Tag : discriminare

nu-ti feri privireaNu-ti feri privirea! – sau cum discriminam uneori fara sa ne dam seama –

Nu-ti feri privirea! – sau cum discriminam uneori fara sa ne dam seama –

Daca te gandesti la ce ai facut ieri sau zilele trecute, a fost vreun moment in care ti-ai ferit privirea cand ai vazut ceva care nu-ti convine, cu care ”nu vrei sa ai de-aface”?!

Gandeste-te bine. Internetul ne-a polarizat mintile si gandurile si cautam tot mai mult doar oamenii care gandesc ca noi, care arata ca noi, oameni care ne pastreaza in zona noastra de confort emotional si intelectual, oamenii care ne valideaza gandurile noastre si nu ne provoaca aducandu-ne in fata alte perspective.

Toti facem asta. Dam ignore pe internet comunitatilor care au alte comportamente sau pareri decat noi, pentru ca ni se pare complicat sa ne mai ocupam timpul si ”cu problemele altora”.

Asta e realitatea si cand vorbim despre discriminare – oricat de educati credem noi ca suntem – discriminam fiecare dintre noi de multe ori intr-un an.

Acum ceva saptamani am comentat o situatie din parlamentul romaniei intr-un status pe facebook scriind ca ”politicienii s-au tiganit in timpul unei sedinte”. Voiam sa spun ca s-au certat urat, zgomotos, nedemn de functiile publice pe care le au si am folosit o expresie populara din zona in care m-am nascut.

Nu m-am gandit ca discriminez pana cand nu a comentat un prieten – fotograful Cosmin Bumbut care a documentat mult comunitatile de rromi – spunandu-mi ”tiganit, Cristina?”

Si mi-am dat seama ca am gresit. Sigur ca am avut nevoie de cateva clipe sa inteleg de unde e expresia pe care o stiu din copilarie – foarte aproape de orasul meu natal e satul Buzesti, cel cu palatele rromilor-, dar desi am prieteni din comunitatea rroma cu comentariul meu am jignit multa lume.

Si nu sunt o persoana care nu intelege ce inseamna discriminare, ba chiar am scris de multe ori si am ajutat la popularizarea unor subiecte care sa deschida mintile oamenilor si sa mai elimine din discriminari. Si stiu ca in copilarie am fost si eu discriminata intr-o clasa de bogatasi fiind la categoria printre cei mai saraci, cu prieteni pentru ca … ii ajutam la lectii si le rezolvam problemele la matematica.

Si totusi si eu am discriminat si, sunt sigura, dincolo de exemplu acesta pe care l-am constientizat au mai fost si altele pe care nu le realizez.

Astazi scriu despre o campanie anti discriminare care poarta numele ”Nu-ti feri privirea” e targetata pe cea mai discriminata categorie de persoane din romania, cei care traiesc ci HIV/SIDA, dar e valabila pentru intregul nostru comportament.

*

In Romania nu se mai vorbeste des despre cei care sunt infectati cu HIV/SIDA desi purtam cu noi vina unor mii de copii infectati in spitale in anii 90, copii care au devenit adulti si care incearca sa-si ctraiasca viata.

Astazi infectia cu HIV/SIDA este o boala care poate fi tinuta sub control,  iar – sub tratament medicamentos – speranta de viata e similara cu a oricarui alt om.

Totusi o persoana infectata isi gaseste greu de lucru, e izolata de societate, iar noi – ceilalti – o discriminam din gesturi mici sau uriase. In primul rand ii judecam – ne gandim ca au avut o viata promiscua, ii incadram in grupa LGBT – si de aici un alt val de discriminari si prejudecati – si mai apoi ii izolam, pentru ca e mai usor pentru noi sa nu avem de-a face cu o asemenea situatie.

Sa combatem cateva dintre prejudecatile despre HIV/SIDA

HIV poate fi transmis prin contact sexual, folosirea unor seringi infectate sau de la mama seropozitiva la fat, in timpul sarcinii, daca aceasta nu urmeaza un tratament specific pe timpul sarcinii.

Nu se transmite prin aer sau apa, prin saliva, transpiratie, lacrimi, nu se transmite prin insecte sau animale, prin folosirea la comun a alimentelor sau a toaletelor.

Nu exista niciun motiv logic si de bun simt, altul decat prejudecata si nestiinta noastra, pentru care nu am accepta in preajma noastra o persoana purtatoare HIV/SIDA.

Numai ca integrarea sociala a persoanelor purtatoare de HIV/SIDA este o componenta esentiala a tratarii cu succes a bolii. Noile tratamente antiretrovirale aduc posibilitatea pacientilor unei vieti traite aproape in normalitate, in care virusul este tinut ub control si nedetectabil, reducandu-se pericolul de a fi infectate alte persoane.

