Arta fotografica ne permite sa privim lumi necunoscute din canapeaua relaxanta din living. Dar adancimea senzoriala experimentata de spectator nu este niciodata o sculptura, un mediu care este prezent, fizic, captivant si cu un impact puternic, invitand atingerea si chiar evocand sunetul. Asa se definesc si sculpturile fotografice ale Lethei Wilson.
Artista de origine americana incearca sa transforme imaginile plate in obiecte sculpturale, estompand linia dintre fotografie si natura. Fotografiile sale de relief si instalatiile specifice locatiei se invart in jurul relatiei dintre arhitectura si natura.
Lucrarile sunt imbogatite de stropi de beton, taieturi si pliuri, ce lasa impresia de crestaturi si cavitati. Cu straturi sau baze in beton, piesele lui Wilson exprima contrastul dintre interventia manuala si subiectul original al amprentelor, in timp ce texturile finale au o legatura cu peisajul natural.
Planuiesc o excursie in frumoasa Venetie pentru luna septembrie si cum cautam un hotel simpatic unde sa innoptez cateva seri am descoperit Casa Flora.
Proiectata in conformitate cu cele mai inalte standarde ale hotelurilor de lux, unde fiecare amenajare este conceputa pentru a satisface dorintele celor mai exigenti oaspeti, Casa Flora ofera servicii de calitate superioara asemanatoare unui hotel de tip boutique exclusivist, dar in acelasi timp transmite confortul unei case private.
Nu este doar o locuinta imensa pentru oaspeti, cu un spatiu deschis si unic, in care poti sa locuiesti, sa lucrezi si sa socializezi, ci si o casa in care experimentezi cum e sa fii venetian pentru cateva zile, in cel mai frumos oras din lume.
Apartamentul include trei camere, iar designul interior este compus exclusiv din mobilier realizat la comanda de artizani italieni. Serviciile pe care le ofera clientilor sunt la fel de luxoase: excursii cu barca pe timp de noapte, spectacole de gatit, mese private, evenimente, degustari de vinuri si multe altele.
Resedinta este conceputa de Gioele Romanelli, tipica omului din spatele Hotelului Flora și Novecento Boutique Hotel. Casa Flora ofera un gust de ospitalitate „Made in Italy”. Acum trebuie doar sa ma decid.
Daniele Barresi este un tanar italian (26 ani) care traiete in Sidney si care a devenit celebru in lumea intreaga pentru sculpturile sale in legume si fructe.
Lucararile sale sunt foarte spectaculoase, dar pentru cineva care a mancat prin restaurantele comuniste in anii 80, ele au asa o nota nostalgica (cu arome de panica). Si pe bucatarii romani ii mai apuca decorari artstice in ceapa sau pepene, diferenta intre ei si Daniele e cam ca intre arta si kitsch.
Iata cateva dintre lucrarile lui Daniele, restul le puteti gasi pe pagina lui de instagram.
Anul acesta participarile la TIFF, dar mai ales la FITS (festivalul de film, respectiv teatru, cele mai mari din RO) m-au facut sa ma gandesc ca oportunitatea intalnirii cu o celebritate care performeaza intr-un domeniu de nisa e o oglinda a imposturii si a ego-ului deformat dupa audienta online.
A fost foarte vizibil la FITS cand jurnalistilor si bloggerilor li s-a oferit o intalnire privata cu Mikhail Baryshnikov si o vizionare a repetitiei spectacolului sau, Brodsky/Barashnikov.
Oameni care n-au vazut in viata lor spectacole de dans cat numarul degetelor de la o mana au devenit rapid cunoscatori ai vietii si activitatii artistului. Gata sa puna intrebari, gata sa transcrie raspunsuri.
(n-au stiut nici sa aprecieze valoarea reala a intalnirii dincolo de mondenitate, n-au stiut ca Baryshnikov are de obicei intalniri cu presa doar contra cost, iar banii se duc catre centrul sau de dans, in acest caz doar charme-ul dlui Chiriac, directorul festivalului, a facut ca imposibilul sa devina posibil)
N-a fost despre a relata, despre reporting in timp real, a fost despre ”hopaaa, sunt eu aici in sala la Baryshnikov pe care l-am vazut in Sex & The City”.
A fost reversul sindromului Toma Necredinciosul (daca nu vad, nu cred), a fost ”e adevarat doar ce vad eu, asa needucat cum sunt, daca am vazut io ce am inteles dupa mintea si pregatirea mea, atunci asa este. pentru ca eu sunt un mic dumnezeu si lumea – inclusiv experienta dansului dlui Baryshnikov – a inceput odata cu mine, cu cat stiu eu despre el”.
Mi-e rusine sa dau exemple din ”cronicile” scrise de tinerele sau mai batranele sperante ale bloggingului din festival, pur si simplu, mi-e rusine. Pentru ca sunt greseli de traducere mot a mot din engleza fara cunoasterea termenilor (din dans ) in romaneste, pentru ca sunt baliverne care se cred poetice si care n-au nicio legatura cu ce a fost pe scena sau categoria ”a fost atat de tare ca n-am cuvinte sa scriu” – cand de fapt pt asta esti acolo, sa ai cuvinte sa scrii. Mi-e, deci, foarte rusine.
Cum mi-a fost rusine si cand am vazut o doamna cu ochelari de soare in sala de spectacol la baiatul din SATC… era fashion.
*
Intamplarea m-a dus insa intr-o lunga si patimasa dezbatere la un pranz cu Alex Negrea si Oana Vasiliu.
Oana era in tabara mea, simtise si ea oportunismul cu panglici frumos ambalat, Alex – mai putin patimas in cum sunt prezentate artele – spunea ca responsabilitatea nu e doar a celui care pune baliverne in spatiul public in formulari autoritare ”eu am simtit, eu am inteles, eu am vazut si eu cred ca”, ci si a celui care citeste. Pentru ca alege sa citeasca asemenea prostii.
