Tag : Muzica

canyon 1Canyon – sau cum sa faci PR destept

Canyon – sau cum sa faci PR destept

in ultimele saptamini de deplasari am tot pierdut lucruri.

cind am ajuns acasa am gasit un pachet cu o scrisoare

“Stim ca-ti place sa asculti muzica si ca ai pierdut doua perechi de casti. De aceea, ne-am gindit ca-ti va fi de folos aceasta pereche de casti de la Canyon. Iti dorim sa asculti numai muzica frumoasa si sa ai o vara splendida. Cu drag, Canyon.”

nu stiu cine e PR la Canyon, dar are din inima felicitarile mele pentru ca a stiut sa speculeze inteligent un moment din viata mea si sa-mi faca un dar memorabil.

tehnic vorbind, dincolo de darul in sine, sunt foarte multe lucruri prin care cu acest gest compania Canyon a ajuns la mine: am asociat-o emotional cu atentia pe care mi-o acorda, m-au flatat ca stiu de existenta mea, mi-au trimis un obiect atunci cind am nevoie de el.

e atit de potrivit momentul si de personalizat cadoul incit nici nu mai este PR. este un dar de la niste prieteni pe care nu-i cunosti, dar te bucuri ca te stiu ei pe tine.

as vrea foarte tare sa stiu cine se ocupa de PR la Canyon ca sa-i transmit din inima felicitarile mele. isi face treaba cu pasiune si vinde foarte bine valorile brandului lor (scrie pe antentul scrisoricii “create, perform, explore, enjoy”)

cu siguranta de cite ori voi folosi castile imi voi aduce aminte de gestul lor. multumesc frumos.

2213
criniCea mai frumoasa zi la FITS: Inaltarea

Cea mai frumoasa zi la FITS: Inaltarea

ati fost vreodata in fata unui lucru atit de frumos incit sa va copleseasa, sa aveti un nod in git si sa va dea lacrimile?

(daca nu vi s-a intimplat asta inca, va doresc din tot sufletul sa o traiti)

ieri am trait emotia asta atit de intens incit, dupa lacrimile instantanee, pluteam pe strada.

s-a intimplat la un concert gospel al unei trupe britanice, un spectacol care a avut loc in Biserica Romano Catolica din Piata Mare din Sibiu.

***

nu era in programul meu din ziua de ieri concertul, dar Edi Enache (care reprezinta in festival unul dintre partenerii online, Urban.ro) mi-a zis sa mergem la acest spectacol. am ajuns cu doar citeva secunde inainte de inceperea concertului si eram , cam ca pe toata durata festivalului de pina acum, intr-o fuga interioara de maraton.

si-au inceput oamenii aia – 9 vocalisti plus un pianist – sa cinte pe limba lor, iar pe dinauntrul meu s-a facut liniste.

in biserica mirosea a crini, acustica era incredibila si sufletul mi-era in git, ba cred ca iesea putin prin lacrimile din colturile ochilor.

de dimineata am aflat ca astazi e Inaltarea. noi am trait ieri cu maxima intensitate senzatia inaltzarii.

*

(n-am mai trait o emotie de o asemenea intensitate la un concert de la Insula lui Alexander Balanescu , tot aici in FITS acum multi ani. imi aduceam aseara aminte cum dupa acel spectacol m-am dus in camera de hotel sa stau cuminte pentru ca orice altceva as fi facut nu mai conta)

**

Spectacolul de gospel e in fiecare seara pina duminica inclusiv intr-o alta biserica din Sibiu. Simbata de la ora 18.00 e din nou in minunatia de biserica Romano Catolica din Piata Mare. daca ajungeti in Sibiu, fie si pentru 15 min treceti pe la acest concert; are un efect incredibil de purificare. (si spun eu asta, care nu-s deloc o persoana religioasa)

***

credeam ca cele mai impresionante momente (pentru mine) din acest festival vor fi vineri si simbata la spectacolele de dans ale israelienilor, dar lectia de ieri a fost foarte frumoasa: emotia vine cind te astepti mai putin, trebuie doar sa gasesti secundele ca sa te linistesti pe dinauntru.

in fotografie sunt crinii care erau linga noi la concert. foto Edi Enache.

 

1909

Delia – doi in unu

vreau de la inceputul saptaminii sa scriu asta si m-am luat de fiecare data cu alta treaba.

am spus-o si pe twitter si pe facebook, dar o scriu aici pe larg ca sa ramina.

***

imi place mult Delia de cind si-a luat friiele carierei in mina si se ocupa de una singura de tot ce inseamna strategia ei pe piata muzicala.

ma rog, nu chiar singura pentru ca a luat-o in echipa pe Edvigia Taru al carei umor il stiu din conversatiile de pe twitter.

o stiu pe Delia din zilele in care am fost in vizita pe platouri la Te cunosc de undeva sau X Factor  si e un melange de perfectionism (a repetat in draci de una singura pe scena cind avea de facut Mick Jagger la Te cunosc..), de nu-mi plasa ce credeti despre mine (la X Factor s-a distrat cu o bara de striptease vreo 20 de min incercind sa invete tehnic niste miscari  in decorul sonor al  remarcilor lui Cheloo:) ) si de “let’s have fun, viata e scurta”.

n-am vazut pina acum in ceea ce facea ea in muzica toate aceste laturi ale personalitatii ei, cum nu i-am vazut nici curajul…

pina la clipul asta cu Doi in unu in care apare si Mihai Bendeac .  e curajos, controversat (are deja o parodie – putin grobiana pentru gustul meu, dar care sunt sigura ca prinde din plin la multi dintre cei care s-au uitat la In Puii mei), are un final cu inovatie.

