m-a vazut”. Gresit, se uita in directia mea, dar nu la mine.
Abia ultima data cand a iesit la aplauze a dat cu ochii de mine. Socul ei a fost spectaculos si am stiut ca in mometul ala simte niste batai foarte ciudate in corp.

A doua surpriza i-am facut-o lui Paul de ziua lui. Stiam ca isi doreste foarte mult un kite. Stiam in acelasi timp ca e destul de scump si nu o sa poata sa-si cumpere tot echipamentul o data, asa ca am inceput sa caut solutii ca sa-i indeplinesc dorinta. As vrea sa povestesc in detaliu cum am procedat ca sa-i fac surpriza, dar stiu ca daca as face-o as demonstra ca inca nu stiu sa tac. O sa spun doar atat…a avut una din cele mai sincere si frumoase reactii pe care eu le-am vazut la un om.

In momentul in care si-a vazut “jucaria” eu am avut ocazia sa vad un alt Paul, un Paul copil, un Paul care avea milioane de inimi care bateau cu disperare in tot corpul lui.

Paul a implinit saptamana asta 26 ani! La multi ani!

2749
img_pod_140311-japan-nuclear-threatjaponia, o fotografie, o poveste

japonia, o fotografie, o poveste

uitati-va cu atentie la aceasta fotografie

e o tinara care se joaca, printr-un geam, cu un ciine care e tinut in lesa de cineva. o imagine dragutza nu?

*
mai uitati-va o data cu urmatorul context:

A girl who has been isolated at a makeshift facility to screen, cleanse and isolate people with high radiation levels, looks at her dog through a window in Nihonmatsu. REUTERS/Yuriko Nakao

*
japonia, mai mult ca niciodata, acum acolo, fiecare fotografie spune o poveste.

Via Mr. P

1921
RaiseJAPAN.JPGExclusiv: Japonia…pe dinauntru

Exclusiv: Japonia…pe dinauntru

japonezii si-au construit deja mesaje mobilizatoare ca sa treaca peste efectele (emotionale si materiale) ale cutremurului de acum doua zile. au in singe respectul si dorinta de a face lucruri impreuna, iar asta ii va face sa renasca precum Pasarea Phoenix.

iata in exclusivitate pt S!MPA, o poveste despre Japonia, de la Mirona care a locuit un an acolo. o incredibila lectie de viata

*
Azi am vazut intr-o inregistrare o camera de camin din Japonia leganandu-se deloc agale. Manuale cadeau, scaunul ascuns in pantecele biroului se deplasa catre pat, iar usa de la baia alba, din materiale reciclabile, se balanganea ca smulsa de vant. Acum 3 ani, cand abia ce ajunsesem in Japonia cu o bursa, aveam exact acelasi tip de camera.

Pe atunci cutremurele erau ultima mea preocupare. Auzisem ca se intampla des in Japonia si credeam ca e de ajuns sa te bagi sub masa. Dar se pare ca japonezii tineau mai mult la siguranta mea decat mine insami din moment ce pusesera deja intr-o trusa de prim-ajutor, din partea caminului, o lanterna puternica, baterii, un fluier si o lista cu ce trebuia sa cumpar eu: apa, conserve, bani, radio-emitator etc. Nu le-am cumparat niciodata.

La nici doua saptamani politistii de la sectia la care era arondat caminul au venit, de buna voie si nesiliti de nimeni, nici macar de o lege, sa ne faca un instructaj. Un domn politist intre doua varste ne-a explicat parinteste care sunt situatiile periculoase cu care ne-am putea confrunta in traiul nostru zilnic japonez. Am simtit ca-si dadea cu adevarat interesul, era acolo pentru noi.

Avusesem deja ragaz sa observ ca in Japonia unele fete mergeau cu gentile deschise pe strada, in trenuri nu-si pazeau deloc lucrurile, fustele extra-scurte si tocurile ametitoare se impacau fara probleme cu faptul ca a te uita fix la cineva este considerat nepoliticos, in general domnea o atmosfera de siguranta si amabilitate. Asa ca nu vedeam prea bine rostul masurilor de prevedere mentionate de politist. Daca cineva ar fi privit din afara, ar fi crezut ca Japonia e o tara cu un grad inalt de criminalitate. Cand este, de fapt, tocmai opusul!