Singurul lucru pe care nu-l pot rezolva medicamentele e empatia noastra.

”Nu-ti feri privirea”  este o campania care foloseste simbolul unei legaturi umane fundamentale – contactul vizual – ca metafora pentru nevoia de a empatiza cu pacientii care lupta impotriva bolii si de a nu ceda instinctului de a-i evita.

Zilele acestea veti vedea in spatiu public multe afisaje insotite de cuvintele ”Nu-ti feri privirea”. Va rog mult ca de fiecare data cand le vedeti sa va ganditi cu onestitate la comportamentul vostru real, nu cel pe care credeti ca-l aveti. La micile discriminari pe care le faceti/ facem zilnic.

Daca le constientizam, le putem corecta.

In Romania din 1985 si pana astazi au fost inregistrate 23.665 persoane infectate cu HIV/SIDA, 15.503 sunt in viata si unii dintre ei reusesc sa-si desfasoare o activitate normala dupa standardele sociale.

Altii insa sunt discriminati in mai multe nivele: pentru boala lor, pentru ca sunt saraci, pentru ca apartin unei minoritati – sexuale sau etnice . Doar anul acesta pana la sfarsitul lui septembrie au fost inregistrare n489 de noi pacienti.

Nu va feriti privirea cand cineva e altfel decat voi. Puteti fi un imens sprijin emotional, le puteti da aripi in vindecarea si integrarea lor, cu o privire calda si un zambet. Atat de putin.

”Nu-ti feri privirea” e o campanie de solidaritate a GSK Romania de Ziua Mondiala a luptei impotriva HIV/SIDA.

P.S. se intampla sa stiu (sa fi scris de-a lungul timpului despre) doua persoane purtatoare de HIV/SIDA, ambele dintre copiii infectati ai anilor 90. Una si-a gasit un scop in viata in a ajuta pe altii aflati in situatii defavorizate, cealalta s-a inchis in sine si nu mai are niciun fel de viata.

Ambele sunt sub tratament, pentru ambele persoane virusul este tinut sub control si nu se afla in nicio zona de risc. Una dintre persoane e o frumusete  exotica plina de energie, cealalta a slabit foarte mult si rareori iese din casa.

Una a intalnit in viata persoane care i-au zambit si au ajutat-o sa se integreze iar acum salveaza vieti, cealalta n-a avut atat de mult noroc.

Nu va feriti privirea, puteti/putem schimba atat de multe cu un gest atat de mic.

 

1790
unicef_foto610x342Tu cand ai discriminat ultima data? Nu ocoli raspunsul, sigur ai facut-o –

Tu cand ai discriminat ultima data? Nu ocoli raspunsul, sigur ai facut-o –

Vorbim tot mai des despre discriminare, incercand sa le luam apararea comunitatilor defavorizate unde avem prieteni si intelegem nuantele problemelor prin care trec.

Dar cand suntem intr-o situatie de criza, limita, in mintea noastra incolteste ceva ce a fost adanc inradacinat si incepem sa mergem prin sabloane care discrimineaza.

Vi se pare ca nu e asa? Imaginati-va ca mergeti seara pe o strada nu foarte luminata si un domn de etnie rroma vine din fata. Nu vi se activeaza nimic in minte? (va rog nu-mi raspundeti cu argumente despre… dar cate se intampla de fapt in viata; eu scriu despre cum functioneaza mintea noastra fara sa aiba niciun motiv sa discrimineze, altul decat inradacinarea unor idei)

Oricat am fi de educati, daca suntem onesti cu noi, stim ca suntem tentati zinic sa discriminam: sa nu le dam sanse egale celor depre care credem ca nu merita (pentru ca nu au aceeasi educatie, credinta, familie etc decat noi).

Cred ca lupta anti discriminare ar trebui sa se poarte in fiecare zi in fiecare dintre noi, in mod constient, activ. Doar asa vor fi schimbari in societate.

UNICEF a realizat 3 filme de scurt metraj inspirate de situatii reale in care copiii sunt discriminati (chiar si prin ricoseu, prin parinti) in Romania. La doua dintre ele am plans. Mi se pare cumplit filmul cu scoala, pe care-l las mai jos imediat, si stiu ca e foarte real.

E cumplit pentru copii, pentru tanara invatatoare, pentru parintii copiilor. Filmul dureaza 6 minute si o sa va puna f f tare pe ganduri.