nu stiu daca parodia a facut parte si ea din strategia de comunicare sau aparut ca o reactie necontrolata (banuiesc ca e gindita, imi place sa cred ca e gindita ca target pt publicul de care ziceam mai sus), oricum ar fi este foarte buna pentru promovarea clipului.

la momentul la care scriu aceste rinduri clipul Deliei – Doi in unu are peste 253.000 de afisari pe youtube  si banuiesc ca Mihai Bendeac e putin speriat de succesul pe care il are aceasta piesa. stiu, n-ar recunoaste asta niciodata pentru ca tine de timiditatea lui pe care o mai anunta din cind in cind, dar pe care se lupta tare sa nu o lase sa se vada.

astept insa sa-l vad cintind live cu Delia aceasta piesa si mi-ar placea sa fiu in culise la iesirea lui din scena: o sa fie cu 2 kg mai slab de la stress, iar adrenalina generata de intimplare o sa-l faca sa umple totul in jur cu energia lui.

 

 

3223
Romica_Puceanuexercitiu: cu ce artist ati asocia aceasta melodie

exercitiu: cu ce artist ati asocia aceasta melodie

ascult de aproape o ora pe repeat cintecul Romicai Puceanu, Saraiman.

din ce ascult mi se pare ca muzica lautareasca adevarata e precum muzica de opera – daca n-ai urechile pregatite pentru ea, nu ai cum sa o simti in detaliile ei.

dupa versuri mi se pare un cintec de jale si de iubire, ba chiar un blestem din dragoste, dar ma incurca orchestratia care imi pare vesela.  cum ma incurca felul in care e construita povestea – mai intii te urasc si apoi te iubesc “ca sa nu vii prea tirziu”.

si ma mai incurca faptul ca nu gasesc nicaieri o traducere a cuvintului Saraiman.

e o frumusete stranie in felul in care romanii stiau (sper ca mai stiu) sa spuna lucruri grave ambalate vesel, pentru ca din ce asculti melodia asta si dai versurile la o parte, apoi orchestratia, iti dai seama ca e f f f multa tristete acolo.

*

am sa va spun curind de ce am ascultat atit de mult aceasta melodie astazi, acum am o mare mare rugaminte: faceti un exercitiu de imaginatie , ascultati melodia asta si spuneti-mi la ce artist roman – contemporan – va ginditi ca ar putea fi asociat cu ea.

multumesc.

 

afinitati, bloggeri si eurovison

TVR a decis sa faca un fel de concurs pentru online ca sa aiba bloggeri oficiali ai noii editii Eurovision.
cei care sunt interesati trebuie sa scrie un articol, sa-si arate entuziasmul pentru Eurovision si au sanse sa fie selectati printre cei 12 care merg la semifinale si finala.

ce e gresit aici?

afinitatea cititorilor si audienta blogurilor nu sunt deloc mentionate sau luate in calcul.

***
un calcul simplu, de bun simt, arata ca daca implici 3 bloggeri mari in promovarea acestui eveniment, audienta pe care ei o genereaza e de 5 spre 10 ori mai mare decit a sumei tuturor audientelor celor 12 bloggeri mici care s-ar inscrie in joaca “ia uite ce mult imi place eurovisionul”.

plus ca daca alegi – asta inseamna research, cautat si vorbit cu titularii de bloguri pe nisa muzicala – blogurile care au cititori cu afinitati catre concursurile de muzica, iti creste si business-ul ca primesti mai multe sms-uri de la cititorii din online.

***

nu stiu cine se ocupa de social media la tvr, dar ceva e foarte foarte gresit in abordare.

P.S. am prieteni care concureaza la Eurovision, sunt subiectiva. deci n-am sa scriu despre show ca nu e etic:)

****
Later edit: colegul meu de la Europa FM, Toader Paun, care are in grija partea de SM de la TVR, m-a informat politicos ca de fapt bloggereala de la Eurovision e un mix din bloggeri noi si cei cu vizibilitate. ca asa nu prea am dreptate.:)

2324
braince ar trebuie sa stie artistii despre anxietate :)

ce ar trebuie sa stie artistii despre anxietate :)

fac research pentru un articol si am ajuns la aceste lucruri, care-s utile de stiut nu doar pentru artisti timizi (n-am vazut artist mare care sa nu aiba emotii chiar si dupa ani buni de meserie), ci si pentru noi, muritorii de rind, care intram in panica din prea mult ego/ mindrie 🙂

adrenalina, anxietate si performance-ul live

Unfortunately human pride can be so strong that fear of public humiliation or disgrace often produces the same degree of emotional panic as meeting a tiger. The general name given for this kind of physical state is arousal. Long-term arousal can affect our physical health. It is called stress and is one of the most studied areas of psychology because it affects so many different people in so very different ways. Long-term stress suppresses the body’s immune system, makes us very jumpy and alert to potential threats. It also interferes with judgement so that we are less likely to make sensible, rational decisions or to appraise what is going on realistically. So what is anxiety or performance anxiety? How do we cope with it as performers and how can we help avoid anxiety? These are questions I will endeavour to answer in the course of this essay.

(…)

what is performance Anxiety? There are three qualities that a successful performer must have: a) a technical control of their instrument, b) good taste in using this technique musically and artistically and c) the courage to do this in front of an audience. There are few activities that can produce tension and anxiety as quickly and as thoroughly as performing in public.

