Category : diverse

foto-loredana-1micHai cu mine la Lorendana in garajul EFM

Hai cu mine la Lorendana in garajul EFM

acum doua saptamini, am fost la primul concert live in garajul europa fm, cu andreea a carei zi de nastere era chiar atunci, iar andrei prietenul ei a vrut sa-i faca o surpriza.

acum va mai invit pentru diseara in garajul efm, la concertul Live al Loredanei. de la ora 19.00

desigur, pachetul invitatiei mai contine citeva delicase: faceti cunostinta cu George Zafiu (intiatorul proiectului Live in garaj la EFM si gazda emisiunii care se transmite in direct din garaj), foto de backstage.

pentru fanii Loredanei, m-am rugat de Zaff sa-mi dea citeva detalii despre ce va fi in concert.
asa ca stiu sa spun ca Loredana va cinta si dintre cintecele de inceput ale carierei ei: “buna seara iubite”, ” o inima la 16 ani”

ca sa participati la concurs trebuie sa-mi spuneti care dintre melodiile Loredanei va place cel mai mult si de ce.

zaff va alege cistigatorul:)
care poate veni insotit.

inchidem concursul la ora 16.00. succes

773
Shadow-Stripe-Shopping-BagsMango & Tabu Shopping Night – miercuri

Mango & Tabu Shopping Night – miercuri

miine seara, de la ora 18, in Mango din Baneasa Shopping City e raiul fashionistelor.

pe scurt
30 % reducere de la orice produs achizitionat.
machiaje profesionale facute de Mirela Vescan de la Rimmel London (care iti ofera si o sedinta de manichiura)
trucuri pentru reimprospatarea look-ului de la hair stylist-ul Keune.
cocktailuri de la Campari, cafele de la Nescafe Dolce Gusto.

primele 100 de cumparatoare primesc cadou o gentuta mango care contine: revista tabu,mascara si oja de la Rimmel London, produse pentru par de la Keune, sticlutze de campari, brumizatoare evian.

mai are rost sa va spun ca TREBUIE sa ajungi la Baneasa Shopping City?

FA UN PUSTIU DE BINE PRIETENELOR TALE SI DA VESTEA MAI DEPARTE.

ne vedem la Mango de la Baneasa Shopping City.

1222
orhideea spama duc la SPA si nu mi-e rusine

ma duc la SPA si nu mi-e rusine

merg la SPA cit de des pot, am vazut si testat o multime de SPA-uri din lume, cred ca a merge la SPA nu e o forma de snobism si nici de a-ti arata muschii din portofel; e o forma de a avea grija de tine – de corpul tau, de pielea ta, de sufletul tau.

saptamina trecuta am mers pentru prima data la SPA Orhideea la invitatia lui Alex Lapusan, cu o gasca de prieteni.

lumea asta e bloggerilor e mare – dar si mica: ii stiam pe toti cei cu care petreceam la BLog in Spa. cu o singura exceptie – Doru Panaitescu pe care-l mai rog inca o data sa ma ierte: de obicei lumea face cunostinta cu mine cind sunt imbracata serios, nu in chiloti. ma rog, costum de baie.

ne-am distrat foarte mult pentru ca aveam lucruri multe in comun si, la stat in ciorba cum au zis baietii despre jacuzzi, am avut multe de povestit cu doamnele (anurim, cristina, anca si simona, sotia lui alex), iar cind ne-am reunit cu domnii am ris cu lacrimi de povestile cu gemeni.

dar dincolo de distractie am citeva lucruri de spus despre acest SPA (spre deosebire de tovarasii mei de suferinta in ale masajelor cu uleiuri aromate si ale dushurilor tropicale de la Orhideea Spa, eu am putere de comparatie cu muuuulte stabilimente de gen).

chiar e cel mai mare spa din bucuresti, dar cel mai tare mi-au placut:
– piscina – nu e publica, nu e voie la balaceala pentru orsicine; e doar pentru clientii spa-ului si asta inseamna ca beneficiezi de liniste. si discretie.

– sala de kinetoterapie – intima, facuta pentru recuperare individuala, cu participarea antrenorului. toti cei care s-au luptat vreodata cu gimnastica de recuperare si stiu cit e de greu pentru sufletul si orgoliul tau sa te razboiesti cu niste miscari pe care le gindesti dar trupul nu le poate face, inteleg cit de mult inseamna intimitatea in asemenea situatii.

– salina. atit de utila si de sanatoasa, cu programul special pentru copii, in week end, cind cu joculete sunt tinuti la terapie aproape o ora fara sa simta.

– orinduirea sectiunilor – sport la – 1, piscina, sauna & dusuri cu diverse tratamente la parter, tratamente faciale & corporale la +1. e asa de bine structurat incit aproape ca nici nu te intilnesti cu restul oamenilor care fac tratamente in complex.