Politistii nu s-au limitat la prelegeri. Dupa discurs, ne-au impartit niste alarme minuscule pe care sa le purtam in geanta, urandu-ne fiecaruia, ca si cum ar fi vorbit unor membri de familie, sa fim in siguranta. Apoi ne-au dat lectii de autoaparare, toata sala a exersat timp de cateva minute bune miscari de parare si atac. La cateva zile am gasit in cutia postala un ziar in care aparuse poza mea blocand o lovitura si razand din toata inima.

Cand s-au anuntat simularile de cutremur si incendiu am stiut ca toata lumea le ia in serios. Deja la a doua astfel de simulare ma straduiam sa scot un timp cat mai bun la iesirea din imobil. Cunosteam bine caile de evacuare si precautiile ce se impuneau, atat la camin, cat si la facultate. Munca pe care o depuneau administratorii, profesorii si autoritatile pentru noi se cerea a fi respectata.

2008 a fost anul in care regiunea Sichuan, China, a fost lovita de un cutremur important. Imi amintesc si acum chipurile pline de compasiune ale japonezilor care veneau sa doneze bani la punctul de ajutor pe care-l infiintasera colegii mei chinezi. Ma asteptasem la mai multa indiferenta, avand in vedere istoricul chinezo-japonez, insa, in fata adversitatii, japonezii devin mai buni.

De-a lungul timpului petrecut in Japonia mi-am pierdut cu totul asteptarile negative, lasand loc increderii, acel sentiment care pare atat de nesabuit prin alte parti ale lumii.

Am inceput sa ma simt si sa ma port ca o rotita bine unsa din sistem, una pentru care celelalte munceau suplimentar, dar cu zambetul pe buze. Colegii mei mergeau cu mine, pe rand, la banca, primarie, oficiul pentru straini, furnizorul de internet, operatorul de telefonie mobila sau la doctor. Un student de la aceeasi universitate, pe care nu-l mai vazusem in viata mea, mi-a platit intr-o dimineata biletul de autobuz pana la facultate pentru ca eu nu aveam schimbat pentru masinaria cu pricina, aflata in autobuz si pe care trebuie s-o hranesti cu monedele potrivite fix la coborare. Apoi a alergat senin catre cursurile lui, fara sa astepte vreo multumire. O doamna in varsta mi-a facut cadou niste farfurii din ceramica facute de dansa numai pentru ca i-am spus cat de frumoase mi se pareau. Cei de la camin m-au ajutat cu sortarea gunoiului (!), expedierea de pachete in Romania si o sumedenie de alte probleme. Cineva mi-a preluat perioada contractuala la telefon, pentru a carei retezare din scurt trebuia sa platesc in plus. Profesorul meu a organizat la facultate 2 petreceri in cinstea mea (!): una de bun-venit si una de despartire.

Peste tot oamenii m-au ajutat sa citesc kanji, sa cumpar bilete de la automate, sa cobor la statia potrivita, sa deslusesc un meniu de restaurant. Niciun casier nu a profitat de multiplele ocazii cand m-am incurcat intre bancnotele si monedele japoneze, nimeni nu m-a grabit la vreun ghiseu sau magazin, cineva a alergat dupa mine o buna bucata de drum cu portofelul pe care il uitasem intr-o sala de clasa, altii s-au trezit la 5 dimineata ca sa ma conduca la aeroport si au inceput sa planga cand le-am facut cu mana. Japonezi plangand n-o sa vedeti prea des.

Cel mai tare m-a impresionat insa colega mea, Ako. Dupa aproape 2 ani imi spunea zilele trecute ca vrea sa vina in Europa si sa ma vada. Ca sa-mi multumeasca pentru ca acum 2 ani, cand ea era foarte trista ca nu reusea sa scrie o lucrare de diploma valoroasa (!) eu am incurajat-o cu toata japoneza pe care o stiam atunci si i-am imprumutat o batista…

As vrea sa dau toate aceste lucruri inapoi Japoniei acum, dar stiu ca nu asteapta ajutorul nimanui ca sa lupte cu ceea ce i se intampla. Oricine cunoaste Japonia vreun pic stie ca isi invata lectiile la perfectie si iese intotdeauna mai puternica din incercarile la care este supusa. Si nu datorita tehnologiei sau bogatiei tarii, nu. Ci datorita oamenilor de rand, niste oameni demni de toata admiratia.