Ma aflu in tabara opusa lui Alex si cred ca nu trebuie ratata nicio sansa de a-i prezenta cuiva care citeste pentru doua minute un text o informatie corecta care ar avea o sansa sa-l duca intr-o sala de spectacol.
Si mai cred ca oamenii care nu au cultura necesara si nici bunul simt sa accepte ca nu stiu, nu ar trebui acreditati de niciun festival. Festivalurile ar trebui sa gireze – pe banii festivalurilor – oameni care sunt responsabili cu continutul despre produsul lor (actiunile din festival) pe care-l pun in spatiu public. Daca nu au asemenea oameni, atunci sa dezvolte programe prin care sa-i invete sa scrie/filmeze/relateze pe cei despre care cred ca au potential in aceasta directie. Sa construiasca, spre binele lor, pe termen lung.
Iar cei care inteleg ca un festival e de un check in fashionable, ca e exclusiv despre terase si carciumi (desi nu e festivaul berii), ar trebui lasati sa vina pe banii lor, nicidecum validati de organizatori. Pentru ca, indirect, se valideaza mediocritatea si impostura.
E valabil si pentru sponsori. Altfel dati banii in hau, degeaba. Nu veti converti niciodata asocierea culturala (imi imaginez pe bani frumosi) cand ati devenit sponsori ai unui festival de teatru/ film.
Acest smoothie cu cirese este alegerea perfecta daca vrei sa elimini surplusul de apa din organism. Ingredientele sunt diuretice si ajuta la combaterea retentiei lichidelor in tesut.
Ce ingrediente am folosit:
150 g de cirese, fara samburi
o lamaie
2 bucati de telina
4 linguri de iaurt natural degresat
Cum am procedat:
Intr-un blender se storc ciresele, lamaia si telina. Peste sucul obtinut se adauga iaurtul si se amesteca pana se omogenizeaza.
O alta varianta ar fi un smoothie gustos cu banane si migdale
Bananele sunt bogate in potasiu, ingredient eficient pentru eliminarea apei din tesuturi. Aceasta bautura este ideala pentru stimularea functiilor rinichilor pentru a elimina fluidele retinute in organism.
Pentru smoothie am folosit 200 ml de lapte de soia, o banana si 10 migdale.
Am decojit banana si am zdrobit migdalele. Toate ingredientele le-am adaugat intr-un blender si am amestecat pana am obtinut o textura cremoasa. Il poti bea pe stomacul gol sau dupa micul dejun.
Pentru ca petrec foarte mult timp pe scaun, la birou si spatele ma doare zilnic, m-am decis sa fac un antrenament usor pentru cresterea flexibilitatii si a tonusului muscular. Practicarea acestor exercitii in fiecare dimineata timp de o saptamana m-au ajutat sa am mai multa flexibilitate in miscare, sa ma simt mult mai bine si, surpriza, durerile localizate la nivelul coloanei vertebrale s-au diminuat.
Cititi cu atentie pasii care trebuie urmati pentru a obtine cele mai bune rezultate din fiecare miscare.
Pozitia Pisica (denumirea amuzanta m-a convins)
Aceasta miscare de yoga creste flexibilitatea si mobilitatea coloanei vertebrale, este o miscare perfecta de incalzire.
Va asezati in genunchi si maini, astfel incat incheieturile palmelor sa fie sub umeri si genunchii sub solduri.
Inspirati si ridicati pieptul si coccisul spre cer, creand o curba uniforma a coloanei vertebrale. Apoi expirati in timp ce duceti barbia spre piept.
Repetati de 5-10 ori.
Pentru o piele mai frumoasa am ales pozitia lotus
Aceasta postura cu picioarele incrucisate va ajuta sa aprofundati meditatia prin calmarea gandurilor. Se spune ca, daca este practicata in mod regulat, veti inflori ca un lotus. Aceasta nu este doar o miscare eficienta pentru reducerea tensiunii musculare, ci si pentru stralucirea pielii.
Va asezati in fund si indoiti genunchii. Cu piciorul drept pe coapsa stanga, astfel incat piciorul sa fie orientat in sus, iar calcaiul aproape de stomac. La fel procedati si cu piciorul stang. Mainile le asezati intr-o pozitie mudra peste genunchi. Trebuie sa va asigurati ca spatele este drept, la fel si gatul. Respirati adanc si va relaxati.
Daca aveti probleme la genunchi sau orice durere a gleznelor, este indicat sa aveti grija cand efectuati aceasta pozitie de yoga.
Stiu ca pentru cei mai multi FITS 2017 inseamna ”anul cand l-am vazut pe Barshnikov de aproape” (in unele cazuri si ”anul cand an facut check in in sala de spectacol sa stie lumea ca am fost acolo), dar eu pastrez dincolo de aceasta intalnire cu un spectacol greu de purtat alte cateva imagini cu romani care schimba pas cu pas lumea artelor din Romania prin efortul lor constant si, sunt sigura, imens.
Marcel Iures intr-o zi in care a avut – conferinta despre teatru, conferinta despre film, o intalnire cu presa si o prezenta la o ceremonie in care i se atribuia o stea pe Aleea Celebritatilor. Pentru o persoana cu caracterul domnului Iures, viata ar fi fost mai usoara cu dublu orelor din aceste intalniri transformate in munca intensa pe platourile de filmare. Domnul Iures nu e o persoana careia sa-i placa sa vorbeasca depre sine si cu toate astea, sub farmecul Irinei Margareta Nistor a povestit despre regretele neparticiparii la cateva filme ale regizorilor romani. Printre ei Mircea Veroiu si Silviu Purcarete. De fiecare data a fost vorba, in luarea deciziei, despre a pune in balanta productiile exact pregatite la Hollywood cu pregatirile cu aroma balcanica.
A fost in regretul exprimat public o frumoasa lectie: uneori trebuie sa lasi putin si de la tine ca sa ai o experienta cu un om a carui munca o admiri, mai ales in lumea filmului romanesc unde totul se realizeaza plecand de la prietenie, nu de la bani.