– sala de relaxare. mi-a amintit de Spa-ul din «Elounda Beach» din Creta ( da, fix complexul ala de 5 stele in care si-a petrecut si Chivu luna de miere).

de saptamina viitoare ma duc la lectii de inot la Orhideea Spa (mi-e frica de apa, dar piscina aceea mi-a inspirat incredere).

cit despre ce moft e sa mergi la SPA mai am de adaugat asta:

romanii isi tratau lipsa de fier la Aquae Spadanae, un orasel cu ape termale, acum aflat pe teritorul belgian si redenumit SPA.

procedura sauna + dus cu apa rece e recunoscuta inca din antichitate drept tratament impotriva problemelor articulatiilor.

mai aproape de zilele noastre, cauza celor mai multe dintre bolile contemporane – stres-ul – are leac ( cu demonstratii stiintifice) cu aromaterapia, cromaterapia, reflexoterapia.

cele mai noi tratamente de anti ageing se bazeaza pe contrastul dintre rece si fierbinte, fiind demonstrat stiintific ca hormonul de crestere (a carui functie scade pe parcurs ce inaintam in virsta) devine mai activ la trecerea brusca de la temperaturi foarte mari la cele foarte mici.

probabil ca domnii chinezu, lapusan si todoran habar nu au ca distrindu-se cu dusurile scotiene dupa ce au stat la sauna, au intinerit cu cel putin un an. dar cu siguranta s-au simtit mai plini de energie, mai „activi”.

2148
ioana4echipa

echipa


Saptamana asta a fost una foarte grea. Poate una din cele mai dificile pentru mine.

Notiunea de timp liber nu a mai existat. Dar, daca stau si ma gandesc, imi dau seama ca asta mi-am dorit. Sa fiu ocupata.

De cand ma stiu, eram fascinata de oamenii care lucrau foarte mult si care nu aveau timp liber. Acum am ajuns sa fiu unul dintre ei si imi dau seama ca nu imi mai doresc asta, pentru ca nu sunt sigura ca pot face fata.

E foarte important ca in momente ca astea sa ai oameni care sa te sustina si care sa te inteleaga. Sa ai o echipa.

Pentru orice ai nevoie de ea: fie ca faci echipa tu cu tine, tu cu partenerul de viata sau tu cu colegii de serviciu.
Echipa exista in orice situatie, iar daca nu o ai, esti cam mort. Eu nu mi-am dat seama de asta, decat acum, cand m-am lovit din plin.

Ca sa ai o echipa, in primul rand, trebuie sa stii ce e aia. Apoi, e foarte important sa cunosti scopul ei, dupa care, ajungem la cel mai greu punct, cum comunici cu ea si cum o pastrezi.

Foarte multi dintre noi mai avem foarte mult de invatat, pana sa ajungem sa stim sa ne pastram echipa.

Intrebarea mea e: cum supravietuim pana atunci cand ajungem intr-adevar sa stim cum sa o pastram o echipa?

In ultimele zile, m-am izbit, de oameni care lucreaza numai in echipa si care o fac impecabil. Am inceput cu premiile Gopo, cu echipa de la Apropo TV, am continuat cu cei de la Music Chanel si am terminat cu echipa de la MAI MULT VERDE.

Toti luptau pentru acelasi lucru, ei ca identitati separate, nu mai existau, interesul lor pentru alte lucruri in afara de scopul lor nu-si mai gasea locul, iar produsul final era unul exemplar.

Eu n-am ajuns la performatele astea si nici nu stiu daca o sa ajung in curand, in schimb am tot respectul din lume, pentru toti cei care lucreaza intr-o echipa si reusesc sa o pastreze pentru mult timp.

Cred ca si echipa, e o arta.

718
teddy-bearAutismul – uita-te la copiii din jur si nu-i mai judeca

Autismul – uita-te la copiii din jur si nu-i mai judeca


acum citiva ani am facut un reportaj despre copiii care sufera de autism. dupa o saptamina de reporting in familiile cu copii autisti si pe la cei mai mari doctori romani specializati in probleme ale spectrului comportamental, viata mea s-a schimbat radical.

– nu ma mai uit niciodata cu condescendenta la copiii care pling isterici in alimentara, magazine sau parcuri. s-ar putea sa fie un copil rasfatat, dar la fel de bine s-ar putea sa fie un copil autist. oricum parintilor le este foarte foarte greu in incercarea de a-si integra copilul in societate; pentru ce sa mai contribui si eu la stresul lor?

– nu mai judec niciodata un parinte cind isi cocoloseste mult prea tare un copil, aproape promptindu-i reactiile. sunt copii care asa invata sa se adapteze, sa intre pe niste culoare/in niste tipare care ii vor ajuta sa supravietuiasca.

– apreciez orice dovada de atentie si iubire din partea unui copil, chiar daca sunt ingrozitor de obosita si n-am chef sa ma joc de-a trenuletul or hotii si vardistii. am auzit replica ”n-o sa fiu niciodata pentru el altceva decit o papusa de plastic care-i satisface nevoile de foame, sete etc” din partea unei mame care avea un copil autist si care era absolut constienta ca fiul ei nu e capabil de nicio forma de iubire familiala. (nu stiu daca acesti copiii au sau nu sentimentul iubirii, dar m-am confruntat cu privirea femeii aceleia: un cocktail de gheatza si durere)