Most performers have experienced performance anxiety in some form and to various degrees. This fear may be experienced while preparing for a performance, for days or even weeks before hand, and not just while performing. It can be experienced in the present (stage fright) as apprehension (fear of what could happen) and arousal (anticipation). Performance anxiety is no different from general anxiety. Feelings of fear and apprehension are accompanied by increased and prolonged physiological arousal. Severe anxiety is where the arousal is too high for optimal performance. This arousal may be normal and temporary, or abnormal and long lasting and symptoms can be cognitive, behavioural and physiological.

(…)
Cognitive symptoms of anxiety include fear of making mistakes and feelings of inadequacy and worrying about things happening. Behavioural symptoms are not being able to do things, which normally happen naturally.

de aici.

***

altfel, vorba poetului “privitor ca la teatru/ tu in lume sa te-nchipui/ joace unul si pe patru/ tu mereu ghici-vei chipu-i” 🙂

1690
music_is_the_drugartistii si stirile cu cistigurile de Craciun & Revelion

artistii si stirile cu cistigurile de Craciun & Revelion

au inceput sa apara stirile despre cit vor cistiga diversi artisti (in special oameni de muzica) de Craciun si de Revelion.

apar cu o periodicitate clara, de la an la an, la fel ca stirile cu aglomeratiile din alimentara, de Craciun si Paste. dar niciodata nu vedem dincolo de primul rind al informatiei.

***

telespectatorul care are viata lui – cu leafa lunara in limita unui salariu mediu pe economie – afla ca se poate cistiga intre 30.000 si 50.000 de euro intr-o noapte; cea de Revelion.

se uita la stire, i se pare o suma imensa – cit un apartament – si vede niste fete care, ma iertati, dau din fund – danseaza adica. ceva trival, nu?

uite cum oamenii fac multi bani din nimic.

***

nu vad insa stiri sau reportaje despre efortul imens pe care-l fac oamenii astia pentru banii despre care vorbim.

stiu ca o sa spuneti “pentru banii astia, as alerga si eu intr-o noapte in multe locuri”, dar gresiti teribil; n-ati putea face asta, cum n-ati putea ca dupa 3 concerte si alte 3 ore (minim) petrecute pe drum intre concerte, sa apareti la al 4-lea concert ca si cum atunci ati inceput seara: fresh, cu zimbetul pe buze, gata sa dati toata energia voastra in minutele urmatoare (amintiti-va, tocmai ati facut asta acum o ora).

cum nu vad stiri sau reportaje despre singuratatea acestor artisti – n-au amintiri legate de masa de Craciun in familie, n-au amintiri legate de Revelioane cu prietenii. si de cele mai multe ori, pentru ca ei muncesc cind prietenii se distreaza, intr-un fel natural se face selectia: nu mai au nici prieteni in afara celor din trupa/managementul lor.

nimeni nu ne vorbeste la stiri despre tristetile oamenilor care ne distreaza.

daca am povesti despre asta (daca si ei ar vrea sa vorbesca despre asta), le-am aprecia mai mult efortul. si-am sti ca banii aia sunt meritati.

asa telespectatorii ar descoperi ca, de fapt, stirea nu e in suma pe care o cistiga artistii intr-o noapte, ci in pretul pe care-l platesc pentru asta.

later edit: din suma cistigata aproximativ 1/4 ramine la artist, restul merge la manager, impresar, trupa, dansatori.

loreenLoreen vine in Romania, la X Factor

Loreen vine in Romania, la X Factor

tre sa stiti cintecul asta , Euphoria. e la toate radiourile, a cistigat eurovisionul. fata frumoasa care-l cinta vine in romania peste doua saptamini si o sa cinte live in Galele X Factor fix cintecelul asta

mai vin in romania pt acelasi show, in ordine

duminica acum, Alesha Dixon

iar peste trei saptamini, Alexis Jordan

***
eu una ma bucur f f tare pentru Loreen pe care am mai vazut-o live si la Stockholm si stiu ca e f profesionista si spectaculoasa live:)

4237
rollingRolling Stones – Crossfire Hurricane live

Rolling Stones – Crossfire Hurricane live

fanii the rolling stones pot vedea live, la The Light cinema, lansarea filmului autobiografic al baietilor care au revolutionat lumea rock-ului. asta inseamna interviuri cu domnii in cauza, colaboratorii lor plus filmul integral, simultan cu vizionarea de la festivalul de film de la londra.

Regizat de Brett Morgen, Crossfire Hurricane prezintă evoluţia muzicală şi personală a celor de la The Rolling Stones, din anii 60 până în prezent.

Filmul ofera o remarcabila noua viziune asupra evolutiei muzicale a grupului Rolling Stones, de la pustii obsedati de blues – la inceputul anilor ’60, la legende ale muzicii rock – in prezent. Cu multa sinceritate si fara “farduri”, filmul prezinta fantastica traiectorie urmata de Jagger & Richards & Co., de la Marquee Club la Hyde Park, de la Altamont la “Exile On Main Street” Tour, de la concerte in cluburi la stadioane in delir. Cu imagini inedite, unele din arhivele personale ale “stones”-ilor, pelicula va delecta, soca si va uimi atat fanii devotati, cat si alte generatii de admiratori.

Luandu-si titlul din versurile piesei “Jumping Jack Flash”, filmul “Crossfire Hurricane” te plaseaza chiar in mijlocul celebrelor escapade Rolling Stones, cei din audienta avand prilejul sa vada din interior tumultuoasa viata a “stones”-ilor, marcata de droguri, femei, alcool, certuri si moarte, care i-a tranformat in niste adevarati supravietuitori.