*
pe Mirona a.k.a. MisakiJaponia o puteti citi pe http://japonia-departe-aproape.blogspot.com

ioanacutremur

cutremur

Ieri dimineata am simtit fiori prin tot corpul. Vestea cutremurului din Japonia mi-a taiat respiratia, m-a facut sa-mi pun foarte multe intrebari si mi-am adus aminte de primul cutremur pe care l-am simtit.

Aveam 17 ani si eram in Brasov. Locuiam cu chirie intr-un bloc de opt etaje, destul de vechi. Mama, care locuia impreuna cu tata in orasul in care m-am nascut – Zarnesti, venise la mine in vizita si a ramas peste noapte. In jurul orei 23, la cateva minute dupa ce ne-am dus la culcare, am auzit un sunet foarte ciudat pe care nu-l mai auzisem pana atunci.
Am simtit cum incepe patul sa se miste. Nu realizam ce se intampla , dar mama, m-a luat de mana si m-a pus sub tocul usii. Mi-a spus cu o voce foarte calma: ” Ionunta mama, e cutremur.” Am inceput sa plang si in tot corpul meu era un haos pe care nu-l puteam controla.

Imi aduc aminte fata mamei…ochii erau foarte mari, fata palida, iar mainile ii tremurau. Nu era din cauza cutremurului care tocmai trecuse, ci din cauza faptului ca sora mea, care locuia in Bucuresti, nu raspundea la telefon. Am trait unul din cele mai crunte momente de panica: doua ore nu am reusit sa dam de ea.

Astazi am simtit din nou acel haos in corp. Nu am putut sa nu ma uit la imaginile socante care au aparut in mai putin de o ora de la cutremurului din Japonia si sa nu ma gandesc la ce e in sufletele acelor oameni. La cati dintre ei isi cauta disperati copii sau se zbat pentru o gura de aer ca sa supravietuiasca.

In momente ca astea realizez ca cel mai important e sa te bucuri de viata pe care o ai, sa iesi sa te plimbi, sa iei o gura de aer proaspat sa lasi de-o parte toate lucrurile materiale pentru care te zbati o viata intreaga pentru ca intr-o clipa poti ramane fara ele.

M-au zguduit evenimentele acestea si, o data cu ele, am inceput sa-mi pun in ordinea prioritatilor ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine.

Pamantul s-a suparat pe noi. Il doare si NOI l-am ranit.

Hai sa ne unim fortele si sa ne RUGAM cu tot sufletul pentru binele Planetei!

3019
37109ce face fetitza?

ce face fetitza?

uitati-va la fotografia alaturata si raspundeti: ce face fetita?

a) aseaza marul in gramada

b) ia marul din gramada.

*

a fost jocul cu care am deschis prelegerea de la Litere de astazi. fotografia aceasta a fost laitmotivul prezentarii mele.

raspundeti la intrebare printr-un comentariu si miine va interpretez raspunsurile:) una dintre simpaticele participante la curs (anca nelersa) doreste sa stie in ce “tabere” – a) sau b) – se imparte lumea.

raspuns: acesta e un exercitiu de proiectie personala pe o imagine. sigur ca ambele situatii sunt valabile, important e ce alegi, cu ce te identifici.

cei care au ales ca fetita aseaza marul sunt gata sa faca mai multe eforturi de dragul unei diferentieri, sunt mai “assertive”, sunt mai “artisti” ( si , in contextul prezentarii mele despre PR, sunt in profilul unui bun PR)
cei care au ales ca fetita ia marul sunt cei care sunt mai dornici de atentie, sunt mai eco centrati. (iar in contextul PR-ului, ar fi mai buni clienti decit PR-isti)

35326ce-si doresc femeile?

ce-si doresc femeile?