Evident ca UNICEF nu s-a oprit doar la a face aceste filmulete ci a dezvoltat un program prin care, pentru a asigura accesul neingradit al copiilor la servicii de sanatate, educatie si protectie, a format 180 de profesionisti de la nivel judetean si local. De asemenea, a dezvoltat un ghid de lucru care ofera informatii despre formele de discriminare si cum pot fi adresate si prevenite de catre lucratorii comunitari. Cele trei filme vin ca o completare a acestui ghid si demonstreaza, prin natura cazurilor selectate, ca oricine poate fi discriminat si poate discrimina la randul sau, chiar daca este condus de cele mai bune intentii, si ca primele victime ale discriminarii sunt copiii. Acest pachet de training va fi disponibil la nivel national pentru toti profesionistii.

Iata si celelalte doua filme din proiect.

Motivul pentru care scriu astazi despre acest proiect (dincolo de faptul ca m-au impresionat foarte foarte tare fimele) este ca sa te rog sa dai mai departe oricare dintre cele 3 filmulete. Daca constientizeaza cat mai multa lume ca fiecare dintre noi greseste, schimbarea incepe mai usor, pentru ca pleaca din interiorul nostru.

Sigur ca UNICEF lucreaza institutional si incearca sa faca educatie si sa influenteze niste constiinte de adulti care iau decizii si lucreaza cu copii in fiecare zi, dar fiecare dintre noi poate face sa fie bine in jurul lui.

Stiu ca voi care cititi acest blog sunteti persoane educate, cititi multe carti, vedeti filme de arta, sunteti pasionati de teatru sau de dans… dar sa nu va suparati, va intreb cu toata sinceritatea pentru ca stiu – din dreptul meu – ca fiecare greseste: Tu cand ai discriminat ultima data?!

Stiu ca ni se intampla tuturor, de asta te rog tare sa alegi unul dintre filme si sa-l dai mai departe prietenilor tai din social media. Multumesc mult.

3232
shutterstock_beautybeauty: pielea ca principal obiect al discriminarii

beauty: pielea ca principal obiect al discriminarii

pielea e principalul obiect al discriminarii. daca nu v-ati gindit la asta, luati-va 5 min si reflectati.

spunem vorbe frumoase despre egalitatea de sanse, dar in doar citeva miimi de secunda evaluam un om dupa culoarea pielii si decidem daca e periculos sau nu. de obicei, cu cit culoarea pielii e mai inchisa, ni se pare ca e un pericol.

spunem vorbe minunate despre frumusetea care e pe dinauntru, dar zimbim larg mult mai des unei tinere cu aspect stralucitor, decit uneia suparata care ar avea – poate – mai multa nevoie de atentia noastra.

facem metafore despre cum virsta e doar o insiruire de cifre in buletin, dar avem nevoie tot de doar citeva miimi de secunda ca sa estimam – gratie pielii celui din fata noastra – cit de batrin e.

facem asta in fiecare zi, cum fac si ceilalti pe care-i intilnim. si pentru ca suntem constienti de judecata ”pielii” preferam sa ne ambalam ca sa ne protejam.

e nevoie de multa intelegere de sine, de respect si, poate, de ceva experiente de viata ca sa capatam exercitiul de a ne ingriji, de a ne machia, doar pentru noi, nu ca un spectacol care sa ne ascunda esenta de ochii celor din jur.

de asta imi plac mie campaniile Dove si cred ca de asta au si uriase audiente online. e minunat cind cineva alege sa cheltuie bugete importante ca sa faca, discret, educatie. nu ma refer la igiena, ci la forma rafinata de educatie care ajuta la increderea de sine.

sigur ca daca avem o piele mai ingrijita, scapam de multe dintre judecatile  exterioare (sigur va amintiti de dramele accneei) dar ingrijirea adevarata cred ca vine atunci cind o faci pentru sanatatea ta, corporala si mentala, nu pentru ceva extern.

din categoria ingrijire mentala si corporala e noua gama de la Dove DermaSpa care include si uleiuri pentru corp, care sunt absolut divine.

pentru partea de sanatate avem tehnologia  Cell-Moisturisers™ (agenți de hidratare esențiali obținuți din uleiuri naturale) care îmbunătățește starea barierei de protecție a pielii mai bine decât glicerina, principalul agent hidratant utilizat în majoritatea produselor de îngrijire a corpului.

pentru partea de ingrijire mentala, avem parfumurile celor doua game principale din colectie Goodness si Uplifted+ , ambele cu uleiuri magice (unul cu efecte de relaxare si stralucire, celalalt cu efect de fermitate a pielii), dar si o inventie absolut geniala – un rol on cu 3 bile pentru hidratare si masaj care e in gama Uplifted+.