Putin mai tarziu in aceeasi intalnire, domnul Iures a povestit cum le-a sugerat producatorilor HBO pentru serialul IN deriva sa-l ia pe domnul Rebengiuc intr-unul din rolurile principale. Si cum domnul Rebengiuc a facut pentru prima data un serial, aducand rigoarea dansului de a invata tot textul – zeci de pagini – de la o zi la alta de filmare. Atunci, Marcel Iures a incercat sa-i faca viata mai usoara domnului Rebengiuc si a renuntat la programul sau de filmare, alegand varianta hardcore – cu filmari zilnice (deci si text mult invatat peste noapte) pentru ca domnul Rebengiuc sa aiba cate o zi pauza intre filmarile sale.
Un exemplu discret de generozitate intre actorii mari.
(celebrarea domnului Marcel Iures la aceasta editie FITS s-a facut cu suportul Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al Festivalului de Teatru de la Sibiu si un sustinator constant al teatrului ACT – teatru creat de Marcel Iures, primul teatru independent aparut in Ro post revolutia din 1989)
Ada Solomon, venita prima data la FITS, ca invitata la o conferinta care era in deschiderea filmului Tony Erdmann, povestind despre regretul ca Romania n-a fost mentionata pe genericul filmului care a mers al Oscar pentru ca … n-a primit finantare de la CNC.
Tot Ada povestind despre coproductiile la care a muncit cu relaxarea mentionarii unor nume mari de producatori la care adauga natural – ”ne leaga o amicitie pentru ca am participat la x seminar au workshop”. Sau ” e prieten cu Corneliu Porumboiu pentru ca s-au intalnit la Cannes…”.
Ascultand-o am realizat inca o data cat de mare e prapastia intre generatia lor de cineasti (care citesc, merg la festivaluri, invata pe la workshop-uri – indiferent de rezultatele lor precedente) si generatia care a contestat legea cinematografiei ( o generatie autosuficienta, cu teama de orice competitie reala).
(pentru cei care o stiu pe Ada Solomon doar din ipostaza de prodcator de film, o precizare: Ada vede foarte mult teatru, de stat au independent, merge si la spectacolele de dans si cred ca e unul dintre oamenii cei mai la curent cu zona de arta expozitionala din Romania. Ramane un mister cum reuseste sa-si faca timp pentru toate, dar o poti zari adesea printre spectatori la teatru)
Gigi Caciuleanu la o intalnire cu presa, alaturi de echipa sa de la Emoji, vorbind despre visul sau actual ”sa remontez doua dintre spectacolele mele de la inceputul carierei si sa le joc pe toate in serie intr-un teatru din Bucuresti, in fiecare zi altul, timp de 2 saptamani”. Si bucuria tinerilor din trupa sa care stiu cat de mult au evoluat lucrand alaturi de maestrul Caciuleanu.
Plus o poveste amuzanta dintr-o noapte de la FITS cand domnul Caciuleanu a fost recunoscut de un barbat care facea curat in Piata Mare ”Va stiuuu, ati fost alaturi de Andreea Marin la emisiune”.
Nu va incruntati la asta, mi se pare genial ca intr-o lume in care prea putini oameni merg sa vada dans, un coregraf (nu un balerin) roman e recunoscut pe strada de compatriotii sai. Cum mi se mai pare minunat ca domnul Caciuleanu (impreuna cu producatorul sau, Valerian Mares) a avut capacitatea si puterea de negociere pentru a –si pune amprenta creatiilor sale pentru cateva minute la televiziune in fata a catorva milioane de spectatori.
Emoji – un spectacol care reinterpreteaza codurile verbale ale tinerilor – va pleca intr-un turneu national care va avea dupa fiecare reprezentatie intalniri cu liceeni si elevi. Faptul ca dansul ajunge prin aceasta forma in scoli e absolut incredibil pentru Romania.
*
Si-o remarca dincolo de orice spectacol de teatru, dans sau alta exprimare artistica. o remarca despre o exprimare a demnitatii si respectului.
Voi pastra in minte imaginea Presedintelui Iohannis alaturi de sotia sa asteptandu-i in fata teatrului Radu Stanca pe invitatii lor speciali, premierul Luxemburgului – Xavier Bettel si sotul acestuia. Plus imbratisarile naturale cand s-au intalnit inainte de a intra in teatru pentru a vedea impreuna o piesa lucrata cu regizor din Luxemburg si echipa de actori din Sibiu.
A fost in gestul acesta al asteptarii in strada si al imbratisarilor un foarte frumos mesaj despre normalitate si diversitate. Sigur ca protocolul spunea ca presedintele putea sa-l intampine pe premier si in holul teatrului, mai ales ca ploua usor, dar in contextul dezbaterilor din Romania dintre coalitia pentru familie si restul lumii, acest gest e de o diplomatie si o validare care vorbesc despre un caracter foarte frumos.
Mi-a placut mult mult de presedintele nostru si de sotia dumnealui pentru ca au facut gestul acesta minunat.
*
Cover foto Sebastian Marcovici
Ma aflu la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al festivalului.
Editia aceasta a Festivalului International de Teatru de la Sibiu s-a concentrat – nedreptatind putin alte aparitii – pe puterea imaginii lui Mikhail Baryshnikov care, dincolo de seria de 11 piruete din White Nights, e mai cunoscut publicului larg (care poate nu l-a vazut niciodata dansand) pentru rolul din Sex & The City.
La Sibiu a venit cu un spectacol de poezie presarata cu dans, un omagiu adus unuia dintre prietenii sai apropiati, poetul Joseph Brodsky nascut in acelasi oras cu Baryshnikov (Riga, in Letonia), refugiat in America si castigator al unui premiu Nobel.
Daca facem abstractie de charisma lui Baryshnikov, show-ul pe care l-am vazut la Sibiu nu e unul care sa poata trai in afara festivalurilor de teatru: poezia e in rusa, deci apare nevoia de subtitrare. Baryshnikov danseaza si cand o alta voce (o inregistrare cu poetul subiect) recita din poezii, iar spectatorul e nevoit sa aleaga: intelege versurile sau il urmareste pe balerin in miscarile sale gratioase.