GFK Austria a facut un studiu despre ce-si doresc femeile de la un (1) barbat. iata rezultatele:


Femeile se aşteaptă ca bărbatul să fie angajat (97%), de succes (96%), inteligent (93%), loial (92%) şi independent (89%), şi, în plus, tandru (87%) şi sensibil (81%). La fel de multe femei (81%) ar dori, de asemenea, ca bărbaţii lor să fie înstăriţi financiar. În comparaţie, este mai puţin important deseori pentru femei ca bărbaţii să arate bine (79%) sau să fie capabili să gătească bine (69%). Se pare că femeile caută încă, în primul rând, clasicul bărbat care asigură traiul, cu toate acestea, asociat cu multă inteligenţă emoţională – de exemplu, bărbaţii trebuie să se potrivească profilului tradiţional, numai că, să spunem aşa, “Super-bărbaţii” sunt la mare căutare.

cind am citit asta primul gind a fost: de asta sunt asa de multe femei singure! bagati-va mintile in cap.

gindul nr 2: sigur e posibil, doar ca pentru fiecare calitate/atribut iti trebuie un alt barbat si ar trebui sa fii si tu o super woman ca sa le poti face fatza la toti.

ce-si doresc barbatii?

Aproape toţi bărbaţii doresc ca femeile lor să fie, mai presus de toate, sensibile şi să dea dovadă de înţelegere, să fie afectuoase şi loiale – dar şi inteligente (98% în fiecare caz). În plus, aproape la fel de mulţi bărbaţi îşi doresc, de asemenea, ca femeile lor sa fie atractive (95%) şi să fie capabile să gătească bine (93%). Comparativ, este mai puţin important pentru bărbaţi ca femeile să fie de succes (84%), să fie înstărite financiar (72%), independente (86%) şi să meargă la serviciu (80%) – chiar dacă se observă că majoritatea bărbaţilor consideră şi acest lucru ca un aspect de dorit care face parte din a fi femeie azi. Cu alte cuvinte: Barbatii vor Super-femei.

ok, domnilor si voi trebuie sa va bagati mintile in cap.

1969
SAINTHALOroger moore e in bucuresti

roger moore e in bucuresti

cel mai faimos si mai frumos dintre actorii care l-au jucat pe James Bond, Roger Moore, a ajuns la Bucuresti in urma cu mai putin de doua ore, cu un avion British Airways de la Londra.

( a calatorit in acelasi avion cu un prieten de-al meu… lumea e mica:) )

Moore, acum in virsta de 83 de ani, se afla la Bucuresti pentru ca va filma la studiourile MediaPro o comedie care se numeste “Crăciun la Castlebury Hall”, iar regizor va fi Michael Damian (mai cunoscut ca actor din longevivul serial Tinar si nelinistit – Danny Romalotti ). Alaturi de Moore, mai filmeaza la Bucuresti Katie McGrath ( pe care o stiti din The Tudors) si un frumusel scotian, Sam Heughan.

788
19953ce sa citesc saptamina asta?

ce sa citesc saptamina asta?

poate sa fie o bucata sclipitoare de literatura dintr-o revista de specialitate…
poate sa fie un fragment emotionant de pe un blog pe care nu-l stiu…
o nuvela…
un articol…
un interviu…
sau o proza scurta…

ce-mi recomandati sa citesc saptamina asta?

(nu intra in joc romanele… vreau sa citesc cit mai multe dintre recomandari; deci recomandati-mi doar “short form”)

interviu mirelaMirela Oprisor in Tabu de martie

Mirela Oprisor in Tabu de martie

o pindesc de ceva vreme pe Mirela Oprisor pentru un interviu. ratasem sansa lansarii filmului Marti, dupa Craciun (trebuie sa publicam interviuri de actualitate in revista) si, cind am auzit ca va juca in Ivanov (la Bulandra, sa mergeti sa vedeti piesa!) i-am pus “gind rau”.

mi-a facut o deosebita placere sa fac acest interviu si, caz rar pentru mine, i-am anuntat cu mult inainte pe colegii mei “am sa va arat o fatza pe care n-o stiati la Mirela Oprisor”.

nu pentru ca stiam ce o sa-mi raspunda, cit pentru ca stiam ca nimeni nu o mai intrebase pina acum ceea ce vroiam eu sa stiu. iar lumea de “dinauntrul” ei este foarte foarte bogata.