– ma bucur in orice secunda de independenta mea emotionala si o incurajez pe a celor din jur; am vazut o alta mamica, la 30 si un pic de ani, care se intreba ”acum cind e mic – avea 8 ani-pot avea grija de el. dar mai tirziu cind va avea 20, 25, 30 de ani, cum o sa ma descurc?”. eram intr-un parc, copilul urla ca un animalutz pentru ca isi dorea sa se suie intr-o masinuta pe care statuse vreo 2 ore, dar se facuse seara si trebuia dus in casa. iar el nu avea nicio notiune despre casa, seara.

astazi 10% din copiii care se nasc sunt autisti (pe un spectru mai grav sau mai usor) si, uneori cind ne alitam, spunem despre noi ca suntem autisti: prea obositi ca sa mai socializam, prea plictisiti ca sa ne aratam iubirea.

de fapt, nu stim ce inseamna autismul: nu putem trece de pinza neagra dintre lumea noastra si a lor, si nici chiar ei – dupa ce se recupereaza – nu inteleg de ce nu puteau vedea de dincolo de pinza.

uitati-va pe strada la copii si nu-i mai judecati pe parinti pentru reactiile pe care le au copiii lor.

astazi e ziua de constientizare a autismului. ati putea sa va apropiati de lumea familiilor copiilor autisti citind cartea Portretul lui M – Matei Calinescu. e o poveste reala, simpla si atit de emotionanta incit devine un omagiu pentru toti copiii autisti de oriunde ar fi ei.

leater edit: pentru informatii despre autism viziteaza site-ul campaniei constientizeaza autismul

1600
supergluesuperglue a fost inventat din greseala

superglue a fost inventat din greseala

Dr. Coover first happened upon the super-sticky adhesive — more formally known as cyanoacrylates — by accident when he was experimenting with acrylates for use in clear plastic gun-sights during World War II. He gave up because they stuck to everything they touched.

In 1951, a researcher named Fred Joyner, who was working with Dr. Coover at Eastman Kodak’s laboratory in Tennessee, was testing hundreds of compounds looking for a temperature-resistant coating for jet cockpits. When Mr. Joyner spread the 910th compound on the list between two lenses on a refractometer to take a reading on the velocity of light through it, he discovered he could not separate the lenses. His initial reaction was panic at the loss of the expensive lab equipment. “He ruined the machine,” Dr. Paul said of the refractometer. “Back in the ’50s, they cost like $3,000, which was huge.”

But Dr. Coover saw an opportunity. Seven years later, the first incarnation of Super Glue, called Eastman 910, hit the market.

In the name of science, Mr. Joyner was not punished for destroying the equipment.

Harry Coover, Super Glue’s Inventor, Dies at 94, New York Times , via Mr P

855
heinekenam cucerit teritoriul barbatilor. iar.

am cucerit teritoriul barbatilor. iar.

Stiti reclama aia in care o tinara isi cheama prietenele sa-i vada casa noua si cind ajung toate in dressing izbucnesc in urale?

Care urale sunt intrerupte de ragetele de maimutze ale iubitilor lor care deschisesera usile unui “dressing pentru bere”…

Sigur o stiti.

*

ei bine, am fost in casa aia. Am vizitat dormitoarele, unul are semineu si e al “doamnei”, iar dressingul cu bere e… waaaaaaaw.

n-am scos sunete ca domnii din reclama, daaaaaaaaaaaar pe teritoriul lor, impreuna cu 12 bloggerite am facut cele mai feminine lucruri:

–       am povestit despre iubiri. ma rog, am birfit, ca explic mai exact

–       am mincat muuuulte praji cu ciocolata

–       ne-am retusat machiajul  (rujul roshu a fost vedeta serii)

–       plasma super smekera care (am aflat pe surse)  a fost prilej de multe conversatii intre domnii care au fost in casa, pentru noi n-a fost decit o lupa cu care am analizat in detaliu hainele si machiajul doamnelor care erau la gala premiilor gopo.

–       ne-am emotionat la unii cistigatori de la Gopo

–       eram la doi pasi sa vedem Breakfast at Tiffany’s

–       am mai birfit

–       si iar am mai discutat

cind mai era putin si se termina gala Gopo la care ne-am uitat vreo 2 ore (niciun barbat nu s-ar fi uitat la asa ceva cu pasiunea si dedicatia cu care noi am facut-o! ma rog, si cu replicile acide la adresa celor care urcau pe scena) mi-am dat seama ca pentru ceea ce reprezinta heineken mansion  – raiul microbistilor – noi am executat o gratioasa profanare.

asta e. am ajuns si noi pe teritoriul domnilor si  ne-am facut locul nostru.

daca participati la concursurile Heineken puteti sa cistigati un sejur in casa exact la meciurile din liga campionilor. si daca ajungeti in casa si vedeti ceva urme feminine, un ruj, o mascara, ceva… sunt de la noi. ne-am marcat si noi teritoriul cum am putut ca sa va aduceti aminte si de noi cind ‘meci, e meci. lasa-ma: meci. meci”

Aaaa, si am semnat un contract ca nu spunem adresa casei; dar  daca ne cumparati pantofi, multi pantofi, ne riscam sa incalcam contractul.

au mai fost in misiunea de cucerire a casei  Daniela PetrescuPietricelAnurimRuxaMinxiAndressaAndra ZahariaiYli,Adina NeculaMarie JeanneSana si Raluxa. am si poze, dar le postez zilele viitoare.