Show-ul e despre batranete, moarte si descompunerea identitatii unei personalitati – cu notorietate sau nu- un spectacol despre identitate si adevarurile pe care ti le spui inainte de finish.
Din perspectiva aceasta, sa-l vezi pe Baryshnikov la bustul gol, cu urmele gravitatiei care a lucrat pe corpul sau timp de 70 de ani si sa-l auzi vorbind cum dintr-un om ”pana la capat nu mai ramane decat o parte de vorbire”, e o experienta dureroasa si greu de purtat. Sigur ca nu a disparut charisma, dar degradarea e acolo, o vezi in tensiunea muschilor care tremura cand vrea sa sa se suie pe un scaun sau in urmele de pe mainile sale cu degete ca de pianist.
( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)
Brodsky/Baryshnikov e despre asumare si curaj. Numai un artist nebun ca Baryshnikov care a facut toata viata doar ce a vrut el, sau ce a fost bine (in forma egoista a expresiei) pentru el, si-ar fi asumat sa faca un spectacol de poezie in limba rusa, expunandu-se la acest nivel fizic si emotional.
Brodsky, pe care Baryshnikov l-a cunoscut abia cand a ajuns la New York desi ii citea poeziile in liceu, a fost pentru balerin o proiectie paterna care a dus la o prietenie de 22 de ani (poetul a murit la sfarsitul anilor 90).
De altfel chiar si show-ul acesta, mult mai axat pe actorie (pe recitat) decat pe dans, a venit dupa ce Baryshnikov a lucrat cu Robert Wilson la mult mai celebrul spectacol Nijinski, un portret al genialului balerin care a schimbat scena baletului rus la sfarsitului secolului trecut si care a ars ca o flacara, mistuit intre iubirile sale tumultuoase.
Si in Nijinsky, spectacol care a avut premiera acum 3 ani, Baryshnikov a recitat mult si a dansat mult mai putin , iar cand jurnalistii britanici l-au intrebat de ce a acceptat dupa 15 ani de insistente acest rol a recunoscut ca simte o disperare a sfarsitului si ”isi pune in farfurie mai mult decat poate manca” din cauza fricii.
(imagine din spectacolul Nijinski, in regia lui Robert Wilson)
Ca o coincidenta frumoasa, Bob Wilson – cel care l-a convins sa-l readuca pe scena pe Nijinski – s-a aflat cu un spectacol in Sibiu in aceeasi editie de festival. Iar asta e o dovada minunata despre ce amploare are acest festival la nivel international, despre urmele pe care el le poate lasa in mintile pasionatilor de teatru sau dans din Romania si despre privilegiul pe care-l avem ca suntem romani si putem ajunge aici cu costuri minime.
*
Iar daca e sa-l ”descompunem” pe Baryshnikov – ca in emotionantul exercitiu poetic din spectacolul pe care l-am vazut la Sibiu – daca e sa ne gandim ce va fi artistul cand va ramane doar o parte de vorbire, cand in scoala pe care el si Nijinski au urmat-o va fi afisat si unul dintre costumele din spectacolele sale celebre, atunci partea de charisma se va fi dus, cum si rolul din Sex & The City nu va mai conta.
(cand studia baletul la celebra scoala Vaganova unde a invatat de altfel si Nureyev, dar si celebra balerina Natalia Makarova), Baryshnikov se lovea zilnic pe hol de o cutie de sticla care proteja costumul lui Nijinski din Le spectre de la rose fara sa isi imagineze ca peste ani il va interpreta pe scena ca sa-l reaminteasca lumii dintr-o alta perspectiva).
Peste ani, in dreptul lui Baryshnikov banuiesc ca va conta versatilitatea sa de la executiile impecabile in baletul clasic (unde era comparat in tinerete cu Nureyev) pana la deschiderea spre dansul contemporan (cu prieteniile cu Maurice Bejart, Martha Graham sau Mats Ek), dar si nonconformismul de a se asocia cu virtuosi de street dance precum Lil Buck pentru campanii publicitare.
Va mai ramane rigurozitatea lui, un amestec de disciplina si tiranie, de pe vremea cand a fost director artistic al American Ballet Theatre, unde si-a exercitat nu doar seductia ci si puterea asupra balerinelor. (exista cateva biografii celebre ale balerinelor care au lucrat cu Baryshnikov si care vorbesc despre presiunile pe care le punea ca sa slabeasca foarte mult si despre metodele mai neortodoxe de lucru si de promovare – asemanatoare cu cele ale directorului companiei de dans din Black Swan, filmul lui Aronofsky. )
Cum va ramane si intelegerea lui profunda despre cum functioneaza sistemul si cum poate sa-l exploateze in folosul propriilor idealuri (cand a ajuns in America si-a angajat unul dintre cei mai mari publicisti – Edgar Vicent -care ii mai avea in grija pe violonistul Yehudi Menuhin, dar si pe mezzo soprana Cecilia Bartoli) si despre cum poate sa uneasca artele, exploatandu-si extrem de exact si mercantil brandul pentru a construi ceva care sa ramana pe mai departe in lumea dansului – centrul lui de dans.
( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)
Sunt secvente de dans in spectacolul Brodsky/ Baryshnikov in care face referire la colaborarile sale anterioare (scaunul lui Mats Ek, pe care-l regasim si in Nijinski, e una dintre ele, ) si asta face ca dialogul dintre poet si dansator despre bilantul in viata sa fie si mai emotionant.
E o replica printre versuri de purtat cu noi mereu: ”omul e ca un balon, iar firul e sufletul sau”.
cover foto Adi Bulboaca/ FITS 2016
(ca o coincidenta frumoasa, Adi Bulboaca este cel care a facut fotografiile pentru spectacolul Rinocerii pe care Robert Wilson l-a montat la Craiova in urma cu cativa ani)
*
ma aflu la FITS la invitatia Raiffeisen, partener si sustinator al festivalului de 9 ani.