*
cind a venit la sedinta foto a fost maxima veselie, ne-a interpretat tot felul de personaje (ea a scapat de tracul de stat la poza pentru ca era un personaj, noi am ris cu lacrimi). dupa ce a plecat fetele m-au rugat sa-i transmit neaparat ca o mai asteapta la cafea, iar peste citeva zile art directorul, diana cuciuc, mi-a adus un proof ca de tipar cu toate fotografiile care apar in revista “pentru mirela, cind mai vine pe la noi te rog sa-i dai asta, sa pastreze si ea o amintire.”

astea sunt doar 2 dintre momentele care dovedesc cit de mult o placem noi, intreaga redactie tabu, pe Mirela Oprisor.
sper ca, citind textul din Tabu de martie, o veti descoperi si voi asa cum e dincolo de ecran si scena. Oricum, stiu ca o placeati dinainte:)


Pentru a doua încercare la actorie s-a pregătit tot singură, între momentele în care era cu fiecare simț alert ca să poată înmuia depresia mătușii. Iar destinul i-a făcut din nou cu ochiul.
A aflat cu două zile înainte de examen că trebuie să știe și o fabulă. S-a panicat, a învățat repede ceva, i-a găsit cheia comică, dar când a ajuns la examen, lucrurile au devenit dramatice.
– Să auzim fabula, i-a zis Dem Rădulescu, cum a intrat în examen.
|ntr-o secundă și-a dat seama că nu își amintește mai mult de patru versuri și-a început să traga de ele, cu o spaima care-i ieșea prin toți porii.
Dem Rădulescu și Olga Tudorache, profesori în comisia de examinare, râdeau în hohote de fata care devenise ea însăși comică, în loc să joace comedia.

– Lasă drăguță. Să trecem mai departe, i-a zis Dem Rădulescu. Avem aici, pe masă, fotografii cu toți băieții care au dat anul acesta admitere. Alege, te rog, unul și spune-i lui monologul, a continuat Bibanul cu vocea nazală, fermă.
Mirela s-a dus la catedră, s-a uitat la toți băieții din fotografii și-a ales un brunet. Mai târziu, a aflat că-l cheamă Mimi Brănescu. Peste 10 ani au devenit soț și soție.

Tabu, martie 2011

2463
ioanaun vis

un vis

o stiti de la matinaului Radio21 sau din reclamele tv; stiti ca e actrita, dar nu o stiti…asa. va invit sa cititi in fiecare simbata Povestile Ioanei ca sa o descoperiti si altfel pe prietena mea, Ioana Blaj :) . CB

In fiecare an in preajma zilei de 8 martie mi-e imposibil sa nu-mi aduc aminte de una din cele mai frumoase intamplari din copilaria mea.

Obisnuiam sa dorm in acelasi pat cu sora mea; eu la margine, ea la perete.  Erau foarte multe seri in care imi doream foarte mult ca mama sa doarma cu noi. Plangeam pana cand o convingeam sa ramana in patul nostru, iar dupa ce adormeam, pleca.

In una din serile in care mama a ramas cu noi, am fost nevoita sa dorm la mijloc. Ma simteam foarte bine, pentru ca fiind cea mai mica primeam dragoste din doua parti, simteam doua maini calde pe mine.

E o senzatie pe care nu am cum sa o uit niciodata. Eram foarte rasfatata de cele doua mame ale mele.

In seara aia, nu stiu exact cum s-a intamplat, dar in somn, am ajuns sa stau cu capul pe mijlocul mamei si cu picioarele la gura surorii mele, ele dormind profund si nesimtind nimic. Asta nu e tot…Cum stateam eu in pozitia asta foarte comoda pentru mine, am inceput sa cant :

e ziua ta mamico/ si-n dar ti-am adus inima/ si crede-ma mamico/ un dar mai frumos nu se putea.

Ma simteam foarte usoara, mi-era foarte bine si foarte cald. E o senzatie imi seamana acum cu mirosul de vanilie cu lapte si cu prune uscate.

Nu mi-am dat seama ce se intampla decat pe la finalul ultimului vers, cand una din ele s-a miscat, iar eu am inceput sa ma trezesc si sa constientiz ce fac.

M-a busit rasul si am intrebat-o pe mama daca i-a placut. Nu-mi amintesc daca mi-a raspuns.

A fost un vis in vis sau a fost realitate inca nu stiu, in schimb pot spune ca traiesc cu senzatia ca a fost real.