P.S. noi il cunoastem pe administratorul casei, Cristi, pentru o ciocolata va putem pune o pila buna la el in caz ca sunteti unul din cei 30 de cistigatori la concursul Heineken si mergeti in casa sa vedeti Liga Campionilor intr-un sejur de lux. nu stiu ce alte beneficii puteti avea in plus, pentru ca sunt conditii VIP, dar noi o sa ne bucuram de ciocolata :)

2022
27136cicatrici

cicatrici

Pentru duminica aceasta am o intrebare intima: ce cicatrici ascundem? Si ce ascund ele?

*
eu am una in partea dreapta, linga osul bazinului, de la o operatie de hernie facuta chiar in ziua in care implineam 6 ani. Are cam 4 cm si e ca o dunga fina, verticala.

e ascunsa intotdeauna de lenjerie, dar ea ascunde o parte din sechelele mele legate de spitalele din Romania.

05-LeftHandBookMina lui Andrei Gheorghe

Mina lui Andrei Gheorghe

La lansarea colectiei Strada Fictiunii (editura ALL) Andrei Gheorghe i-a facut pe spectatori sa rida in primele 30 de secunde.

– Eram acum o luna la New York si-am trecut pe o strada, unde un violonist cinta si-a strigat: uite-l pe Andrei Gheorghe…

Vorbelelui faceau legatura cu povestea pe care o auzise putin mai devreme, despre celebrul violonist Joshua Bell care a cintant cu un Stradivarius la metrou in New York si nimeni nu l-a recunoscut.

Pubicul a ris de “arogantza” lui Gheorghe. Isi incepuse discursul cu o gluma care-l pozitiona drept vedeta ( ii arata ego-ul), specula ceva din conversatiile anterioare (dind fluenta speech-urilor), dar arata si o cunoastere in detaliu a “captarii atentiei maselor”.

In timp ce vorbea, Andrei aseza cu mina dreapta pe masa doua carti. Una era Orase invizibile- Italo Calvino, cealalalta Dezghetul – A. D. Miller (cartea pe care urma sa o si prezinte).
Mai intii a asezat cartile in linie dreapta, cu laturile aliniate catre marginea mesei. In urmatoarea secunda, mina dreapta a vibrat peste coperta lui Calvino care nu se inchidea perfect. A apasat cartea de citeva ori, mutind-o in sus si- n jos. Degetele nervoase, un pic arcuite, s-au mai luptat cu coperta citeva secunde: presind-o, ridicind mina, presind-o din nou. Apoi aceeasi mina a inceput sa faca rotatii intre carti pe masa, ca la o pasentza a nervozitatii.

In timpul asta vocea lui Gheorghe era calma, rostea baritonal si ferm idei despre mafia rusa, despre cum seamana comportamentul afaceristilor autohtoni cu cel al rusilor din carte, dar si despre nevoia de a citi.
Nimic nu trada nervozitatea miinii care invirtea copertele pe masa, pentru ca in fata ei – asezata catre public – era o piramida din cartile ce urmau a fi lansate.

Dar de acolo, de linga el, din spatele piramidei de carti, miina aia care vorbea despre emotiile lui Gheorghe mi-a dat multa incredere:
“daca si el mai e stresat cind vorbeste in public, atunci pot sa ma simt bine”

Imi place Andrei Gheorghe. Mult.

*
sculptura de Francisco Antonio Gijón

1034
paparazzimihai petre si nicolas cage

mihai petre si nicolas cage

aseara la circiuma numita Turn din Piata Mare din Sibiu, Mihai Petre ( tinarul domn din juriile Dansez pt tine, Romanii au talent) venise la un pahar de vorba cu un el si o ea.

cuplu, care statea in fata lui, avea atitudinea unei echipe de dansuri si, de la masa unde eram, nu-i auzeam ce vorbesc.
vedeam insa forfota din jur si toate privirile indreptate catre spatele lui (pentru ca fusese atent sa stea cu spatele la intreaga sala)

cind mihai petre s-a hotarit sa plece, un grup generos de pustoaice de la o masa vecina a navalit pentru poze. apoi cele doua chelnerite care-l servisera si care asteptau in colt de camera cu aparatul de fotografiat in mina.

s-a pozat politicos si-a iesit catre piata pe linga un perete pe care angajatii circiumii pusesera tablouri mici cu Stolojan, Mihai Leu, alti domni si doamne pe care nu i-am recunoscut dar care mincasera acolo. in mijloc fotografia lui nicolas cage, un pic speriat sau derutat, linga un domn cu un ecuson.

oare unde va fi atirnat tabloul cu mihai petre?

ma fascineaza intotdeauna celebritatea expusa pe servetele de hirtie sau pe peretii circiumilor.

1228
ioanacearta

cearta


Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa va certati si sa simtiti o placere nebuna in momentul acela.
Scriu acum, dupa o cearta imensa si ar trebui, in mod normal, sa fiu suparata si incordata, dar surprinzator, ma simt foarte foarte usurata si relaxata.
Nu e prima data cand mi se intampla asa.