The Rolling Stones sarbatoresc in acest an 50 de ani de existenta.

18 octombrie, the light cinema, ora 20.15

detalii aici

1576
gala-media-music-awards-octombrie-la-sibiu1346847728Media Music Awards , editia 1

Media Music Awards , editia 1

aseara la sibiu a fost prima gala a media music awards, o gala in care premiantii au fost stabiliti … statistic.

adica a fost prima intimplare din muzica romaneasca cind premiile s-au dat in functie de difuzarile de la radio, nu dupa cum esti prieten cu organizatorii.

*

nu ma pricep la muzici mai mult decit un ascultator cu 300 de melodii noi in Ipod si cu prieteni la radio care-mi actualizeaza periodic play list-ul la purtator , dar stiu ca daca vrem ca industria muzicala romaneasca sa mearga mai bine trebuie sa avem evaluari corecte, matematice.

iar premiile acestea, realizate cu sprijinul Media Forest (agentie care monitorizeaza toate statiile radio din ro), exact asta fac. si sper sa devina o traditie, an de an sa fie aceasta gala cu premii muzicale, dar matematice.

aseara au fost pe scena din sibiu multe dintre numele pe care le auziti la radio.

***

am fost la gala si mi-au facut onoarea sa inminez un premiu – best female artist – care a mers la antonia. va arat fotografii miine cind va spun si cum se vede o piata plina de oameni, de pe scena, nu din multime; acum citeva secvente din culise – la care n-avem de obicei acces. (de data asta am stat si eu printre organizatori pt ca ma urcam pe scena si vedetele m-au considerat de-a lor)

– Andra este maxim de punctuala. locuieste in Hotel Continental pe acelasi palier ca si mine si avea stabilit sa intre pe covorul roshu la ora 6.40. la 5 jumatate era in holul hotelului, cu mult inaintea colegilor ei. arata impecabil si mi se pare ca a slabit f f mult. sunt foarte curioasa ce a facut pt asta.

cind a venit Smiley in cortul in care stateau VIP-urile s-a facut coada de copii de 8-10 ani. toti voiau sa se pozeze cu el si Smiley a stat cuminte cu fiecare dintre ei la poza.

cel mai tare m-a impresionat Anda Adam. avea o costumatie f spectaculoasa, dar foarte incomoda pentru stat pe scaun, asta nu a impiedicat-o sa fie super simpatica. a venit la ea o fetita blonda sa-i ceara autograf. era f timida si Anda a simtit ca fetita e emotionata, asa ca dupa ce a intrebat-o cum o cheama – cit i-a scris autograful – a inceput sa o complimenteze pentru bretonul ei si sa o intrebe nimicuri. a plecat fetita aceea cu un zimbet cit toata fata, pe nori, dupa aceasta intilnire.

*

eu n-am avut curaj sa ma duc sa fac foto cu CRBL si sa-i spun cit de mult imi place de el si ce tare ma distrez la Te cunosc de undeva, dar aceasta este o alta intimplare.:)

3088
scooter brauncel care schimba divertismentul: Scooter Braun

cel care schimba divertismentul: Scooter Braun

the newyorker are saptamina aceasta un profil despre omul din spatele succesului lui Justin Bieber si al altor citiva adolescenti americani care au urcat in topuri fulgerator – Scooter Braun care are 31 de ani!!

TEEN TITAN
The man who made Justin Bieber.
BY LIZZIE WIDDICOMBE

(***)

Braun studied the careers of influential behind-the-scenes guys, especially David Geffen, who moved from the William Morris mailroom to the music business and eventually co-founded DreamWorks. “David Geffen was a Bruce Wayne to me,” Braun said. “He was extraordinary, but at the same time his talents were something that I could dream of and could fathom. I’m a normal Joe. But, with a lot of effort, I’ve got a shot at being Bruce Wayne.”

(***)

In the beleaguered music industry, few managers can afford to focus on just selling music anymore. When Braun met David Geffen, at a party a couple of years ago, he said that Geffen had one bit of advice for him: “Get out of the music business.” So Braun has been converting his twelve-person company, SB Projects, into a many-faceted organization: it now has film and TV arms (Braun recently sold a scripted show, and has reality shows in development), a publishing division, and a technology-investment unit, in addition to a label and a management company.
Universal Music Group, one of the “big four” record companies, recently signed a distribution deal with Braun’s label and named him its first technology “entrepreneur in residence.”

(***)

At 10 A.M., he got into the passenger seat of a black BMW that belonged to his assistant, a twenty-four-year-old named Teddy Riley, and reviewed his schedule. As often happens, he was supposed to be several places at once: a rehearsal with the Wanted for the NBC show “The Voice”; an interview that Spike Lee was conducting with Bieber for a documentary about Michael Jackson; and a video shoot with Cody Simpson, a fifteen-year-old Australian singer. Braun said that he wanted to go to all three events. Riley stepped on the gas: “It’s gonna be tough, but we can make it happen.”

(***)
On a Wednesday in June, Bieber was scheduled to perform on the “Tonight Show” with Jay Leno. Braun arrived early, wearing a “Star Trek” T-shirt and his Army cap, and sat watching backup dancers run through “Boyfriend.” Bieber, who now lives with a friend, in a ninety-four-hundred-square-foot house, was supposed to get himself to the rehearsal, but he was already an hour late. “Where is my client?” Braun said, sounding testy. He called Bieber’s cell phone and yelled, “Where are you?” When he hung up, he said, cheerfully, “I said, ‘O.K., you asked to be trusted and you blew it.’ Now he goes on what I call probation. He has to have somebody come to his house every workday.”