O piele perfect bronzata este deseori asociata cu reteta unui look perfect, insa multe femei nu stiu ca bronzul este de fapt o reactie de aparare a organismului impotriva radiatiilor ultraviolete.
Protectia impotriva acestor radiatii este obtinuta astazi prin asa-numitii agenti-ecran: creme, lotiuni sau spray-uri care au rolul de a impiedica absorbtia radiatiilor ultraviolete atunci cand intra in contact cu pielea.
Cele mai eficiente produse sunt acelea care actioneaza atat impotriva razelor UVA, cat si a razelor UVB. De asemenea, este de preferat ca produsele sa contina oxid de zinc si dioxid de titan, in special pentru persoanele care au o sensibilitate sau afectiuni ale pielii agravate de expunerea la soare, deoarece formeaza o bariera invizibila impotriva razelor ultraviolete.
„Pentru a evita efectele nocive ale soarelui asupra epidermei, este esential sa folosim de fiecare data cand ne expunem la soare o lotiune cu factor de protectie 50, care sa asigure protectie atat impotriva radiatiilor de tip UVB, cat si UVA. Aceasta lotiune nu trebuie omisa din ritualul de ingrijire al pielii pe timpul verii.” a declarat medicul dermatolog Alexandra Zota de la Dasdem Clinic.
Daca acorzi o atentie deosebita ingrijirii tenului si il protejezi de fiecare data cand te expui la soare, pielea ta nu va avea de suferit. Tehnologia disponibila astazi in medicina estetica ne ofera solutii non-invazive de a contracara efectele nedorite ale radiatilor solare asupra pielii.
“Tratamentul Intraceuticals Vitamina C+3 Boosters lupta impotriva radicalilor liberi si asigura foto-protectie, trateaza hiperpigmentatia si este un co-factor cheie in sinteza de colagen pentru imbunatatirea texturii pielii.” a dezvaluit medicul dermatolog Alexandra Zota.
Boosterul Vitamina C intareste si protejeaza pielea cu 3 forme combinate de Vitamina C. Protejeaza impotriva radiatiilor ultraviolete, actionand astfel asupra petelor hiperpigmentare inestetice de la nivelul tenului. Este ideal pentru orice tip de ten, in special pentru cel cu semne de imbatranire prematura, iregularitati texturale si afectat de soare.
Tratamentul Intraceuticals Boosters este recomandat de profesionisti, celebritati, make-up artisti, fotografi si stilisti din intreaga lume.
Pentru artistul Craig Waddell, pictura il duce intr-un spatiu transcendent, este o forma personala de meditatie. Departe de lumea dinafara zidurulor studioului, artistul isi gaseste inspiratia in flori, oameni si diferite obiecte cu forme ciudate.
Waddell si-a petrecut o mare parte din viata lui calatorind in intreaga lume. O excursie de 7 saptamani in Mexic a fost sursa de insporatie pentru colectia “Mexican Dreams”, ce a fost expusa in galeria Edwina Corlette din Brisbane. Artistul a declarat ca a fost atras de multe lucruri in Mexico City, de la relicvele din muzee, la diferite sculpturi. A vizitat biserici, galerii, s-a dus la festivaluri. Pe parcursul zilelor traite in Mexic, Craig a vizitat mai multe zile la rand si casa Fridei Kahlo si a studiat antichitatile pe care Frida le-a colectat impreuna cu Diego Rivera, sotul ei si cum aceste obiecte le-a influentat viata.
Intors acasa, Craig si-a dat seama ca si el a fost la randul lui influentat in fiecare calatorie, de micile momente traite in aceele locuri, de imaginile si obiectele pe care le-a vazut, toate aceasta facand parte din viata si structura lui.
Craig are o modalitate rapida de a picta, lucreaza in viteza si asta provoaca adrenalina, fiind concentrat pe ceea ce face. El aplica vopseaua textual, in straturi groase, lucreaza umed pe umed si de aceea, se intoarce sa finalizeze lucrarea dupa multe saptamani. De mic a fost fascinat de apa, lucru ce se observa si in picturile lui prin textura miscarii, care nu este solida si plata.
Estetica lucrarilor sale este influentata de copilaria pe care a petrecut-o la ferma parintilor sai, in satul Galston, la nord-vest de Sydney. Picturile lui realizeaza un intreg spectacol vizual viu si vibrant.
Astazi, Waddell creeaza intr-un depozit pe care il imparte cu designerul de textile Cath Derksema, situat pe strada din spatele casei sale din Annandale.
Recent a fost deschis in Tokio un restaurant foarte special – doar pentru 3 zile.
The Restaurant of Order Mistakes a avut drept chelnerite 6 femei care sufera de dementa sau Alzheimer si a facut parte dintr-o inedita campanie de constientizare a efectelor acestor boli ale batranetii.
Cele 6 chelnerite au luat comenzi ca in orice alt restaurant, dar clientii stiau ca e foarte posibil sa primeasca o comanda gresita si si-au asumat acest lucru.
Fiecare greseala, si au fost destul de multe, a fost intampinata cu zambetul pe buze de clienti.
Bucatarii erau unii dintre cei mai faimosi chefi din Tokio, toti participand probono la proiect.
In lume peste 47 de milioane de oameni sufera de dementa si aproape 10 milioane sunt diagnosticati cu aceasta boala anual.
Mi-ar placea ca si in Romania sa faca cineva o campanie similara…
Am ravnit toata iarna dupa cateva cirese si cum le gasim peste tot la un pret cat de cat decent, am facut o inghetata atat de buna ca nici n-am apucat sa-i fac o poza.
Ce ingrediente am folosit:
400 g cirese, fara samburi
400 g lapte condensat
5-6 linguri de suc de cirese proaspete
350 ml smantana lichida (pentru frisca)
6 linguri zahar pudra
Cum am procedat:
Intai am luat o treime din cirese si le-am stors pana am obtinut cateva linguri de suc. Apoi am pus deoparte o mana de cirese pentru mai tarziu. Restul de fructe le-am transformat folosind un blender intr-un piure nu foarte cremos (am lasat si bucati mari).