In ultima vreme ma cert foarte rar, dar cand o fac, e foarte placut. Dupa fiecare cuvant rostit, curg alte o suta si cu fiecare cuvant care iti iese din gura se creaza tonuri noi si astfel se naste o melodie.

Odata cu melodia vine si dansul. Mainile capata forme, corpul se inmoaie, picioarele se misca haotic si simti cum incepe sa vibreze tot corpul.
Muschii fetei se incordeaza si se relaxeaza pe ritmuri create de tine. Ce satisfactie mai mare exista decat atunci cand simti ca iti masezi tot corpul prin tonalitatea vocii?
Iar la final urmeaza linistea aia ciudata care da culoare melodiei.

Probabil multi isi pun intrebarea “ fata asta e nebuna?” sau poate foarte multi empatizeaza cu ceea ce simt eu in momentul asta.
De fapt. e foarte interesant sa reusesti sa-ti studiezi reactiile corpului in momente critice. S-ar putea sa ai surprize placute.

Stiu ca e un act egoist sa ma bucur de un asemenea moment care poate, pentru omul din fata mea conteaza foarte mult, dar cateodata e bine sa gasesti si altfel de placeri…

La final de luna martie ati reusit sa vedeti si o partea diabolica din mine, pe care nu vreau sa o recunosc, dar care exista.

Am ales sa impartasesc acest moment pentru ca imi doresc sa ma las libera si sa nu ma mai ascund dupa acel paravan, care imi obtureaza imaginea primaverii.

3038
Dare_to_be_different_by_digitalgodcum piere realitatea fm pe limba ei

cum piere realitatea fm pe limba ei

intr-o vreme ( pe cind faceam si noi, cu tabu, parte din trust) realitatea fm era vedeta trustului in materie de radio. da, chiar asa, in ciuda mult mai simpaticului radio guerrilla.
realitatea fm avea cea mai mare audienta si era extrem de cost effective: avea putine emisiuni proprii, restul le luau de la RTV.

pe vremea aia ma intrebase un domn care se ocupa de analize media de ce cred eu (cu background-ul meu de radio) ca rfm are succes. “e diferita. livreaza ceea ce nu poate livra nicio alta statie de radio: iti da iluzia ca esti conectat la tv tot timpul; iar intr-o tara de oameni obsedati de tv, asta e un foarte mare atu”.

pe vremea aia o ascultam in taxi mai des decit zu. dar vremea aceea a trecut.

cred ca noul director realitatea fm a luat una dintre cele mai proaste decizii din media din ultimii ani: a introdus o multime de emisiuni ca la oricare alta statie, pastrind doar buletinele de stiri de la RTV.

si-a pierdut astfel diferentierea, s-a bagat in turma radiourilor, a intrat pe un teritoriu pe care nu are cum sa-l domine (nici macar nu-l controleaza cu oamenii pe care-i are in acest moment – cu exceptia Anca Florea care nu e pusa pe un tronson orar potrivit) si incepe sa cheltuie foarte mult.

aaaa, si are si o foarte foarte proasta selectie muzicala, f mult axata pe muzica rock.
la formatele de radio: rock + talknews = nu bun.

2095
ioanasurpriza

surpriza

Mi-am dorit intotdeauna ca de ziua mea sa mi se faca surprize, dar am sfirsit de fiecare data sa nu imi placa cum se termina ziua. De fapt, nu imi doream surprize, ci pe cineva care sa-mi ghiceasca gandurile si sa faca exact ce as fi vrut eu. Era destul de complicat sa explic, poate pentru ca nu stiam clar ce vreau.

Anul asta, dupa 24 de ani de zile de nastere, am inteles exact ce inseamna o surpriza pentru ca nu am mai vrut sa-mi imaginez nimic si m-am lasat deschisa. Nu am mai avut asteptari.

E absolut superb sentimentul! E ca si cum ai avea cate o inima in fiecare centimetru de piele, care incepe sa se zbata tare, tare. Si imaginati-va cum e sa-ti bata multe inimi in acelasi timp…

Anul acesta de ziua mea, cind am trait pentru prima data o asemenea emotie, mi-am spus ca e mult prea frumos sentimentul acesta ca sa nu fie trait de toti oamenii cel putin o data in viata.

Asa ca am inceput sa fac surprize.

Nu prea stiam cum se fac, pentru ca nu stiam cum e sa taci pana la capat, dar am zis macar sa incerc.
Momentul a venit manusa. Prietena mea Vichi era plecata la Paris pentru un proiect de teatru si urma premiera. Si m-am intrebat cum ar fi sa apar la finalul piesei in fata ei?
Am luat bilet spre Paris, am rezervat o camera la un hotel foarte aproape de locul premierei si m-am dus la spectacol.

In timpul piesei am avut senzatia ca m-a vazut. Gresit, nu ma vazuse.
Cand a iesit prima data la aplauze mi-am zis “acum sigur m-a vazut”. Gresit, se uita in directia mea, dar nu la mine.
Abia ultima data cand a iesit la aplauze a dat cu ochii de mine. Socul ei a fost spectaculos si am stiut ca in mometul ala simte niste batai foarte ciudate in corp.