The star eventually arrived, and Braun watched the “Boyfriend” taping from the wings. Afterward, he passed Bieber in the hall. “You went the wrong way,” Braun said.
“What?”
“When you first did this thing”—Braun executed a dance step—“on the breakdown? You went the opposite of everyone else for the first step.”
Bieber seemed to find the criticism nitpicky. He asked softly, “Who cares, though?”
Braun had been consulting with the film editors. “I’m just gonna take it out,” he said. “It was a great performance. I’m just going to take that one thing out.”

***
cititi-l, mai ales daca sunteti implicati in industria divertismentului in oricare forma ar fi implicarea. articolul integral e aici

2164
cinemaCe lipseste festivalurilor?

Ce lipseste festivalurilor?

mergem la festivaluri – noi astia care scriem – si beneficiem de o multime de avantaje: ne cazeaza gratis, ne dau bilete gratis la film, ne dau mese gratis sau la preturi minuscule.

noi ne uitam la filme/ piese de teatru/spectacole de dans/ concerte etc. si ieri. si azi. si miine.

astazi emitem judecati despre o piesa, miine despre un film, poimiine despre muzici.

undeva – nu stiu unde – incepem sa luam totul personal. daca noua nu ne place filmul, categoric e prost (doar am vazut zeci de filme si avem repere); daca noua nu ne place piesa, sigur actorii aia nu stiau meserie. (avem experienta, dobindita stind in scaun)

***
festivalurile de orice fel ar fi ele, pe linga mincare si cazare gratis, ar trebui sa organizeze in ultima zi lectii de smerenie.

pentru ca noi, astia care credem ca ni se cuvin toate, sa ne domolim ego-ul si sa mergem la urmatorul festival curati. ca si cum am fi pentru prima data intr-un asemenea loc. ca sa ne bucuram cu adevarat de tot ceea ce ni se intimpla.

***

TIFF, Cluj 2012.

2105
cesaria-evoracesaria evora si andrei gheorghe – o amintire

cesaria evora si andrei gheorghe – o amintire

cezaria evora e bolnava si se retrage. imi pare rau. si-as vrea sa vi-o prezint altfel decit ati citit vreodata despre ea.

***

acum mai bine de 7 ani am avut norocul sa fiu de fatza la intilnirea dintre cesaria evora si andrei gheorghe.

gheorghe, care pe vremea aceea avea un late show la antena 1 (fix emisiunea in care Boc a devenit celebru cazind de la 2 metri), obtinuse un interviu in studio cu cesaria. producatoarea lui, ana maria lembrau care stia ca imi place cesaria i-a spus lui gheorghe si el m-a invitat in emisiune, intr-un loc privilegiat, f aproape de artista.

ceea ce s-a vazut atunci pe tv a fost un interviu emotionant si respectuos, ceea ce nu s-a vazut a fost… o bricheta.

cesaria evora, o fumatoare inraita, pastra aceeasi bricheta de mai bine de 20 de ani. nu va imaginati ca era cine stie ce bricheta scumpa, era una din plastic pe care o tot reincarca de fiecare data cind se termina gazul.

cind s-a terminat emisiunea, gheorghe a povestit cu ea, natural despre acea bricheta. si-atunci mi-am dat seama ca oricit de celebra ar fi, oricit de bogata, cesaria va pastra cu ea urmele trecutului. “de ce sa o arunc daca se mai poate folosi?” era atitudinea unei femei obisnuita cu saracia.

pastrez si acum amintirea brichetei si gindul ca cesaria nu stie multa carte; nu vorbeste corect nici in portugheza si de aceea are un translator intermediar (ea vorbeste in dialect, translatorul traduce – si imbunatateste cred eu – in portugheza si abia dupa aceea apare translatorul catre romana/engleza etc)

mai pastrez gestul ei cu microfonul, aproape primitiv (in pauze se batea cu el peste fatza, cam ca un copil de 2-3 ani care are o jucarie in mina) si gindul ca ea e un exemplu despre cum talentul e depozitat acolo unde vrea Doamne Doamne si, doar daca are noroc proprietarul lui, poate iesi la iveala si poate depasi granitele.

multa sanatate.

3035
110921_MG_0045psUn interviu cu Helene Grimaud

Un interviu cu Helene Grimaud

Am inceput sa iubesc muzica clasica prin anul doi de facultate. A-nceput c-o inregistrare de pe site-ul Radio3Net a Concertului nr.2 de Rahmaninov, cu London Symphony Orchestra si Vladimir Ashkenazy la pian.

Nu era prima data cind ascultam muzica clasica. Mi-o amintesc din copilarie pe mama facind curat duminicile pe Simfonia nr. 9 a lui Beethoven. „Ma umple de energie“, spunea.

Acum, insa, o faceam constient.
Stateam zilnic lipita de boxe. Scormoneam dupa noi nuante cu fiecare reascultare. Pe concertul asta am plins. Am ris. Am uitat sa respir.

***
Citiva ani mai tirziu, cautind si alte interpretari pentru concertul lui Rahmaninov si-am gasit-o pe Helene Grimaud pe Youtube. A fost hipnotizant intr-un fel in care nu-mi imaginasem vreodata. Ascultam, priveam si-ntelegeam de ce muzica clasica te poate face sa te desprinzi de toate.

Ce adoram cel mai tare era felul pasional in care Helene Grimaud se apropia de pian. Emotia dusa la extrem, aproape pina la epuizare. In acelasi timp, controlul rece, asumarea acelui abandon pina la punctul fragilitatii.