Am racit laptele condensat si am batut smantana lichida cu zaharul pudra pana s-a transformat in frisca.
In compozitia obtinuta am adaugat piureul de cirese, sucul si ciresele pe care le-am pastrat deoparte. Am amestecat usor si apoi am adaugat si laptele condensat.
Amestecul l-am turnat intr-un recipient si l-am dat la congelator pentru 5-6 ore.
Dupa ce s-a congelat bine, inghetata s-a mancat imediat.
Sezonul nuntilor se apropie si cum sunt in cautarea unui cadou perfect pentru o prietena, am dat peste acest set de tacamuri si farfurii simpatice, regandite de designerul Daniel Van Dijck.
Designerul iubeste sa exploreze istoria obiectelor pentru a intelege modul in care se schimba utilizarea lor de-a lungul timpului, iar acest lucru a dat nastere unei colectii de piese obtinute prin combinarea diferitelor materiale si a noilor procese de manopera. Seria “Eccentric Plates” contine 4 modele diferite si unice pentru cina, realizate manual, in conformitate cu o noua logica.
O matrita flexibila de turnare furnizeaza in mod constant obiecte noi si diferite, iar Daniel o foloseste pentru a experimenta imbinarea de ceramica, cupru si alama si lucrul cu bule de aer din lut.
Tacamurile nu numai ca ne ajuta in ritualul nostru zilnic de consum de alimente, dar, pe baza diferitelor forme si materiale, simbolizeaza procesele care se produc in corpul nostru in timp ce mancam.
Unele piese din serie sunt mai excentrice decat altele si pot fi surprinzatoarea datorita aspectului lor excentric, de aici venind si numele colectiei, care se bazeaza pe experimentare.
Cum sezonul estival a inceput, m-am gandit ca vei avea nevoie de cateva sfaturi simple si trucuri de styling ca sa ai un par superb si sanatos. Bonus: o idee geniala sa-ti faci bucle lejere dupa o zi petrecuta la plaja.
Foloseste protectie solara pentru par
Cand mergi la piscina sau la plaja, ia cu tine si balsamul de par si foloseste-l frecvent, mai ales dupa ce inoti. Un sfat suplimentar: asigura-te ca are filtre UVA si UVB pentru a-ti proteja parul de ambele tipuri de raze UV. E ca si cum ai folosit crema cu factor de protectie solara pentru piele, doar ca in acest caz e pentru par.
Taie varfurile despicate si deteriorate
Nu neglija parul pe perioada verii, mai ales ca apa marii sau piscinei, vantul, nisipul si razele soarelui deterioreaza firul de par. Mergi la coafor ca sa indepartezi putin din varfurile deteriorate, inainte ca restul parului sa fie afectat.
Ti se increteste parul des?
Daca iti doresti sa ai parul moale si neted in zilele caniculare, aplica regular ulei de par. Poti folosi ulei de argan, migdale sau camelie. Iti vor fi de mare ajutor ca sa nu ti se mai increteasca parul.
Ce sa faci ca parul sa nu se mai ingrase
Cand e cald, transpiratia puternica duce la ingrasarea scalpului, deoarece sebumul se transfera pe tot parul. Ca sa eviti aceasta situatie, aplica un sampon uscat.
TRUC pentru bucle perfecte dupa plaja
Poti sa obtii bucle lejere pentru o seara la malul marii foarte simplu: dupa ce ti-ai petrecut o zi la plaja, clateste parul de apa sarata, lasand doar putine reziduuri pe par. Adauga o cantitate generoasa de balsam pentru bucle. Apoi, prinde parul intr-un coc lejer si ascunde laturile care nu s-au prins in spatele urechilor. Lasa balsamul sa actioneze 20 de minute si apoi desfa bobul si scutura usor buclele formate.
Fotograful spaniol Emilio Jiménez, ce locuieste si traieste in Madrid, prezinta prin lucrarile sale frumusetea subtila a corpului feminin.
In seria de fotografii alb-negru, fotograful Jiménez capteaza numeroasele nuante si detalii ale frumusetii fizice. De asemenea, el ne arata si jocul incredibil de lumina si umbre, aproape pictat ca motive florale pe corpurile modelelor.
Proiectul, numit “Anatomía natural, salvaje”, a fost initial inspirat de citatul marelui fotograf brazilian, Sebastiao Salgado: “Timp de opt ani am putut sa vad si sa inteleg cel mai important lucru: ca sunt la fel de natural ca o broasca testoasa, ca un copac, ca o piatra”. Prin aceste capturi delicate si sublime ale corpului uman impotriva umbrelor unei plante, Jiménez doreste sa transmita ideea integritatii noastre cu natura.
Plantele au proprietati benefice pentru organism si ne pot influenta calitatea somnului. Unele ne dau energie, altele ne lasa fara vlaga. De aceea este necesar sa acordam o atentie deosebita plantelor pe care alegem sa le avem in dormitor.
Violetele sunt grozave pentru dormitor
Violetele sunt flori minunate, mai ales daca nu iti plac foarte mult plantele. Acestea absorb toata energia negativa si purifica aerul din incapere.
Arborii Bonsai au capacitatea de a alunga gandurile nepotrivite si a le indrepta spre sentimente mai bune, sensibile si intuitive.
In timpul noptii, azaleele reduc energiile negative si inunda camera cu buna-dispozitie si creativitate.
Pe langa violete, azalee si bonsai poti avea in dormitor cactusi care produc oxigen in timpul noptii si absorb undele electromagnetice. Sunt ideali daca dormi cu telefonul in apropiere.
Arborele de jad ( crassula) se potriveste excelent in dormitorul persoanelor agitate si suparate. Aceasta planta are proprietati linistitoare.