A doua surpriza i-am facut-o lui Paul de ziua lui. Stiam ca isi doreste foarte mult un kite. Stiam in acelasi timp ca e destul de scump si nu o sa poata sa-si cumpere tot echipamentul o data, asa ca am inceput sa caut solutii ca sa-i indeplinesc dorinta. As vrea sa povestesc in detaliu cum am procedat ca sa-i fac surpriza, dar stiu ca daca as face-o as demonstra ca inca nu stiu sa tac. O sa spun doar atat…a avut una din cele mai sincere si frumoase reactii pe care eu le-am vazut la un om.

In momentul in care si-a vazut “jucaria” eu am avut ocazia sa vad un alt Paul, un Paul copil, un Paul care avea milioane de inimi care bateau cu disperare in tot corpul lui.

Paul a implinit saptamana asta 26 ani! La multi ani!

2825
img_pod_140311-japan-nuclear-threatjaponia, o fotografie, o poveste

japonia, o fotografie, o poveste

uitati-va cu atentie la aceasta fotografie

e o tinara care se joaca, printr-un geam, cu un ciine care e tinut in lesa de cineva. o imagine dragutza nu?

*
mai uitati-va o data cu urmatorul context:

A girl who has been isolated at a makeshift facility to screen, cleanse and isolate people with high radiation levels, looks at her dog through a window in Nihonmatsu. REUTERS/Yuriko Nakao

*
japonia, mai mult ca niciodata, acum acolo, fiecare fotografie spune o poveste.

Via Mr. P

1963
RaiseJAPAN.JPGExclusiv: Japonia…pe dinauntru

Exclusiv: Japonia…pe dinauntru

japonezii si-au construit deja mesaje mobilizatoare ca sa treaca peste efectele (emotionale si materiale) ale cutremurului de acum doua zile. au in singe respectul si dorinta de a face lucruri impreuna, iar asta ii va face sa renasca precum Pasarea Phoenix.

iata in exclusivitate pt S!MPA, o poveste despre Japonia, de la Mirona care a locuit un an acolo. o incredibila lectie de viata

*
Azi am vazut intr-o inregistrare o camera de camin din Japonia leganandu-se deloc agale. Manuale cadeau, scaunul ascuns in pantecele biroului se deplasa catre pat, iar usa de la baia alba, din materiale reciclabile, se balanganea ca smulsa de vant. Acum 3 ani, cand abia ce ajunsesem in Japonia cu o bursa, aveam exact acelasi tip de camera.

Pe atunci cutremurele erau ultima mea preocupare. Auzisem ca se intampla des in Japonia si credeam ca e de ajuns sa te bagi sub masa. Dar se pare ca japonezii tineau mai mult la siguranta mea decat mine insami din moment ce pusesera deja intr-o trusa de prim-ajutor, din partea caminului, o lanterna puternica, baterii, un fluier si o lista cu ce trebuia sa cumpar eu: apa, conserve, bani, radio-emitator etc. Nu le-am cumparat niciodata.

La nici doua saptamani politistii de la sectia la care era arondat caminul au venit, de buna voie si nesiliti de nimeni, nici macar de o lege, sa ne faca un instructaj. Un domn politist intre doua varste ne-a explicat parinteste care sunt situatiile periculoase cu care ne-am putea confrunta in traiul nostru zilnic japonez. Am simtit ca-si dadea cu adevarat interesul, era acolo pentru noi.

Avusesem deja ragaz sa observ ca in Japonia unele fete mergeau cu gentile deschise pe strada, in trenuri nu-si pazeau deloc lucrurile, fustele extra-scurte si tocurile ametitoare se impacau fara probleme cu faptul ca a te uita fix la cineva este considerat nepoliticos, in general domnea o atmosfera de siguranta si amabilitate. Asa ca nu vedeam prea bine rostul masurilor de prevedere mentionate de politist. Daca cineva ar fi privit din afara, ar fi crezut ca Japonia e o tara cu un grad inalt de criminalitate. Cand este, de fapt, tocmai opusul!

Politistii nu s-au limitat la prelegeri. Dupa discurs, ne-au impartit niste alarme minuscule pe care sa le purtam in geanta, urandu-ne fiecaruia, ca si cum ar fi vorbit unor membri de familie, sa fim in siguranta. Apoi ne-au dat lectii de autoaparare, toata sala a exersat timp de cateva minute bune miscari de parare si atac. La cateva zile am gasit in cutia postala un ziar in care aparuse poza mea blocand o lovitura si razand din toata inima.

Cand s-au anuntat simularile de cutremur si incendiu am stiut ca toata lumea le ia in serios. Deja la a doua astfel de simulare ma straduiam sa scot un timp cat mai bun la iesirea din imobil. Cunosteam bine caile de evacuare si precautiile ce se impuneau, atat la camin, cat si la facultate. Munca pe care o depuneau administratorii, profesorii si autoritatile pentru noi se cerea a fi respectata.

2008 a fost anul in care regiunea Sichuan, China, a fost lovita de un cutremur important. Imi amintesc si acum chipurile pline de compasiune ale japonezilor care veneau sa doneze bani la punctul de ajutor pe care-l infiintasera colegii mei chinezi. Ma asteptasem la mai multa indiferenta, avand in vedere istoricul chinezo-japonez, insa, in fata adversitatii, japonezii devin mai buni.