In Festivalul Enescu de acum doi ani am ascultat-o cu Rahmaninov live, dintr-o loja a Salii Palatului. De la emotie, imi amortisera palmele.

***
In urma cu citeva zile am intervievat-o.

***

Pina la momentul interviului cu Helene Grimaud trecusera 6 ani de cind eram fana. Cumparasem toate inregistrarile pe care la gasisem in Romania, printre care si o integrala Warner Classics a concertelor ei preferate. Asa am descoperit Concertul nr. 1 de Brahms cu care a venit la aceasta editie a Festivalului Enescu.

Nu era extraordinar doar faptul ca o ascultam pentru a doua oara live, dupa ce invatasem pe de rost concertul de pe inregistrare – Festivalul George Enescu e un regal, de fiecare data -, ci si ca aveam sansa sa stau citeva minute cu ea.

La interviu a venit in jeansi si-n adidasi. Purtind putin machiaj si cu parul desprins, aproape salbatic. Era manierata si calda intr-o sala micuta de la etajul 5 al hotelului Hilton unde era cazata. Ochii, de un albastru metalic, erau insa, cei care intimidau. Nu puteai vedea nimic in si dincolo de ei si asta iti dadea, cu fiecare privire, o senzatie de infinit, de imaterial care te tintuia.

Si daca am ramas cu ceva puternic dupa interviul asta, a fost tocmai privirea. Si felul in care a raspuns la o intrebare care n-a ramas in interviul final. „Cind cintati, exista pasaje pe care le traiti intens si respirati intr-un fel nepamintean de fiecare data cind se-ntimpla asta. Ce simtiti atunci?“. „Nu sint constienta de asta“.

Ii multumesc domnului Daniel Ivan.
*
Ana Maria Onisei este jurnalist, scrie pentru Adevarul, Dilema Veche.

1693

smiley & next generation pop symphony

desi e veche de aproape 1 an, aceasta inregistrare face azi ocolul twitterului plecata de la diana stoleru. fara sa isi fi propus, diana face o demonstratie exemplara, din perspectiva publicului, a ceea ce povesteam aici

ador in clip, cum danseaza pe scaun instrumentistii care in conditii de muzica simfonica ar fi sobri si impunatori. sa speram ca primaria capitalei mai face si anul acesta un asemenea spectacol pentru ca si eu, ca toti cei care vad acum inregistrarea, regret ca nu am fost acolo.

2281

de ce nu am pus-o pe coperta revistei pe Madalina Manole?

Zilele astea m-au chemat si RTV si A3 sa comentez de ce Madalina Manole nu mai era difuzata la radio si tv, de ce nu am pus-o pe coperta revistei.
Am spus-o clar si raspicat, dar simt nevoia sa punctez aici ca sa ramina.

Radio

Madalina Manole era difuzata. De Radio Romania Actualitati, statia care are in format muzica pe care ea o compunea.
Acolo sunt ascultatorii care sunt interesati de acest gen de muzica.
Conform targeturilor statiilor radio din Romania, MM ar mai fi putut fi difuzata – dar nu la fel de des si mai mult cu piesele vechi – la Magic FM, Gold FM si Romantic FM. (plus National FM care are in play list numai muzica romaneasca)

Ca aceste statii nu au audienta la care ea (si cintaretii din aceeasi zona) si-a dorit-o, asta e cu totul alta discutie. Toate celelalte statii au formate comerciale axate pe un public pina in 35 de ani. In play listul acestor statii sunt cintecele pe care lumea doreste sa si le puna in IPod. (citi oameni din Romania au in IPod melodiile noi ale Madalinei Manole, ale lui Adrian Enache sau Adrian Daminescu?)

Print
Pentru publicul caruia i se adresau creatiile ei, in presa scrisa putea obtine coperte de la Formula AS, Femeia, Flacara. Iar in divizia glossy – cel mult Tango care vizeaza un public mai batrior. (de altfel cind Alice Nastase conducea Tabu si realiza o revista asemanatoare cu Tango, a avut-o pe coperta si pe MM).

Pentru ca avem o cultura media (si de producator, si de consumator) de doar 20 de ani, nu avem toate nisele de public acoperite in presa scrisa.

In Romania nu exista o revista glossy up market pentru publicul de peste 40 de ani.
Si nici nu e timpul sa apara pentru ca cei care au 45-50 de ani nu au in obisnuinta sa citeasca reviste glossy, nu exista produse targetate special pentru ei (deci nici publicitate) si- cel mai important – in Romania sunt categoria cea mai defavorizata financiar.
Va trebui sa treaca inca 20 de ani pentru ca actualul public al revistelor 25-35 ysl sa ajunga la 45-55 cu obiceiurile de consum de acum si cu un venit mai mare decit cel al parintilor lor. Ma rog, intre timp cred ca printul nu va mai exista (de unde o concluzie rapida ar fi ca vor trebui sa apara site-uri si pt public “matur”)

Daca am fi avut background-ul francezilor sau americanilor, cu toate nisele acoperite cu publicatii, o artista ca MM si-ar fi gasit publicatia unde sa se exprime. (categoric una 40+)

TV
Acelasi comportament de consumator este urmarit si la statiile tv: ce face si ce e de interes pentru publicul intre 25-35 de ani, pentru ca in acest target sunt oamenii care dispun de cei mai multi bani, prin urmare sunt de interes pentru advertiseri.
Din acelasi motiv (un background foarte tinar de televiziune privata) nu avem foarte multe canale de televiziune care sa vizeze publicul peste 40 de ani. (poate Acasa tv, Romantica – din zona televiziunilor private, plus TVR-ul). Dar din nou – cu exceptia Acasa tv- celelalte televiziuni nu au audienta la care rivnesc artistii maturi. (dar, pentru ca producatorii de tv stiu ce au de fct, artisti ca MM se regasesc si la Acasa Tv si la TVR. Romantica nu mai are productie proprie, din cite stiu)

Artistii maturi vs cei tineri

E foarte usor ca “batrinii” sa dea vina pe “tzitze, craci si cururi” ca sa justifice de ce ei nu mai apar la tv sau la radio/reviste.
Din pacate e o idée falsa: in ultimii 5 ani (grosso modo) cele mai difuzate cintece in Romania apartin urmatorilor artisti Loredana, Directia 5, Stefan Banica Jr, Holograf, CRBL, Smiley.