Pentru mine ziua de 8 MARTIE e acea zi din an pentru care ma pregateam o luna ca sa fac o felicitare mamei la lucru manual; pentru mine ziua de 8 martie e visul asta; pentru mine ziua de 8 MARTIE e ziua ta…mamico.

740
34267genial: literatura vs matematica

genial: literatura vs matematica

mi-ar fi placut sa scriu eu eseul lui Masahiko Fujiwara despre atractia teribila intre literatura si matematica, despre podul fragil pe care matematicienii il trec in pasi mici catre literatura, iar literatii il parcurg sovaielnic catre matematica.

inteleg foarte bine gratia unei teoreme si, daca cititi explicatia lui Fujiwara fara sa fi avut vreodata treaba cu matematica, o veti intelege si voi:

It is impossible to put in words the intrinsic grace of a theorem. It is highly abstract and complex. I can only describe it as being akin to a perfect piece of music in which each note is irreplaceable or to a haiku in which no syllable can be changed. The beauty I speak of is like the exquisite tension that holds together aspects of a work of art; a fragile serenity that cements its perfection. And so the magnetic force that draws art—and therefore literature—to mathematics is the dignified beauty of its pure logic.

stiu ce inseamna nesiguranta draftului 1 si teama ca ceea ce tocmai ai incheiat de scris nu va fi de inteles, nu respecta adevarul, nu transmite tot ce ai tu in minte, dar – desi am studiat Matematicile – nu m-am gindit niciodata la comparatia asta.

No writer is absolutely confident in his story, no matter how much he has devoted himself to the piece, how many times he reworded and rearranged it. In my case, I cannot hand over my draft to the editor unless someone else has checked it first. This someone is usually a member of my family, so I ought to feel relaxed, but I am always afraid of being criticized for having left some ambiguity in the piece. I remember my father also being anxious about initial reactions to his work, particularly during the first few days after he submitted a draft, even after he had become an established writer. But once the editor’s favourable verdict was delivered, he would grin childishly, his anxieties erased, and say, ‘How about that? I did it! This is the Jirō Nitta!

In mathematics, no one assures you that you will definitely achieve something after striving for a long period. If his attempted theorem transcends the standards of modern mathematics or is beyond the mathematician’s resources, it may never be proven, regardless of the amount of work invested. Worse, the theorem to which he dedicates himself for so long might prove, in the end, to be mercilessly wrong. The fear of this uncertain result can swell into a terror so numbing, it chips away at the mathematician’s ambition. On top of this, he has to endure the pressures of academia. A mathematician must therefore be a man of patience and of courage. Personally, I have not always had the mental stamina to bear these internal terrors and external pressures, and have abandoned some projects in the past.

un minunat eseu, absolut minunat- Literature and Mathematics in Asymptote Journal

2057
spring2008_moodboard_blackswhitestrend vs creativ

trend vs creativ

unii au nevoie de repere ca sa se imbrace/sa vorbeasca – au citate la indemina si trenduri in moda. altii sunt creativi.

*
va mai amintiti comentariile literare din scoala?
aveam colegi care scriau zeci de pagini citind critici, autori similari cu cel analizat etc.
dar aveam si colegi care scriau din mintea lor, folosindu-si creativitatea ca sa obtina concluzii noi, dup ace se documentasera.

profesorii ii notau mai bine pe primii.

*
cum ne imbracam (si cit de mult copiem reperele date de trend-uri/ stiu oameni care-si cumpara exact combinatia din vitrina magazinului ca sa fie siguri ca “sunt la moda”), arata cum suntem.
la fel cum arata si ceea ce scriem: cit de mult ii citam pe altii, in loc sa punem propriile noastre cuvinte intr-o ordine care sa ne reprezinte.

*
m-am gindit la asta citind propunerea de text a unei tinere care doreste sa colaboreze la revista.

1250
1430320,000 $ premiu pt o femeie de cariera: participa!

20,000 $ premiu pt o femeie de cariera: participa!

iata mai jos un proiect minunat de sustinere a femeilor antreprenor. mi-ar placea foarte mult sa fie si o femeie din romania intre finaliste. sunt sigura ca sunt multe femei de la noi care sunt in brieful acestei competitii si ca totul depinde de cit de rapid ajunge informatia la ele pentru a se inscrie.
asa ca va rog, ajutati-ma sa popularizam asta. multumesc.