De-a lungul timpului petrecut in Japonia mi-am pierdut cu totul asteptarile negative, lasand loc increderii, acel sentiment care pare atat de nesabuit prin alte parti ale lumii.

Am inceput sa ma simt si sa ma port ca o rotita bine unsa din sistem, una pentru care celelalte munceau suplimentar, dar cu zambetul pe buze. Colegii mei mergeau cu mine, pe rand, la banca, primarie, oficiul pentru straini, furnizorul de internet, operatorul de telefonie mobila sau la doctor. Un student de la aceeasi universitate, pe care nu-l mai vazusem in viata mea, mi-a platit intr-o dimineata biletul de autobuz pana la facultate pentru ca eu nu aveam schimbat pentru masinaria cu pricina, aflata in autobuz si pe care trebuie s-o hranesti cu monedele potrivite fix la coborare. Apoi a alergat senin catre cursurile lui, fara sa astepte vreo multumire. O doamna in varsta mi-a facut cadou niste farfurii din ceramica facute de dansa numai pentru ca i-am spus cat de frumoase mi se pareau. Cei de la camin m-au ajutat cu sortarea gunoiului (!), expedierea de pachete in Romania si o sumedenie de alte probleme. Cineva mi-a preluat perioada contractuala la telefon, pentru a carei retezare din scurt trebuia sa platesc in plus. Profesorul meu a organizat la facultate 2 petreceri in cinstea mea (!): una de bun-venit si una de despartire.

Peste tot oamenii m-au ajutat sa citesc kanji, sa cumpar bilete de la automate, sa cobor la statia potrivita, sa deslusesc un meniu de restaurant. Niciun casier nu a profitat de multiplele ocazii cand m-am incurcat intre bancnotele si monedele japoneze, nimeni nu m-a grabit la vreun ghiseu sau magazin, cineva a alergat dupa mine o buna bucata de drum cu portofelul pe care il uitasem intr-o sala de clasa, altii s-au trezit la 5 dimineata ca sa ma conduca la aeroport si au inceput sa planga cand le-am facut cu mana. Japonezi plangand n-o sa vedeti prea des.

Cel mai tare m-a impresionat insa colega mea, Ako. Dupa aproape 2 ani imi spunea zilele trecute ca vrea sa vina in Europa si sa ma vada. Ca sa-mi multumeasca pentru ca acum 2 ani, cand ea era foarte trista ca nu reusea sa scrie o lucrare de diploma valoroasa (!) eu am incurajat-o cu toata japoneza pe care o stiam atunci si i-am imprumutat o batista…

As vrea sa dau toate aceste lucruri inapoi Japoniei acum, dar stiu ca nu asteapta ajutorul nimanui ca sa lupte cu ceea ce i se intampla. Oricine cunoaste Japonia vreun pic stie ca isi invata lectiile la perfectie si iese intotdeauna mai puternica din incercarile la care este supusa. Si nu datorita tehnologiei sau bogatiei tarii, nu. Ci datorita oamenilor de rand, niste oameni demni de toata admiratia.

*
pe Mirona a.k.a. MisakiJaponia o puteti citi pe http://japonia-departe-aproape.blogspot.com

ioanacutremur

cutremur

Ieri dimineata am simtit fiori prin tot corpul. Vestea cutremurului din Japonia mi-a taiat respiratia, m-a facut sa-mi pun foarte multe intrebari si mi-am adus aminte de primul cutremur pe care l-am simtit.

Aveam 17 ani si eram in Brasov. Locuiam cu chirie intr-un bloc de opt etaje, destul de vechi. Mama, care locuia impreuna cu tata in orasul in care m-am nascut – Zarnesti, venise la mine in vizita si a ramas peste noapte. In jurul orei 23, la cateva minute dupa ce ne-am dus la culcare, am auzit un sunet foarte ciudat pe care nu-l mai auzisem pana atunci.
Am simtit cum incepe patul sa se miste. Nu realizam ce se intampla , dar mama, m-a luat de mana si m-a pus sub tocul usii. Mi-a spus cu o voce foarte calma: ” Ionunta mama, e cutremur.” Am inceput sa plang si in tot corpul meu era un haos pe care nu-l puteam controla.

Imi aduc aminte fata mamei…ochii erau foarte mari, fata palida, iar mainile ii tremurau. Nu era din cauza cutremurului care tocmai trecuse, ci din cauza faptului ca sora mea, care locuia in Bucuresti, nu raspundea la telefon. Am trait unul din cele mai crunte momente de panica: doua ore nu am reusit sa dam de ea.

Astazi am simtit din nou acel haos in corp. Nu am putut sa nu ma uit la imaginile socante care au aparut in mai putin de o ora de la cutremurului din Japonia si sa nu ma gandesc la ce e in sufletele acelor oameni. La cati dintre ei isi cauta disperati copii sau se zbat pentru o gura de aer ca sa supravietuiasca.