Evita orhideea in camera in care dormi
Orhideele sunt flori superbe, dar este indicat sa le eviti in dormitor deoarece iau energia din jur, mai ales dimineata cand trebuie sa fim veseli si energici. Persoanele indecise pot fi influentate foarte usor de aceste plante.
Feriga este un bun purificator al aerului, insa nu este recomandat sa fie pusa in camera unde dormi. Are nevoie de foarte multa energie si locul ideal ar fi langa televizor sau fereastra.
Zilele trecute am fost in vizita la prietenii mei de la Nespresso Boutique, in Dorobanti, la magazinul lor concept.
Sunt o clienta veche Nespresso si radeam cu reprezentatii brandului in Ro ca am obiceiuri de consum foarte specifice: o anume cafea pentru Ristretto (Indriya from India), un alt sortiment pentru cand vreau sa beau cafea cu lapte (Vanilio) si pentru sambata dimineata, specific pentru acea zi daca sunt acasa, un alt sortiment de cafea (Rosabaya de Colombia)
Imi place pentru sambata dimineata acest sortiment pentru ca micul dejun din ziua aceea e, de obicei, cu fructe pe terasa… Cum Rosabaya de Colombia e o cafea cu note de fructe rosii si nuante subtile de vin, mi se pare mie ca imi da o nota de rasfat si eleganta cu care ma simt bine diminetile de week end la mine pe terasa.
La Nespresso Boutique am descoperit insa ca tocmai au facut un eveniment dn sortimentul acesta de cafea: Rosabaya de Colombia .
Mai exact, au adus tehnologia de ultima ora in zona experientei consumatorului care vrea sa stie ce bea si cum este preparata cafeaua pe care o bea.
In Nespresso Boutique poti vedea un film de 5 min in VR care te transporta la propriu pe plantatia din Columbia unde se cultiva cafeaua pe care urmeaza sa consumi, daca alegi Rosabaya de Columbia.
Am mai povestit ca am acasa o planta de cafea pe care o cresc intr-un ghiveci in forma de ceasca 🙂 si ca am un parfum cu aroma de cafea, atat de mult imi place aceasta aroma acestui bob in versiunea lui prajita, desigur.
Stiu deci o multime de lucruri despre cum arata fructul de cafea (ca o cireasa, care se curata pana la sambure pentru a se lua bobul), dar chiar si asa tot mi s-a parut super spectaculos sa vad in film in VR care mi-a permis sa ma plimb pe plantatie si in fabrica in care boabele de cafea sunt curatate.
Mi se pare foarte tare ca tehnologia se imbina astfel cu pasiunea pentru cafea, dincolo de aparatura sofisticata pe care o perfectioneaza fiecare brand.
Un film ca acesta te face sa apreciezi si mai mult ceea ce bei, sa stai sa-ti tragi sufletul si sa te bucuri in fata unei cesti de cafea, sa redescoperi savoir vivre-ul.
Puteti face o excursie 360 pe plantatie aici( e o experienta foarte speciala ca si cum ai fi parte dintr-un joc… pe o plantatie de cafea), iar la TIFF daca ajungeti o sa vedeti si filmul in VR. Sau daca ajungeti la Nespreso Boutique din Dorobanti…
Filmul a fost realizat anul trecut cam pe vremea asta (mai iunie) si chiar e o experienta speciala.
Cat despre tehnologie, m-am jucat putin cu noul aparat Nespresso care e deja un mini computer gratie unei aplicatii care-l conecteaza la tableta sau telefon. Poti sa programezi ora la care sa-ti faci cafeaua, cati mililitri de apa…
Chirurgie in cafea:)
Revenind la unul dintre sortimentele mele preferate, Rosabaya de Colombia, e bine sa stiti ca in aceasta perioada, gratie acestui film care celebreaza cafeaua provenita din Columbia el face parte dintr-un pachet special cu alte 3 sortimente (Indriya, Bukeela Lungo, Dulsao) si poate fi cumparat desigur din Nespresso Boutique.
Iar acesta este unul dintre proprietarii de plantatie de cafea de unde se culeg boabele pentru Roabaya de Columbia.
Cand a inceput TIFF-ul – in 2002, festivalul era departe de ce e astazi. Sunt sigura ca el a fost creat de mintea vizionara (si bine antrenata cu niste carti si intalniri foarte cool) a lui Tudor Giurgiu sa fie mai mult decat o serie de proiectii de filme: sa fie o piata de desfacere/prezentare pentru filmele romanesti, sa ajute micii distribuitori, sa creeze niste legaturi (nu doar in sens de networking) pentru ca industria de film din Romania sa creasca pe teritorii mai stabile. Sa se apropie de a fi un business, pentru a fi sustenabila.
Astazi festivalul – in partea lui ”pentru spectatori”, filmele din programe adica – are versiuni la Sibiu, la Bucuresti si la Chisinau.
In 2002 au fost 43 de filme in program – dintre care 11 in competitie, Jason Priestley (din Beverly Hills 90210, un serial icon pentru generatia de adolescenti de la sfarsitul anilor 80), regizorul Michael Radford ( Il Postino şi 1984) printre invitati – unul ca sa atraga atentia rubricilor mondene si altul pentru partea ”serioasa” a cinefililor.
Probabil ca au fost mai multi, dar pe acestia doi mi-I amintesc pentru ca m-am intrebat de multe ori cum naiba i-au convins sa vina, in Cluj, pe dreapta, la un festival care era la prima editie?!
TIFF pastreaza de atunci reteta aceasta a invitatilor – cu cel putin un nume f f popular si alte nume mari “tehnice” din industrie. Anul acesta Alain Delon tine capul de afis, anul trecut a fost Sophia Loren… si lista e lunga si minunata.
Dar dintre toate programele si proiectele paralele (sunt cateva sute de filme in program, cred), doua imi sunt foarte dragi :
EducaTIFF, proiect aparut in 2009 (la 8 ani de la debutul festivalului) – in care copii fac ateliere din multe ramuri ale cinematografiei, de la cronica de film pana la animatie sau regie de film. Printre pustii care au fost acum 8 ani sunt deja tineri care vor sa faca cinema sau au facut primul lor scurt metraj.