Colectia noua are si o gama care tine vara aproape, pentru ca pastreaza stralucirea bronzului – Summer Revived, dar si o crema speciala de miini – Intensive – care e dedicata pielii foarte uscate.

ce va rog, si cred ca asta e si mesajul Dove, e sa va bucurati de ritualurile voastre de frumusete pentru propriul rasfat, pentru propria recompensa si validare. si sa va ginditi in fiecare zi, cind aveti pe cineva in fata, ca e la fel ca voi, deci nu trebuie judecat pentru nimic.

sa ne facem, deci, multe momente din viata spa-uri emotionale 🙂

dove derma spa

 

cover photo shutterstock

 

 

5097
11391594_10153030656824862_5078250798588985718_nIlustratiile #stopbullying

Ilustratiile #stopbullying

Text de Raluca Antuca

Tot pe Facebook, sursă nesecată de inspirație, dar și de proiecte frumoase, dacă o folosești cum trebuie, am descoperit această serie de imagini care ne atenționează cu privire la discursul urii. Știți prea bine vorba aia, nimic nu e ceea ce pare. Ei, cam așa stă treaba cu aceste ilustrații care arată cum de multe ori judecăm persoanele în funcție de ceea ce ni se pare la prima vedere. Nu cunoaștem  toate detaliile sau contextul în care ei acționează, ca să emitem niște judecăți de valoare corecte.

#StopBullying este proiectul realizat de Sachin Parekh pentru UltimateDesign și ne pune puțin pe gânduri. Nimeni nu are dreptul să judece și nimeni nu deține adevărul absolut. Ar fi bine să nu ne cramponăm de prejudecăți și să vedem dincolo de aparențe.

2018
scoalaintre rromi si tigani e inca o lume

intre rromi si tigani e inca o lume

tinarul din primul plan e Luci.

cind a dat la facultatea de Drept, stia istoria ca-n carte; la examen a scris pagini dupa pagini si profesorii au inceput sa-l verifice: i-au ridicat foile sa vada daca are copiute, l-au ridicat din banca. el s-a lasat verificat, apoi s-a intors la scris. dupa a treia verificare i-a intrebat ce au cu el si, ca sa nu para ostentativi, profesorii au inceput sa-i verifice si pe alti colegi de examen.

astazi se pregateste pentru intrarea in Barou, apoi vrea sa dea examen sa se faca procuror si ii datoreaza perseverenta lui in ale studiatului mamei care l-a obligat in copilarie sa mearga la scoala. are o iubita romanca, dar familia lui nu e suparata ca nu e “de-a lor”, sunt mai suparati ai ei: “cu tiganul ala te-ai gasit si tu sa iesi?”

***

domnul in camasa verde se numeste Ganea, are 38 de ani si de fiecare data cind aude cuvintul “incendiu” se gindeste la o intimplare din clasa III-a.

erau la o lectie deschisa si l-a intrebat invatatoarea despre un incendiu, iar el n-a stiut sa raspunda. invatatoarea a insistat, era cel mai bun elev din clasa, dar el n-a scos niciun cuvint. dupa ce-a plecat inspectia, a replicat: “nu stiam ce inseamna incendiu, la noi in familie se vorbeste tiganeste si n-am mai auzit acest cuvint”

tine minte intimplarea pentru ca i-a aratat diferentele dintre lumi, uneori – pentru ca avem culturi diferite – nu ne intelegem, desi vorbim cuvinte pe care le pricepem toti. si mai tine minte intimplarea pentru ca l-a marcat: a fost printre putinele momente cind in fata unui profesor n-a stiut sa raspunda. altfel, era invatat de acasa ca trebuie sa stie de citeva ori mai bine decit ceilalti copii lectia ca sa poata sa reuseasca in viata. mama lui are 4 clase, dar si-a obligat copiii, cu nuiaua, sa mearga la scoala.

astazi dl Daniel Ganea este director al asociatiei Centrul Cultural al Rromilor O Del Amenca si lupta pentru egalitatea de sanse si pentru drepturile rromilor.

***
pe domnul Gheorghe nu-l am in fotografii, e jandarm si n-are voie sa apara asa, oricind-oriunde, in poze. si el e rrom, are un frate geaman postas in Fetesti. au invatat carte si sunt mindri ca au cistigat increderea comunitatii, dar se necajesc cind aud clasicele “tiganii astia, niste hoti/criminali/escroci/ etc”, iar cind colegii remarca supararea lor aud invariabil “hai, mai, ca tu nu esti tigan”. sunt satenti blonzi, cu ochii verzi, dar acasa vorbesc tiganeste, iar doamna Adriana Gheorghe – care face cele mai bune prajituri din lume – e sotia traditionala: nu se imbraca niciodata in pantaloni, in semn de respect pentru barbatul ei.