Nici argumentul cu “adevaratele valori care umpleau stadioane in anii 80-90 “ nu tine.
Nu mai e acelasi context al consumului: in anii 80, in lipsa accesului la informatiile din categoria divertisment – ceea ce aveam in materie de muzica, film, teatru etc era acceptat ca unica unitate de masura si evaluare.
In lipsa oricaror altor concerte/show-uri, spectacolele pe stadioane era unica distractie asa ca accesul publicul in numar mare avea alte motivatii.

Astazi, piata divertismentului s-a diversificat si nisat; nu doar in Romania ci peste tot in lume. Si la nivel international, artistii sunt toti mai nisati iar nume care umpleau stadioane, astazi cinta in sali. Cei care cintau in sali, astazi incearca clublurile sau petrecerile private.
Promovarea nu se mai face pe stadion decit in cazul trupelor “legendare”, pentru ca nu mai este cost effective. Astazi show-urile pe stadion nu mai sunt shushe ca in anii 80, sunt adevarate spectacole de sunet/lumini/coregrafie si costa foarte mult.

la noi, indiferent de ce scuza/acuza s-ar rosti, televiziunile/radiourile si presa glossy se comporta la fel ca la nivel internaional cind e vorba de alegerea artistilor pe care ii promoveaza. Artistii de dinainte de anii 80 sunt promovati – in locurile unde se regaseste publicul care e interesat de ceea ce faceau ei atunci.

Si nu, nu suntem un popor de manelisti.
Si asta e o scuza ca sa nu ne uitam mai bine in “ograda noastra”.
Toti artistii maturi au ramas incremeniti in proiectele lor muzicale si comunicationale din anii 80.

Au aceiasi manageri de turnee care le organizeaza aceleasi shushe pe litoral – si dupa ce am vazut Rolling Stone sau Aerosmith in concert, de ce as merge la o astfel de shusha daca am 30 de ani?

Au comunicarea cu publicul aproape inexistenta. In epoca emailurilor se asteapta sa primeasca scrisori timbrate. Artistii maturi daca au o cit de mica activitate online e o minune, oricum nu sunt updatate zilnic site-urile lor, nu sunt dinamice paginile personale, nu sunt “actuale”.

Lucreaza cu aceiasi compozitori din anii 80 si cu aceiasi producatori.
Cu exceptiile mentionate mai sus, plus VH2 si Iris, nu stiu trupe cu artisti maturi care au incercat si reusit sa se “reinventeze”.

Sigur ca e schizoid si al dracului de greu ca mintea ta (si trupul) sa inainteze in virsta, dar sa trebuiasca sa fii conectat la actual & tinerime si, mai mult, sa creezi pentru ei. Dar asa e in meseria asta cu muzica.
Iti iese si place publicului, sistemul – asa precar cum e el – te ridica la suprafata si ai succesul la care rivnesti. Dar mingea e in terenul artistului. Ma rog, in capul si-n talentul lui.

*
Zilele astea i-am revazut (pt a treia oara fiecare) in concert pe Faithless si Pink Martini.
Maxi Jazz de la Faithless are 53 de ani. In concert a dominat si “dresat” publicul care i-a stat la virful degetului. Cu o seara inainte fusese intr-un club si cintase/mixase cu baietii de la Urma intr-un jam session.
Cam asa se tine spiritul tinar. Dar si asta e o lectie pe care o inveti intr-un mediu concurential cu vechime.

China Forbes de la Pink Martini e proaspata mamica, are 40 de ani si s-a mai ingrasat de la ultima vizita in Romania. Dar pe cuvint ca a cintat dumnezeieste, iar publicul era in urale. Poate o avea legatura cu faptul ca are ceva scoala (a terminat Harvard).

Emotions Haute Couture – Povesti despre Noi

24 ianuarie. spectacol experiment, un proiect unic in romania: Emotions Haute Couture

*
te-ai intrebat vreodata de ce aceeasi melodie tie iti inspira iubire si altuia furie?

doua compozitoare Mihaela Vosganian si Irinel Anghel, cu participarea unui psiholog, se vor juca pe note cu emotiile noastre, rezultind ceea ce ele numesc “o parada a hainelor muzicale ale emotiilor noastre” – Emotions Haute Couture.

*
in traducerea mea Emotions Haute Couture = sentimentele pe care ni le inspira anumite muzici vs nevoile si caracterul nostru.

*

“Emotions Haute Couture” deschide seria “Povestilor despre noi” prilejuind publicului contactul cu totalitatea fiintei noastre complexe, cu intregimea ei. Bucuria, tristetea, fericirea, nostalgia, furia, iubirea isi gasesc intruchipari artistice oferind teme de lucru participantilor prin reactiile pe care le declanseaza.
Haine muzicale, o parada a emotiilor precedata de o introducere in misterele “umbrei” psihicului uman oferita de psihologul Madalina Groseanu sunt primele oferte ale acestui proiect ce se adreseaza tuturor oamenilor ce doresc sa-si dea intalnire cu ei insisi, interesati de dezvoltare personala si de evolutie spirituala.