CARTIER SEEKS EXCEPTIONAL ENTREPRENEURS

The Cartier Women’s Initiative Award is a social entrepreneurship competition aimed at creative,
financially sustainable and responsible women-led start-ups, in all countries and industries.

women can APPLY now !

The Cartier Women’s Initiative Awards are looking for committed female entrepreneurs heading initiatives with the potential to grow significantly in the years to come.
To apply for the 2011 edition, fill out the application form on www.cartierwomensinitiative.com. All applications must be submitted online.
Application deadline: March 15, 2011 at 10am Paris time (CET). As it can not be extended, please verify the corresponding deadline in your time zone.

What can the candidates win?
Eighteen finalists* representing the best projects worldwide will be selected in the first phase of the contest. They will receive coaching and media exposure and will be invited to France for the Finale week which includes a presenta tion in front of the international Jury, entrepreneurship workshops and the Global Meeting of the Women’s Forum.
The six Laureates* nominated for the Award receive an additional year of coaching and US$ 20 000 in funding.

Eligibility Criteria
The business project to be considered for the Cartier Women’s Initiative Awards must be:
• An original for-profit business creation,
• In the start-up phase: (at least one year old and no older than three years),
• The main leadership position must be filled by a woman.
The competition is open to women from any country, nationality and industry.

1022
tabu_2011_martie_ef24474tabu de martie – INTRECEREA

tabu de martie – INTRECEREA

dupa o zi pe care am inceput-o cu incrincenarea lui Andrei Gorzo pentru ceea ce ar trebui sa fie filmul romanesc (in opinia lui, desigur), gindurile pe care le-am scris in editorialul din Tabu de martie mi se par si mai actuale.

*
Intrecerea

Ne-au invatat sa ne privim vietile ca pe o intrecere sportiva: care e timpul maxim påna la care trecem linia de sosire a casatoriei, care e recordul pe care trebuie sa-l depasim in numarul membrilor familiei, pe ce loc iesim in cursa cu obstacole a carierei, cåte kilograme si ce masuri trebuie sa avem ca sa putem intra in finale.

Asa ca ne antrenam ca sportivii: ne punem obiective, ne impingem limitele tragånd in toate colturile de noi, cu un unic scop care e ca valoarea unei medalii de aur la Olimpiada: recunoasterea publica.

In timpul antrenamentelor, in lupta cu noi, am invatat ca daca avem controlul situatiei, avem sanse mai mari de cåstig, ne apropiem mai mult de perfectiune – asa cum ne imaginam noi perfectiunea. Am ajuns, astfel, obsedate sa detinem controlul, pe care il confundam deseori cu puterea.

E o secventa in filmul Black Swan (inspiratia noastra pentru fotografiile cu Andreea Raicu si Flori Badita) in care o balerina se confrunta cu directorul trupei din care face parte. El sustine ca nu e buna sa joace rolul negativ pentru ca – desi are tehnica- n-are suficienta pasiune, ea ii da replica (referindu-se la multele exercitii pe care le face zi de zi): „Am vrut sa fiu perfecta”
Directorul o invaluie ca un animal de prada si-i spune „Perfectiunea nu este doar despre a detine controlul. Este si despre relaxare. Lasa-te surprinsa.”

In paginile urmatoare veti descoperi femei care s-au lasat surprinse de viata si-au ajuns la Cannes (Mirela Oprisor), pe trei continente (Silvia Ghetie) sau lideri intr-o lume de barbati (Roxana Vasilescu).

E felul nostru de a va spune ca, daca tot privim viata ca pe o intrecere olimpica, avem drept calauza dictonul lui Coubertin „important e sa participi si sa te bucuri de ce ti se intåmpla”

*
Tabu de martie e la chioscuri; aveti din nou lucruri inedite de citit.

3151
31670romanii fura

romanii fura

“Ii facem hoti pe tigani dar si noi, romanii, furam”, vorba asta mi-a spus-o o doamna medic de 78 de ani, simbata la coafor.

Era suparata pe o stire de la televizor legata de investigatiile din vami.