***

intre romani si romi, pe un teritoriu fin al-tarimului-dintre-doua-culturi, sunt tiganii romanizati care-si trimit copiii la scoala, care au facut si ei scoala si care mai pastreaza din cultura etniei lor limba si respectul pentru capul familiei, barbatul.

pina sa-i cunosc pe citiva dintre ei, cind ma gindeam la discriminarile etnice, ma gindeam mai ales la romii care arata a tigani. doar ca cei pe care i-am intilnit astazi sunt sateni si albi la chip, au ochii verzi si nu mai poarta haine traditionale, nici salbe-n par decit in scenetele copiilor de la scoala. nu se ascund ca sunt rromi, dar au evoluat.

vor mai trece 30-40 de ani, poate mai mult, pina acesti rromi – care s-au desprins prin educatie de tigani – nu vor mai simti presiunea a doua lumi; una din care aproape au iesit si cealalta care nu-i accepta inca.


***
am fost in comunitatea de tigani din Fetesti Sat la initiativa Active Watch. zilele viitoare am sa va povestesc despre un proiect special Burse Romi in Domeniul Medical. (nota mea. in Romania niciun medic nu recunoaste ca e de etnie rroma pentru a nu fi marginalizat, desi exista cazuri de medici de succes)

S de la Sansa in Esquire

prietena si colega mea, ana onisei, a scris pt esquire un story despre o familie de rromi care merge la scoala la 40, 20, respectiv 7 ani. toata familia, toti in clasele primare.

pina sa scrie ea articolul asta nu mi-am pus niciodata cu adevarat problema “ce inseamna discriminare pentru rromi?”. acum cred ca rromi nostri de astazi sunt un fel de negrii americanilor de acum 30-40 de ani. nu sariti in sus la gindul urmator, chiar cred ca e viabil: vom avea nevoie de un presedinte rrom ca sa ne dam seama ca si ei sunt ca si noi.

iata unul dintre cele mai emotionante fragmente din textul Anei, care contine pe la mijloc, un extraordinar monolog al personajului principal, anton, 40 de ani.

*
M-am născut ţigan. Câteodată e şi bine, câteodată e şi rău. Aş vrea şi să nu fiu, dar până la urmă îmi place. De fapt, problema e că sunt momente în viaţă care te fac să spui: Băi, de ce m-am născut ţigan? Ai multe uşi închise. Indiferent, oriunde. Se uită lumea aiurea la tine. La angajat. Sau în maxi taxi, că îţi e şi ruşine. Oameni serioşi, se vede pe ei ca au învăţat carte. Şi la un moment dat iţi fac o impresie că-s tâmpiţi. Îi zic copilului: Stai cuminte, ca acuma te dau la ţigani! Parcă eu aş fi sperietoarea copilului lor.
(…)
Poate că generaţia asta de tineri n-or să mai fie “ţigani”. Şi n-o să mai fie nici o ură din asta rasială. Le-am spus copiilor: Măcar şcoală să aveţi! Că cu 8 clase nu te angajează nici la salubritate. Nu v-aţi săturat să strigaţi pe strada “Gunoiul”?
Aşa că mi-am zis că nu se mai poate fără carte. Pentru prima zi de şcoală, ne-am pregătit cu caiete de la nepotu-meu, că el avea mai multe. I le-am pus după înapoi. Mi-a fost şi ruşine. Să stai cu nişte copilaşi… Bine, ca şi ei erau ca mine, doar ca ori n-ascultaseră de părinţi, ori au stat pe acasă şi nu terminaseră şcoala. Dar eu eram cel mai cu părul alb din clasă. Doar că nu ştiam că o să fiu cu copiii mei în aceeaşi clasă. M-am trezit cu nora-mea în bancă. Ce era sa fac? Râdeau şi doamnele profesoare că mai rămâne s-o aducem şi pe bunica la şcoală.
Cartea s-a simţit. Şi la serviciu, şi în lume. La magazine: e ceva să întrebi doamna “Când aveţi program?”, iar când ea îţi raspunde “Uite programul, nu-l vezi pe uşă?”, tu să poţi să-l citeşti.
Adevărul e că ruşinea îţi trece repede. Dacă te ia de la stomac foamea, nu te mai gândeşti la ruşine. Doar nu cer nimic, m-am dus să pot să învăţ ceva. Şi acum am spus la toţi, şi la serviciu, că suntem la şcoală. Asta aş şi încerca: să fie un exemplu familia mea.

ana maria onisei, esquire, ian feb 2010

2028

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!