Centrul Cultural Nicolae Balcescu, 24 ian, ora 19.
Un proiect semnat de Mihaela Vosganian si Irinel Anghel.
pentru primul spectacol, cel de pe 24 ian, intrarea e libera.

(Multzu Oana Tinu ca mi-ai pove de asta)

1301

experienta intima: Leonard Cohen, Bucuresti, 2009

Arta e ce faci dumneata din senzatiile care te misca. Arta ramane in om.

Sergiu Celibidache

*

Un baietel blond, de 2-3 ani, fuge printre scaune si prinde viteza catre prima zona mai luminata de pe stadion. Un patrat pe pista de atletism, atins de un spot de lumina. Mama alearga si-l prinde cind el incepe sa danseze in spotul de lumina. Pe scena se cinta In my secret life.

Pe iarba, linga scaune, un domn leagana usor un carucior albastru. Un bebelus doarme linistit acolo. Nico, de linga mine, exclama “cred ca e singurul concert la care poti veni linistit si cu copiii”. Ascultam Waiting for the Miracle.

O doamna foarte in virsta, imbracata complet in alb, cu o atitudine care aminteste de Olga Tudorache, merge sprijinindu-se in baston pina in fatza scenei. Acolo se cinta: Halelluiah.

Senzatia clara, palpabila, ca notele muzicale sunt atit de bine asezate la locul lor incit vorbesc si ele ca niste versuri. Din nou gindul la vorbele lui Celibiache despre transcenderea emotiilor si despre faptul ca inregistrarea pierde o dimensiune a sunetului. Tower of Song

Smiley o invita pe Laura Cosoi la dans. Ea, imbracata cu o salopeta neagra cu spatele gol, face doua piruiete in timp ce se pregatesc sa iasa de pe gazon. Pleaca inaintea bis-ului, ca sa evite aglomeratia. Pe scena se cinta Take this Waltz.

Gindul pe care l-am avut si la concertul trecut ca va veni o vreme, probabil curind, cind ni se va spune ca a murit si fiecare isi va aduce aminte ceva legat de senzatiile pe care le-a experimentat direct in stomac, frontal, fara sa se poata apara. Cum mi s-a intimplat mie la concertul trecut cind ma dusesem sa nu-mi placa (“e pentru fetele suferinde, ce sa caut eu aici?!”) pina m-a lovit un cintec, nici macar nu stiu care e, si-am inceput sa pling fara voia mea.
Webb Sisters cinta If it Be Your Will si eu imi zic “daca asa am gindit si anul trecut si n-am auzit vestea trista, poate il vedem si la anul”

Si luna. Plina. Rotunda si din ce in ce mai aproape de scena. Pina la Halleluiah a fost in spatele nostru. A urcat ce-a urcat si de acolo, in timp ce se auzeau rind pe rind I’m Your Man / Take This Waltz / So Long Marianne / First We Take Manhattan / Famous Blue Raincoat / If it Be Your Will / Hey, That’s No Way to Say Goodbye / Closing Time / I Tried to Leave You , ne-a luat-o inainte. Era in fatza noastra.

Luna, in toata rotunjimea ei, fatza in fatza cu Cohen.

super foto de la concert la cristian radu pe blog. el a fost fotograful oficial al concertului

*
Cu toate ca mi-am promis ca n-o sa mai fac, la concertul asta am plins de doua ori. In ambele situatii lacrimile au avut legatura directa cu gesturile de pe scena, nu cu muzica sau versurile. Desi au fost conduse de ele.

3043

frivolitati – freewheel

Am inceput un joc cu MD-ul. Vorbe & muzici. Din cind in cind, el insoteste unul din posturile de aici cu o muzica la tema. In restul timpului, pe el il cititi aici.

Simbata dupa ce am participat la frivolitati care au suparat publicul cititor de blog, m-am oprit cu anaceadesteapta intr-una bucata circiuma sa mincam. Printre inghitzituri am dezbatut si chestii delicate din bucataria muncii noastre.

Ana vine dupa o perioada in care a stat si-a scris (s-a chinuit si l-a chinuit si pe domn Lupsa cu) un articol pe care-l cititi in numarul de martie.
Care, pentru ca a fost lucrat nu doar cu mintea ci si cu sufletul, nu prea paraseste casa; apare in discutiile noastre mereu.

Am discutat, am facut comparatii, am ris, ne-am incruntat, am vorbit despre limite, putintze si neputintze.

Seara, pe cind eram fiecare la casele noastre, ana mi-a trimis un citat si-un link.

Citatul era racord la ceva din discutia noastra si ii apartinea unui domn pe care am decis pe loc ca-l iau de barbat. (stiu, frivolitati, mai ales ca in ignoranta mea habar n-aveam de el, desi aud ca e un celebru jurnalist, Mike Sager.)

Link-ul e de la un text scris acum 4!!! ani despre doamna-pianista-Jelinek (cea care a scris cartea a carei ecranizare nu paraseste casa mea), text gasit intimplator pe cind cauta ceva pe liternet.
E un motiv sa intelegeti de ce eu o numesc anaceadesteapta. Nu o iau de nevasta, desi…(frivolitati, desigur)
textul aici

*
MD-ul a ales pt asta:

1500

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!