In momente ca astea realizez ca cel mai important e sa te bucuri de viata pe care o ai, sa iesi sa te plimbi, sa iei o gura de aer proaspat sa lasi de-o parte toate lucrurile materiale pentru care te zbati o viata intreaga pentru ca intr-o clipa poti ramane fara ele.

M-au zguduit evenimentele acestea si, o data cu ele, am inceput sa-mi pun in ordinea prioritatilor ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine.

Pamantul s-a suparat pe noi. Il doare si NOI l-am ranit.

Hai sa ne unim fortele si sa ne RUGAM cu tot sufletul pentru binele Planetei!

3097
37109ce face fetitza?

ce face fetitza?

uitati-va la fotografia alaturata si raspundeti: ce face fetita?

a) aseaza marul in gramada

b) ia marul din gramada.

*

a fost jocul cu care am deschis prelegerea de la Litere de astazi. fotografia aceasta a fost laitmotivul prezentarii mele.

raspundeti la intrebare printr-un comentariu si miine va interpretez raspunsurile:) una dintre simpaticele participante la curs (anca nelersa) doreste sa stie in ce “tabere” – a) sau b) – se imparte lumea.

raspuns: acesta e un exercitiu de proiectie personala pe o imagine. sigur ca ambele situatii sunt valabile, important e ce alegi, cu ce te identifici.

cei care au ales ca fetita aseaza marul sunt gata sa faca mai multe eforturi de dragul unei diferentieri, sunt mai “assertive”, sunt mai “artisti” ( si , in contextul prezentarii mele despre PR, sunt in profilul unui bun PR)
cei care au ales ca fetita ia marul sunt cei care sunt mai dornici de atentie, sunt mai eco centrati. (iar in contextul PR-ului, ar fi mai buni clienti decit PR-isti)

35326ce-si doresc femeile?

ce-si doresc femeile?

GFK Austria a facut un studiu despre ce-si doresc femeile de la un (1) barbat. iata rezultatele:


Femeile se aşteaptă ca bărbatul să fie angajat (97%), de succes (96%), inteligent (93%), loial (92%) şi independent (89%), şi, în plus, tandru (87%) şi sensibil (81%). La fel de multe femei (81%) ar dori, de asemenea, ca bărbaţii lor să fie înstăriţi financiar. În comparaţie, este mai puţin important deseori pentru femei ca bărbaţii să arate bine (79%) sau să fie capabili să gătească bine (69%). Se pare că femeile caută încă, în primul rând, clasicul bărbat care asigură traiul, cu toate acestea, asociat cu multă inteligenţă emoţională – de exemplu, bărbaţii trebuie să se potrivească profilului tradiţional, numai că, să spunem aşa, “Super-bărbaţii” sunt la mare căutare.

cind am citit asta primul gind a fost: de asta sunt asa de multe femei singure! bagati-va mintile in cap.

gindul nr 2: sigur e posibil, doar ca pentru fiecare calitate/atribut iti trebuie un alt barbat si ar trebui sa fii si tu o super woman ca sa le poti face fatza la toti.

ce-si doresc barbatii?

Aproape toţi bărbaţii doresc ca femeile lor să fie, mai presus de toate, sensibile şi să dea dovadă de înţelegere, să fie afectuoase şi loiale – dar şi inteligente (98% în fiecare caz). În plus, aproape la fel de mulţi bărbaţi îşi doresc, de asemenea, ca femeile lor sa fie atractive (95%) şi să fie capabile să gătească bine (93%). Comparativ, este mai puţin important pentru bărbaţi ca femeile să fie de succes (84%), să fie înstărite financiar (72%), independente (86%) şi să meargă la serviciu (80%) – chiar dacă se observă că majoritatea bărbaţilor consideră şi acest lucru ca un aspect de dorit care face parte din a fi femeie azi. Cu alte cuvinte: Barbatii vor Super-femei.

ok, domnilor si voi trebuie sa va bagati mintile in cap.

2030
SAINTHALOroger moore e in bucuresti

roger moore e in bucuresti

cel mai faimos si mai frumos dintre actorii care l-au jucat pe James Bond, Roger Moore, a ajuns la Bucuresti in urma cu mai putin de doua ore, cu un avion British Airways de la Londra.

( a calatorit in acelasi avion cu un prieten de-al meu… lumea e mica:) )

Moore, acum in virsta de 83 de ani, se afla la Bucuresti pentru ca va filma la studiourile MediaPro o comedie care se numeste “Crăciun la Castlebury Hall”, iar regizor va fi Michael Damian (mai cunoscut ca actor din longevivul serial Tinar si nelinistit – Danny Romalotti ). Alaturi de Moore, mai filmeaza la Bucuresti Katie McGrath ( pe care o stiti din The Tudors) si un frumusel scotian, Sam Heughan.

817
19953ce sa citesc saptamina asta?

ce sa citesc saptamina asta?

poate sa fie o bucata sclipitoare de literatura dintr-o revista de specialitate…
poate sa fie un fragment emotionant de pe un blog pe care nu-l stiu…
o nuvela…
un articol…
un interviu…
sau o proza scurta…

ce-mi recomandati sa citesc saptamina asta?

(nu intra in joc romanele… vreau sa citesc cit mai multe dintre recomandari; deci recomandati-mi doar “short form”)

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!