10 pentru film – un proiect care a aparut in 2012 si care propune (ca urmare a selectiei unui juriu) 10 actori de teatru pentru a fi in atentia producatorilor de film.
Proiectul are super rezultate, iar o parte din actorii care au fost in acest program in anii trecuti au deja filme la activ – Alexandru Ion (il vedeti in Atletico Textila) , Maria Obretin (HBO< Umbre), Vlad Balan (HBO, Valea Muta) sau Silvana Mihai (pe care o veti descoperi in toamna asta in noul sezon Umbre la HBO).
Imi plac mult aceste proiecte paralele (publicul mare, platitor de bilete, nu se „loveste” direct de ele) pentru ca sunt completari cu rost intr-un puzzle mare care este o industrie de cinema.
Si, in vremurile in care din considerente politice, legea cinematografiei n-a trecut in Parlament, imi face placere sa remarc aceste programe care construiesc cu fonduri private, cu munca suta la suta privata si care ajuta cinematografia „de la radacina”.
Sigur ca o sa vorbim mult zilele astea despre TIFF, sunt filme bune, sunt invitati minunati, Clujul e o bucurie de oras (am sa scriu curand si despre lucrurile/locurile mele preferate din Cluj in care puteti sa va simtiti ca-n orice mare ora european, in pauzele dintre proiectii), dar eu vreau astazi sa le multumesc celor care muncesc din greu pentru EducaTIFF si pentru 10 pentru TIFF pentru ca, la propriu, sunt proiecte care schimba vieti.
(cover foto e de la deschiderea TIFF de anul acesta, credit Marius Maris)
Arhitectul mexican Miguel Ángel Aragonés a ales coastele pitoresti si vantoase din San José del Cabo pentru noul lui resort, Mar Adentro Hotel and Residences.
Construit de mainile iscusite ale mestesugarilor locali, Mar Adentro face parte din desertul mexican, unde apa este cea mai pretioasa resursa naturala. Aragonés a creat o arhitectura somptuoasa a austeritatii, cu caracteristici care coexista armonios cu natura. Proiectat la o scara umana, acest resort ofera doua elemente importante: orizontul si oceanul.
198 de camere exista in aceasta proprietate exclusiv privata, amplasata pe o bucata de pamant care separa peninsula Baja California de continentul mexican, intr-unul din cele mai bogate ecosisteme marine din lume.
Arhitectura cu inspiratiei moderna include cladiri albe geometrice si cu volume naturale. De asemenea, oaspetii se pot bucura de piscina si de un centru de wellness imens.
Anul acesta Festivalul de la Cannes mi-a adus o provocare. Am fost invitata sa caut in magazinele din mall-urile din trei orase tinute care seamana cu cele pe care le descoperim pe covorul rosu in zilele de festival.
Tinute care-mi plac mie.
Dupa cum stiti eu nu sunt un fashion stylist, cred insa ca am cultura visuala peste medie – data (si) de experienta de a lucra foarte multi ani pentru o revista glossy, dar si de reflexul de a urmari trendurile (in comunicare, in visual, in fashion) pentru a fi informata pentru clientii pentru care lucrez. Asa ca am luat aceasta provocare ca pe un exercitiu din care sigur voi invata ceva si despre mine.
*
Cannes-ul a fost anul asta cu mai multe femei celebre ca niciodata; pe de o parte a fost o editie aniversara, 70 de ani, dar pe de alta parte a fost vorba si despre dorinta comunicatorilor/brandurilor de a profita cat mai mult de atentia concentrata pe Croisette.
Dincolo de marile nume ale cinematografiei, de la actori pana la producatori, Cannes-ul 2017 pare ca a marcat cel mai mult trecerea spre divertisment. Chiar si Rihanna s-a deplasat pana la Cannes pentru o petrecere a unuia dintre sponsori.
In plus, am vazut pe covorul rosu mai multe tinere cunoscute pentru reclamele la lenjerie ca niciodata, precum si tinere “socialite”.
Nu stiu daca e bine sau rau, dar e o directie care va fi simtita si mai bine de toata lumea in anii viitori. O directie care si-a facut simtita prezenta in momentul care filmele de deschidere au inceput sa fie blockbustere hollywodiene.
*
Anul acesta a intrat insa in istorie cu Sophia Coppola castigand premiul pentru regie (la 69 de ani distanta de o intamplare similara cand o femeie a luat premiul pentru regie) si, pentru o vreme in care a fost mult showbiz, premierea Sophiei Coppola a fost un contra balans minunat.
*
Reintorcandu-ma la experienta mea legata de covorul rosu am cateva concluzii.
– acum cativa ani am fost la Cannes si n-as putea spune ca mi-a placut experienta covorului rosu… a fost, pentru mine cel putin, prea multa presiune pentru … aproape nimic- niste fotografii care sa-mi satisfaca ego-ul. Eu nu eram o celebritate, eram invitata de un sponsor la premiera unuia dintre filmele din competitie si, prinvind retrospectiv, doar ego-ul meu a avut de castigat de acolo 🙂 am si eu o fotografie pe covorul rosu de la Cannes. N-o fac publica pentru ca as trece in partea de trufie deja:)
– experimentul de anul acesta mi-a confirmat ca poti sa fii elegant si cu bani putini, dar si cu bun simt.
– mi-a mai confirmat ca e important sa te uiti inainte de toate la proportiile corpului tau, apoi sa adaptezi ceea ce-ti place pentru a-ti sta tie bine.
Daca va pregatiti de o ceremonie unde aveti nevoie de o tinuta de gala, e bine sa tineti minte brandurile mentionate acolo pentru ca mai mult ca sigur ca va vor salva din situatie cu produse care arata impecabil, la un pret accesibil.
Mai jos 5 dintre prezentele de pe covorul rosu de anul acesta care mi s-au parut minunate.