Suntem un popor de hoti, din totdeauna am invatat sa furam. In studentie ne duceau la practica agricola la cartofi si, tot ce ne interesa, era sa luam si noi acasa. Nici macar nu ne gindeam ca e furt, pentru ca luam de la STAT si STAT-ul era nimeni.
Fiica mea, tot in studentie, a fost la un laborator de medicamente in practica. A venit acasa cu un pumn de medicamente. “Ce faci mama cu ele? De ce le-ai luat” am intrebat-o si ea mi-a raspuns simplu “Luau toti colegii, daca nu le-as fi luat as fi fost diferita si s-ar fi gindit ca-i torn”.

Asta e Romania pe care o avem fie ca ne place, fie ca nu. Nu s-a schimbat nimic in ultimii 50 de ani…
Pentru noi statul e ala care trebuie sa ne dea, iar noi sa-l furam… si desigur, cum scriam zilele trecute, sa faca altii in locul nostru lucrurile pe care noi le declamam ca niste cocosi vinjosi ce suntem.

1362
Picture 7in culise la Oscar via Twitter

in culise la Oscar via Twitter

Mai mult ca niciodata, ceremonia Oscarurilor de anul acesta a fost “aproape de oameni”. N-are legatura cu prezentatorii (alesi gresit dupa parerea mea), n-are legatura nici cu filmele/actorii care au primit statueta.

Are insa legatura cu retelele de socializare.

Pentru ca actorii, regizorii si producatorii au conturi pe retelele de socializare, noaptea Oscarurilor pe FB sau Twitter a fost muuult mai atractiva decit la tv: pentru ca aveai informatii la prima mina; pentru ca erau “neprelucrate”, pentru ca erau “live”.

Campionul comentariilor a fost Dana Brunetti, producatorul filmului The Social Network care a fost f activ pe twitter.

Iata citeva dintre fotografiile pe care le-a postat Brunetti pe parcursul serii.

Cea mai simpatica a fost insa sotia lui Colin Firth, Livia, care la inceputul ceremoniei s-a scuzat in fata celor care o urmareau pe twitter ca nu le poate acorda atentie pentru ca… au asezat-o in primul rind si se vede la televizor ca scrie mesaje.

Putin mai tirziu a lasat raceala englezeasca si …

liviafirth Livia Firth

I mean…. Is this amazing or what? Colin won an Oscar!!!!!!

liviafirth Livia Firth

Off to Madonna party. Changed into flats and trousers and so ready to dance!!

Si iata citeva dintre fotografiile pe care le-a postat.

Cele mai controversate mesaje le-a avut Vincent Gallo

vincent_gallo Vincent Gallo

Helen Mirren rolls the tightest, sweetest joint I have EVER put to my lips.

Cel mai sincer, cu o proiectie personala de invingator in timp ce se uita la ceremonie:

piersmorgan

My #oscars speech, in totality, if I ever win one: ‘Thanks, I deserve it.’

cel mai putin politically correct:)

JohnStamos

wow, christian bale got fat!

Cel mai vesel:

iamjamiefoxx Jamie Foxx

Just broke bread w/ Elton John…. Music is Paramount!!

*

In zona fashion s-au impartit laude, dar s-au si facut alegeri ciudate.

VeraWangGang Vera Wang

We agree! :) RT @piersmorgan: Sandra Bullock, classy as ever: http://ht.ly/44qhK

DitaVonTeese

My picks for Oscar’s best dressed are Helen Mirren in Vivienne Westwood and Mila Kunis in Elie Saab.

1148
oscar-1-300x300daca ai cistiga un oscar…

daca ai cistiga un oscar…

e seara Oscarurilor. asa ca intrebarea din aceasta duminica seara e la tema.

sa facem un exercitiu de imaginatie:

e seara oscarurilor, ai fost nominalizat (a) la sectiunea…. (tu spui care sectiune) si te-ai urcat pe scena. ai statueta in mina si trebuie sa-ti spui speech-ul… cui multumesti?

*
eu n-as putea fi nominalizata niciodata la o sectiune care tine de actorie/regie/costume…asa ca aleg “cel mai bun scenariu original”

Multumesc tuturor celor care si-au facut timp sa vada in mine ceea ce sunt. Si tuturor celor care au consumat timp ca sa ma transforme in ceea ce am devenit. (urmeaza niste nume pe care le am in gind, majoritatea de barbati:) dar nu le scriu aici)

cum arata discursul tau?

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!